Conjunctiv prezent

să asculţi liniştea dintre două cuvinte

şi să înţelegi adâncul unei răsuflări şoptite
pierdut între un dincolo de viaţă şi dincoace de noapte
şi să te-întrebi, cine mai tace cu mine?

moartea tace, stele tac atunci când nu cântă,
frunzele, iarba foşnesc, îşi trosnesc rădăcinile înţepenite
numai omul vorbeşte. se leagă de viaţă cu vorbe simple şi trăieşte

să asculţi liniştea, să rosteşti ce trebuie şi când trebuie
să te strădui să nu sperii cuvintele ostenite
şi mai ales să le iubeşti cu tăcerile tale

să cauţi în adânc linia plânsului

să te îndepărtezi de singurătatea asta numită viaţă
şi să te regăseşti zburând, alături de toţi nenăscuţii şi de toţi petrecuţii
până când baierele cerului se vor desface lăsând lacrimile
să deseneze curcubeie pe marginea timpului

poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem de dincoace de tine

Dincoace de noapte, dincoace de stele
Înfloresc în cântec versurile mele;
Simfonii astrale, îngerii îngână,
Tatuez poeme cu Muza de mână.
Pe un braţ albastru râde o cicoare,
Dincoace de noapte, ziua ta mă doare;
Zorii se despică în sclipiri de sânge,
În braţele tale dimineaţa plânge.

Geme orhideea de atâta viaţă
Dincoace de umbre, soare o răsfaţă
Un penel sărută visul şi-l preface
În iubire pură... universul tace.
Caută, iubite, dincolo de mine
Floarea nemuririi ce dospeşte-n tine!
Ştiu că-ţi este noapte, fără Poezie,
Ştii că doar cu tine sunt Poem ce-nvie...

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trecător

m-am bucurat alături de toţi cei care au urcat
am suferit alături de toţi cei ce-au pierdut
şi am trăit alături de voi toţi. necunoscut
asemeni tuturor celor neştiuţi
viaţa mi-a dăruit lumini şi umbre
aşa cum numai norii trecători
mai ştiu şi pot
oferi.
am primit dureri şi bucurii
cum poate nu mulţi au avut, reale sau închipuite
şi pot să spun că-n viaţă
nu e loc de regrete
pentru că viaţa e scurtă
atât cât ne e dată
o singură dată
şi când crezi că ai mai mult timp
realizezi
că nu ai de unde cumpăra
nici măcar o secundă

poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cea mai dificilă artă este aceasta:
să creezi (trasezi) un cerc mare, mare
să te aşezi pe margine
şi să-l pui pe celălalt în centru.
Să-i faci loc şi să-i dai spaţiu.
Şi să asculţi, să asculţi tot ceea ce spune,
şi să-l asculţi chiar şi atunci când tace...

citat din Fabrizio Caramagna
Adăugat de Doina Maria Tudor
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unei guralive

Ca o gaiţă vorbeşte,
O asculţi că n-ai ce face...
Da când tace şi zâmbeşte,
N-o "opri", las-o în pace!

epigramă de Aurora Luchian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când cerul

când cerul pare că se leagă de pământ
cum Prometeu legat de stâncă spre eternă răzbunare
e semn că o potecă leagă lăcrima de vis
şi-împărăţia se arată celui care vede

cuvintele-s corăbii părăsite
care străbat tăceri spre tihna unui port
de multe ori, primesc la bord bucăţi de viaţă
ce se vor smulse de un vultur hămesit

arca se-ascunde printre vârfuri ostenite
corăbiile prin prăpăstii de uitare
Titanicu-şi ascunde neputinţa
cuvintele, multe uitate, încă speră

poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Între o cană cu ceai şi două gânduri

mama citeşte jurnalul de dimineaţă
îşi masează tâmplele
şi tace

întoarce pagina
o dezosează
complet
dar
cuvintele rămân
aceleaşi

ştiu că nu
crede în ştiri
dar îşi clatină capul
în loc de alte cuvinte

şi tace

se aşează confortabil
pe marginea patului de lemn
întoarce ziarul
ca pe o scrisoare
de la tata

din umbletul buzelor
suspectez durerea
ce o prinde
dar tace
soarbe o gură din cana
cu ceai din vâsc-de-stejar

între două gânduri

mă priveşte
trage timpul înapoi
şi-mi spune
vezi
s-a mai uşurat pământul
suntem tot mai ofiliţi
şi fiecare zi e la fel
numai oamenii nu sunt
şi totuşi

nu ştiu să mint
şi nici nu port ochelari

ca aceştia...

poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întrucât în reprezentarea unei asemenea nebunii prefăcute trebuie să se ţină seama numai de momentul prezent şi nu de trecut sau viitor, accentul se va pune pe cuvinte şi nu pe sensul unei fraze în ansamblu. Când vorbeşte de război trebuie să reprezinte războiul, când vorbeşte despre moarte, moartea.

citat clasic din Claudio Monteverdi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Până acum am avut tot, mai puţin o viaţă normală. Iar asta îmi lipseşte cel mai mult. Vine o vreme când chiar şi ce este interesant ne oboseşte, ne epuizează. Am înţeles tărziu, dar am înţeles totuşi, că o viaţă ieşită din comun îţi aduce numeroase satisfacţii, dar nu-ţi aduce aproape niciodată liniştea, calmul şi pacea indispensabile unei vieţi simple, dar împlinite.

Juliana Mallart în Între două lumi
Adăugat de Juliana Mallart
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când te simţi lovit, apăsat de viaţă, trebuie mai ales atunci să-ţi îndrepţi ochii spre zona solară a speciei: să asculţi muzică, să reciteşti o poezie, să te uiţi la un tablou. Dintr-o dată, simţi cum, de la nivelul râmei, fiinţa ta se ridică pe verticala piscului.

Ileana Vulpescu în Arta conversaţiei
Adăugat de Alexandra Mihai
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când cineva cântă la vreun instrument, tu asculţi. Tu doar urmăreşti acele sunete, şi eventual înţelegi muzica. Scopul nu poate fi explicat în cuvinte pentru că muzica nu este cuvinte, dar după ce asculţi o vreme, tu îi înţelegi scopul, şi scopul este muzica în sine. Exact în acelaşi fel, tu poţi asculta toate experienţele.

citat din Alan Watts
Adăugat de Catalin Popescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Până când...

Chiar şi cei cu adevărat buni nu pot, neajutaţi, să iubească.
Ca să pătrundă dincolo de absurdităţi, de vicii şi, mai ales,
de prostia creaturilor umane, cineva trebuie să posede
secretul unei iubiri pe care lumea azi a uitat-o.

Până când acel secret nu va fi descoperit
îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă va fi în zadar.

poezie de François Mauriac din Cuibul de vipere, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa şi liniştea

O viaţă fără zbucium, o viaţă liniştită,
E-o viaţă care este de două ori trăită.
Când plină e de certuri şi de brutalitate,
Ea nu mai e trăită nici doar pe jumătate.

poezie de George Budoi din Viaţa şi Moartea în aforisme, epigrame, poezii, pamflete şi satire (18 iulie 2018)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai stai un zâmbet

să adun surcelele astea de umbre
de pe chipul anotimpului rece
să dau deoparte falduri de nostalgii
lăsând clipa să-mi ciugulească din palmă
pe linia vieţii mi-au crescut sălcii
vântul le doare prin ramuri
gonesc tăcerile pe prundul râului secat

mai stai un zâmbet cu mine viaţă
să pun la grindă câteva cuvinte
călăuzitoare şi dulci ca atunci când
pofteşti şi ţi se dă dintr-un suflet primenit

roade-ţi unghiile pentru câte duci şi zaci
dar fii încrezătoare măcar cât să treci pragul
pune-ţi voaluri şi pene şi perle fii o doamnă viaţă
când duci cu tine copilul cărunt şi-adus de spate
încă neastâmpărat

poezie de Ottilia Ardeleanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tăcere

într-un oraş bolnav, un suflet bolnav
tic-tac, tic-tac
apoi tace
s-a terminat
e linişte
prea multă linişte
nu-mi dă pace
şi tace
clopotele bat în tăcere
o imensă tăcere se loveşte de imensitatea cerului
şi tace
ne căutam în tăcere
ieri si mâine
desigur, nu ne găsim
paşii erau prea tăcuţi
stăm şi tăcem
fiindcă putem, nu
uneori vorbim, în adâncă tăcere
să nu tulburăm lacrimile de pe caldarâm
păşesc pe aleile tăcute ale vieţii
mă izbesc de tăcerea gândurilor
tac în cuvinte nerostite
liniştea curge agale, în tăcere
mi-s ochi atât de obosiţi
de trăit în tăcere
e sufletul gol, umplut cu noroi
să tacă, vorbea prea mult
astăzi, amara tăcere
s-a aşternut peste oraş
şi tace...

