Poet vagabond la bătrâneţe

Pulberea multor drumuri a fost leşia din vinul meu.
Miraţi, fagii s-au închinat
Împreună cu mine, pentru dimineţile plumburii – melodii
Murmurate, fragile ca pânzele unor parfumuri stinse,
Pentru iubirea lui în mătăsuri aurii – luna-îndepărtându-se.
Fecioare ca nişte statui inundate de trandafiri
M-au îmbăiat în vinul tăcerii lor.
Însă-acum continui să umblu – singur.
Şi numai după ce am traversat multe seri
Dansez o clipă cu un mănunchi clorotic de raze-ale lunii
Pretinzând că sunt tânăr.

poezie de Maxwell Bodenheim,1892-1954, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îmi plânge vinul din pahar

pe melodii cu vers posac,
mă arde vinul în stomac,
pe melodii cu dor şi haz,
mă unge vinul pe grumaz.

când traiu-n cântec este greu,
îmi toarnă vinul Dumnezeu,
când te doresc, fără ocol,
îmi toarnă vinul dracul gol.

pe melodii cu ritmuri noi,
ajungem, împreună, goi,
când n-am în casă musafiri,
îmi curge vinu-n amintiri.

pe melodii cu ritmuri vechi,
mi-ajung trei sfaturi la urechi,
să bei, să cânţi, să te distrezi,
că viaţa-i scurtă. nu mă crezi?

pe melodii de la nuntiri,
mă cheamă vinul de te miri,
pe repertoriul funerar,
îmi plânge vinul din pahar.

poezie de Ionuţ Caragea din din volumul în pregătire Căutătorul de amintiri (17 iunie 2022)
Adăugat de Ionuţ Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sfat pentru un fluture

Petală rătăcitoare-a vântului,
Inventând, cu gingăşie, cercuri ciudate,
Pentru florile din apropierea ta
Tu eşti un prinţ beat al mişcării;
Pentru vânturile de sus, în plonjon,
Eşti o fulgurantă indecizie a acestei clipe.

Petală rătăcitoare-a vântului,
Ezită în faţa acestei luni de iunie.
Universul, asemeni ţie, nu-i decât
Braţul amorţit al nemişcării care
Inventează în somnul ei, cu gingăşie, cercuri ciudate.

poezie de Maxwell Bodenheim,1892-1954, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rochia pe care-o porţi

Curios, rochia pe care-o porţi seamănă cu un sunet –
O simfonie de foşnete-ale daliilor iau forma
Unor tremurătoare, sentimentale pulverizări.
Perpetua călătorie a inimii tale,
Glisând peste o litanie adormită,
Acele adieri de flori stelare aplecate-într-o reverenţă de regrete:
Perpetua călătorie a inimii tale,
un fragil drumeţ al sunetului –
Un murmur în căutarea iubirii care l-a adus în lume.

poezie de Maxwell Bodenheim,1892-1954, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu plânge pentru Lala

Nu plânge pentru Lala, nu bălmăji cuvinte despre hinduism!
Mai bine bea printre trandafiri, catifelat, un vin rozaliu;
Vinul coboară pe gâtul celui care-l bea
Dăruind ochilor şi-obrajilor roşeaţa lui.

Vinul e chilimbar şi paharul e o perlă
Când o fată cu degete subţiri îţi toarnă vin cu mâna ei
Şi vin din gura ei – iar tu te vei îmbăta de două ori.
Pentru mine plăcerea-i dublă, iar regretul numai unul!

poezie de Abu Nuwas, 756 - 814, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Luna se apleacă peste tăcerea neagră

Luna se apleacă peste tăcerea neagră,
Făcând-o să se deschidă-n flori sălbatice de sunet
Pe care numai lucrurile verzi le pot auzi.
Un vânticel se ridică deasupra unei livezi,
Înfricoşătoare e litania ei mută devenind sunet.
Un fir din lumina unei stele a căzut în acest copac
Şi se mlădie printre frunze, şoptindu-le să tacă....
Stând printre aceste lucruri, Iubito,
Simţim cuvintele pe care inimile noastre nu le găsesc.

poezie de Maxwell Bodenheim,1892-1954, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am învăţat că nu merită să plâng după oameni care nu m-au iubit şi m-au abandonat. Ca aceia care m-au însoţit o perioadă pe drumul meu, iar apoi au cotit brusc pe alte drumuri, nu au fost decât nişte umbre care m-au privat de soare...

Irina Binder în Cartea Fluturi (decembrie 2012)
Adăugat de Mary Corlan
Comentează! | Votează! | Copiază!

De multe ori vinul...

Binecuvântaţi vinul pentru marea lui generozitate.
Onoraţi-l cu cele mai frumoase nume.
Nu daţi voie apei să-l supună,
Nici nu-l lăsaţi să se înstăpânească peste ape.

Un vin de Karkhiyya, învechit în hrube mult timp –
Încât unui băutor, având aceeaşi vârstă, i-ar mai rămâne
Puţini ani de viaţă pentru a se bucura de savoarea lui –
Va readuce în suflet
Nevinovăţia celui cuprins de focul sacru al iubirii.

