Poem cu metodă

O zi care proclama
Activităţi nefaste
Pe lumea unui chip
Trec roiuri de prenume
Ce dezarmant e timpul
Lovind fără de sunet
Distanţa neînvinsă
Blocând avertismentul
Al unei morţi ştiute..
Rănind cu trudă ziduri
Ce vremea le ridică
Capcane-ntinde noaptea
De două ori infame
Ce zic că ne dau totul
Spre-a nu avea nimic..
Într-un balet de vânturi
E un bilanţ de drumuri
De locuiesc în mine
Mă simt un chiriaş
O viaţă-n care moartea
E singur propietar
Şi-un soare-n agonie
Îmi spune că-i târziu
Furând realităţii
Un zvon despre-nserare.

poezie de Ioan Marinescu-Puiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem de dimineaţă

În dimineaţa asta,
Care nu mai priveşte pe nimeni,
Se-ncheie visul copilului arcaş,
Ce-aşteaptă un răspuns de vânt
La strigătul de pasăre-n extaz..
În filmul mut al toamnei,
Pe dinafara uşii,
Mai rătăcesc cărări,
De pădurari orfane..
Dintr-un război de vânturi
De brume şi de ceţuri,
Sunt emigrantul singur
Al tinereţii mele
Menit s-aştept în prag,
O iarnă şi o moarte,
Doi fii risipitori,
Ce-acasă s-or întoarce..
Într-un bilanţ de drumuri,
E-o Galatee totuşi
Şi-ntr-un sfârşit de toamnă,
Un uliu poposit,
Aici... Pe mai departe...

poezie de Ioan Marinescu-Puiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Presentiment

În dupamiaza ternă
A zilelor de luni
Se-ascunde iar o iarnă
Să ningă cu-adoraţii
Doar pentru anotimpul
Ce nu mai vrea s-aştepte..
De ger e prezentarea
Acestei ierni şomere
Fără bilanţ de viscol
Zăpezi nefericite
Şi-un hol de bloc cu păsări
Din care n-or să zboare
Femeile iubite
De porumbei din gheaţă.

poezie de Ioan Marinescu-Puiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Obrăznicie

Prin geam, plină de drumuri, îmi intră depărtarea...

poezie de Ioan Marinescu-Puiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lied rar

Palid, palid, palid,
Trec printre blesteme
În crâşmă e larmă,
Bulevardul geme,
Palid, palid, palid...

Ninge, ninge, ninge...
Îngeri cad din zare
Crivăţ dând alarmă,
Ce destrăbălare!
Ninge, ninge, ninge...

Roiuri, roiuri, roiuri...
Feţe zgribulite
Trec pe lângă mine –
Vor un ceai fierbinte,
Roiuri, roiuri, roiuri...

Murmur, murmur, murmur...
Pun de-o caterincă
Liceeni zburdalnici
Nu le zic nimică,
Murmur, murmur, murmur...

Sigur, sigur, sigur...
Mi se-nfundă drumul
Cui, mă rog, să-i pese!?
A murit nebunul,
Singur, singur, singur...

Palid, palid, palid...
Îngeri cad din zare
Uite cum mai ninge,
Ce destrăbălare!
Palid, palid, palid...

parodie de Constantin Ardeleanu, după George Bacovia
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Colecţionar

Ce reci fiori îmi trec prin oase,
Când simt că mi se-adună anii,
Cândva strângeam femei frumoase,
Acuma strâng, când îi am... banii!

epigramă de Ioan Marinescu-Puiu din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2006)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Într-un târziu

cu multe gânduri răvăşite de iluzii
strâng în braţe dragostea rămasă
durerea rătăcirilor de drumurile ştiute
ce-mi rănesc adâncul inimii

locuiesc în cuvintele care mă mângâie
mă iartă de întuneric şi nelinişte
şi-mi dau pacea rugăciunii

nu vreau să întâlnesc moartea
înainte de iertarea celor dragi
şi după căderea din suflet
a pietrelor de moară

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Numărul, timpul şi necazul meu

