Iubesc ca o nebună

Tu m-ai dat cu împrumut într-o zi la toţi nebunii,
Am crezut că mă ucid şi mă-mpart cu restul lumii.
Cu mormintele pe tâmple şi cu moartea ta de ieri,
M-au iubit ca pe-o soprană răstignită-ntre plăceri...

Au făcut apoi din mine un mănunchi de flori pierdute,
Ei s-au picurat în lacrimi peste rănile vândute,
Ei mi-au arătat palatul unde moare nemurirea,
Mi-au dat aur şi nobleţe, însă n-au putut iubirea.

Cade cerul peste mine şi pe toţi nebunii mei,
Că-au scăpat din palme timpul înjurând de Dumnezei.
Dar mi-e bine lângă Soare cu planetele în păr,
Căci aici îndur milenii.., dar iubesc într-adevăr...

Nu mai ştiu ce este viaţa fără toţi nebunii mei...
Şi-l iubesc ca o nebună, doar pe unul dintre ei.

poezie de Iuliana Dinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Parfum de femeie în fumul de ţigară...

Am vrut să mă sinucid... să mă-mpart cu restul lumii,
... dar m-ai dat, cu împrumut, (pentr-o zi) la toţi "nebunii".
şi muribund, în felul meu, ţi-am împărtăşit păcate!,
până moartea (ce soprană!) m-a "lucrat" fin... pe la spate.

În morminte, pe la tâmple, m-a "iubit"... cam până ieri,
(răstignindu-mă vremelnic între sute de plăceri!...).
arătându-mi cum mai moare... uneori şi... nemurirea,
rămânând să divorţeze (de parfumul tău), iubirea.

"- Te-am iubit femeie nudă, eu şi toţi "nebunii" mei!",
... ce te-au adorat o vreme... până au "ieşit scântei".
când tu mi-ai vândut chiar rana, făcută de lacrimi scurse,
... pe obrazul sideral... căci iubirea sa... murise.

N-am scăpat (nicicum) de "palma" ce mi-a dat-o Dumnezeu,
(mi-era bine lângă tine chiar de nu era... mereu!).
acum "zac" în conştiinţa muzelor ce văd că-s moarte,
împărţind trufia lumii (zilnic), dar fără... dreptate.

Eu îndur chiar de milenii, dragostea... întradevăr!,
... soarele cum naşte ziua... pregătindu-se de-amor.
dar tu ai făcut în mine, răni... pe care le-ai vândut,
sau mai grav, le-ai dat pe gratis (nu ştii cui)... cu împrumut

Simt parfumu-ţi de femeie (oare pentru-a câta oară!),
... în secundele divine... chiar şi-n fumul de ţigară.
Nu mai ştiu ce este viaţa fără toţi "nebunii" mei...
... ce-au scăpat lumea, din palmă, înjurând de dumnezei.

Am vrut să mă sinucid... să mă-mpart cu restul lumii,
... dar m-ai dat, cu împrumut, ( pentr-o zi) la toţi "nebunii".
şi muribund, în felul meu, ţi-am împărtăşit păcate!,
până moartea (ce soprană!) m-a "lucrat" fin... pe la spate.

poezie de Florin Cezar Călin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Criticilor mei

De aş face cum fac unii,
Să mă pun cu toţi nebunii,
Timp n-aş mai avea să scriu,
Să citesc, să ştiu ce ştiu.

Critici, voi, cu minţi neroade,
Fără flori şi fără roade,
Foarte greu găsiţi cuvântul,
Căci în cap vă bate vântul.

pamflet de George Budoi din Critică şi critici (9 octombrie 2022)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu sunt cea mai mică dintre cei patru fraţi şi toţi mi-au fost foarte apropiaţi. Nu ştiu unde aş fi ajuns fără fraţii şi sora mea. În secret cred că părinţii mei mă iubesc cel mai mult!

citat din Marissa Jaret Winokur
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Istorie

Nu m-ai iubit; eşti un Don Juan interesat de glorie;
Am suferit, dar mi-a trecut; te-anunţ că eşti "istorie"
Din răni adânci ce mi-ai făcut, mi-au curs lacrimi de sânge
Şi ai privit indiferent cum sufletul îmi plânge!