De multe ori vinul e băut de oameni care nu-l merită.

poezie de Abu Nuwas, 756-814, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Umblu

prin gândurile mele
cu papamobilul ne
blindat de ştirile ce s-au e
pilat era mai fericit (!?)
întors la tine cu frica de di
vinul urcat în cap
umblu
şi mişcarea îmi răscoleşte
colesterolul (!?)

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vinul din struguri se face numai toamna, după culesul viei; vinul fals se face oricând...

aforism de George Budoi din Vinul în aforisme, epigrame, poezii, pamflete şi satire (1 mai 2020)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Surf pe o placă stricată prinsă de val

acum că m-aţi cunoscut în neliniştea mea,
vreau să-mi spuneţi cine sunt.
eu o să dansez pe balustrada imperiilor,
fraierilor care n-aţi văzut pacea.
cută cu rid, balansul mă înviorează
aşa cum a fost poporul meu.
Da! poporul meu a dispărut în mine
ca un ou de pe un pui. Dansez,
ritmuri rupte din vinil,
melodii sinistre despre apocalipsă.
acum că m-aţi cunoscut, liniştiţi-vă,
e doar o altă realitate virtuală.

poezie de Sorin Oancea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea

atâtea definiţii
i s-au dat
şi toate incomplete
de prea multe adaosuri
ce s-au pus în fiecare

eram tentat să cred
că e un carcalete
din el şi ea
femeia -
viţa vinul
adică viaţa adevărul
iar bărbatul tăria
coniacului
dar nu-i adevărat
abia după ce ai plecat
mi-am dat seama
iubirea
e o unică licoare
din ce-i coniacul
dulce amăruie
pe care toată toată
dintrodată
am băut-o eu

poezie de Dumitru Sava
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Grădina în lumina lunii

O pisică neagră printre trandafiri,
Brumărele, liliac sub secera lunii noi,
Mirosul dulce de heliotrop şi toate miresmele nopţii.

Grădina stă nemişcată,
Beată sub lumina lunii.
Întru totul supusă parfumurilor,

Rătăcind printre visele de opium din faldurile macilor.
Felinarile licuricilor se-aprind şi dispar
Sus, deasupra prospeţimii aurii a bobocilor,
Jos, printre florile de ciucuşoară de la picioarele mele.
Licărul lunii pe frunze şi pe garduri de merişor,
Lănciile lunii pătrunzând printre tufanii bulgărilor de zăpadă.

Numai micuţele feţe ale panseluţelor sunt alerte şi curioase,
Numai pisica, torcând printre trandafiri,
Scutură o ramură şi întrerupe simetria modelului,
În vreme ce apa se frânge şi se prelinge de pe o frunză.

Atunci soseşti tu,
Şi eşti tăcut ca grădina,
Şi alb ca florile de bărbişoară,
Şi frumos ca scânteile tăcute ale licuricilor.
Oh, iubire, vezi acei nuferi portocalii?
Ei au cunoscut-o pe mama,
Dar pe cine, care-i al meu, îl vor cunoaşte ei
După ce voi fi dispărut?

poezie de Amy Lowell, 1874-1925, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Străinul şi vi(n)ul

Doamne, cine-o fi străinul
Acesta care sunt eu,
Care bea cu mine vinul
Şi mă-nsoţeşte la greu?

Nu cumva eşti chiar Tu, Doamne,
Şi Te-ai deghizat în mine,
Să bem vinul astei toamne,
Iar la iarna care vine

Să rămânem împreună,
Să ne-ncălzim reciproc,
Spunându-ne-o vorbă bună,
Că n-avem lemne de foc?!

poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuvintele tale sunt hrana mea, respiraţia ta este vinul meu. Tu eşti totul pentru mine.

citat din Sarah Bernhardt
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ars doloris

Îmi trebuie o noua suferinta
Ca sa ma pot deprinde cu uitarea,
Caci în furtuna numai o furtuna
Astîmpara, pe stînci, descatusarea.

Îmi trebuie-o durere fara seaman,
Durerea veche sa mi-o pot înfrînge,
Caci numai cînd voi plînge în tacere
Pentru tacerea ta nu voi mai plînge.

De ce te miri? E loc destul în mine
Pentru-un vulcan ce-asteapta sa erupa,
E loc destul în mine pentru vinul
Turnat, la zile mari, din cupa-n cupa.

Sînt mai încapator decît o rana,
Mai vast decît o pestera din ere
Si poate ca e loc destul în mine
Si pentru tine si pentru tacere.

Doar pentru mine nu e loc în mine,
Eu singur nu-mi gasesc în mine locul,
De-aceea vreau o noua suferinta
Din care focul meu sa-si soarba focul,

De-aceea vreau o noua înclestare
Pe care harfa mea s-o strînga-n coarde.
Caci numai cînd voi arde-n mii de ruguri,
Pe rugul meu aprins nu voi mai arde.

poezie celebră de Radu Stanca
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ars doloris

Îmi trebuie o noua suferinta
Ca sa ma pot deprinde cu uitarea,
Caci în furtuna numai o furtuna
Astîmpara, pe stînci, descatusarea.

