Omida

în căutare de duzi traversează
venele umflate-n căldură ale mâinii ce scrie
o poezie – un om
cu vermorelul se ridică pe vârfuri se-ntinde
cum ar juca badminton cu larve păroase –
albul de zinc şi cleiul
de oase ce prepară o pânză înfăşurată în jurul
frunţilor vaporoase
din iulie în septembrie, peste vara
cu pretenţii de-amantă ecologistă, pot să
rămână să întărească
să cimenteze la cald drumul nostru încrucişat
cu jocuri de gleznă – multiple

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Negru acrişor

nu toţi poeţii au cap (au un dar)
şi nu
toate poetele au picioare! -
altfel
acest cefalopod bricolat, legendar
ar
sta pe umeraşele noastre
ca
o cârpă cu multe pretenţii (?!)
ar
îmbrăca iluzoriu tot albul tot albul
în fu
muri de negru puţin acrişor
ar
bate poezie cu zahăr (are-acest dar)
în
tr-un castron secundar!

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Banca din parc

era aprilie.... plesneau de fericire, muguri verzi
era in mai un soare cald, doi tineri isi spuneau povesti!

era in iunie si teiul se apleca spre bancă-ncet
si-ncearca să -i facă curte dându-si un aer de poet!

era in iulie căldură, parcă erai intr-un cuptor....
doi tineri se ţineau de mână să-si stingă al inimii fior!

era in august.... o iubire işi lasă aripile-n jos.
septembrie incepe şcoala, ignoră vara ce a fost.

octombrie isi lasă bruma peste grădini si amintiri....
noiembrie işi cerne ploaia peste pădure şi câmpii.

decembrie inalţă steagul cel alb.... de pace-n sărbători
ianuarie ingheaţă lacul si pune totul sub ninsori!

si uite aşa intr-un târziu o bancă singură in parc
aşteaptă luna lui april să înfrunzească pomii iar!

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Joc de gleznă

abia la gleznă se vede
iubirea
rupe barete
sandalele
uite cum râd în rafturi interminabile uite
de ce
oare de ce
nu se adună călcâiele?

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scrierea sub zăpadă

aş scrie ceva sub zăpadă
de mână de
mână mi-e departe s-ajung (?!) - vino tu
peste mine în cald
pământule ciung

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubito

ia-le în ordine: mai întâi libertatea
apoi îmbrăţişările fastuoase!
mai întâi
măduva şi abia mai la urmă cleiul de oase! –
lipiciul pe care-l începi
cu tubul
filetat cu buze aprinse aici
rămâne, iubito, lipici de lipici: hai
să plecăm
şi unul şi altul de-aici: fiecare
prin părţile noastre!

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu râde

trece şi vara asta
vine iarna
şi nu vom mai scrie nimic până-n decembre
când...
uite cum ninge

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vidul violet

îşi scrie poezia ca fiind
singura crimă în stare să făptuiască
ghemuit în scrisoare
pândeşte din umbra încheieturii
mâinii drepte: aşteaptă
momentul metaforei
(?!) -
balta de sânge doveditoare
tâmpla sau fruntea cu gaură de intrare
a glontelui cât un vârf
de acces de tuse violetă cu sub
înţeles... cu trimitere la
stelele mult vidate - îşi scrie

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Septembrie, tu vara mea proscrisă

Septembrie, tu vara mea proscrisă
Şi nerecunoscută de surori
De ce mereu doar toamnei eşti promisă,
Când august e mai rece uneori!

De ce îi laşi să îţi arunce-n spate
Povara toamnei ca şi început,
Septembrie, de-ar exista dreptate
Ar face îngerii-n jurul tău scut.

Şi n-ar lăsa pe nimeni să mai spună
Că tu începi al toamnei ritual,
Iar cei ce nu-nţeleg de vorbă bună,
Să fie puşi la punct procedural!

Să înţeleagă că nu se răceşte
Nici vremea şi nici sufletul din noi
Şi orice drum al tău ce rătăceşte,
Se-neacă-n soare, nu se-neacă-n ploi!

De ce mă laşi să fiu doar eu de vină
Când tu eşti caldă, tu şi briza ta,
Septembrie, tu vara mea senină,
Tu eşti proscrisă doar în lipsa mea!

poezie de Daniel Dobrică
Adăugat de Băştinaşul
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ne-pământeanul

cea mai bună poezie
se scrie
în sfânta limbă de lemn defrişat
din crucile lui Iisus ne
pământeanul

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lună nebună

dorinţa poetului este
să scrie în linişte poezie
dar
liniştea poeziei ce-o scrie
pace nu-i dă nicidecum
atunci
dorinţa poetului este
să iasă din linişte, cum
plină
iese şi luna din capul
nopţii... şi urlă nebună
aşa
cum dorinţa poetului es
te să scrie... să scrie...

