Iată-mă! Speriat de iubire...
citat din Salvatore Quasimodo
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Giorno dopo giorno / Zi dupa zi" de Salvatore Quasimodo este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Citate similare
Pare mereu întârziată iubirea...
citat din Salvatore Quasimodo
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când ne obosesc cuvintele, ne rămâne inima.
citat din Salvatore Quasimodo
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pășesc încet pe inima ta, ca să ajung la stele...
citat din Salvatore Quasimodo
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Și viața acolo în profunzimi are nume de ceruri și grădini...
citat din Salvatore Quasimodo
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trăim pe o bucată de pământ atinși de raze de soare, dar se face așa repede seară...
citat clasic din Salvatore Quasimodo
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eu sunt un om singur, un singur infern.
Salvatore Quasimodo în Și curând va fi seară (1936)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
De tine mă-mpiedic, cu tine înaintez...
citat din Salvatore Quasimodo
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
- poezie (vezi și poem)
- Poezia este revelarea unui sentiment pe care autorul îl crede interior și personal, dar pe care cititorul îl recunoaște ca fiind al său.
definiție celebră de Salvatore Quasimodo
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Curând se va lăsa noaptea
Lumea întreagă s-a retras în inima Pământului
străpunsă de o rază de soare:
și curând se va lăsa noaptea.
poezie clasică de Salvatore Quasimodo din Ape și pământuri (Acque e terre) (1930), traducere de Dan Costinaș
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Deodată se face seară
În inima pământului fiecare-i singur,
petrecut bunăoară
de-o rază de soare;
și deodată se face seară.
poezie clasică de Salvatore Quasimodo, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Refugiul păsărilor de noapte
Acolo sus e un pin strâmb
cu trunchiul arcuit
stă absorbit și ascultă abisul.
Refugiu de păsări de noapte
în ora cea mai târzie răsună
de-un fâlfâit de aripi
Are chiar și un cuib inima mea,
suspendat în întuneric, o voce;
stă chiar ascultând, noaptea.
poezie de Salvatore Quasimodo, traducere de Nastasia Herinean
Adăugat de Nastasia Herinean
Comentează! | Votează! | Copiază!
Imperceptibil timpul
În grădină se face roșie
portocala, imperceptibil
timpul dansează
pe scoarța sa,
roata morii se desprinde
la plinul apei
dar își continuă rotirea
și înfășoară un minut
minutului trecut
sau viitor. Divers timpul
pe rotunjimea fructului,
indeclinabil pe corpul
care reflectă moartea
lunecă întortochiat
închide strânsoarea
minții, scrie
o dovadă de viață.
poezie clasică de Salvatore Quasimodo, traducere de Nastasia Herinean
Adăugat de Nastasia Herinean
Comentează! | Votează! | Copiază!
Este disponibil și textul în italiană.Batman (despre Joker): Unde e?
Salvatore Maroni: Nimeni nu știe, el a venit la noi!
Batman: Dar trebuie să aibă niște prieteni!
Salvatore Maroni (suspicios): Prieteni? L-ai cunoscut pe tipu' ăsta?
replici din filmul artistic Cavalerul Negru
Adăugat de Anamaria Licurici
Comentează! | Votează! | Copiază!
Marea încă răsună
Marea încă răsună, mai ales noaptea,
molcom, în sus și-n jos, de lungul nisipurilor catifelate.
Ecou al unei voci închise în amintire
care revine din când în când; și mai e acea
asiduă lamentare a pescărușilor; și poate a unor
păsări pe care aprilie le atrage
către câmpie; tu ești deja
aproape de mine în acea voce;
și eu doresc ca acolo să poată sosi la tine,
dinspre mine, o rezonanță a memoriei,
asemeni acestui murmur întunecat al mării.
poezie de Salvatore Quasimodo, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Stradă în Agrigentum
Mai este și vântul pe care mi-l amintesc
aprinzând coamele cailor, galopând
pieziș, de-a curmezișul câmpiilor,
vântul care cotrobăie printre pietre, decolorându-le,
și inima coloanelor posace, telamonii
răsturnați în iarbă. Spiritul anticilor, însuriți
de ranchiună, se întoarce cu vântul,
respiră prin mușchiul ușor ca pana
care-i acoperă pe acei giganți, prigoniți de cer.
