Deşertăciune...

ţi-ai scuturat bocancii râzând
de sufletul meu
sunetul paşilor părea o ghilotină
pe caldarâm zăcea împrăştiată inima mea
călăul avea pe faţă

masca deşertăciunilor

poezie de Dorina Omota
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Purtând masca fericirii uneori sufletul geme...

aforism de Dorina Omota
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lacrimi de orgoliu

m-am născut ca să ofer iubire
dar n-am primit ce-am dăruit
iar îngerii mei se ceartă
şi trag de mine
când în sus când în jos

mă rog să câştige cel alb
deşi cel negru se joacă cu inima mea
ameţită de falsa credinţă din jur

printre impusele tăceri
se ascund viori plângând
la colţul laşităţii

o aripă se desprinde
deşi se mai zbate încă
să mă ocrotească dar...

sângele roşu colorează urmele paşilor pierduţi în nămolul dezamăgirii

acum doar masca urii se hlizeşte peste chipul scăldat în lacrimi de orgoliu

poezie de Dorina Omota
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uneori, inima doare...

Uneori, inima doare,
Ochii plâng de disperare,
Gândurile sunt amare
Şi simţi că sufletul moare.

Când nici o rază de soare
Nu-ţi aduce alinare,
Uneori, inima doare,
Ochii plâng de disperare

Cu mii de mărgăritare,
Dar toate sunt trecătoare
Şi când soarele apare,
Ne gândim cu nepăsare

Uneori, inima doare...

rondel de Dorina Omota
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Abia când am realizat cât de singură sunt, am înţeles că am totuşi cel mai bun prieten lângă sufletul meu... Pe Dumnezeu!

aforism de Dorina Omota
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Otrava minciunii

urcam
treptele iertării

am alunecat

de jos vedeam
zâmbetul şarpelui

îndoiala
arsura trădării
cupa cu venin
torentul
minciunii

sufletul mort

poezie de Dorina Omota
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De obicei, călăul arborează masca justiţiei.

aforism celebru de Stanislaw Jerzy Lec
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moarte sau viaţă?

În hăuri de smoală
Încet mă scufund
Cu inima goală
Şi gând muribund.

Chiar dacă lumina
Mă cheamă spre ea
Şi îmi iartă vina
Desenând perdea

Pe trecutul negru
Şi însângerat,
Florile de-alegru
Iar s-au scuturat.

Doar pământul rece
Îmbrăcat în dor,
Paşii mi-i petrece
Câştigând la scor.

Şi-mi lasă doar poarta
Iadului păgân
Ca să-mi ducă soarta
Unde-i el stăpân.

Gemete de gheaţă
Urlă cu tăceri
Şi-mi aruncă-n faţă
Crivăţ de dureri.

Calc cu talpa arsă
Pe-amintiri de fum
Dar fac cale-ntoarsă
Când văd numai scrum.

Şi totuşi limanul
E pe undeva,
Să-i schimb sorţii planul
Voi putea cumva?

Zorii dimineţii
Îmi răspund că da,
Când coşmarul nopţii
Prinde a ceda.

Cerul îmi surâde
Nu e niciun nor
Şi-a răului gâde
Pleacă-'ncetişor.

Văd din nou lumină
Spun un mulţumesc
Clipei ce-o să vină
Şi-nvăţ să zâmbesc!

poezie de Dorina Omota
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Străinul [The stranger]

El a intrat; dar masca ce-o purta
Îi ferea chipul de a mea privire.
Dar totuşi îmi părea că exista
Un déjà vu la mine-n amintire.

Cine eşti tu? Ce nume ai, ce gând?
L-am întrebat cu o uimire clară;
Sunt chiar tu însuţi mi-a răspuns râzând,
Aşa cum te văd alţii din afară.

poezie de John Banister Tabb, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

de la o vreme
paşii singurătăţii -
rouă pe gene

haiku de Dorina Omota
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Desigur

te doare că ţi-ai pierdut
masca aia de toate zile
le ai pe celelalte ai alte măşti ai
dar
cu asta ai făcut foto
grafia din cartea
de identitate - e masca
ta oficială - e
un a
dintre multele măşti (?!)

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Peste ani

În armată când eram
Salt cu masca noi făceam.
Azi înaintezi în viaţă
Dacă ai masca pe faţă.

epigramă de Adrian Timofte din Umor cu adresă, De-ale pandemiei (2023)
Adăugat de Adrian Timofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Masca

Poate ţine loc de faţă,
Unora, când este cazul,
Însă niciodată-n viaţă
Nu va-nlocui… obrazul!

epigramă de Nicolae Precupeţu din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atunci când ţi-ai frânt aripile, trebuie să ai grijă ca sufletul să-ţi ducă zborul mai departe.

aforism de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rătăcit prin mine

Ţi-ai rătăcit inima în sufletul meu,
ca un călător pierdut prin labirinturi nepătrunse.
Te simţi absent, dar eşti acasă,
în adăpostul fiinţei mele.
Iţi sunt călăuză prin gândurile tale,
pe care le simt cu fiecare suflare.
Iţi mângâi umbletul prin potecile mele
sărutându-ţi umbrele răsfirate prin părul meu.
Ţi-ai rătăcit inima în sufletul meu,
ca un drumeţ flămând cu traista uşoară.
Iţi întind palmele pline de iubire
şi-ţi hrănesc buzele arse de atâtea lacrimi.
Aseaza-te pe inima mea
şi adoarme-ţi temerile în ochii mei.
Iţi veghez liniştea în toate anotimpurile tale

poezie de Emilia Mariam (12 noiembrie 2004)
Adăugat de Emilia Mariam
Comentează! | Votează! | Copiază!

