Doruri...
Toate dorurile mele
Numai tu știi să le asculti
Domn venit de printre stele
Ce inima mi-o săruți.
Toate gândurile mele
Numai tu știi să le-asculți
Vis rebel, blestem de iele
Ce poemul mi-l încânți.
Toate visurile mele
Numai tu știi să le cânți
Domn al inimioarei mele
Mai rămâi cu ochii-ți blânzi.
Toate versurile mele
Numai ție ți le-nchin
Domn al Poeziei mele
Și al rimei pelerin.
poezie de Mirela Crâșmaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Noaptea lin coboară în gândurile mele
Pe aripi de vis, din ploile de stele
Ea picură iubire pe visurile mele...
Eu le adun pe toate, și mă-nvelesc cu ele.
Noapte bună
Elena Bulancea în Personală (6 mai 2019)
Adăugat de Elena Bulancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rămâi cu mine
Stai cu mine.
în toate gândurile mele,
în visele mele,
în cuvintele mele.
Stai cu mine,
în fiecare mic secret
din inimile noastre.
Rămâi cu mine,
dincolo de orice barieră de iubire,
vreau să trăiesc,
râzând,
iubindu-te
și luptându-mă.
Stai cu mine,
în temerile mele,
în dorința de a crește
și de-a apăra această dragoste.
poezie de Eugenia Calancea (27 august 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Visele mele...
Visele mele,
portal deschis, între pământ și stele,
realități paralele în viața mea și trăirile mele,
mănunchi de fiori în mii de pelegrinări,
vii culori în nopțile grele.
Visele mele,
cununi de amintiri, din vechi și noi trăiri...
scenarii de film, fără pereche sub stele,
frământări spre enigmatice dezlegări,
pe fruntea înrourată de sudori,
în dimineți fără stele.
Visele mele,
zbateri în tăcere,
cu premoniții bune sau rele,
nelipsite pe drumul vieții mele,
viața îmi împliniți, nu mă ocoliți!
Cât voi trăiți și eu trăiesc,
printre vii morți sau morții vii,
numai Dumnezeu știe,
să decodifice bine,
visele lumii și ale mele,
,, Nimic nou sub stele"
poezie de Valeria Mahok (17 februarie 2018)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Posed tot ceea ce ține de mine: corpul meu, inclusiv tot ceea ce face acesta; mintea mea, inclusiv toate gândurile și ideile; ochii mei, inclusiv imaginile a tot ceea ce văd ei; sentimentele mele, oricare ar fi ele: manie, bucurie, frustrare, iubire, dezamăgire, emoție; gura mea și toate cuvintele care ies din ea: politicoase, dulci sau aspre, corecte sau incorecte; vocea mea, sonoră sau liniștitoare; și toate acțiunile mele, atât cele îndreptate către ceilalți, cât și cele direcționate către mine însumi. Posed fanteziile, visele, speranțele și temerile mele. Posed toate triumfurile și succesele mele, toate eșecurile și toate greșelile.
citat din Virginia Satir
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aspirinele poetului
Versurile mele sosesc înghețate.
Să scriu poezia, mai întâi le pun
Să își încălzească picioarele toate...
Și au foarte multe, dacă le adun.
Versurile mele se-ncălzesc la mine,
Fac temperatură și răcesc subit,
Apoi, fără veste, devin aspirine
Și tratează boala, bune-s de citit.
Versurile mele... Nu-s medicamente,
Pe lume, ca ele mai eficiente!
poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gramatica noastră
În propoziția noastră
sunt predicatul tău de iubire,
frumoasa mea...
În propoziția noastră,
tu ești subiectul
dorințelor mele nebune,
ești comparația cu restul Universului,
cu tine câștigătoare,
ești adjectivul neinventat încă
al dragostei mele de tine,
cu toate dorurile,
cu toate simțurile,
cu toate trăirile dintre noi,
ești metafora amorului absolut...
Haide, iubita mea,
printre conjuncții și disjuncții
să ne trăim interjecțiile frumos!
poezie de Dan Mitrache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sărutări
Sărutările noastre,
sute, mii
sau milioane, câte au fost
niciodată nu le-am știut pe de rost:
fructele mele, veverițele mele, garoafele mele,
izvoarele mele, cuțitele mele!
poezie de Nina Cassian
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Renunțând la mine
Renunț la ochii mei care sunt ouă de sticlă.
