Lui Mircea Baniciu ("I-am cerut secunda mea/ Să mă-nsor cu ea")

Din statistici se văzu
Că femeile abundă,
Însă el atât putu:
Să se-nsoare c-o secundă.

epigramă de Florentina Loredana Dalian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Constatare târzie

La căruţa căsniciei
M-am înhămat ca un erou,
Şi-am dat tribut statorniciei,
Dar n-am fost cal, ci mare bou.

epigramă de Florentina Loredana Dalian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Deziluzie

În căruţa cu doi cai
Badea Ion când m-a suit,
Am crezut că-i mare crai...
Dar el m-a dus la prăşit.

epigramă de Florentina Loredana Dalian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Maneaua PSD dedicată lui Ducu Bertzi ("Ai să mă ierţi")

Ai să mă ierţi la fiece mandat
Şi-am să te mint din patru-n patru ani
Şi cât avea-vei suflet de răbdat,
Ai să mă ierţi, sau intri la duşmani.

epigramă de Florentina Loredana Dalian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Colectivizare

Comuniştii mi-au luat
Cai, căruţă şi-un curcan;
Şi-napoi, la schimb, mi-au dat
O seceră şi-un ciocan.

epigramă de Florentina Loredana Dalian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lui Mircea Vintilă ("Cu trăsuri, femei cochete/ şi cu fete/ încălţate, cel puţin")

De când ne-am emancipat,
Toţi vor fete dezgheţate,
Doar Vintilă-a declarat
Că vrea... fete încălţate.

epigramă de Florentina Loredana Dalian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Miss Univers - Florentina Loredana Dalian

Cum şic eşti la stat şi la mers
Şi-i strânsă-ntre noi (al)chimia,
Admit că eşti Miss Univers
Sau baremi o... Miss Slobozia.

epigramă de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Precauţie din orgoliu (anapestic)

Din statistici aflăm că bărbaţii
Cu virgine-ar dori să se-nsoare,
Căci doar ele, în sex, nu-s în stare
Ca să facă-n final comparaţii.

epigramă de Mihai Haivas din Cvinta ritmurilor clasice (2024)
Adăugat de Mihai Haivas
Comentează! | Votează! | Copiază!

Precauţie din orgoliu (anapestic)

Din statistici aflăm că bărbaţii
Cu virgine-ar dori să se-nsoare
Căci doar ele, în sex, nu-s în stare
Ca să facă-n final comparaţii!

epigramă de Mihai Haivas (2023)
Adăugat de Mihai Haivas
Comentează! | Votează! | Copiază!

RĂZGÂNDIRE

Era gata să se-nsoare,
Dar privind-o pe furiş
O văzu stând în picioare
Când se duse... în tufiş.

epigramă de Aura Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Două singurătăţi
piscuri întunecate
şi soare-n apus—
de parcă n-ar fi de-ajuns
că a mai trecut un an

tanka de Florentina–Loredana Dănilă
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cei care nu te preţuiesc nu merită nici măcar o secundă din gândul tău... aşa că am şi uitat cine m-a supărat 😛

Florentina Danu
Adăugat de Florentina Danu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Venise bâlciul

Venise bâlciul
Şi era toamnă, şi era frig.
Venise bâlciul cu alviţa şi comédiile,
ţiganii-şi puseseră şatra peste vale,
noi terminam orele târziu,
se-nnoptase şi-mi era frică.

Zolea, repetentul clasei, zice
"Te trec eu, te costă o alviţă"
bine — zic — şi pe tine un leu
de câte ori îţi dau caietul în pauze să copiezi tema.

"S-a făcut; nu te costă nimic."
M-a trecut valea şi a stat în poartă pân-am intrat.

A doua zi l-am privit cu alţi ochi,
crescuse parcă mai înalt
şi nici aşa prost nu-mi mai părea.

"Vezi, mamă — parc-o auzeam pe bunica -,
nimeni nu trebuie luat în râs,
Dumnezeu i-a dat fiecăruia câte ceva..."

poezie de Florentina Loredana Dalian din Domnişoara Nimeni (2017)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aşteptare îndelungată

Cerându-şi voie la părinţi
C-o fată mândră să se-nsoare,
Vrând să-şi ia inima în dinţi
A constatat că nu-i mai are.

epigramă de Ioan Marinescu-Puiu din ziarul "Viaţa Buzăului" (2004)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Păcatul din Postul Mare

Cât am fi de rău altoi, ortodocşi şi botezaţi,
Dezbrăcaţi la piele, goi, suntem îngeri de barbaţi,
Din statistici dovedim, şi v-o spun cu exaltare,
Că juma' din noi postim zi de zi în Postul Mare,
Cu spanac sau cu urzici, mai scăzute, sau ciorbiţă,
Patruzeci de zile nici nu ne-atingem de cărniţă,
Poate-aşa, numai pe deşte, cu nevasta noaptea-n pat
Să mai mirosim a peşte, dar... departe de păcat,

