Metrou

metrou cimitir al inocenţei mele
tu m-ai învăţat să privesc fix înainte
ca un mecanism eficient şi lugubru
cu ochi de ceramică
să nu întorc capul să nu zâmbesc
să nu respir să nu cred să nu sper
să nu mă amăgesc
între două staţii
îmi rememorez întreaga viaţă
încercând să nu ating din greşeală
vreun trup străin
ghemuit în el însuşi precum un arici
poate că uşile
nu se vor mai deschide niciodată
şi vom dispărea cu toţii
în catacombele oraşului
purtaţi în vintre
de un anaconda feroce
care ne-a minţit
că ne va duce la job

poezie de Maria Daniela Goea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem ucis

astăzi am adunat de pe caldarâm al nu ştiu câtelea animal strivit sfârtecat însângerat aplatizat risipit sub roţile feroce care se grăbesc să ajungă mai devreme cu zece secunde la destinaţia lor anonimă insignifiantă şi blestemată
ochii lui adică ce mai rămăsese din ochi mă priveau acoperiţi de pâcla albă a morţii aşteptând să îl vindec să îl fac din nou întreg sprinten şi cald cum era înainte
am aşezat trupul adică ce mai rămăsese din trup în pământul la fel de rece ca şi el sub o tufă de lămâiţă unde am mai îngropat atâtea necuvântătoare lăsate în urmă pe şosele de asasinii lor
o pătură de frunze roşiatice îl va încălzi de acum iar mai apoi o plapumă de zăpadă albăstrie
la primăvară oasele mici vor înmuguri după care se vor deschide sub forma unor flori de culoarea fildeşului al căror parfum dumnezeiesc se va înălţa în serile de vară
deasupra străzii pe care a agonizat părăsit şi înfricoşat
deasupra ferestrei de unde călăul lui va privi asfinţitul bându-şi berea
deasupra parcurilor prin care fiinţe bipede se vor plimba agale decretând că viaţa e frumoasă şi trebuie trăită.

poezie de Maria Daniela Goea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem de taină

în noaptea asta citeşte-mi în palmă
spune-mi că linia vieţii e drumul pe care
mă întorc cu sfială la izvorul din stâncă
unde mâinile părinţilor mă cuprind
mă adăpostesc mă închină
în numele tatălui şi al mamei
şi al fiului şi al fiicei
şi al duhului sfânt amin
în noaptea asta vom veghea împreună
albe năluci în cuiburi de iarbă
aripile noastre foşnesc precum mestecenii
aurora boreală ne-a aşezat pe creştete nimburi
ne vom chema pe nume
ion şi maria tată şi mamă
copil şi copilă
cuminţi aşteptând să se deschidă slăvile
cum proorocii au proorocit
treaptă cu treaptă urcăm scara de cărămidă
din pragul casei până în buza cerului
gutuii din grădină ne luminează drumul
am ajuns la porţile cele mari
mamă si tată luaţi-mă în braţe
înainte de a păşi paşii cei cuveniţi
vi se pare nu plâng

poezie de Maria Daniela Goea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alte staţii de lumină

Ating lumina, ating stelele şi luna
Ating viaţa şi mă voi adânci în suferinţa unui vultur
Zbor spre alte staţii de lumină
Cu gândul meu mă risipesc şi mor
Mor în fiecare zi şi renasc crezând că m-am născut întâia oară
Greşesc şi visez ca un om în deplinătatea atingerii lui
Am doar un an sau poate doi să sper
Căci ninge şi la noi în suflet cu iubire.

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acelui poet

acelui poet
pe care l-am iubit
aş vrea să îi spun
îmi e dor
tăcerea muşcă din omoplaţi
ca un şarpe al înţelepciunii
încolăcit pe pragul de-acasă
a fost prea devreme
întotdeauna va fi
trimite-mi o scrisoare din rai
în fiecare dimineaţă
când îmi beau cafeaua
din ceaşca albastră
singurul adevăr
în care mai cred
de atunci

poezie de Maria Daniela Goea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ca un ultim refugiu, călătorie între două anotimpuri

răvăşit pe lumină devin răsărit
moment în care alerg
între două anotimpuri
căutându-mă
în istoria fiecărei clipe
e sărbătoare
o umbră aproape netedă
lumecă pe talpa lui Dumnezeu
orizontul pare o zbatere de fluture
întorc capul şi zâmbesc
anotimpului
în care mai cred
dezbrăcându-mă de moarte
în tăcere
sorb din fiecare clipă deşi
fiecare pare la fel
doar sufletul
lasă de înţeles că fiecare zi
e o punte înspre o altă
zi
fără umbre
culori şi lumină

cu siguranţă poate am uitat ceva
să sting lumina
gazul
bileţelul de pe noptieră
florile din borcan şi
fotografia din dulap

e târziu şi aerul tot mai puţin

Doamne!
uitasem să vorbesc despre tine şi despre
călătoriile dintre cele două anotimpuri

poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ce unii oameni câteodată sunt supăraţi pe mine

ei îmi cer să rememorez
dar ei doresc să rememorez
amintirile lor
în vreme ce eu mă încăpăţânez să le rememorez pe ale mele

poezie de Lucille Clifton, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Corporatistă

Când te porţi, cu şeful, rău,
Încercând să te impui,
Îl aduce-n locul tău
Pe-un coleg la locul lui.

epigramă de Maria Daniela Goea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cred şi sper...