Ce ţi-ai dorit, încă nu ştiu; dar nu m-ai vrut pe mine,
Deşi credeam că pot orice, să-ţi fie ţie bine
M-ai învăţat gustul amar, gustul dat de acel macaz,
Ce-mi schimba mereu iubirea din agonie în extaz!

poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru tine am făcut nebunii

Pentru gura ta
Şi pentru ochii tăi zglobii
Am jertfit cândva
Inima mea făcând atâtea nebunii
Nopţilor de mai
Spuneam ades tot dorul meu
Plânsul fără grai
E-atât de greu

Pentru tine am făcut nebunii
Şi credinţa în zei mi-am ucis
Pentru tine-n clare nopţi argintii
Am ţesut poezii şi vis
Şi am strâns în inimă povară tot mai grea
Cald mărgăritar de rouă din iubirea mea
Pentru tine am făcut nebunii
Şi-am ucis primul meu paradis.

cântec interpretat de Cristian Vasile
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-e teamă

Sunt atât de temătoare, atât de firavă şi... atât de plapândă!
Îmi e teamă că nu sunt în stare să te accept, să te iubesc...., îmi e teamă!
Mi-e teamă de mine, de tine, mi-e teamă de viaţă! Mi-e teamă, e toamnă, mi-e teamă de iarnă că am să îngheţ şi nu voi putea să iubesc!
Aş vrea să te iubesc, să nu te-alung în disperarea mea, şi totuşi...!
Ţi-aş da drumul să zbori, ţi-aş lega aripile să ramâi lângă mine, te-aş lăsa să mori!
Ţi-aş fura penele şi toate zilele, aş face orice să ramâi, să fii doar pentru mine, nu ştiu ce să fac!
Dar Eu sunt zdrobită şi mi-e teamă că am să te zdrobesc şi pe tine!
Dar ce pot să fac? Te-alung să mă urmezi, să rataceşti în iubirea ce mi-o porţi, ce ţi-o... port!
Îţi voi închide toate porţile, toate clipele în urma mea, voi ridica... ziduri din lacrimi, din lacrima mea, din lacrima Ta!
Dar îţi voi lăsa totuşi ceva! Tăcerea mea şi cuvintele tale, petalele din acel trandafir şi toţi spinii, şi peste toate te voi blestema să le uzi cu lacrimi, să te zgârie timpul cu toţi... spinii!
Să sângerezi sânge în lacrimi, să mă simţi şi atunci când nu mai simţi... nimic!
Să-ţi fiu ce nimeni nu-ţi poate fi, să-ţi fiu moarte şi zbatere între clipe, şi dincolo!
Înţelegi? Dincolo de viaţă, dincolo.... eternitate!
Să mă chemi şi să nu am putere să vin, să-ţi fiu un chin!
Să mă scri cum doar îngerii pot, să nu te dezleg de mine că mor!

poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aş vrea...

Aş vrea să spun c-a venit toamna
Dar arde soarele cumplit...
Doar anii mei intraţi în toamnă,
M-apasă greu, şi-am obosit.

Aş vrea să spun că-mi este bine
Dar multe răni acum mă dor,
Prea des ajung să lupt cu mine
Dar şi câştig, de multe ori.

Aş vrea să spun că nu iubesc
Dar aş minţi, şi nu se cade.
Iubesc nespus şi peste sens
Şi parcă sufletul mă arde.

Căci viaţa noastră e aşa
Cum Dumnezeu ne-a hărăzit,
O cruce avem ca să purtăm,
Şi un destin de împlinit.

Nimic nu este întâmplător,
Aşa cum e, viaţa-i frumoasă
Aici e locul unde "creşti"
Şi doar aici te simţi acasă.

