Iată-mă! Speriat de iubire...

citat din Salvatore Quasimodo
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pare mereu întârziată iubirea...

citat din Salvatore Quasimodo
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când ne obosesc cuvintele, ne rămâne inima.

citat din Salvatore Quasimodo
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Păşesc încet pe inima ta, ca să ajung la stele...

citat din Salvatore Quasimodo
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi viaţa acolo în profunzimi are nume de ceruri şi grădini...

citat din Salvatore Quasimodo
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trăim pe o bucată de pământ atinşi de raze de soare, dar se face aşa repede seară...

citat clasic din Salvatore Quasimodo
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu sunt un om singur, un singur infern.

Salvatore Quasimodo în Şi curând va fi seară (1936)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

De tine mă-mpiedic, cu tine înaintez...

citat din Salvatore Quasimodo
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

poezie (vezi şi poem)

Poezia este revelarea unui sentiment pe care autorul îl crede interior şi personal, dar pe care cititorul îl recunoaşte ca fiind al său.

definiţie celebră de Salvatore Quasimodo
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Curând se va lăsa noaptea

Lumea întreagă s-a retras în inima Pământului
străpunsă de o rază de soare:
şi curând se va lăsa noaptea.

poezie clasică de Salvatore Quasimodo din Ape şi pământuri (Acque e terre) (1930), traducere de Dan Costinaş
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Deodată se face seară

În inima pământului fiecare-i singur,
petrecut bunăoară
de-o rază de soare;
şi deodată se face seară.

poezie clasică de Salvatore Quasimodo, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Refugiul păsărilor de noapte

Acolo sus e un pin strâmb
cu trunchiul arcuit
stă absorbit şi ascultă abisul.

Refugiu de păsări de noapte
în ora cea mai târzie răsună
de-un fâlfâit de aripi

Are chiar şi un cuib inima mea,
suspendat în întuneric, o voce;
stă chiar ascultând, noaptea.

poezie de Salvatore Quasimodo, traducere de Nastasia Herinean
Adăugat de Nastasia Herinean
Comentează! | Votează! | Copiază!

Imperceptibil timpul

În grădină se face roşie
portocala, imperceptibil
timpul dansează
pe scoarţa sa,
roata morii se desprinde
la plinul apei
dar îşi continuă rotirea
şi înfăşoară un minut
minutului trecut
sau viitor. Divers timpul
pe rotunjimea fructului,
indeclinabil pe corpul
care reflectă moartea
lunecă întortochiat
închide strânsoarea
minţii, scrie
o dovadă de viaţă.

poezie clasică de Salvatore Quasimodo, traducere de Nastasia Herinean
Adăugat de Nastasia Herinean
Comentează! | Votează! | Copiază!

Batman (despre Joker): Unde e?
Salvatore Maroni: Nimeni nu ştie, el a venit la noi!
Batman: Dar trebuie să aibă nişte prieteni!
Salvatore Maroni (suspicios): Prieteni? L-ai cunoscut pe tipu' ăsta?

replici din filmul artistic Cavalerul Negru
Adăugat de Anamaria Licurici
Comentează! | Votează! | Copiază!

Marea încă răsună

Marea încă răsună, mai ales noaptea,
molcom, în sus şi-n jos, de lungul nisipurilor catifelate.
Ecou al unei voci închise în amintire
care revine din când în când; şi mai e acea
asiduă lamentare a pescăruşilor; şi poate a unor
păsări pe care aprilie le atrage
către câmpie; tu eşti deja
aproape de mine în acea voce;
şi eu doresc ca acolo să poată sosi la tine,
dinspre mine, o rezonanţă a memoriei,
asemeni acestui murmur întunecat al mării.

poezie de Salvatore Quasimodo, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sawyer: Eşti destul de speriat, nu? Speriat, înţelegi speriat, nu-i aşa? Nu? (Sawyer îl trânteşte pe Jin la pământ) Dacă nu eşti, vei fi, Bruce. Oamenii de acolo de pe plajă or fi fost ei doctori şi contabili acum o lună, dar acum e timpul pentru Împăratul Muştelor.