Mă simt ca o duminică pe care celelalte zile ale săptămânii o cred nebună.
Mă simt ca un soare pe care celelalte stele îl cred lună.
Mă simt ca un ceva pe care altceva îl crede nimic.
Mă simt ca un cineva pe care ceilalţi nimeni îl cred, şi zic:
- Doamne, tu simţi că sunt mai mulţi aceia care mă cred pe mine nimic sau mic,
Decât aceia care te cred pe tine mare sau tot?
- Stai liniştit, nu-i cazul, nici vremea să-i socot!

poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Misogină

Femeia-i bucurie,
De două ori te-adapă,
Întâi la cununie
Şi când o duci la groapă.

epigramă de Ioan Marinescu-Puiu din Cuget, deci exist, dar nu mai rezist (2005)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chiar dacă nu faci nimic, fă-l ca lumea! La fel şi cu scrisul!

aforism de Ioan Marinescu-Puiu (1 august 2015)
Adăugat de Ioan Marinescu-Puiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Precauţie femeiască

Când dau peste o brută,
Nu intru în dispută,
Eu nu mă dau bătută,
Mă dau şi nebătută.

epigramă de Ioan Marinescu-Puiu din Semne ale timpului nostru (2005)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trec mistic clipele prin mine

Trec mistic clipele prin mine
Şi mă transformă riguros
Dar nicidecum în rău sau bine,
(Această transformare-mi aparţine),
Ci doar în mai puţin frumos...

Iar eu le consemnez şi le adun
Într-un nimic pe care-l folosesc,
Numindu-l "timpul oportun",
Să mă transform din rău în bun,
Să mă edific, să mă înţelepţesc...

Le pun într-un burduf imaginar
Şi zic: "acesta e trecutul meu"...
Şi este... îmi aparţine mie dar,
Stăpân pe el a fost şi este clar
Şi categoric Dumnezeu!

La fel sunt toate clipele ce vin;
Îmi aparţin doar mie într-un fel...
Dar sunt convins că nu mi se cuvin
Ci le primesc spre-a dovedi cui aparţin,
Căci toate sunt din El şi pentru El!

Trec clipele prin mine neîncetat
Îmi vestejesc verdeaţa din ţărână
Şi-o pregătesc de ultimul asalt...
Dar duhu-n mâna Celui Preaînalt
Tot verde-n veci o să-mi rămână,

Căci Chipul Său în mine e sculptat
Prin dalta şi ciocanul clipei,
De Duhul, la Rusalii revărsat,
Ce în trupul lui Isus a adunat
Risipitorii fii, nedestinaţi risipei...

poezie de Ioan Hapca
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec de crescut ziua

Mirosul de pâine
Seara
Coborând în oraş
Înfioară existenţa
Prea poluată a clipei
De toamnă
Populată cu frunze
Care miros a moarte..
Certat de timp
Bolnav de însingurarea
Dintre noi
Am terminat să înalţ
O casă de trudă
Pe un pământ
Arat silnic
De lumină
Şi am rămas ca un mal
Nealintat de valul dorinţei
Pe care încă
Mai trec poeţii
Spre momentul suprem
În care vor încerca
Să-şi cioplească un fluier
Din osul lumii.

poezie de Ioan Marinescu-Puiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prin...

Prin ochii mei
Se vinde o fecioară
Sub pleoape
Care iartă
Şi o cer.
Prin somnul unei mame
Subţiat de vânt
Mai cade-o stea
În bătătura goală.
Prin tatăl ce coseşte
O iarbă sub pământ
Un fiu care adună
Otrava din cuvinte.
Prin mâna ce mângâie
Oftatul unei coapse
Mai trec spre eşafodul
Poemelor nescrise...

poezie de Ioan Marinescu-Puiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Visele s-au scurs...

Nu mai e nici o speranţă
Către mine, pentru noi,
Timpul nu e o balanţă,
Să se-ntoarcă înapoi.

Clipa căuta simţire!
A fost vie şi cerea
Sentimente de iubire
Între vremea mea şi ta.

Spui: cum aş putea vreodată?..
Zic: demult eu nu mai sunt!..
În zadar sunt astea toate,
Dorul tău a fost prea mut.

Da, iubeai cărări străine!
Da, eu moartă te-aşteptam!
Se usca inima-n mine,
Tu nimic nu observai.