Elena Bulancea în Personală (1 august 2020)
Adăugat de Elena Bulancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Josiah Tompkins

Am fost cunoscut de toată lumea şi foarte mult iubit,
Bogat, conform standardelor recunoscute
În Spoon River, unde am trăit şi muncit.
Aici eram acasă,
În pofida faptului că toţi copii mei au plecat departe –
Căci acesta este rostul vieţii – toţi, mai puţin unul.
Băiatul cel mic a rămas acasă
Pentru a fi sprijinul meu la bătrâneţe,
Şi cosolarea mamei sale.
Apoi, eu am început sa devin tot neputincios, iar el tot mai puternic;
Şi nu mai era de acord cu mine in privinţa afacerilor,
Şi soţia lui spunea că sunt o piedică pentru el;
Şi şi-a convins mama să fie de partea lui,
Şi tot aşa până când mi-au dat lovitura finală, încercând să mă mute
În casa unde copilărise ea, în Missouri.
Astfel o bună parte din averea mea s-a pierdut –
Oricum, îmi făcusem testamentul chiar înainte să se fi întâmplat asta,
Aşa ca n-a putut profita prea mult.

epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din tristeţea unei clipe

Se mai naşte-o poezie din tristeţea unei clipe,
Şi din teama că iubirea are aripi despicate,
Ca şi cum dumnezeirea şi-a făcut două echipe
Să ucidă frumuseţea strecurată-n bunătate.

Ochii orbi privesc lumina şi văd numai întunerici,
Ce se-ascund pe sub un zâmbet învelit în diamante.
Sunt atât de mari în ei, şi în mine atât de mici,
De rămân stană de piatră, între ură şi dreptate.

E amurg între poeme şi e noapte peste mine,
Dar pictez ca o nebună chipul lor plin de orgoliu.
Sunt mânjită de culoare, de cerneală şi ruşine...
Iar mă lupt cu-n demon sacru şi cu vocile străine.

Am un rol ce încă-l scriu şi-l pictez în poezie,
Printre lacrimi botezate într-o apă fără flori.
Desenez spitale vechi iar scrisul mi-e terapie
Când în mine cresc dureri învelite în culori!

poezie de Iuliana Dinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Jur

Ai dat iubirii un nou început,
Atunci când eu voiam s-o-nchei,
În jur miros de flori de tei,
Şi dragoste în ochii mei,
Eşti chiar cum nu am mai văzut...

Şi poate tu nu m-ai crezut,
Când ţi-am şoptit că te iubesc,
Mi-ajunge doar să te privesc,
Cu un sărut mă multumesc,
Chiar am găsit ce am cerut...

Vreau să te chem, simt că sunt mut,
Tu stai în flori, mă chemi acolo,
Picioarele mi-au împietrit,
Te-ndepărtezi de mine Lolo,
De ţi-am greşit, jur că n-am vrut!

poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Vlad Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Povaţa mamei

Vântul bate, frunza cade,
Dar în suflet mi-i cald şi bine,
Căci o fiinţă bună şi dragă
E mereu lângă mine.

Aceasta e mama, sfântă icoană
Care mi-a dat grai şi viaţă,
Dar cu vorba ei blândă şi dulce
Mi-a dat şi o bună povaţă.

Să nu uit că anii zbor ca clipele,
Toţi îmbătrânim şi când ne cresc aripele,
Ne luăm zborul de lângă cei care îi iubim,
Această povaţă toţi trebuie s-o ştim.

Eu o cred pe mama,
O înţeleg atât de bine,
Dar ea cu sufletul şi inima
Mereu va fi cu mine.

poezie de Vladimir Potlog (23 octombrie 2017)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

O lumină

De ce plângi, când toţi dau în tine?
Nu-ţi fie teamă, căci Eu sunt mai tare!
Eu te-ntăresc şi-ţi vin în ajutor
Cu dreapta Mea biruitoare!

De ce te ruşinezi de-al Meu Cuvânt?
Vrei ca şi Eu să fac la fel?
Tu spune lumii despre Mine
Şi despre-al mântuirii ţel!

Tu ştii că ziua e aproape,
Tu ştii că ceasul e târziu...
Adu şi-azi lucrători în vie
Căci am răsplata, şi-S pe drum!

