Un cântec la sfârşitul lumii

În ziua-n care vine sfârşitul lumii
O albină zboară-n jurul unei flori de trifoi,
Un pescar repară năvodul încă ud.
Delfinii fericiţi fac salturi în mare,
Puii de vrabie aleargă printre stropii unui havuz
Şi şarpele are solzi aurii, aşa cum trebuie să aibă.

În ziua-n care vine sfârşitul lumii
Femei sub umbrele traversează pajiştea,
Un beţivan moţăie sub copac,
Precupeţii strigă pe stradă
Şi-o iolă cu vela galbenă se-apropie de insulă,
În aer mai întârzie acordurile unei viori
Pentru a se pierde apoi într-o noapte înstelată.

Şi-acei care-aşteaptă fulgere şi tunete
Sunt dezamăgiţi.
Şi-acei care-aşteaptă semnele şi trompetele arhanghelilor
Nu cred că aşa ceva se-întâmplă-acum.
Atâta vreme cât soarele şi luna sunt deasupra,
Atâta vreme cât bondarul vizitează un trandafir,
Atâta vreme cât se nasc copii rozalii,
Nimeni nu crede că aşa ceva se-întâmplă-acum.

Numai un bătrân cu părul coliliu, care-ar putea fi un profet,
Dar nu este un profet, deoarece este mult prea ocupat,
Repetă în timp ce leagă tulpinele roşiilor de araci:
Nu va mai fi un alt sârşit al lumii,
Nu va mai fi un alt sârşit al lumii.

poezie de Czeslaw Milosz,1911-2004, laureat al premiului Nob, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Despre sfârşitul lumii

Când va fi sfârşitul lumii
Nu vor mai zbura lăstunii.
Soarele din cer dispare,
Nici luna nu mai apare.

Pământul se dezintegrează,
Universul îl reciclează,
Altă planetă apare,
Altă lună şi alt soare.

Lumea din nou va renaşte
Cu alt Isus şi alt Paşte.
Vom avea alt Dumnezeu,
Nimeni nu va fi ateu.

Un alt cer noi vom privi,
Lacrimi nu vom risipi,
Că vom trăi zi şi noapte
Fără să gândim la moarte.

Şi atunci, ca şi acum
Totul se va face scrum.
Alternanţa alternează
Şi altă lume urmează.

Din timp în timp vom tot renaşte,
Altă lume vom cunoaşte.
Deşi ne vine iar sfârşitul
Tot n-atingem infinitul.

poezie de Dumitru Delcă (10 octombrie 2012)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Talia suplă a clepsidrei

surprinzi perfecţiunea iernii prin
talia suplă a unei clepsidre?
curg oasele albe măcinate de vreme
în partea cealaltă a lumii,
şi roata asta mare de foc
pe care trosnesc toate păcatele
oamenilor
se învârte
în inversul acelor de ceasornic,

nu mi-e frică de viscolul morbid,
mi-e frică să nu pot ajunge acasă
să-mi îmbrăţişez
pragul şi copacul şi câinele,
mereu parcă ajung prea târziu
la tot ce îmi este mai drag,

mă uit la pereţii de zăpadă
ca la zidurile mânăstirii,
sunt o sumedenie de sfinţi înşiraţi
cuminţi, cu ochii goi,
nu-i văd pe mama şi pe tata
printre ei,

cred că
se ţin de mână undeva, pe braţele unei cruci
de Bobotează,

afară ninge cu atâta amărăciune,
încât aproape că aud oamenii scrâşnindu-şi
sfârşitul
între dinţi.

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sfârşitul lumii

Nu s-a dat verde pentru sfârşitul lumii,
Trei dimensiuni mai sunt complementare,
Un cerc imens în centru ţine timpul,
Discul voiniceşte materia-n mişcare.

Spaţiul e iubirea pusă-n centrifugă,
Mierea ei e stoarsă în zâmbet şi-n culoare,
Nu s-a dat verde pentru sfârşitul lumii,
Posibil e când steaua noastră moare.

Atunci se zbat cenuşile-n consoane,
Vocalele sunt flori presate în ţărână,
Singuri prevestim, fixăm sfârşitul lumii
Topindu-ne în flăcări, ţinându-ne de mână.

