Pentru prietenia ta, omule...

.. în trecerea timpului, cu toţii am observat că pe un drum neumblat cresc repede spinii
şi buruienile, într-o brazdă de pământ bătucită cu talpa întărindu-se o prietenie frumoasă
cum nu mai poţi să ai la fel alta chiar dacă vei lega mereu alte legături, că-ntre semeni un
om nu poate trăi singur nici atunci când ar avea-n curte o fântână să-i curgă-n găleată cu
arginţi încontinuu, pentru că, oamenii, nu vor înceta să aibă mereu nevoie unii de alţii aşa
cum sunt, buni sau răi, cuminţi-necuminţi, amicii adevăraţi valorând mai mult decât fraţii
aşezaţi printre aceia falşi şi prefăcuţi care te-nconjoară ca umbra atât cât în viaţa ta este
soare, aici pe pământ existând o singură cale să poţi avea prieteni buni, căutând tu însuţi
să fii un prieten bun semenilor, ca un sfătuitor de bine, nu ca cei care le laudă nebuniile şi
apoi râd ca netrebnicii pe seama lor, lipsiţi de ruşine... o mână ce-ţi şterge lacrima atunci
când te doare, ochii, care-ţi văd calităţile, ştiindu-ţi toate defectele, un spate care te cară-n
vremi de război rănit în spinare, vocea aprigă ce se ridică spre-a-ţi lua apărarea, căutând
pentru tine dreptăţile, e prietenul tău bun, omule, în toate dăţile... dintr-o prietenie ce nu a
înflorit în margini de drum... că-i mult în viaţă s-ai un prieten, doi, şi mai mult însemnând,
ca să ai trei, aproape imposibil fiind... un prieten, semănând cu o poartă de rai, el văzând
pentru tine ce pentru el vede într-o lume a lumii cu lumea-n vălmăşie, deficitară-n a crede,
toţi întâlnind pe cărări şi hoţi de suflete care muşcă şi fug deznădăjduindu-ne, un cerc de
prieteni, fără să-l poţi trasa cu compasul nici când i-ai alege cu dinadinsul, tu, trebuind să
afli singur că prietenia-i posibilă doar între oamenii buni şi că pe prietenii buni nu-i pierzi
niciodată, dar c-un prieten nărod ajungi să umbli din pod în pod făr-a trece peste niciunul,
degeaba podidindu-te plânsul, între destui care sar în spatele dracului, să se vadă trecuţi
gârla, ei, mai demult umblând cu şopârla printre fărădelegi şmecherind, într-un mod de-a
fii vieţuind în care au văzut că prietenul e miere şi urmăresc să-l mănânce de tot, pe când
un amic bun şi blând te iubeşte oricând, şi-n fericire şi-n nenorocire alături stând, să-ţi fie
ţie proptă şi bucurie... o prietenie adăpându-se din două inimi curate ca din una cu vorbe
cinstite şi pline de dragoste, ocolind minciuna... decât un prieten vrăşmaş, sărutându-te,
mai bine un câine lingându-te, mai prieten cu câinele-aflându-te împărţind între voi cuşca
fără gând de-a muşca, în rugăciuni, învăţând să te rogi să te ferească Domnul de prieteni
că de duşmani te poţi păzi şi singur... în cea mai preţioasă călătorie spre sufletul nostru,
noi înşine hotărând limitele cugetând şi simţind, descoperind falsitatea, debarasându-ne
de ea chiar dacă mai târziu mai bine decât niciodată, că orice om aşteaptă să poat-avea
pe cineva lângă el, căruia, să-i poată vorbi, cum ar vorbi cu el însuşi, firea îndemnându-şi
că mult mai uşor mergi c-un amic pe-ntuneric decât c-un duşman prin lumină, că, numai
într-o
prietenie adevărată ce rezistă timpului, distanţei şi tăcerilor, şi la tot ce-o să vină, găseşti
acel minunat privilegiu al sufletului în care adevărul se poate odihni sigur nu numai când
ai dreptate ci şi-atunci când greşeşti, oameni fiind cu toţii, săraci sau bogaţi, sau, din viţe
domneşti, ce tânjim după un prieten, numai lui să-i spui că eşti fericit, sau cât eşti de trist,
nefiind nimic mai amar ca prietenia mincinoasă, aici dovedindu-se diavolul artist punând
copita despicată pe-o pradă grasă, bine fiind să ştii unde-ţi sunt prietenii, dar şi duşmanii,
de multe ori ascunşi lângă casă, că-n împrejurări nesigure, şi unii şi alţii, cumpănesc, şi-ţi
numără banii pentru un ajutor ce şi-l târguiesc, într-o durere cel mai bun prieten aflându-l
pe Dumnezeu care nu uită de tine nici atuncea când dai de greu şi nici când ţi-e bine doar
tu să nu uiţi de El, numai prietenia cu Dumnezeu, demonstrându-ne, că, singurătatea nu e
singurătate, la polul opus, cel mai înjositor lucru fiind să cerşeşti prietenia semenului tău
într-o rânduită de frate, în care, nimeni nu poate trăi fără prieteni, chiar de-ar deţine toate