Cât de singur în spațiul care-i încă al tău!
Iar durerea ta devine și mai mare dacă auzi, iarăși,
sunetul care se rostogolește, departe, spre mare,
unde Hesperus striază cerul cu zorii:
muzicuța vibrează
în gura căruțașului
care urca culmea luminii de lună, domol,
în susurul măslinilor saraceni.
poezie de Salvatore Quasimodo, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sawyer: Ești destul de speriat, nu? Speriat, înțelegi speriat, nu-i așa? Nu? (Sawyer îl trântește pe Jin la pământ) Dacă nu ești, vei fi, Bruce. Oamenii de acolo de pe plajă or fi fost ei doctori și contabili acum o lună, dar acum e timpul pentru Împăratul Muștelor.
replică din filmul serial Lost - Naufragiații
Adăugat de Alina Rosu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Liguriei
Pe munții tăi, in timpul din tinerețe
am construit un drum
sus printre castani;
Lucrătorii ridicau bolovani
și scoteau afară vipere-n ciorchini.
Era vara privighetorilor
diurne (solare), pământurilor albe,
deltei râului Roja.
Scriam versuri despre cea mai intunecată
materie a lucrurilor
vrând să transform distrugerea,
căutând dragoste și ințelepciune
în singurătatea frunzelor tale solitare.
Și se surpa muntele și vara.
Chiar și de-a lungul mării
zgârcit in Liguria e pământul,
cum măsurat este gestul
celui ce se naște pe pietrele
malurilor sale. Dar dacă ligurul*
ridică o mànà,
o miscă in semn de dreptate,
Incărcat de răbdarea
de întreg timpul tristeții sale.
Și mereu navigatorul
împinge departe marea
de casele sale pentru a spori pământul
l-al său pas de fiu al apelor.
* ligurul-locuitor al Liguriei
poezie de Salvatore Quasimodo, traducere de Nastasia Herinean
Adăugat de Nastasia Herinean
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gând ca firul de păianjen
Iată-mă înrădăcinându-mi picioarele goale
în pământul pustiu,
port acorduri sacre în catedrala inimii,
iar candela iubirii luminează zbuciumul ei
ca un far singuratic,
mă apropii de tine ca o umbră tupilată
și țes miracole-curcubeu,
dar încă nu le vezi,
atunci mă așez tăcută în contemplare
privind spre necuprins
și invoc în rugă mută un înger călător
să-mi dea cu-mprumut aripile sale,
pășesc, apoi pe un gând ca firul de păianjen
spre ochii tăi treziți de o minune,
sting lumina minții să pot atinge prin ei,
sufletul tău speriat și
murmur printre amintiri tăinuite:
-Privește-mă, iubite, sunt șuvoiul
ce-ți va sculpta dorințele împietrite
până vor deveni un lotus cu-o mie de petale,
iar frica de iubire va dispărea
ca fumul ultimei
țigări.
poezie de Rodica Constantinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dumnezeu este iubire; cu alte cuvinte, cu cât există mai multă iubire în sufletul nostru, cu atât mai puternic noi supunem lumea înconjurătoare transformând după un anumit timp, răul în bine. La exterior poți să te superi, să te cerți, să disperi, asta nu-i de speriat. Important este ca sufletul în interior, să emane iubire. Este o artă pe care nu o deprinzi dintr-o dată.
Serghei Nikolaevici Lazarev în Diagnosticarea Karmei - Iubirea
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Curajul nobil are chip de înger.
citat din Salvatore Meluso
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!