Eu ştiu că-n jur e multă ură;
Eu ştiu că eşti de toţi lovit...
Dar ce aştepţi de l'astă lume?
De lume, nu poţi fi iubit!

Eu n-am nevoie de-o lumină
Într-un mănunchi strălucitor de raze..
Eu am nevoie de-una care
Să lumineze-n bezna mare,

Ca cei ce sunt pribegi prin lume,
Să vadă clar a ta lumină,
Şi-atunci, păşind pe-ngusta cale,
Încrezători la Min' să vină!

O, dac-ai şti ce-adânc pătrunde
În Mine, mila pentru cei pierduţi,
Şi cîte lacrimi, fără număr,
Printre suspine Mi-au căzut,

N-ar sta nepăsători nicicare,
Ci mulţumind de al Meu har,
Cît mai e timp, ar semăna-n ogoare
Sămânţa bună, al Meu Cuvânt.

Deci, nu te-uita cu-ngrijorare
La valurile ce s-au ridicat
Ci aminteşte-ţi că te-am pus pe stâncă!
În noapte, fi la toţi un far!

Fi treaz, copilul Meu, întruna,
Şi fi ca servii Mei, curat.
Nicicând să nu te-nşele lumea!
Înţelepciunea Eu ţi-am dat!

Eu te iubesc, şi vreau să ştii
Că-ţi port de grijă ne-ncetat.
Iar de te mai apasă griji,
La cruce, toate să le laşi.

Am pus în tine gândul veşniciei,
Şi-am oglindit în ochii tăi chiar cerul...
Te-am făurit cel mai frumos din toate,
Cu-atâtea daruri, Eu te-am înzestrat!

De-aceea, fi curajos şi luptă!
Nicicând să nu te laşi înfrânt!
Să iei în mână a Cuvântului sabie,
'Nainte mergând pe cărare
Cântând.

poezie de Andrea Kasznel (20 octombrie 2016)
Adăugat de Andrea Kasznel
Comentează! | Votează! | Copiază!

La şcoală, nu am fost cu mult peste colegii mei. Am învăţat într-o clasă foarte strălucită. Clasa mea era însă foarte neglijentă şi scrisul meu de mână îi dispera pe profesori. Colegii mei mi-au pus porecla "Einstein" şi consider că au vazut semne "de mai bine" la mine. Când aveam 12 ani, unul dintre prietenii mei a pus pariu cu un alt prieten, pe o pungă de dulciuri, că nu voi reuşi în viaţă. Nu ştiu cum s-a finalizat acest pariu şi dacă s-a finalizat, ce rezultat a avut...

citat clasic din Stephen Hawking
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

"-Iubitule! Dacă ai şti că am dat mâna cu toţi îngeraşii cerului, toţi mi-au spus "Bun venit!", numai că nu mi-am dat seama, unde? Oricum, vreau să spun că am călătorit într-o trăsură de foc, era să fiu acuma departe de tine, dar iată-te aici, aşa că: Bine ai venit! Ah, cât de dor mi-a fost de tine. Probabil că dorul mi-a ars şi caleaşca, dar nu-i nimic, o să-mi faci tu alta. Aşa-i?"

Corin V. Petraru în Brigitte-simbolul iubirii mele, Corin V. Petraru, Editura Pastel, Braşov, 2019 (2019)
Adăugat de Corin V. Petraru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Privind în urmă

în casa noastră primitoare
rămas–a busuiocul prins la grindă
un borcan cu flori mirositoare
pus pe masa mare de la tindă
toţi ce au fost cândva s-au dus
acolo unde nu se poate spune
în ţara unde veşnic e apus
o ţară fără lacrimi, fără nume
o lacrimă uscată pe batistă
îmi aduce aminte că au fost
şi laviţa crăpată tot mai tristă
îi aşteaptă zi de zi dar fără rost
unde, unde sunteţi dragii mei
uşa de la poartă e încuiată
în curte peste tot şi pe alei
crescut-au spinii până la poartă
din când în când doar clopotele bat
amintind că-i mare sărbătoare
şi babele puţine câte sunt în sat
se-nchină pentru-n răsărit de soare