Cred şi sper, şi sper, şi cred,
Că sunt liricul aed
Ce-a pus sufletul în rime
Cu iubirea-i să te-anime,
Să te bage în ispită,
Să te facă fericită,
Fără să fie păcat
Fac din vers şi stele pat!

Fac din flori, şi stele, vise
Din adâncuri necuprinse,
Din nălţimi fac şi inele
Ca să te cuprind cu ele,
Să te-ncing la cheutoare
Unde eşti mai arzătoare,
Că sunt liricul aed
Cred şi sper, şi sper, şi cred...

Ard în firbinte cuvinte,
Literele îmi sunt ţinte
Şi ochesc sub lună plină
Patul de crudă sulfină
Unde noi vom veşnici
Clipa-n care ne-om iubi -
Că-n iubire sunt aed
Cred şi sper, şi sper, şi cred!...

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am învăţat

Mi-am construit
în viaţă drum
N-a fost uşor
am râs... am plâns
Doar sunt un om

Am învăţat că în viaţă
Nimic
pe tavă nu e pus
Am învăţat
ca să muncesc.
Am învăţat să iert
Dar nu-i de-ajuns

Am învăţat să tac
Când...
n-am gândit destul
Am învăţat să-nvăţ
Ce n-am ştiut demult

Am învăţat
să preţuiesc
Prietenii din jur
Să cred în mine
în eul meu
Am învăţat să sper
Un soare care mâine
Va răsări... la fel!

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Coaching

o viaţă fericită este o viaţă bine organizată
ne învaţă trainerii cu ochii pe ceasuri
timpul înseamnă bani
timpul vindecă totul
deci banii vindecă totul.

deschide fereastra şi spune-mi ce vezi?
câteva inimi care se aruncă în gol
câteva feţe lipite de geamuri
ca nişte stickere de halloween
un halat de casă scuturându-şi sărăcia
peste creştetele trecătorilor.

aşa trăim
aşa vom muri
gospodărindu-ne neputinţa
lustruind nimicuri
drămuindu-ne frica.

poezie de Maria Daniela Goea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Caligrafie

sunt zile în care
îmi desenez pe faţă un surâs
şi lumea crede că zâmbesc
în alte zile îmi desenez pe piept o inimă
şi oamenii îşi dau coate admirativ
femeia aceasta are o inimă
când îmi desenez deasupra capului
o lumină oamenii se înclină smeriţi
această femeie are un dumnezeu
aţi văzut? are un dumnezeu
eu trec mai departe
strângând în mâini
cutia cu creioane colorate

poezie de Maria Daniela Goea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noiembrie

toamna devenim adevăraţi
din carne oase şi cioburi
între echinocţiu şi solstiţiu
e o blasfemie să minţi
şi un păcat de moarte
să te priveşti în oglindă
am crezut mereu
în dragostea la prima vedere
cu inocenţa sărmanilor orbi
cu disperarea femeii
care plânge precum respiră
mi-au rămas câteva cuvinte
în farfuria străveche de lut
le adun cu degetele ca pe
firmiturile din cozonacul
cu gust de rai al mamei
ultima cuminecătură
înainte de prima zăpadă
ultima reverenţă
înaintea marelui frig

poezie de Maria Daniela Goea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toţi cireşii înfloriţi sunt perfecţi

ca şi cerul sub care mor samuraii
pentru a nu mai exista niciodată dezonoare
deşi între două războaie pierdute
câştigătoare este doar pacea
poate şi fluturii de pe un câmp cu margarete
sau liniştea imensă de sub pătura pământului
înainte de a-mi lăsa din nou iarba să crescă
din inimă din ochi din toate lacrimile

fericirea că în sfârşit nu mă mai doare nimic
precum şi sentimentul că între doi paşi de furnică
este loc de atâta nemărginire cât să-i spun dumnezeu
nu pot decât să facă timpul imponderabil
iar toate clipele atunci se vor naşte rotunde
din lacrimi de înger sau de mamă
şi cele care vin şi cele care pleacă

trebuie doar un suflet care să le consume liniar
înainte de a redeveni nemărginite

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem cardinal

tot mai spre sud iubite vom fugi
spre marea barieră australă
când timpul nostru mai puţin va fi
şi lumea - o enclavă abisală

tot mai spre vest iubite vom pleca
precum atlanţii ne-om scălda în valuri
râvnitul el dorado-l vom afla
ascuns în propriile idealuri

tot mai spre nord iubite vom sui
spre tundre-n care gerul este rege
când marea taină-a vieţii o vom şti
când rostul morţii îl vom înţelege

tot mai spre est iubite vom migra
ca doi cocori cu aripi fermecate
ce pururi spre lumină ne-or purta
cât timp în piepturi inima ne bate...

poezie de Maria Daniela Goea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce jale, ce of şi ce dor...