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Încălzirea

în sinele nostru
este mai cald: plouă
cu lacrimi mai mult şi mai mult
sângele
se evaporă mai uşor

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Jocuri erotice

femeia cu braţele ofilite mă îmbrăţişează:
pentru ea
sunt un adolescent minunat, suplu, cu picioarele
patului abil desfăcute
pentru jocuri erotice! di
rect la podea

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Maşina de tocat

(carne e trupul nostru e carne)
decapotabilă –
cu venele fluturând pasagerii.
interminabilă
sub marmură sau granit
sau ciment prea nervos sclivisit
o viaţă avem (?!) – bravii
noştri viermi colectând compulsiv
mici răhăţei, da, vor pune
poate de o
colinară colivă poate de-o stivă
(carne e trupul nostru e carne)
de etichete nefericite.

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumea scrisă nu depinde de Milano sau de Londra, ea se roteşte întotdeauna în jurul mâinii care scrie, oriunde se întâmplă să scrie: acolo unde eşti este centrul universului.

Amos Oz în Poveste despre dragoste şi întuneric
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rolandgarrosu

ştiu unu la badminton
eminescu jr
(nu
poetul) – joacă şi tenis uneori –
indiscutabil
halep e ambasadorul
româniei, dar ea
nu se joacă decât
a tenis
a tenis
şi a
makedonia tenis şi tenis
şi tenis – bad
minton aproape
deloc!

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îngheţata

se scurge dezgheţată
din cornetul umed
peste degetele pline
de inele sclipitoare murdărind
pantalonii care învelesc
picioarele păroase până la burtă
dinţii se dezvelesc şi muşcă
din ciocolata moale
soarele bate direct în capul
ras regulamentar de lamele
aparatului ce lasă epiderma roşie
îngheţata este sorbită hămesit
de gura pofticioasă
trezind simţurile unui corp
încălzit de vara stupidă
pata de pe tricoul alb
se-ntinde ca un imperiu în plină expansiune

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vârfuri de sarcină

doar am trecut cu vârful de
creion şase be
în josul feţei tale: gâtul
de lebădă s-a desenat mai în moale

fără s-apăs (?!) – apăsare

am simţit doar în inima tare
ca piatra pe care s-au ascuţit,
vârfuri de sarcină rece,
privirile de grafit

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Banca din parc

Era aprilie... plesneau
De fericire muguri verzi!
Era în mai un soare cald
Doi tineri isi spuneau povesti!
Era in iunie si teiul
Se apleca spre banca-ncet
Şi incerca sa-i faca curte
Dandu-si un aer de poet!
Era în iulie caldură
Parca erai intr-un cuptor
Doi tineri se tineau de mana
Sa-si stinga-al inimii fior!
Era in august o iubire..
Isi lasa aripile-n jos
Septembrie incepe scoala
Ignora vara ce... a fost!
Octombrie isi lasa bruma
Peste gradini si amintiri!!
Noiembrie isi cerne ploaia
Peste paduri si pe câmpii!!
Decembrie inalta steagul
Cel alb... de pace-n sarbatori!!
Ianuarie ingheata lacul
Si pune totul sub ninsori!!
Si uite asa... intr-un tarziu
O banca singura in parc
Asteapta luna lui april
Ca pomii să-nfrunzeascăa iar!!!

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un pas mare pentru un om foarte mic

în 69 când neil
armstrong încerca primele jocuri de gleznă
pe lună eu aveam 9 ani şi obişnuiam
să intru sub masa din sufragerie
să pun
culcat pe spate picioarele pe un scaun
să cred
că mă aflu cu totul în spaţiu
să văd
furişat sub tăblia mesei-capsulă
spaţială stele şi stele şi stele
să pun
şi eu piciorul pe luna ce-o decupasem
cu greu din coperta rigidă a blocului de desen
plin şi el cu astronauţi
vehicule spaţiale galaxii şi sisteme
solare şi pline
de lumini, cum erau
şi anii mei de atunci

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Coadă plăcută

la coadă la carne femeia nu
mai oase locuieşte de-o vreme
tăcută.
coadă plăcută! aude o voce cusută
cu sârmă la râtul pe roz al porcului netranşat.
abruptă
ridică a spută un supliment de bordură: trimite
proiectile în abatorul
de peste
coridorul unu european – ki
lele de energie îi provin din diaspora! tri
lurile di
n coadă se-aud chiar din coadă iar sexul
inexistent îi vine din obligaţii
cu vene
învinse la maxim şi răsucite
în tubul încheieturilor!

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!