Intrăm râzând în centrul unui cerc
Pe care l-am rotit în doruri şi-n credinţă,
Ne poticnim în osul albit de Dumnezeu
Şi-l facem lumânare aprinsă-n pocăinţă!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dana Scully: Printre lucrurile lui Halverson, am găsit o carte pentru copii cu legende norvegiene. Din câte pot să-mi dau seama, imaginile arată sfârşitul lumii – nu într-o neaşteptată furtună de foc şi distrugere, aşa cum ne învaţă Biblia, ci într-o pătură de zăpadă care se aşterne treptat. Mai întâi luna şi stelele se vor pierde într-o ceaţă albă şi densă, apoi râurile, lacurile şi mările vor îngheţa. Iar la final un lup pe nume Skoll îşi va deschide fălcile şi va mânca soarele, condamnând lumea la o noapte veşnică. Cred că aud lupul la uşă.

replică din filmul serial Dosarele X
Adăugat de Diana Frone, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sfârşitul lumii creştine, cu Judecata de Apoi şi cu împărţirea în drepţi şi nedrepţi, este patetic. Un sfârşit al lumii provocat de o bombă enormă e spectaculos, ce-i drept, dar e grotesc. Un asemenea sfârşit al lumii, atât pentru creştini, cât şi pentru marxişti, este inacceptabil. Ar fi un sfârşit al lumii ridicol.

Jan Kott în Shakespeare, notre contemporain
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ceva vreme bărbaţii

De ceva vreme bărbaţii tac niciunul nu vorbeşte
despre dragoste meteo sau parastase
trec cuminţi traversează strada
zâmbesc
de ceva vreme te vor minim o noapte
maxim o noapte şi o dimineaţă
păcatul frumuseţii se plăteşte scump
dintotdeauna
în faţa lui intelectul se ascunde ca un copil
văzând în depărtare o sperietoare
Dumnezeu a făcut bărbatul puternic
minciună
el a făcut bărbatul ca fiind cea din urmă specie
în sine este un animal tardiv
până şi muntele e mai bătrân decât el
bărbatul
de ceva vreme muşcă din femei şi înghite nemestecând
tocmai de aceea nu le ştie
cu adevărat
gustul.

poezie de Sonia Kalman
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iarna de la sfârşitul lumii

Mama era iarna de la sfârşitul lumii
toată stătea pe câmp
copacii se albeau din tâmplele lui de ţărm nătâng
timp de un gând iar nu timp de cuvânt.
Se răcise mâncarea pe masă
casa noastră nu mai avea casă
tatăl meu era plecat pe câmp
mama era iarna de la sfârşitul lumii.

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Da, răul mizeriei şi răul aurului îl strică şi-l înrăieşte pe om deopotrivă. De vreme ce cred în schimbarea omului, cum aş putea să nu cred în schimbarea întregii colectivităţi? Nu ştiu din care parte trebuie stăruit pentru reuşită, dar ştiu că totul se va produce din nou numai prin intermediul omului. Eu am fost multă vreme singur împotriva hidrei răului, acum voi sunteţi o mulţime... Primiţi de la mine, voi tineri, cunoaşterea mea, dobândită la sfârşitul vieţii mele. Şi porniţi de la ultima mea cunoaştere spre o cunoaştere nouă. Aşa cum s-a schimbat lumea înaintea noastră, aşa se va schimba şi după noi. Dar pentru asta nu-i îndeajuns o singură pereche de mâini şi un singur creier. Iar voi fiţi acei ce vor croi lumii drumul schimbării în bine. De vreme ce cred în schimbarea omului, cum aş putea să nu cred în schimbarea colectivităţii... Chinuiţi-vă cu moştenirea pe care v-o las şi nu-l părăsiţi pe om.... Credeţi în el aşa cum cred şi eu.

citat celebru din Socrate
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sfârşitul lumii se crede facerea lumii de apoi...

aforism de Corneliu Vornicu (23 martie 2020)
Adăugat de Corneliu Vornicu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copilul trebuie să ştie că este un miracol, de vreme ce de la începuturile lumii şi până la sfârşitul ei, nu a mai fost si nu va mai fi niciun copil asemeni lui.

citat din Pablo Casals
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atâta timp cât în fiecare secundă sfârşeşte o lume, nu poate exista sfârşitul lumii.

aforism de Victor Martin din Violatorii zilei de mâine
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce înseamnă să mori când poţi trăi până la sfârşitul lumii? Şi ce altceva este "sfârşitul lumii" decât o expresie, pentru că, cine ştie măcar ce e lumea însăşi?