bunurile lumii, pentru că, precum oamenii beţi şi copiii, aşa-s şi duşmanii de sinceri când
spun ce gândesc pândind când ceilalţi greşesc, mai multe greşeli având ei, eu mulţumind
pizmaşilor că există, ca o metodă altruistă neortodoxă, ce îmi arată unde să îmi corectez
verigi ce le am lipsă astfel încât între zmei eu cutez să spun că sunt prea puţini oameni ce
au învăţat să preţuiască prietenia pe când orice duşman atacă în mod direct... periculoşi
considerându-i pe cei ce linguşesc, timpul, verificând prieteniile, aşa cum, focul, verifică o
bucată de aur, scoţând la iveală vrăşmăşia ca pe-un gând uzat şi defect, nici un alt semen
neputându-se pune judecător între doi prieteni, nefiind dificil să-ţi faci prieteni pentru care
să mori, ci, fiind dificil să găseşti unul pentru care merită să mori, în viaţă, omu-ncercând
prieteniile cu sutele şi cu miile pân-ajunge să aleagă doar două-trei, într-un duşman cinstit
un mai mare prieten aflând decât în prietenul mincinos care-i prieten cu tine cât ai bani şi
o duci bine, că... de n-ai bani şi o duci rău, nu ţi-e neam nici neamul tău... oricare prietenie
întărindu-se puternică prin ce iartă, nu, prin ce îndreaptă, prietenul tuturor, nefiind prieten
cu nimeni, prietenia duşmanului semănând cu duşmănia amicului tău fiindcă pe cărările
vieţii, nu toţi care râd îţi sunt şi prieteni, cum nu toţi cei care se supără îţi sunt neaparat şi
duşmani... peste-un număr de ani, tu să descoperi că duşmanul ţi-a fost un prieten ce s-a
rătăcit când prea mult a dorit pizmuind... în acelaşi timp să-ţi aminteşti de zilele cu soare
dar fără lumină, când un prieten te-a prins de mână, văzându-te necăjit, tu, şi-azi simţind
cum ţi-a atins inima cu dorinţa de-a proteja, linişte-aducându-ţi cuvântul şi sfatul, să laşi
cât colo bănatul, că, dacă toţi oamenii-ar ştii ce spun alţi oameni despre ei pe lume nu ar
mai fii nici două prietenii, gura satului fiind slobodă, ca o mare-nţelepciune prevăzător să
fii să-ţi
alegi prieteni ce nu te-ar sili nicicând la compromisuri chiar dacă te cunosc bine, ei, mai
departe continuând să te placă... în viaţă, cu toţii-având duşmani doar pentru că-ţi sunt
negrii ochii, prietenul, învăţându-te ce să faci şi duşmanul ce să nu faci, obligându-te să
faci ceea ce trebuie, că... şi pe vrăşmaşi, ca şi pe-acei cu bunăvoinţă, îi adună-n jurul tău
doar interesul, care în câteva zile îi ia înapoi, să-şi caute în altă parte trifoiul cu patru foi,
lăsându-ţi în urma lor datoria ca a doua oară să nu-i mai primeşti după ce şi-au mâncat
omenia, pe prietenul bun acceptându-l cum este fiincă şi el te acceptă cum eşti în elanul
din deveniri lăsându-te-n continuare să creşti, conştient că prietenia se obţine destul de
lesne dar e greu de păstrat, însă... cel care nu a cunoscut farmecul unei prietenii sincere
şi dezinteresate, înseamnă că nu ştie ce-i fericirea pe care un om o poate primi de la alt
om, când şi rădăcinile unui pom întâlnesc alte rădăcini sub pământ, noi, fără să putem
pe cineva judeca după persoanele cu care se-adună pentru că şi Iuda a avut un prieten
ireproşabil, eu, respectând prea mult ideea de Dumnezeu ca să ÎL fac pe El responsabil
de o asemenea lume absurdă, în care, unii... vor să pară de treabă tocmai atuncea când
sunt necinstiţi ei neştiind cât sunt de înguşti şi de mici, omului nefolosindu-i frumuseţea
la nimic fără cugetare şi chibzuinţă niciunul neavând voie să stăm spectatori la ceea ce
se întâmplă, aşadar... implică-te... inima omului fiind largă... de ce s-o purtăm strâmtă şi
plină de ură, a ştii să râzi cu un prieten în clipele tragice însemnând că ştii să stăpâneşti
tragicul ştiind cât de frumos este cerul chiar dacă are norii pe el, sub cer trăind oamenii,
care nu-s niciodată la fel într-o viaţă ce poate fii trăită oriunde dintr-un adevăr ce te face
să lupţi pentru ea, cuvântul prieten şi prietenia rămânând un atu formidabil căci, pentru
prietenia ta, omule, alt suflet a traversat veşnicia călătorind între destine să fie alăturea
de tine... în consimţămîntul unei prietenii nimeni neavând nevoie de cineva care să vină
în ea să se schimbe, să dea din cap când dă celălalt, umbra noastră făcând asta foarte