Nu căta dovezi deşarte,
Prea târziu să faci bilanţ,
Vremea nu se mai întoarce,
Visele s-au scurs în lanţ.

poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Metamorfoză

am un cuvânt albastru de tot
e o linişte pe care o scriu
ca să mă simt în siguranţă

nu fac nimic cu el
îl mai învârt uneori pe degete
şi ce frumos îmi dă senzaţia unei euforii

relaxat pe vârful unui creion
fără vreo apăsare
se revanşează faţă de hârtie

îl repet de câte ori vreau
şi dacă dau pagina
se preface roşu

poezie de Ottilia Ardeleanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ora de vizită

Mirosul spitalului
îmi piaptănă nările,
în vreme ce siluete plutesc de-a lungul
coridoarelor galbene şi verzi.

Ceea ce pare un cadavru
este împins într-un elevator şi dispare
în direcţia raiului.

Nu voi avea sentimente, nu trebuie
să simt, dacă nu va fi
o nevoie urgentă.

Infirmierele calcă graţios şi eficient,
aici, jos, sus şi acolo,
taliile lor subţiri susţinând
miraculos poverile
de dureri şi-atât de
multe morţi, ochii lor
sunt încă limpezi după
ce au spus de-atâtea ori adio.

Salonul 7. Ea zace
într-o peşteră de uitare.
O mână ofilită
tremură pe-o margine de pat. Ochii se mişcă
în spatele pleoapelor prea grele
pentru a se mai ridica. Pe un braţ refuzat
de culoare e înfipt un colţ de sticlă,
nu muşcând, ci hrănind.
Iar între mine şi ea distanţa
se micşorează până când încetează să existe,
dar distanţa provocată de durere nu poate fi diminuată,
nici de ea, nici de mine.

Surâde un pic din peştera ei albă
la această figură întunecată
care, stângace, se ridică
prin valurile sonore ale unui clopoţel
şi care, stângace, se stinge, din ce în ce mai palidă,
nu mai mică, lăsând în urmă doar
nişte cărţi, cărţi care nu vor fi citite,
şi fructe neroditoare.

poezie clasică de Norman MacCaig, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când va veni, moartea va avea ochii tăi

Când va veni, moartea va avea ochii tăi, proprii tăi ochi –
această moarte care ne însoţeşte
de dimineaţa până noaptea târziu, insomniacă,
surdă, asemeni unei vechi remuşcări
sau unei obişnuinţe stupide. Ochii tăi
vor fi un cuvânt inutil,
un ţipăt mut, o tăcere.
Aşa cum îi vezi tu în fiecare dimineaţă
când, singur, te apleci spre
oglindă. O dulce speranţă,
speranţa că-n acea zi noi vom şti
că tu eşti viaţă şi că tu eşti nimic.

Pentru că fiecare viaţă are-o privire.
Când moartea va veni, va avea ochii tăi,
O obişnuinţă de care tocmai ai scăpat,
ca şi cum ai vedea-n oglindă
cum o faţă moartă reapare,
ca şi cum ai asculta, atent, nişte buze închise.
Vom coborî tăcuţi în abis.

poezie clasică de Cesare Pavese, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Câteodată şi Dumnezeu rămâne singur

stau în mijlocul unei lumânări aprinse
şi tremur
în tot acest timp întunericul
iese din mine ca dintr-un chip
fără umbră
simt greutatea cerului cum
se prelinge în oameni

liniştea scrijeleşte adânc

s-ar putea spune că cineva a trecut pe aici
şi într-o bună zi va întreba de mine
iar tu prin fereastra închisă
o să-l rogi pe Dumnezeu
să ţină timpul în loc

eu voi privi din tăişul unei lacrimi

poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui poet despre care se spune că are sticleţi în cap

Privindu-i fruntea palidă şi mare
Însemn în ciuda unui zvon stupid:
"Nu locuiesc sub ea vieţuitoare,
Căci păsările nu trăiesc în vid!"

epigramă de Dumitru Tabacu din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Brav boboc

În plină vară
Un prim boboc
La repetiţie
Timpul îndeamnă.

Şi-n miez de iarnă
În zori de zi
Avea s-apară
Un alt boboc.

I-am pus pe frunte
Coroana râvnită
Cu gândul şi fapta
De mine şi tata.

Globul de aur şi-nţelepciune
Nume, prenume trec de la tata
spre vremea ce vine!

poezie de Constantin Iordache din Fereastra magică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!