Renunț la limba mea.
Renunț la gura mea care-i constantul vis al limbii mele.
Renunț la gâtul meu care-i mâneca vocii mele.
Renunț la inima mea care-i un măr în flăcări.
Renunț la plămânii mei, copaci care n-au văzut niciodată luna.
Renunț la mirosul meu de piatră călătorind prin ploaie.
Renunț la mâinile mele care-s zece dorințe.
Renunț la brațele mele care oricum voiau să mă părăsească.
Renunț la picioarele mele care numai noaptea-s amanți.
Renunț la bucile mele care-s jumătățile de lună ale copilăriei.
Renunț la scula mea care-n șoaptă încurajează coapsele.
Renunț la hainele mele care-s uși bălăgănindu-se-n vânt
și renunț la stafia care trăiește-n ele.
Renunț. Renunț.
Iar tu n-o să rămâi cu nimic pentru c-o iau de la început
iarăși fără nimic.
poezie de Mark Strand, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sens al sensurilor
File albe negre cad din zare
Scrise alb și negru-n renegare...
Alba scrisă-n negru dă dreptate
Neagra-n alb scrisă-ntoarce toate.
Renegând sensurile predicate
Lumii de minți prea luminate!
Căzând in frunze ying yang cu lame
Tăind fante ce-mi ard napalme...
Fila-ntunecată a zării mele
Intr-un deja-vu-n ploi de stele,
Zărind sensul sensurilor mele
Cunjurată de hore cu iele.
Recitindu-mi duios poemele
Transformând toate gândurile,
In ninsori de astrale petale
Tu, dragă,.. sens al nemuririi mele...
Căci ne vom întâlni, poate aici
Sau-n viețiile-n care voi căuta:
Talpa, sărutarea, șoapta ta...
Prima! Ce mi-a născut menirea
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sunt singurul stăpân al vieții mele. Îmi dau seama că, gândind, creez. Devin ceea ce gândesc. Astfel, fericirea, prosperitatea, dragostea și armonia depind numai de gândurile mele.
Lise Bourbeau în Ascultă-ți corpul, prietenul tău cel mai bun de pe pământ
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Inima mea este în stare să îmbrace toate formele tale,
Fiecare fior sa. l dezlege...
Toate dorurile sa le-nteleaga și să le cante...
Toate plansurile sa le topeasca c-o atingere de lumina...
Potir de lumina și iubire pentru insasi inima ta fiind...
Cer pentru soarele tau...
Și ușa către rai deschizându-ti...
Izvor cu apă rece pentru setea ta...
Si-ntindere verde și racoroasa pentru osteneala cărărilor tale...
Așează-ti tamplele obosite intre palmele mele.. și ele vor lua forma zvacnetului din tine,
Iar freamătul din adancuri varsa. l in liniștea brațelor mele...
și-l voi topi in izvorul de viață al ființei mele,
într-o clipa inalta și caldă,
urme pentru veșnicie lăsând în tine...
Usa templului inimii tale
în inima mea se deschide
Eu, religia iubirii fiind, adevărata religie...
poezie de Mariana Daniela Bidascu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Anatomie
Coastele mele ascund
o inima sumbră.
Rămâi în aur rotund.
Nu intra în umbră.
Nu deveni apropaele
unei zone funebre.
Rămâi pe clapele
dulcilor mele vertebre.
Pe coastele mele de soare,
acolo, rămâi,
pe suprafața strălucitoare
a mângâierii dintâi
poezie de Nina Cassian
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tu ești zăbava vieții mele
Tu ești zăbava vieții mele
în care-nchizi singurătatea,
cu sluj și mii de temenele
slobozi din mine răutatea!
Trezești de fiecare dată
gânduri trăsnite și rebele,
ești cea mai insolită fată
când ești zăbava vieții mele!
Remarc figura-ți încruntată
când te-ntâlesc, uit toate cele,
mă placi, te prefaci bosumflată,
dar ești zăbava vieții mele!
Se mai întâmplă câteodată
să uit de lună și de stele,
te vreau așa... îngândurată
că ești zăbava vieții mele!
În clipele cele mai grele
să te urăsc, să plâng îmi vine,
că ești zăbava vieții mele
și te-aș pârî... dar n-am la cine!