replică din filmul serial Lost - Naufragiaţii
Adăugat de Alina Rosu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stradă în Agrigentum

Mai este şi vântul pe care mi-l amintesc
aprinzând coamele cailor, galopând
pieziş, de-a curmezişul câmpiilor,
vântul care cotrobăie printre pietre, decolorându-le,
şi inima coloanelor posace, telamonii
răsturnaţi în iarbă. Spiritul anticilor, însuriţi
de ranchiună, se întoarce cu vântul,
respiră prin muşchiul uşor ca pana
care-i acoperă pe acei giganţi, prigoniţi de cer.
Cât de singur în spaţiul care-i încă al tău!

Iar durerea ta devine şi mai mare dacă auzi, iarăşi,
sunetul care se rostogoleşte, departe, spre mare,
unde Hesperus striază cerul cu zorii:
muzicuţa vibrează
în gura căruţaşului
care urca culmea luminii de lună, domol,
în susurul măslinilor saraceni.

poezie de Salvatore Quasimodo, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dumnezeu este iubire; cu alte cuvinte, cu cât există mai multă iubire în sufletul nostru, cu atât mai puternic noi supunem lumea înconjurătoare transformând după un anumit timp, răul în bine. La exterior poţi să te superi, să te cerţi, să disperi, asta nu-i de speriat. Important este ca sufletul în interior, să emane iubire. Este o artă pe care nu o deprinzi dintr-o dată.

Serghei Nikolaevici Lazarev în Diagnosticarea Karmei - Iubirea
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gând ca firul de păianjen

Iată-mă înrădăcinându-mi picioarele goale
în pământul pustiu,
port acorduri sacre în catedrala inimii,
iar candela iubirii luminează zbuciumul ei
ca un far singuratic,
mă apropii de tine ca o umbră tupilată
şi ţes miracole-curcubeu,
dar încă nu le vezi,
atunci mă aşez tăcută în contemplare
privind spre necuprins
şi invoc în rugă mută un înger călător
să-mi dea cu-mprumut aripile sale,
păşesc, apoi pe un gând ca firul de păianjen
spre ochii tăi treziţi de o minune,
sting lumina minţii să pot atinge prin ei,
sufletul tău speriat şi
murmur printre amintiri tăinuite:
-Priveşte-mă, iubite, sunt şuvoiul
ce-ţi va sculpta dorinţele împietrite
până vor deveni un lotus cu-o mie de petale,
iar frica de iubire va dispărea
ca fumul ultimei
ţigări.

poezie de Rodica Constantinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Curajul nobil are chip de înger.

citat din Salvatore Meluso
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Liguriei

Pe munţii tăi, in timpul din tinereţe
am construit un drum
sus printre castani;
Lucrătorii ridicau bolovani
şi scoteau afară vipere-n ciorchini.
Era vara privighetorilor
diurne (solare), pământurilor albe,
deltei râului Roja.
Scriam versuri despre cea mai intunecată
materie a lucrurilor
vrând să transform distrugerea,
căutând dragoste şi inţelepciune
în singurătatea frunzelor tale solitare.
Şi se surpa muntele şi vara.
Chiar şi de-a lungul mării
zgârcit in Liguria e pământul,
cum măsurat este gestul
celui ce se naşte pe pietrele
malurilor sale. Dar dacă ligurul*
ridică o mànà,
o miscă in semn de dreptate,
Incărcat de răbdarea
de întreg timpul tristeţii sale.
Şi mereu navigatorul
împinge departe marea
de casele sale pentru a spori pământul
l-al său pas de fiu al apelor.

* ligurul-locuitor al Liguriei

poezie de Salvatore Quasimodo, traducere de Nastasia Herinean
Adăugat de Nastasia Herinean
Comentează! | Votează! | Copiază!