bine, căci prietenia e, deja, schimbarea... ca cea mai grozavă artă a omenirii... arta de-a
relaţiona... importanţa, aflându-se în cât poţi tu să oferi nu în cât poţi primi, prietenia ca
apa fiind când ţi-e sete, în greutăţile vieţii care mereu scot la iveală adevăratele prietenii,
existând adevărul că toţi te vor face să suferi la un moment dat, tu numai să-i găseşti pe
cei pentru care merită să suferi că-ntr-o prietenie oricare suflet vede cu inima nu cu ochii,
nu lipsa iubirii ci lipsa prieteniei nefericind inima... un prieten adevărat intră-n conexiune
cu tine pe viaţă dintr-o legătură a trecutul deschizând drum spre viitor ca o cheie a vieţii
şi-a sănătăţii din ea într-o lume nebună, orice cunoştinţă a ta având puterea să te scoată
din închisoare pe cauţiune pe când prietenul bun e-n închisoare cu tine şi-ţi spune că e o
aventură
pe cinste... într-o rânduită de frate unde duşmanul poate să-ţi devină prieten şi prietenul
poate să-ţi devină duşman, actul prieteniei n-are nevoie de justiţie, însă, aceia care caută
dreptatea au nevoie de toată prietenia, în timpul vieţii prea scurt să nu te trezeşti în zorii
de zi cu regrete toţi ştiind că toate se-ntâmplă cu un motiv, chiar dacă nu-ţi vine uşor să
accepţi, înţelepţeşte gândind că totul o să merite... ideile excentrice intuitiv, vin şi-ţi spun
că şi tu dezamăgeşti pe cineva împreună cu el dac-ai sta să trăieşti ţinându-l cu ambele
mâini, într-o prietenie neexistând slugi şi stăpâni, numai suflet şi inimă, pe prietenul bun
considerându-l o stea de pe cer pe care n-o vezi tot timpul dar ştii că-i acolo prezent să-l
găseşti dintr-un întreg orizont ce-ar fii pustiu fără stele cum nici zilele luminate de soare
n-ar mai avea culoare şi nici vinul gust... prietenia, întâmpinându-ne cu braţele deschise
când suflete cu uşi stau închise cu o mie de lacăte şi zăvoare, că, numai prietenul bun te
ridică, pe când ceilalţi nici n-au băgat de seamă că ai căzut, prietenul adevărat, în inimă
ţinându-te, ca în leagăn legănat, el, mereu disponibil, şi dispus... un om, fără să-şi poată
închipui viaţa fără prieteni, ca un motiv pentru care te trezeşti dimineaţa c-un rost lângă
inima ta, contextul, făcându-te cea mai puternică persoană din lume când prietenia este
punctul tău slab, tu lumii fiind prietenul care ţi-l doreşti în tăceri ce mereu ţi le va-nţelege
chiar şi-atunci când nu-ţi înţelege cuvintele... oricât de departe te-ai duce, tot timpul să te
poţi întoarce să-l găseşti ca pe-o armonie-n haos ce-ţi promite că n-ai să fii-n haos singur,
frumosul lumii devenind mai frumos prietenia ungând sufletul şi săracului ca un balsam,
prietenului bun, spunându-i,, -... eşti tot ce am...!" privindu-l ca pe-o bogăţie descoperită
în oglinda vieţii ce-o au, norocoşi că s-au întâlnit să multiplice binele divizând răul într-un
parteneriat într-o viaţă în care te naşti singur... trăieşti singur... iubeşti şi mori singur, ea,
prietenia, construind iluzia că nu e aşa arătându-şi iubirea ca pe-o responsabilitate reală
şi plăcută, nu, ca pe-o oportunitate când totul îţi pare prea complicat... ea-ţi înalţă nivelul
sufletului înspre divin ca un sistem de măsură al valorilor într-un om care te provocă da'
te şi inspiră petrecând timp cu el şi-atunci când ceilalţi pleacă uitându-l în tăcere, relaţia
nedepinzând de neştiinţă şi ignoranţă, unui prieten la nevoie cunoscându-i adevărata sa
faţă, de el având nevoie inima ta, să poţi crede în tine, noi, nealegându-ne neamurile, nici
familia, dar prietenii da, ca o scuză a dumnezeirii pentru familia ta, mai uşor arătându-le
prietenilor toate greşelile... atât cât suntem în viaţă, nu după moarte, când nimeni nu mai
învaţă, pentru aicea ceva... de unde-s coborâţi, să ridici în sus oameni dintr-o iubire pură
şi castă, devenind sacră, omenirii, ca un răspuns când vezi la fel un adevăr ce te face să
lupţi, pentru prietenia ta, omule, semenul iubindu-ţi, ajutând ajutat să ajuţi, eu... socotind
prietenia arta umană de-a relaţiona... important fiind cât poţi tu să oferi nu cât poţi tu să
primeşti, sau să ceri... în timpul vieţii prea scurt să nu te trezeşti cu regrete dimineaţa că
ţi-ai trădat prietenia, pe un drum neumblat, repede crescând buruiană, profeţindu-i inimii
sărăcia...