Singurii care pot ucide fără să fie acuzaţi de crimă sunt călăul şi soldatul. Călăul trimite la moarte criminali condamnaţi în urma unui proces, soldatul – inocenţi. Totuşi, soldatul este onorat iar călăul hulit.

Joseph de Maistre în Serile din Sankt-Petersburg (1821)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ţi-ai lăsat sufletul

Ţi-ai lăsat sufletul la mine în suflet,
Şi l-am surprins scriind poeme, cu mâna
mea dreaptă!
Ce mă fac cu tine, de azi?
Nu o să pot scrie cu mâna stângă!
Şi am doar o singură pană!
O să plângi cu ochii mei?
O să ţin în inima mea şi gândurile inimii tale?
Şi dorul... şi dorul tău de mine
unde o să doarmă?
Tot la mine în suflet? De ce?

poezie de Adelina Cojocaru (5 noiembrie 2018)
Adăugat de Adelina Cojocaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă ar fi să aleg între dragoste şi ghilotină, aş alege să mor de ghilotină. Dragostea te omoară după ce te-a chinuit cumplit.

aforism de Tiberiu Petre (25 mai 2013)
Adăugat de Tiberiu Petre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Călăul

Călăul e îmbrăcat elegant
cu haine cumpărate la Prada,
are degetele pătrate, dar curate,
îşi spală în fiecare seară unghiiile de sânge
cu periuţa de plastic albastră.

călăul are şi el tristeţile sale,
bunăoară când i s-a îmbolnăvit canarul
sau când i s-a spart ţeava din baie,
mai suferă pentru bătrâna lui mamă
care e paraplegică.

în rest toate bune, omoară cu dibăcie,
nimereşte perfect cu satârul
locul dintre vertreble 5 şi 6
în zona cervicală.
mai sunt, ce-i drept, şi întâmplări neplăcute:
Maria Antoaneta l-a călcat pe picior,
din greşeală,
când s-a urcat pe eşsafod
regina şi-a cerut scuze şi călăul
a iertat-o, că are sufletul mare.

altfel, totul e bine, dragii mei,
Totul e bine...

poezie de Mihai Duţescu din Poeme decadente
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te-aştept să vii...

Te-am întâlnit şi înflorea iubirea,
Petale roz pe-o ramură de vis
Da... în sfârşit venise fericirea,
Eram cu tine-n dulce Paradis.

Clipa durerii a fugit ca arsă,
Iar despărtirea nu se mai hlizea.
Şi începuse iarăşi să miroasă a,
A flori şi sărutări pe strada mea.

Şi am jurat pe maci de vară,
Că voi păstra visul şi dragostea,
Dar de-oi simţi că sunt povară,
Mă voi topi precum fulgii de nea.

Şi voi pleca tiptil că să nu ştii,
Ce mult mă doare 'nstrăinarea,
Dar tot la mine-n tu suflet vei fi,
Am să-ţi aştept mereu chemarea.

Nici nu mai ştiu, mi e dor de tine,
Sau de un vis pierdut în zare,
Dar ştiu că nu mi-e deloc bine
Şi că mi-e greu şi că mă doare.

Te-aştept să vii la ceasul inserării
Şi te aştept în dimineaţa rece,
Iar în amurg simt haosul durerii,
Iar tu nu vii... pustiul mă petrece...

autor
Dorina Omota

poezie de Dorina Omota (25 iulie 2016)
Adăugat de Dorina Omota
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cândva... Şi acum...

Am avut cândva o mamă,
Însă a plecat la cer.
Azi zâmbeşte dintr-o ramă,
Sufletului meu stingher.

Am avut cândva speranţe,
Dar s-au dus încetişor.
N-am acum decât restanţe
Şi în inima doar nor.

Am avut cândva iubirea,
Dar am rătăcit-o-n drum,
Mi-a rămas dezamăgirea,
Viselor făcute scrum.

Am avut cândva petale
Peste crângul zorilor,
Dar anii s-au dus agale
Spre albul ninsorilor.

Am avut, dar nu ştiu încă,
Zile, câte-oi mai avea
Şi aş vrea să fiu de stâncă,
Dar în gând port spaimă grea.

Am avut şi am şi-acuma,
Credinţa că Dumnezeu
Îmi va alunga cutuma,
Care arde-n trupul meu...

poezie de Dorina Omota
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!