îmbătrânesc şi ţiglele pe casă
pereţii au crăpat şi s-au urnit din loc
vecinii pleacă unul câte unul
spre casa cea de lut şi fără foc
mamă, sunt copilul tău şi-aştept la poartă
soarele e dus de mult înspre apus
te rog priveşte-n mine şi mă iartă
precum şi Tatăl Sfânt de sus
o să plec şi eu din lumea asta
durerea-n umbrele de lut să mi-o ascund
că timpul o să-mi vindece şi rănile uitate
şi tot ce-a fost şi fi-va în curând

plecăciune mamă, tată
şi tuturor pe care v-am iubit
mă duc încet că ştiu că altădată
nu voi putea păşi spre răsărit

poezie de Teodor Dume din Cineva mi-a răpit moartea (2018)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Povestea mea şi a lor

Mă-ntreb:
Cel care-am fost cândva
Tot eu sunt şi-azi?...
Sau sunt altcineva?...
Confraţii mei - e drept - nu bănuiesc
Că sunt şi morţi rebeli care trăiesc!
Dovadă eu -
Eu, care-am fost ucis
De către cei care, citind ce-am scris,
M-au ponegrit
Şi m-au scuipat,
Apoi cu toţi m-au pastişat...
Iar când n-au mai avut ce-mi face,
Mi-au presărat în pat un pumn de ace -
Convinşi c-am să mă-nţep în ele
Şi-am să mor!...
Dar eu le-am dat cu tifla tuturor...
Şi azi - deşi înmormântat de ei
De viu -
Continuu să trăiesc, ba chiar să scriu...
În timp ce criminalii mei confraţi
Trăiesc din semne de-ntrebare
Şi putrzesc ne'nmormântaţi...

poezie celebră de Ion Minulescu din Nu sunt ce par a fi (1936)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sărutul ce ţi l-am dat

Munţii se văd din depărtări
Ca şi sărutările ce ţi le-am dat,
Totuşi nu ai loc în viaţa ta
Şi pentru dragostea mea.

De ce mereu mi te –amintesc
Dacă tu nu crezi în mine?
De ce te-am iubit şi te iubesc
Şi tu nu mă iubeşti pe mine?
Sărutările ce ţi le-am dat,
Într-un gol s-au aşezat.

Sărutările ce mi le-ai dat,
Încă le mai port cu mine.
Te-am iubit atât, te mai iubesc
Şi încă-mi amintesc de tine.

Tu te-ai măritat cu altul,
Pentru mine a rămas regretul,
Am rămas nefericit.

Te mai port mereu în suflet,
Chiar de tu nu m-ai iubit.

Enrique Antonio Sanchez Liranzo
(Republica Dominicană)
Traducere în limba româna, Ioan Friciu

poezie de Enrique Antonio Sanchez Liranzo, traducere de Ioan Friciu
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-e dor...

Mi-e dor să nu mai ştiu nimic
Şi să iubesc în nopţile târzii
Acei ochi verzi, poemul meu demonic
Ce gândul mi-au furat în clipele pustii.

Mi-e dor să vii în nopţile cu Lună
Să ne iubim ca doi nebuni râzând
Dacă ţi-aş fi a inimii nebună
Ai mai fugi de mine suspinând?

Mi-e dor de noi în clipele lui Marte
Când ne plimbam prin ploaie liniştit
Tu mi-ai rămas, cu un parfum aparte
Şi te păstrez în tâmple, ca pe-un mit.

Mi-e dor să vii cu primăvara la rever
În păr să-mi prinzi un ghiocel plăpând
De vei pleca în tine am să pier
Un strigăt mut, un înger lăcrimând.

Mi-e dor să nu-mi mai fie dor
De tine şi ochii tăi cei verzi
Mi-e dor, şi-n tine vreau să mor
Iubindu-te, de ce nu vrei să crezi?

Ţie îţi este dor vreodată
De mine şi doru-mi de copilă?
Îţi mai aduci aminte că odată
Ţi-am fost păcatul fără vină?