Azi am mai murit puţin.
Doar eu, nu şi ideile mele,
Şi sper ca ele, să nu moară vreodată,
Eu da, pentru că, nu se poate altfel.
Am murit pentru o rază,
de iubire, şi de soare de amiază,
ce-au asfinţit mai înainte să răsară.

Şi-am plâns înainte să mor,
Ce jale, ce of şi ce dor!
Dar nu după mine am plâns,
Am plâns după a iubirii rază
Şi cea a soarelui de după amiază,
Ce mai dor, ce mai of, ce mai jale,

Iubirea să moară, mai nainte să răsară,
Să respire, să crească,
Să înmugurească.
Iar soarele, soarele a asfinţit,
Mai înainte ca noi să ne fi iubit,
Deşi, ne-a văzut, ne-a văzut, ne-a zărit...

poezie de Daniela Achim Harabagiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Privilegiu

Iubirea, care mă face să cred uneori
lucruri neadevărate,
m-a părăsit în pulberea ţărmului ;
astfel, mă amăgesc numai în amintiri
şi mi te aduc din ce în ce mai greu
în carturile nopţilor golite de stele.
Un albatros îmi deschide hubloul,
mă laud că prind întâiul val dantelat,
apoi mă plâng că s-a ascuns sub ponton,
tu m-ai uitat.

poezie de Vasile Durloi
Adăugat de Vasile Durloi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un arici pe-un câmp de maci

Între grabă, între treabă
Între urlet, între scrâşnet
Un arici pe-un câmp de maci.

Nebunia zilei latră
Piatră împietrita-n piatră
Un arici pe-un câmp de maci.

Cărţile – Ferestre-n ziduri – Pentru toţi
Un arici pe-un câmp de maci.

Între vise – regăsire
Între taine – amintire
Un arici pe-un câmp de maci.

Printre gânduri, printre rânduri
Printre gene, printre semne
Un arici pe-un câmp de maci.

Între râs şi răsărit
A uita şi amintit
Un arici pe-un câmp de maci.

Între clipă, între frică
Între rugă, între fugă
Un arici pe-un câmp de maci.

poezie de Florin Chilian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Între două sirene imposibile

ca un anunţ că se mai şi moare din când în când
asfaltul miroase a ploaie de vară
traversez pe verde pragul dintre zile
golesc buzunarele într-un birt de cartier
cu patimă cu păcat
desfac gândurile în baloane de săpun
zâmbesc amar unei închipuiri
adorm cu ochii în tavanul sterp
parcă din ce în ce mai aproape de podea
mă răsfăţ cu un vis de zefirelli
înainte de întoarcerea prin furcile caudine
ale unei noi zile
doar asfaltul îşi vede de praful lui
lacrimile nu se combină cu bitumul
par mult mai mari şi negre
ca mai toate bubele
trec pe lângă o dugheană cu flori altoite
miroase ca la înmormântări
a crini a veşnicie sau poate a eliberare
florile de câmp îmi amintesc de mama mea
şi de bucuria de a aduna stele de pe pământ
de felul acesta de a nu creşte niciodată
cineva mă înjură
iar eu nu pot decât să-i zâmbesc
ca un tâmp ca un laş ca un terchea berchea
bine că nu mi-a dat o palmă
pentru că încă nu am învăţat să întorc şi obrazul celălalt

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Yin şi Yang

Spun şi eu, precum femeia
Pusă veşnic pe arţag:
- Hotărât, resping ideea
Că extremele se-atrag!

epigramă de Maria Daniela Goea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântecul oraşului de lângă râu

Zece ani, de-acum – tu, moartă; eu, trăind o viaţă căreia nu-i mai aparţin.
Refuz să rememorez,
Dar îmi este imposibil să uit.
Un mormânt departe, la o mie de mile,
Gânduri îngheţate, cum ar putea ele fi exprimate?

Chiar dacă ne-am întâlni, nu m-ai recunoaşte –
Pulbere pe obrazul meu,
Părul ca bruma.

Deodată, astă noapte, eram iarăşi acasă.
Lângă ferestra odăii mici
Îţi periai părul şi-ţi pudrai obrajii.
Te-ai întors. M-ai privit în tăcere.
Lacrimile îţi curgeau – râuri.

An de an îmi vor frânge oare inima?
Mormântul luminat de lună,
Pinii rămuroşi.

poezie clasică de Su Shi, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!