poezie de Lidia Stoia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bunii prieteni au legături asemănătoare celor dintre fraţi. Trebuie să se ajute unii pe alţii. Când prietenii voştri trec prin greutăţi, se cuvine să îi ajutaţi. N-ar trebui ca în astfel de împrejurări cineva să rămână fără cei pe care îi consideră prieteni. Trebuie să ştii că cel care te ajută când ai necazuri îţi este un adevărat prieten. Şi este important să ai prieteni adevăraţi atunci când traversezi momente grele. Învaţă să devii prieten cu toată lumea, să îi consideri pe toţi prieteni şi să nu ai duşmani. Se cuvine să ştii că oamenii pot fi schimbaţi, până şi duşmanii îţi pot deveni prieteni. Un duşman, atunci când încerci să îl ajuţi, când vrei să îi faci un bine, îţi poate deveni un bun prieten. Nu poţi trăi în armonie dacă ai duşmani. Iată calea prin care poţi crea şi răspândi pace şi armonie în jurul tău. Încearcă să devii prieten cu toată lumea.

citat din Lin Kaiting
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Perfectă este însă prietenia dintre oamenii cu nobleţe spirituală, adică cei ale căror afinităţi izvorăsc din virtute. În acelaşi fel îşi doresc ei binele unul altuia: ca oameni de virtute;şi oameni de virtute ei sunt în însăşi esenţa lor. Iar a dori binele prietenului pentru prietenul însuşi înseamnă a fi prieten în sensul cel mai înalt (pentru că o astfel de prietenie se datorează structurii interioare a celor ce o resimt şi nu unei stări accidentale). Prietenia lor durează atât timp cât dau dovadă de virtute, iar virtutea este durabilă. Şi fiecare dintre ei este bun atât în mod absolut, cât şi în raport cu prietenul său, căci, oamenii cu nobleţe spirituală sunt nobili în sens absolut şi în acelaşi timp utili unii altora. E de la sine înţeles că asemenea prietenii sunt rare, oamenii de acest fel fiind puţini. Această formă de prietenie este deci perfectă atât prin durata sa, cât şi prin celelalte trăsături, şi în toate privinţele fiecare primeşte şi oferă celuilalt acelaşi lucru sau ceva asemănător, aşa cum trebuie să fie între prieteni.

citat celebru din Aristotel
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

După o vreme (II)

După o vreme înveţi că dacă stai lângă cineva pentru că-ţi oferă un viitor bun
înseamnă că mai devreme sau mai târziu vei dori să-ţi recuperezi propriul trecut.
După o vreme înţelegi că doar cine este capabil să te iubească
aşa cum eşti, cu toate lipsurile tale, fără intenţia de a te schimba,
te poate face cu adevărat fericit.
După o vreme înveţi că dacă stai lângă cineva
doar pentru a-ţi uşura singurătatea,
vei sfârşi iremediabil prin a nu mai dori să vezi deloc acea persoană.
După o vreme înveţi că prietenii adevăraţi sunt puţini
şi că cine nu luptă pentru ei, mai devreme sau mai târziu,
se va trezi înconjurat de făţarnici.
După o vreme înveţi că vorbele spuse la mânie
continuă să-i întristeze pe ceilalţi întreaga lor viaţă.
După o vreme înveţi că toată lumea îşi poate cere scuze,
dar iertarea vine doar de la inimile mari.
După o vreme înveţi că dacă îţi jigneşti profund un prieten
se poate întâmpla ca prietenia voastră să nu mai fie niciodată aceeaşi.
După o vreme realizezi că deşi eşti fericit cu prietenii din jurul tău,
tânjeşti după cei pe care i-ai abandonat.
După o vreme înţelegi că fiecare experienţă trăită
alături de cineva este irepetabilă.
După o vreme realizezi că oricine umileşte sau dispreţuieşte
o altă fiinţă omenească va suferi curând aceeaşi umilinţă şi acelaşi dispreţ.
După o vreme înveţi să-ţi croieşti drumul astăzi,
pentru că poteca zilei de mâine nu există.
După o vreme înveţi că grăbind, îmbrâncind lucrurile să se întâmple
nu faci decât să obţii un rezultat diferit de cel pe care ţi-l doreşti.
După o vreme realizezi că mai binele nu locuieşte în viitor,
ci chiar în acest minut.
După o vreme realizezi că, exact în clipa când eşti fericit cu cei din jurul tău,
ţi-e dor de cei absenţi.
După o vreme înveţi să ierţi şi să ceri iertare,
să mărturiseşti că iubeşti, că ţi-e dor, că îţi trebuie ceva,
că ai nevoie de prieteni – pentru că în cavou
acestea toate nu au nici un înţeles şi-i deja prea târziu.
Nu lăsa nimic şi niciodată să se întâmple prea târziu.
Dar, din nefericire, numai după o vreme...

poezie clasică de Jorge Luis Borges, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am observat, de-a lungul timpului, că persoanele care nu reşesc să-şi atingă obiectivele, au inclusiv credinţe limitative legate de bani, de prosperitate şi oameni care au bani. La un moment dat, un prieten mi-a spus că e mai bine cu bani decât fără bani. Da, aşa este pentru că poţi să faci multe lucruri. Alt prieten mi-a spus că banii rezolvă problemele pe care lipsa banilor o creează. Dacă stai şi te gândeşti, oamenii nu se ceartă pentru că au prea mulţi bani ci pentru că au prea puţini, sau că duc lipsă de bani. Nu bogaţii sunt nefericiţi, ci oamenii care se consideră săraci, care vor mai mult şi nu ştiu cum să se raporteze la ceea ce vor. Din păcate, când vorbim despre relaţia de obiective care este în strânsă legătură cu relaţia cu banii, pot să spun că cele mai greu accesibile obiective sunt cele legate de bani.

citat din Daniel Zărnescu
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prietenul

Prietenul

Te rog, azi, să-mi întinzi o mână,
Căci sunt bolnav şi sufletul mi-e frate cu pelinul.
Şi mâine, mâna mea o să-ţi devină,
La fel, sprijinul ce mângâie şi alină.

Te rog, azi, inima-ţi să-mi dai,
Căci a mea, mă doare şi suspină.
Şi mâine, pe a mea o să o ai,
Să te înţeleagă şi să te susţină.

Te rog, azi, să-mi dai privirea,
Să o îndrept spre-o altă zare,
Căci a mea, şi-a stins sclipirea,
Pierdută-n-ntr-un apus de disperare.

De un prieten am nevoie azi,
Să-mi spună doar că-i lângă mine.
Căci în viaţă, când mai cazi,
Te ajută un prieten lângă tine.