Nu îmi răspunde căci mă porţi
În piept de când au înflorit castanii
Eşti tu pribeagul ce la porţi
Mai baţi şi-acum deşi trecut-au anii?

Voi înflori şi eu precum salcâmii
În fiecare an în gândurile tale
Să-ţi aminteşti că noi am fost nebunii
Ce inima şi-au îngropat-o-n mare.

poezie de Mirela Crâşmaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iisus Hristos: Arătat-am numele Tău oamenilor pe care Mi i-ai dat Mie din lume. Ai Tăi erau şi Mie Mi i-ai dat şi cuvântul Tău l-au păzit. Acum au cunoscut că toate câte Mi-ai dat sunt de la Tine; pentru că cuvintele pe care Mi le-ai dat le-am dat lor, iar ei le-au primit şi au cunoscut cu adevărat că de la Tine am ieşit, şi au crezut că Tu M-ai trimis. Eu pentru aceştia Mă rog; nu pentru lume Mă rog, ci pentru cei pe care Mi i-ai dat, că ai Tăi sunt. Şi toate ale Mele sunt ale Tale, şi ale Tale sunt ale Mele şi M-am preaslăvit întru ei. Şi Eu nu mai sunt în lume, iar ei în lume sunt şi Eu vin la Tine. Părinte Sfinte, păzeşte-i în numele Tău, în care Mi i-ai dat, ca să fie una precum suntem şi Noi. Când eram cu ei în lume, Eu îi păzeam în numele Tău, pe cei ce Mi i-ai dat; şi i-am păzit şi n-a pierit nici unul dintre ei, decât fiul pierzării, ca să se împlinească Scriptura. Iar acum, vin la Tine şi acestea le grăiesc în lume, ca să fie deplină bucuria Mea în ei. Eu le-am dat cuvântul Tău, şi lumea i-a urât, pentru că nu sunt din lume, precum Eu nu sunt din lume. Nu Mă rog ca să-i iei din lume, ci ca să-i păzeşti pe ei de cel viclean. Ei nu sunt din lume, precum nici Eu nu sunt din lume. Sfinţeşte-i pe ei întru adevărul Tău; cuvântul Tău este adevărul. Precum M-ai trimis pe Mine în lume, şi Eu i-am trimis pe ei în lume. Pentru ei Eu Mă sfinţesc pe Mine Însumi, ca şi ei să fie sfinţiţi întru adevăr. Dar nu numai pentru aceştia Mă rog, ci şi pentru cei ce vor crede în Mine, prin cuvântul lor, Ca toţi să fie una, după cum Tu, Părinte, întru Mine şi Eu întru Tine, aşa şi aceştia în Noi să fie una, ca lumea să creadă că Tu M-ai trimis. Şi slava pe care Tu Mi-ai dat-o, le-am dat-o lor, ca să fie una, precum Noi una suntem: Eu întru ei şi Tu întru Mine, ca ei să fie desăvârşiţi întru unime, şi să cunoască lumea că Tu M-ai trimis şi că i-ai iubit pe ei, precum M-ai iubit pe Mine. Părinte, voiesc ca, unde sunt Eu, să fie împreună cu Mine şi aceia pe care Mi i-ai dat, ca să vadă slava mea pe care Mi-ai dat-o, pentru că Tu M-ai iubit pe Mine mai înainte de întemeierea lumii. Părinte drepte, lumea pe Tine nu te-a cunoscut, dar Eu Te-am cunoscut, şi aceştia au cunoscut că Tu M-ai trimis. Şi le-am făcut cunoscut numele Tău şi-l voi face cunoscut, ca iubirea cu care M-ai iubit Tu să fie în ei şi Eu în ei.

replici din Sfânta Evanghelie după Ioan, Rugăciunea lui Iisus pentru Sine, pentru apostoli şi pentru toţi credincioşii. - 17:6-26 de Sfântul Ioan Evanghelistul
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

"Cuibuşor de nebunii" este numele dat de doi nebuni unui loc unde au loc nebunii, dovadă că nebunia în dragoste este plăcută.

Luca Filip
Adăugat de Luca Filip
Comentează! | Votează! | Copiază!