Că-mi ești atât de singulară
încât îți compun poezele,
ispită dulce și amară,
tu ești zăbava vieții mele!
poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ita Est...
Știți voi ce sunt versurile mele?
Zboruri în "zigzag" de rândunele,
Zboruri fragmentate,
Rupte
Și-nnodate
Ca să poată fi de toți cântate,
Nu citite pe sub gene -
Pui golași de vrăbii fără pene...
Dar voi nu știți nici măcar silabisa
Zborurile-acestea, smulse din inima mea!
Nu știți că din zborul versurilor mele,
Se-ntregesc perechile rebele
Și că-n ochii celor care mi le cântă,
Strălucesc scântei de aur, ce-nspăimântă
Pe cei care mi le-ascultă-ntâia oară,
Măcinându-se ca grâul sub piatra de moară!...
Versurile mele?...
Semne de-ntrebare
Pentru-abecedarul vieții viitoare...
Versurile mele?
Stropi de apă vie
Și ploaie de stele
Pentru veșnicie!...
poezie celebră de Ion Minulescu din Versuri (1939)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Niciodată inima
nu mi-a vorbit mai duios
despre ochii tăi,
acel poem albastru
în care se scaldă trăirile mele.
Poate de vină ești chiar tu, amor
acel dulce izvor
al existenței mele...
Dar știu că mă vei iubi
în ciuda tăcerilor
care îți mistuie tâmpla,
Eu respirând
poemul
ochilor tăi.
poezie de Mirela Crâșmaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Îmi e atât de drag
pasul tău prin grădina inimii mele,
cu șoaptele rezemate
de glasul tău, într-o zi de duminică
luminată pe aleea
cu teii înfloriți...
Știi?
Miroase exact
ca pielea ta
când o sărută
poemul
dorului meu..
poezie de Mirela Crâșmaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tu numai vino... iubito!
De câte ori te caut creând eternitatea prin valuri și furtuni
Căci ale mele ceasuri toate știi bine, doar tu poți sa le-aduni.
M-ascund în lacrima ce curge plângandu-te mereu pe tine,
Inca te-aștept caci dorul crunt e cuibărit de-acum adânc în mine.
Plângeau copacii toți la margine de viață visând să te întorci
Iar tu te-ascunzi de lacrimile lor și ale mele, în sânul unei nopți.
Mă-ntreb dece cărările-s pustii și luna nu le mai luminează,
Și cât să-aștept, minunea de a-mi fi cât mai durează?
Aș vrea să-mi fac cărări din toate visele și lacrimile mele,
Tu să-mi dezmierzi și să-mi alini viața mea cu ele.
Și să nu uiți că între gene ascuns de suferinți mă vei gasi,
Imbrățișându-te pe tine acum, și în toți vecii cât eu te voi iubi!
Cât o sa plâng iar după tine va ști doar soarta mea pribeagă,
Tu ai plecat și-ti spui acum că de mine nimic nu te mai leagă,
Ai intrebat cărările pe care te-așteptam, și astăzi sunt atâta de pustii
Dacă mai sufăr, sau mi-e dor, sau dacă eu înca te mai aștept să vii?
O să mai stau un veac sau poate două cu mâinile spre cer întinse,
Ca să îl rog să te mai caute și să mi te-aducă în visele promise.
O scară lungă de la cer către pământ din lacrimile mele vei găsi,
Tu numai vino iubito, si peste aceste triste valuri spre mine vei păși.
Tu numai vino... iubito!
poezie de Florentina Crăciun Fabyola (martie 2009)
Adăugat de Florentina Crăciun Fabyola
Comentează! | Votează! | Copiază!
Toate poeziile mele sunt mai bune decât multe ale mele...
aforism de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Toate iubirile mele sunt doar re-editări ale primei mele iubiri.
citat din Pramatha Chaudhuri
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rămâi
Rămâi! Stai lângă mine.
Nu pleca.
Te voi veghea. Te voi apăra.
Vino spre mine, liberă, mândră, nu vei regreta.
Te iubesc. Toate gândurile mele te caută;
În sângele meu nu-i nici o dorință care să nu te strige.
Tu știi asta. Nu pot avea-n viață alt companion, nici altă bucurie.
Rămâi.
Odihnește-te. Nu-ți fie frică de nimic.
Dormi în seara asta-n inima mea....
poezie de Gabriele D'Annunzio, 1863 -1938, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!