Şi de n-oi fi, de-mi eşti numai în gând,
Te rog să ştii prea bine,
Că te poţi baza pe mine, oricând,
Atât cât viaţa mă va ţine.

poezie de Marck Nessel din Nerostitele Cuvinte, Versoterapii, Editura Sfântul Ierarh Nicolae, 2019 (5 februarie 2019)
Adăugat de Marck Nessel
Comentează! | Votează! | Copiază!

Orice femeie

Orice femeie ar trebui să aibă
Destui bani, ca să se poată muta...
Să îsi închirieze un loc al ei, chiar dacă
Nu vrea să facă asta niciodată
Sau nu are nevoie...
Ceva perfect cu care să se îmbrace dacă un angajator sau
Iubitul visurilor ei i-ar spune că trebuie să se întâlnească într-o oră...

Orice femeie ar trebui să aibă
O tinerete pe care va fi multumită să o lase în urmă...
Un trecut savuros, pe care să îl povestească
La bătrânete...

Orice femeie ar trebui să aibă
Un set de surubelnite, o masină de găurit si un sutien negru, din dantelă...
Un prieten care o face mereu să râdă
Si unul care o lasă să plângă...

Orice femeie ar trebui să aibă
O piesă buna de mobilier pe care nu a avut-o nimeni din familia ei...
8 farfurii care să fie la fel,
Pahare de vin si o retetă care îi va face
pe oaspetii ei să se simtă mândri...
Sentimentul de control asupra destinului său...

Orice femeie ar trebui să stie
Cum să se îndrăgostească fără să se piardă pe ea însăsi,
Cum să renunte la un job,
Să se despartă de un iubit
Si să îsi confrunte un prieten
Fără să ruineze prietenia.
Când să încerce mai mult...
Si când e timpul să plece...

Orice femeie ar trebui să stie
Că nu îsi poate schimba lungimea coapselor,
Lărgimea soldurilor,
Sau natura părintilor săi.
Că poate nu a avut o copilărie perfectă...
Dar acum, s-a sfârsit...

Orice femeie ar trebui să stie
Ceea ce ar face sau nu ar mai face pentru iubire...
Cum să trăiască în singurătate,
Chiar dacă nu-i place asta...

Orice femeie ar trebui să stie
În cine poate să aibă încredere,
Si în cine să nu aibă
Dar si de ce ar trebui să îsi asume responsabilitatea...

Orice femeie ar trebui să stie
Spre ce se îndreaptă...
Poate fi masă de la bucătăria unui prieten
Sau o cabană frumoasă din pădure...
Si când sufletul ei are nevoie de alinare...

Orice femeie ar trebui să stie
Ceea ce poate si ceea ce nu poate să îndeplinească într-o zi...
O lună...
Un an..."

poezie de Pamela Redmond Satran
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când prietenia se bazează pe interes, ne iubim prietenii pentru propriul nostru bine, iar când se bazează pe plăcere, îi iubim pentru propria noastră plăcere. În ambele cazuri, prietenul nu este iubit pentru ceea ce reprezintă el în esenţa sa, ci în măsura în care ne este util sau plăcut. Asemenea prietenii au deci un caracter accidental, de vreme ce persoana iubită nu este iubită pentru ceea ce este ea însăşi, ci întrucât poate oferi fie un avantaj, fie o plăcere. În consecinţă, prieteniile de acest fel se destramă uşor, cei în cauză neputând rămâne prea mult timp aceiaşi ca la început: în clipa în care încetează să fie plăcuţi sau utili, încetează şi să fie prieteni. Or, utilitatea nu este ceva durabil, ci variază după împrejurări. Prietenii de acest fel nu cunosc intimitatea relaţiilor, pentru că adesea nici nu se agreează unii pe alţii;nici unul dintre ei nu simt nevoia să caute societatea celuilalt dacă nu este vorba de vreun interes, pentru că nu se simt atraşi unul de celălalt decât în speranţa obţinerii unui bun.

citat celebru din Aristotel
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prietenul meu bun

Când am venit pe lume,
am ales să-mi fie prieten timpul.
Pentru că s-a dovedit a fi un prieten bun,
l-am luat de mână şi nu i-am mai dat drumul,
decât numai după nouăzeci de ani şi mai bine.
Asta da prietenie.

poezie de Dumitru Delcă (aprilie 2019)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prietenul omului

Când lucrurile-o iau razna şi-ţi ies aiurea toate,
Deşi nu faci economie la efort,
Când ceasul îţi bate-n viaţă mereu ora trei din noapte –
O halbă de bere-i singurul prieten şi singurul confort.

Când cu banii eşti pe sponci şi n-ai de unde să-i obţii,
Şi tocmai ţi-a venit veste că roibul tău e mort,
Şi tot ce mai ai e doar un şir de datorii –
O halbă de bere-i singurul prieten şi singurul confort.

Când stai rău cu sănătatea şi simţi că inima te doare,
Şi faţa ta-i palidă lămâie, ridată prea de tot,
Iar doctorii îţi spun că ai nevoie de-o schimbare –
O halbă de bere-i singurul prieten şi singurul confort.

Când hrană ai de-azi pe mâine şi cămara-i goală,
Iar slănină-n tigaie nu-i şi doar în vis mănânci un antricot,
Când faci foamea şi maţele îţi plâng şi se răscoală –
O halbă de bere-i singurul prieten şi singurul confort.