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moartea trebuie să fie atât de frumoasă... Să stai întins sub pământul moale, cu iarba crescând deasupra şi să asculţi liniştea. Să nu ai nici ieri şi nici mâine. Să uiţi de timp, să ierţi viaţa, să fii împăcat.

citat din Sylvia Plath
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ora când toate stafiile sunt triste

atunci când iubirea îşi tremură candela aprinzând inimile
cerul se desface la piept ca să nu-şi piardă suflarea
şi stelele clipesc cumva nostalgic
din mii de trupuri de lumină
se înaltă un geamăt
şi pleoapele copacilor se strâng
a mugure visat
e ora când stafiile îşi amintesc
trecutele vieţi
şi pentru că trebuie să plece,
închid ochii şi aleg
cine la va ţine locul

I'm the one...

poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea pe furate

Munţii tac şi marea tace, universu-i sufocat
De tăcerea ancestrală ce se naşte din păcat...

Eu la sânul tău, o viaţă, am tăcut şi am cusut
Vise şi săruturi multe, şi tot n-am recunoscut...

Dacă-aş fi vorbit mai mult ai fi spus: nu te cunosc,
După clipe de iubire, jur că nu te recunosc...

Vorbăreţii pierd întruna şi plăcere, şi iubire,
Cei tăcuţi câştigă dublu, viaţa lor nu-i amăgire...

Munţii tac şi marea tace, tace în intimitate,
Când iubirea pe furate, din iubire-şi face parte!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Satsangul te lasă fără gândire! I: Am ascultat un videoclip de-al tău, m-a lăsat fără cuvinte, Mulţumesc că eşti! A. M: Excelent, la început e ascultarea, pe măsură ce asculţi tot mai mult, un sentiment interior de profunzime apare şi odată cu el un feeling că "asta este", "asta sunt", iar odată cu această intuiţie spirituală, ascultarea se aprofundează şi începe/trece în comuniune. În Satsang sau comuniunea cu Adevărul Ultim, e ca şi cum, Liniştea non-duală necreată, Libertatea din tine, îţi vorbeşte invitându-te înapoi în oceanul Libertăţii. Sper să aibă Sens! Ascultă, participă şi cuvintele Mele vor deveni cuvintele Libertăţii tale. Chiar dacă mintea te va mai muşca, fii tenace şi fără teamă în căutarea Adevărului şi în final te vei topi în îmbrăţişarea Lui! Ce altceva ar putea să merite mai mult în Această viaţă: - Dispariţia ta plină de frică şi regret în moarte? Sau - Topirea ta în Dumnezeu şi implicit aflarea faptului de netăgăduit că tu eşti Nenăscutul a Tot născutul? Dacă simţi, Contemplă Asta!

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am să te iubesc...

Am să te iubesc...
cu fiecare răsărit,
cu fiecare floare înflorită
cu fiecare pasăre în zbor,
până ce adâncul mărilor,
inima pământului
şi creştetul cerului
îmi vor transforma numele în Dor.

Am să te iubesc...
dincolo de cuvinte,
dincolo de orice privire
şi dincolo de orice înţeles,
căci dintre toate visele luminii,
misterele umbrei
şi lacrimile vieţii,
pe tine te-am ales!

poezie de Mihaela Rascu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

de ce iubeşti, când iubeşti?

iubito, eu nu ştiu ce iubire e aia
care poate să se retragă fără torţe?
adică, ori o iubeşti, şi-o iubeşti cu defectele ei,
ori n-o iubeşti, şi n-o iubeşti cu defectele ei.
când iubeşti pe cineva, nu mai ai spaime,
îl iubeşti şi-l duci în iubire.
până la marginea vieţii şi a morţii
nu-ţi impun să joci, iubito
să iubeşti ce iubesc eu,
ci să iubeşti ce iubeşti tu,
dar să iubeşti până la cer şi dincolo de cer
cred că ăsta e marele mister: iubirea.
dacă oamenii ar putea să-şi însuşească asta,
lumea ar fi o veşnică bucurie,
o odisee cu sensuri adânci.
când poţi să spui pentru ce iubeşti o femeie,
n-o iubeşti cu adevărat, doar o infuzi
şi mireasma nu ţine până la capătul iubirii
de ce oare trebuie întotdeauna să suferi
pentru a avea dreptul să iubeşti ceea ce iubeşti?
nu te iubesc, femeie, pentru frumuseţea ta,
ci te iubesc pentru că frumuseţea ta cântă un cântec
pe care doar eu îl aud şi-l arunc la ceruri înapoi.

autor necunoscut/anonim
Adăugat de Mariana Didu
Comentează! | Votează! | Copiază!