Îmi trebuie-o durere fara seaman,
Durerea veche sa mi-o pot înfrînge,
Caci numai cînd voi plînge în tacere
Pentru tacerea ta nu voi mai plînge.

De ce te miri? E loc destul în mine
Pentru-un vulcan ce-asteapta sa erupa,
E loc destul în mine pentru vinul
Turnat, la zile mari, din cupa-n cupa.

Sînt mai încapator decît o rana,
Mai vast decît o pestera din ere
Si poate ca e loc destul în mine
Si pentru tine si pentru tacere.

Doar pentru mine nu e loc în mine,
Eu singur nu-mi gasesc în mine locul,
De-aceea vreau o noua suferinta
Din care focul meu sa-si soarba focul,

De-aceea vreau o noua înclestare
Pe care harfa mea s-o strînga-n coarde.
Caci numai cînd voi arde-n mii de ruguri,
Pe rugul meu aprins nu voi mai arde.

poezie celebră de Radu Stanca
Adăugat de jusţanca
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lui Qiwu Qian îndreptându-se spre casă după ce a picat examenul

Într-un regim fericit nu ar trebui să existe oameni singuri;
Înţeleptul şi meşterul trebuie să lucreze împreună...
Astfel că tu, un om din munţii de răsărit,
Ai renunţat la viaţa culegătorului de ierburi vindecătoare
Şi ai bătut drum lung până la Poarta de Aur
Ca să descoperi că zelul tău a fost în zadar.
... Pentru a petrece Ziua fără Foc pe unul din râurile sudice,
Ţi-ai reparat hainele de primăvară acolo, în oraşul de la nord.
Acum, părăseşti capitala, iar eu îţi torn vinul de bun rămas –
Curând voi rămâne singur, fără prietenul meu de suflet.
În barca din lemn dulce de scorţişoară,
De-a lungul copacilor din zare,
Vei pluti din nou spre uşa ta din stuf împletit,
Spre un asfinţit luminând palid oraşul îndepărtat.
... Deşi s-ar putea să nu-ţi fi atins ţelul, să nu te îndoieşti
Că unora li-i dat să-audă muzica de pe cealaltă parte a lunii.

poezie de Wang Wei, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bunicul şi buna au fost, pentru mine, un exemplu al relaţiei ideale: prietenia ideală, partenerii ideali, totul părea minunat între ei. Chiar dacă sunt sigură că sunt multe lucruri din intimitatea lor pe care nu le ştiu, pentru mine, ca nepoată a lor, a fost ca în Rai să-i am în preajmă.

citat din Adele Laurie Blue Adkins
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Monolog în anotimpuri

Gândurile ce mă inundă
pot fi stele de zăpadă,
fulgi ce cad continuu
peste drumuri îngheţate,
pot fi vânturi obosite
răscolind copacii goi.
Sau vârtejuri înăsprite,
ce gonesc sub nori de plumb,
cai focoşi, înhămaţi la sănii albe
printre brazii falnici.

Gândurile pot fi contopite
într-un dor de ploaie,
ca un cântec de izvoare,
murmurate de copii
ce se aud dinspre munte
către văile în ceaţă.
Zgomote nepercepute
plesnesc în muguri verzi,
clinchete de clopoţei
peste albii ghiocei,
iarba care încolţeşte
printre turme de mioare.

Gânduri către soare
ce atârnă sub azur,
adiere blândă,
ce aleargă peste lanuri,
gânduri ce se coc sub tâmplă
în idei de foc,
se desprind din mine peste tot.
Văd în mine morarul ce aşteaptă
carele pline de rod.
Gândul e dorinţă
de viaţă şi soare,
copilul minune din mine,
e murmur şi tril fără cuvinte
ce se înalţă măreţ
încununat de natură.

Gândul şoptit de pădurea
desenată în amurg,
cuvântul, comoara tăcerii,
se scurge
ca vinul în pocale de aur.
Sunt singur, copac rătăcit
Aştept veşmântul,
Veşmânt ruginiu.
Privesc în mine
abătut şi slăbit
şi-mi adun puterea
scuturându-mi spinarea
de atâta muncă.

Gânduri vii,
gânduri multe,
pogorâte din înalte altare,
sub aripi de îngeri,
aripi albe,
sub care
mă voi odihni!

poezie de Sorin George Vidoe din Hohotul Alb
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt o relicvă

Cincizeci de ani de amintiri,
de loialitate, de cinste, de prietenie,
de iubire.
Sunt propriul meu requiem,
cu mâinile la piept,
cuminţite în clocotul lor
fără urlete.
Aşa s-au născut, poate,
să mângâie, să mă mângâi singur,
să mă întorc în zilele mele
ca pe coridoare, orbecăind
cu atâtea statui,
în care sunt mereu eu, mereu voi
şi să mă iubesc mereu în vacarmul meu
care-mi tot vorbeşte de unul singur.

poezie clasică de Stephan Roll din Statuile de fum (1984)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!