Pe vremuri de răstrişte şi de dispută janghinoasă,
Doar astfel poţi avea şi tu un plan şi un suport,
Mai poţi spera la o seară ca o sărutare de mireasă –
O halbă de bere-i singurul prieten şi singurul confort.

poezie de Flann O'Brien, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prieteniile camaradeşti nu reunesc un număr mare de prieteni;cine se arată prieten faţă de toată lumea şi se poartă familiar cu oricine îi iese în cale este considerat a nu fi prieten cu nimeni şi trece un om dornic cu tot dinadinsul să placă. Aşadar, şi numărul prietenilor trebuie să fie limitat şi desigur că limita maximă nu trebuie să depăşească numărul de persoane în intimitatea cărora îţi poţi petrece viaţa(căci, viaţa în comun este considerată elementul cel mai caracteristic prieteniei);or imposibilitatea de a trăi în comun cu prea multe persoane şi de a te împărţi între ele este cât se poate de clară. Ca să nu mai vorbim că, la rândul lor, prietenii noştri trebuie să fie prieteni şi între ei, din moment ce trebuie ca toţi să-şi petreacă timpul împreună, lucru dificil de realizat când sunt mulţi. Şi la fel de dificil ar fi să participi la bucuriile sau supărările unui număr prea mare de persoane, căci se poate să te vezi în situaţia de a împărtăşi, concomitent, bucuria unuia şi supărarea altuia. Deci şi o prietenie profundă este posibilă doar faţă de puţini.

citat celebru din Aristotel
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când se bazează pe interes, prietenia dispare o dată cu interesul, pentru că cei doi nu erau prieteni unul altuia, ci ai profitului. De aici rezultă că prieteniile bazate pe plăcere sau pe interes sunt posibile şi între doi oameni vicioşi, şi între un om virtuos şi unul vicios, şi între unul nici virtuos, nici vicios, şi oricare altul. Este clar însă că prietenia bazată pe valoarea persoanlă nu este posibilă decât între oameni de virtute, căci oamenii vicioşi nu se simt atraşi unul de altul decât dacă e vorba de un interes. Dimpotrivă, a avea încredere unul în altul, a nu se nedreptăţi niciodată unul pe altul şi toate celelalte calităţi cerute unei adevărate prietenii caracterizează prietenia dintre oamenii virtuoşi.

citat celebru din Aristotel
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prietenia e o ocupaţie care îţi ocupă tot timpul în cazul în care eşti prietenul adevărat al unei alte persoane. Nu poţi avea mulţi prieteni pentru că în acel caz, nu ar mai fi prieteni adevăraţi.

citat din Truman Capote
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă îţi imaginezi că într-o relaţie de cuplu intri ca să iei de la partener, vei suferi atunci când aştepţi să primeşti şi nu ţi se dă. Dacă îţi imaginezi că relaţia de cuplu este ca să te facă fericit, vei suferi atunci când te trezeşti singur pentru o clipă şi îţi dai seama ce viaţă de rahat ai. Dacă îţi imaginezi că iubirea "se primeşte" de la celălalt, vei suferi atunci când vei uita că iubirea se "autogenerează" în fabrica din sufletul tău. Dacă îţi imaginezi că într-o relaţie de cuplu trebuie să îţi laşi deoparte libertatea, propriile nevoi, hobby-urile şi prietenii, vei suferi de fiecare dată când vei fi şantajat în numele iubirii să renunţi la tine iar la sfârşit – suferinţa supremă – când eşti părăsit pentru că eşti un om fără coloană vertebrală care a renunţat aşa uşor la propriul suflet. Iar cea mai mare suferinţă este atunci când ţi-ai format părerea despre iubire din ce spune religia, mass-media şi anturajul tău. Ai un compas perfect al iubirii în inima ta. Acolo ştii tot timpul ce e bine şi ce e rău, ştii când mergi pe un drum greşit sau unul al împlinirii, când e timpul să se încheie o relaţie sau să înceapă una. Nu asculta pe nimeni, nici pe mine, când vine vorba de iubire. Dar ascultă-ţi vocea interioară cu sinceritate brutală. Şi atunci vei ştii tot ce ai nevoie să ştii despre iubire, relaţii, îndrăgostire, fericire.