Însă, ce vreau să vă spun, mi-e ruşine de nespus,
Chiar ‘nainte de Crăciun pe mulţi barza i-a adus,
De-am găsit în calendar, de când scad şi tot adun,
Nouă luni, în număr par, de la Paşti pân' la Crăciun (!)
Demonstrând, încă o dat', că femeile în post
Fac mai marele păcat şi nici nu mai are rost,
Cum statistici dovedesc, să repet cu exaltare
Că, jumate nu postesc, precum noi în Postul Mare!

poezie satirică de Valeriu Cercel
Adăugat de Valeriu Cercel
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe vremea aceea

Purtam costumul de pionier
- cămaşa albă şi fusta plisată bleumarin -
(fustele mele erau întotdeauna scurte)
distanţele erau lungi.
plecasem la Cântarea României
în satul vecin
care părea atât de departe.
diriginta era tânără
dar, vai! o vedeam matusalemică,
nu contează, noi tot o iubeam.
şi Adrian o iubea, pricepusem noi cam ce e ăla un iubit.
Adrian ne-a servit cu bomboane,
noi i-am dat dirigintei cadou o păpuşă
era băiat
ne-a întrebat cum să-l cheme
noi, în cor: "Adrian"
a zâmbit...

La sfârşitul anului ne-a anunţat, aşa,
pur şi simplu că pleacă.
cum să plece?
dintotdeauna am urât plecările.
ne spusese profu' de geografie,
nu l-am crezut
minţiţi, tovarăşe profesor!

am condus-o cu flori până în gara din satul vecin
pe o căldură de 40, prin colb
ne imaginam că mergem la Cântarea României...
s-a urcat în tren
lăsând în urmă parfumul.
a rămas la geam, fluturându-şi mâna;
mergeam şi noi pe urma trenului
şi-a amintirii...

drumul înapoi a fost lung,
pe vremea aceea nu credeam
că poţi pleca doar cu-o fluturare din mână,
pe vremea aceea credeam
că oamenii se întâlnesc pentru totdeauna,
că iubirile durează o viaţă.

pe vremea aceea...

poezie de Florentina Loredana Dalian din Domnişoara Nimeni (2017)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Căsătorie cu dispensă

Ţinut-a moşul să se-nsoare
C-un înger blond, o mică zgaibă;
Şi-i tare fericit c-o are
Şi-i tare trist că n-o s-o aibă!

epigramă de Iulian Bostan din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zmeoaica, după ce alergă într-o parte şi într-alta şi nu găsi pe Ţugulea, miroşi ea că trebuie să fie la împăratul cel cu zidul mare. Se întoarse şi să te ţii, pârleo! într-un suflet ajunse, căzând lângă zid de osteneală şi amărăciune. Apoi se sculă cum putu şi vru să sară peste zid. Sări, însă în sec. Dacă văzu că-i este peste putinţă a sări pe dasupra zidului, se urcă până la gaura ce o facuse Ţugulea şi începu a sorbi, voind să înghiţă totul ce era în cetate. Împăratul şi oamenii din cetate se păreau a fi scrişi pe părete, atât îi înmărmurise frica. Ţugulea nu-şi pierdu cumpătul ci, cu măciuca roşie ca focul şi ţiind-o de coadă, merse la gaură. Când sorbi o dată zmeoaica, trase măciuca arsă tocmai în inimă.

Petre Ispirescu în Ţugulea, fiul unchiaşului şi al mătuşei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Soluţie de director

Când nu putu ca să se culce
C-o angajată blondă, dulce,
Găsi soluţia-ntr-o seară:
O fac de mâine secretară!

epigramă de Alexandru Hanganu din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aici

Trăiesc în lumină
Beau aer, mănânc
Din sarea de zei
Mă satur adânc!

Sorb prana din apă,
Saliva de vânt,
Cu tine fac valuri
Dansând pe pământ!

Nu te teme, revin
C-o secundă mai blând,
C-o mireasmă mai lin
De la nori lăcrimând!

Am în braţe o lira
Şi-o poveste cu struguri
Să te-nvăţ, Nefertiti,
Să mai ştii să te bucuri!

poezie de Ilorian Păunoiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fata babei luă lada şi plecă. Când se întoarse pe la cuptor, văzu azime calde, se cercă să ia şi nu putu; ea nu mai putea răbda de foame. Pe la puţ trecu cu jind, că nu-i dete măcar o picătură de apă, ca să se răcorească; iară când trecu pe la grădină, îi lăsa gura apă şi nu putu nici să se umbrească puţin de arşiţa soarelui. Ajungând acasă obidată de osteneală şi flămândă, n-avu răbdare, ci chemă pe mumă-sa la o parte şi-i zise să facă pe unchiaş şi pe fie-sa să iasă afară. Cum rămase singurele, deschise lada; dar ce ieşi d-acolo? balauri, şerpi, şi câte lighioni toate, cărora le arsese gâtlejurile când le dase de mâncare; şi îndată le sfâşiară şi le mâncară. Tot satul se spăimântă de întâmplarea asta; şi fiecare om băgă de seamă că asta vine de la răsplătirea dumnezeiască. Fata moşneagului însă se căsători cu un flăcău din cei mai frumoşi ai satului, care o ceru de la tată-său şi o luă de soţie. Mare veselie se făcu în sat la nunta lor, şi trăiesc în fericire până în ziua de azi.

Petre Ispirescu în Fata moşului cea cuminte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!