Anne Rice în Interviu cu un vampir
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Este iertarea dragoste? Ce presupune iertarea? Tu mă insulţi, iar eu resimt asta, îmi amintesc asta, apoi, fie din obligaţie, fie prin căinţă, eu spun: "Te iert." Mai întâi reţin, apoi resping ceva. Şi ce înseamnă asta? Sunt încă personajul principal. Sunt încă cel mai important, eu sunt cel care iartă pe cineva. Atâta vreme cât există atitudinea iertării, eu sunt cel care este pe primul loc şi nu cel care se presupune că m-a insultat.

citat celebru din Krishnamurti
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă s-ar anunţa sfârşitul Lumii în fiecare zi pentru ziua următoare şi tot s-ar găsi destui care să creadă. La început mai mulţi, apoi din ce în ce mai puţini, până ce, în cele din urmă nimeni nu va mai da importanţă ştirilor alarmiste. Şi va veni o zi când sfârşitul Lumii va veni cu adevărat, luând lumea pe nepregătite. Exact ca în povestea cu lupul. Sau poate, în varianta optimistă, omenirea îşi va fi mutat deja calabalâcul pe alte meleaguri astrale, lăsându-şi bătrâna planetă pradă unei sorţi nemiloase, dar îndelung anunţate.

Mihail Mataringa (4 decembrie 2012)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!

O hartă a Lumii Noi (I - Arhipelaguri)

La sfârşitul acestei propoziţii, va începe ploaia.
La marginea ploii, o velă.

Încet-încet, vela va pierde insulele din vedere;
va intra-n ceaţă încrederea-n porturi
a unei întregi generaţii.

Războiul de zece ani s-a încheiat.
Părul Elenei, un nor cenuşiu.
Troia, o groapă de moloz
fumegând în burniţă la malul mării.

Burniţa vibrează ca o coardă de harfă.
Un om cu ochii înnoraţi adună stropii de ploaie
şi aşterne primul vers al Odiseei.

poezie de Derek Walcott, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cimpoaiele Galiciei

O, cimpoaie-ale Galiciei, când vine primăvara,
Cântaţi mai dulce decât privighetoarea din zăvoi!
Cântece vesele la-început, cântece triste-apoi,
Adânci ca marea care-şi boceşte popoarele de morţi, amara.

Cântaţi. Acesta-i anotimpul! Voioşi, ca stropii ploii zâmbitoare,
Dansaţi în ritm cu versurilor mele, golind nectarul din pahar;
Cum v-a repetat de-atâtea ori Ecleziastul, iar şi iar,
O, cimpoaie-ale Galiciei, există pentru toate-un timp sub soare! –

Vreme pentru semănat şi vreme pentru strâns recolta în hambar,
Vreme pentru-a ţese pânza şi vreme pentru destrămare,
Vreme pentru râs şi vreme pentru-a plânge-amar,
Vreme pentru speranţă şi vreme pentru disperare,
Vreme pentru logodnă şi vreme pentru a plodi,
O vreme pentru a te naşte şi-o vreme pentru a muri...

poezie de Ruben Dario, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când luna

Când luna şi femeile se plimbă în rochii înflorate
Mă uimesc ochii lor, genele şi întreaga maşinărie a lumii.
Îmi pare că dintr-o atât de mare apropiere
Ar putea izvorî în sfârşit adevărul definitiv.

poezie celebră de Czeslaw Milosz din Lirică poloneză (1996), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Armura

În sfârşit pot vărsa lacrimile
Pe care le-am ţinut atâta timp
În sfârşit pot să dau totul afară,
Tot ce am ţinut atât de mult.

Mulţi mi-au spus că sunt puternică,
Mulţi mi-au spus să rămân aşa,
Dar ce nu pot ei vedea
E faptul că eu demult nu am mai putut rezista.

Însă nimeni nu ştie asta,
Nimeni nu vede ce se ascunde în ochii mei,
Pentru că mi-am construit armura
Prin care să nu treacă nimeni.

Dar când seara vine,
Atunci dau totul afară
Tot ce s-a acumulat de atâta vreme,
Toată suferinţa din această inimă.

poezie de Diana Şerban
Adăugat de Diana
Comentează! | Votează! | Copiază!

Jurăm să ne iubim pân' la sfârşitul lumii

̓S-ascunde-n telefon sau în PC iubirea?
Mesajele se prelungesc în vise?
Hazardul intra-n inimă aiurea
Şi devine zbor cu aripile-ntinse?

Tu-mi eşti cerul larg în plinul zbor,
Eu sunt universul tău de rouă,
Clădim din flori cununile de dor
Şi le stropim cu fulgere când plouă.

Întindem poezia ca umbrelă,
Ne-ascundem în mesajele minunii
Şi peregrini pe-o bombă cu nacelă
Jurăm să ne iubim pân' la sfârşitul lumii!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am învăţat lecţia că atunci când eşti în mijlocul unei conjuncturi care pare să te copleşească, sau eşti într-o situaţie proastă şi ai senzaţia că aceasta este sfârşitul lumii, realizezi apoi că nu este deloc aşa.

citat din Lee Ann Womack
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!