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Maria: Păi, da, după cum tocmai ţi-am spus, dacă nu observam că era îndrăgostit lulea de tine, încă de atunci, n-aş fi renunţat aşa de uşor la el, sub nici o formă, pentru că şi eu eram îndrăgostită de el, îmi plăcea la nebunie... De ce te uiţi aşa la mine? Ai amuţit? Nu spui nimic?! Ţi se pare curios faptul că-mi plăcea de el, că eram îndrăgostită de el? De ce crezi că i l-am dat pe Rikky?! Era papagalul meu favorit; nu m-aş fi despărţit pentru nimic în lume de Rikky, dar pentru Luci... N-ai priceput niciodată nimic?! Vai, Lia... Nici acum nu-ţi dai seama că Luci e un tip deosebit, care atrage imediat atenţia asupra lui, trezeşte oricui interesul? Aşa s-a întâmplat şi-n cazul meu, de prima oară, de cum l-am văzut, când domnul profesor Manea ne-a condus la bordul navei, să ne cunoaştem colegii; nu-l întâlnisem până atunci, deşi auzisem vorbindu-se mult despre el... E de-a dreptul minunat; nu doar că e incredibil de frumos, atrăgător şi inteligent, dar are multe alte calităţi, este tot ceea ce oricine şi-ar dori. Dar el, norocoaso, te-a ales pe tine, din mulţimea de admiratoare care-l înconjurau... Şi nici după atâţia ani n-a renunţat la încercarea de a-ţi câştiga încrederea şi prietenia, iar tu cum îl tratezi?! Ţi se pare corect ceea ce faci?! Mie, nu prea... Nu mă privi aşa şi nu-ţi fie teamă pentru Nick, fratele tău. După cum vezi, nu e deloc surprins de ceea ce aude acum, pentru că ştie totul; i-am spus deja, nu i-am ascuns nimic, iar el m-a înţeles. Vezi bine, nu este gelos, de altfel, nici n-ar avea motive, pentru că eu am renunţat de mult la Luci, încă de atunci, de pe Terra, în favoarea ta, deşi nu mi-aş fi dorit acest lucru. Am observat însă că el n-avea ochi decât pentru tine; era înnebunit după tine, încă de atunci, de aceea am renunţat, deşi aş fi putut foarte bine să nu fi procedat astfel şi poate aş fi avut şanse să-l câştig pe parcurs, să-l determin să te uite, să te lase în urmă, să te scoată din viaţa lui, din mintea lui... Însă n-am procedat astfel şi nu regret deloc, mai ales acum, când mi-am găsit fericirea, alături de fratele tău, pe care-l iubesc sincer, fără prefăcătorie; mi s-a oferit o a doua şansă şi n-am dat cu piciorul... Cât despre Luci, îl consider un foarte bun prieten, de fapt, chiar îmi este un bun prieten, întotdeauna mi-a fost şi cred că nu merită să sufere atât de mult din cauza ta, iar tu la fel, din cauza lui, pentru că ştiu, îmi dau seama că şi tu îl iubeşti pe el, chiar dacă nu vrei să recunoşti asta. Nu încerca să mă contrazici, pentru că n-ai să poţi! N-oi fi eu psihiatru sau psiholog, ca tine, dar ştiu sigur că nu mă înşel! Aşa că mai bine nu spune nimic în acest sens... Cel mai bun lucru pe care l-ai putea face, ar fi să mergi în navă, să vorbeşti cu el; atât aşteaptă de la tine, mi-a spus destul de clar, deşi nu în mod direct... Nu-i deloc supărat pe tine, nici n-ar putea fi, deci nu-i nevoie să-ţi ceri iertare de la el, pentru că n-ai avea de ce. Ar vrea doar ca măcar de data asta, tu să fii cea care să reia legătura, nu tot el; el a cedat destul în faţa ta, de prea multe ori, ba chiar de fiecare dată. Măcar acum cedează tu. Te rog, Lia, gândeşte-te bine.

replică din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prietenia care m-a ucis

Legea inimii e scrisă în fiinţă;
Am învăţat prin veacuri să aştept...
Rămas este un dor, o ultimă dorinţă,
Să mă înalţ în timp şi să învăţ să sper.

Acum ascult pe tine cum mi te povesteşti,
Nu este loc să fie şi vocea mea acolo
În locul unde zaci, unde te poticneşti...
În inima pătrunsă de mult prea multe goluri.

Iată-mă din nou, singură pe-alee...
Unul a plecat... altul a venit...
Alţii or să vină, să intre, dar n-au cheie,
În inima care, cândva te-a găzduit.

Viaţă între scheme fără nici un sens!
Un pahar de griji pe care îl bei singur...
Ai un plan să dai... mai şters, sau mai dens,
Eşti regină viaţă! Regină în nimicuri!

Nu te întreb ce-are să fie,
Sau cine eşti... ce vrei cu mine...
Doar să-mi vorbeşti de nebunie,
Căci o cunoşti atât de bine!...

Să n-ai un scop, sau... infinite
Aşa ca tine, cum tu eşti...
Tu viaţă, tu – planuri sortite –
Când ne urăşti, când ne iubeşti.

Ştiu cine m-a ucis! Eu nu credeam în moarte!
Dar în prietenie, mult am crezut în ea...
Cea care am iubit-o şi-am sprijinit-o în toate,
Nu a dorit decât, viaţa să îmi ia!...

poezie de Adina-Cristinela Ghinescu
Adăugat de Adina-Cristinela Ghinescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lucian: Şi, Nis... Altădată, te rog mult, nu-mi mai permite să te jignesc de faţă cu ceilalţi, opreşte-mă la timp, înainte să spun ce n-ar trebui despre tine, ceva ce apoi am să regret! Pentru că oricât de bun prieten ţi-aş fi, sau tocmai din acest motiv, n-ar trebui să vorbesc urât despre tine de faţă cu ceilalţi. Pricepi, mă, nărodule?! Dă-mi peste nas, dacă e nevoie!
Nistor: Lasă, şefu', că nu m-ai jignit deloc! Nu-i nevoie să-ţi dau peste nas! Nu trebuie să te simţi vinovat de chestia asta, deci n-ai ce regreta. Zău... E-n ordine! Tot prieteni suntem. Bine?!
Lucian: Exact, prieteni... Sigur, nu s-ar putea altfel. Dar între prieteni, n-ar trebui să existe astfel de manifestări, deci, repet, nu-mi da voie să mă port urât cu tine, pentru că nu meriţi! Eşti un tip de treabă...
Nistor: Sigur, şefu'... Am priceput. Eu sunt marfă! Da' nici tu nu eşti prost, în nici un caz!
Lucian: Ba, când mă port urât cu tine, fără motiv, chiar sunt, foarte prost, să ştii... Hai, pa!
Nistor: Bine, şefu', cum zici tu... Pa!

replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lucian: Nis, eşti căzut în cap?! Ce naiba ai?! Nu-ţi dai seama ce înseamnă 13 ani?! E vorba de ani, nu de ore, zile sau luni, ci ani... Într-o perioadă atât de lungă, orice este posibil; se pot întâmpla multe. Poţi lua în calcul mai multe variante, dar nici n-are rost să-ţi baţi capul cu aşa ceva, pentru că-ţi toceşti nervii de pomană! Ce-i cu tine?!
Nistor: Păi, şefu', ştiu că ai dreptate, că-i vorba despre 13 ani, dar ea mi-a promis...
Lucian: Ţi-a promis?! Ce ţi-a promis? Că o să te aştepte? Ce ştia ea atunci? Era doar o copilă naivă, visătoare, care a luat totul ca pe o joacă! Dar aici nu-i nici o joacă! Nu e o glumă banală, e pe bunelea!
Nistor: E adevărat că avea doar 16 ani, dar nu era naivă! Ştia ce zice. Era foarte sigură de ea. Şi mi-a promis singură, fără să-i cer ceva în acest sens.
Lucian: Ţi-o fi promis ea, tot ce se poate, dar tu, om la 22 de ani, cât aveai atunci, cu capul pe umeri, unde ţi-a fost mintea în acel moment? Plecată cu sorcova?! Calculează numai! Dacă la plecarea noastră avea 16 ani, atunci după 13 ani, dacă vom reuşi să ajungem înapoi exact după cum prevede programul nostru, va avea 29 de ani. 29, pricepi?! La vârsta asta, ar putea fi căsătorită şi chiar ar putea avea copii, destul de mărişori.
Nistor: Ce tot zici, şefu'?!
Lucian: Ce tot zic?! Nimic imposibil, Nis! Ţi se pare ţie că aş exagera cu ceva?! Mie nu... Dacă atunci ţi-a promis, poate că nu şi-a dat seama ce spune. Sigur nu s-a gândit la implicaţiile cuvintelor ei. La doar 16 ani, foarte sigur că nici măcar nu ştia ce înseamnă cu adevărat dragostea. Poate şi sub influenţa gestului tău de a o fi salvat de acei doi derbedei, te considera ca un fel de prieten, deşi prietenia ei semăna mai mult a recunoştinţă. Cred că îi erai drag, ca un frate mai mare, care o putea ocroti la nevoie; fratele pe care nu l-a avut niciodată. Te aşteptai la mai mult din partea ei, la doar 16 ani?
Nistor: Aşa e, şefu', dar...
Lucian: Nici un dar, Nis! Gândeşte-te mai bine şi ai să-mi dai dreptate! Nu-ţi face speranţe deşarte în privinţa Adelei. Nu te lega cu disperare de ideea că ea te-ar aştepta, pentru că la întoarcere s-ar putea să ai o surpriză neplăcută. N-aş vrea să fiu în pielea ta în acel moment.

replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nimic, absolut nimic nu este întâmplător ... pentru niciunul dintre noi ...

Nimic, absolut nimic nu este întâmplător
pentru niciunul dintre noi,
nimic din ceea ce trăim,
din ceea ce simţim, din ceea ce făptuim.
Totul parcurge paginile unui scenariul
prestabilit de propiul nostru suflet,
de cât de bine ne experimentăm rolurile,
de cât de bine ne adaptăm planului,
depinde împlinirea... sau nu
... a destinului însuşi...
Nici măcar,
cea mai nesemnificativă fracţiune de secundă
din timpul nostru,
nici măcar,
cel mai şovăitor şi infim pas
făcut în spaţiul propriu,
nici măcar,
o singură fiinţă întâlnită de-a lungul vieţii,
nu sunt întâmplătoare.
Ele fac parte dintr-un plan interior,
sunt particulele info-energetice,
grupate în gânduri, unde şi câmpuri formă,
care alcătuiesc viaţa fiecăruia dintre noi,
iar viaţa este prea scurtă
pentru a o petrece cu oameni,
... care nu merită...
Dacă cineva te vrea în viaţa lui,
îţi va face loc în ea,
tu nu trebuie să te baţi pentru un loc acolo.
Nu încerca
să te bagi cu forţa în sufletul cuiva,
care trece cu vederea valoarea pe care o ai.
Aminteşte-ţi mereu că prietenii adevăraţi,
nu-ţi sunt cei care sunt lângă tine
când eşti fericit,
ci cei care îţi sunt aproape,
când ţi-e cel mai greu.

poezie de Alexandru Ioan Popa din Filosofia iubirii pure
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cel mai bun lucru pe care-l pot face pentru un prieten este, pur şi simplu, să-i fiu prieten. Nu am nici o avere pe care să i-o dăruiesc. Dacă el ştie că sunt fericit în a-l iubi, nu-şi va dori nici o altă răsplată. Nu este în acest fel prietenia divină?

citat celebru din Henry David Thoreau
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă ţi-ai întâlni exact sinele tău drept o altă persoană, ai plăcea-o? Ar fi un prieten bun? Ar părea amabil, generos şi iubitor? Ar avea timp şi răbdare şi ar investi în prietenia voastră? Te-ai simţi bine în prezenţa sa? Te-ar face să râzi? Ţi-ai dori cu adevărat să îţi petreci timpul cu aceasta? Ar fi o influenţă bună? Ţine minte, nimeni de pe Pământ nu petrece mai mult timp cu tine, decât... tu. Fii un prieten bun ţie însuţi. Cea mai bună modalitate de a fi un prieten bun ţie însuţi este să fii o persoană bună. Fii genul de persoană pe care ţi-o doreşti să o fi avut în viaţa ta, deoarece cine eşti este exact ceea ce ai.

citat din Bryant McGill
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!