Visul de Unire - Odă pentru România

Reflectez la a ta soartă şi-aş dori să nu mă doară
Când, cu inima curată, îţi închin o odă, Ţară,
Cu monarhi şi voievozi din semeaţă moştenire,
Despre-ai tăi conducători, despre Visul de Unire.

De la Burebista-ncoace, de la vechii geto-daci,
N-ai vrut să fii dezbinată, nici să fim păgâni, săraci,
Ţi-a dus Visul mai departe şi dorinţa de dreptate
Un Viteaz ce, glorios, a unit trei Principate.

Domnitori ce te-au iubit, aducându-ţi biruinţa,
Mănăstiri ţi-au închinat pentru-a-ţi arăta credinţa.
Nu uităm, suntem urmaşi ai lui Mircea şi Ştefan,
Şi-ai lui Ţepeş, ce Dracula este poreclit în van.

Ai dorit ca prin Unire, să renaşti, să te-ntăreşti,
De aceea, peste timp, cu un Cuza te mândreşti.
Devastată de furtuni, n-ai ştiut să-ngenunchezi,
Măreţi regi te-au ajutat Visul să-ţi realizezi.

Glie falnică ai fost, regilor le-ai fost mireasă,
Se făleau atunci cu tine, cu ei te-aşezai la masă...
Din păcate, un coşmar Visul tău a spulberat,
Când războiul s-a-ncheiat cu cel mai stupid Dictat.

Se-ntrebau românii toţi cât ţi-e dat să mai rezişti
Sub o cruntă dictatură condusă de comunişti...
Tinerii din acei ani au ştiut să o învingă
Pentru că-şi doreau nespus idealul să-l atingă.

N-acceptăm să fii scindată, ci să redevii ce-ai fost,
Basarabia străbună să ne fie ţel şi rost,
Să ne fie-n veci Unirea un prilej de sărbătoare,
Să rămâi etern unită, mândră, România Mare!

poezie de Marilena Răghinaru din Căutări pe tărâmul unui vis, Glie, patrie străbună
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unirea lui Cuza

Încredere, ţi-au acordat
De două ori te-au votat
Şi aşa au fost formate,
Ale noastre Principate.

Românii, la sfârşit de lună
Au dat mână cu mână.
Iar generaţiile, niciodată
Nu vor uita această dată.

Ţara Românească, Moldova, s-au unit
Unirea, astfel s-a înfăptuit.
Cuza, numai datorită ţie,
Învăţământul a fost organizat bine.

Un viteaz bârlădean,                                               
Mândru moldovean.
Ţăranilor, le-a dat pământ,
Acum se răscolesc în mormânt.

Când văd că această Românie
Se zbate doar în sărăcie.
Şi suntem conduşi de golani
Cu gândul doar la bani.

Universităţi, tu ai ridicat
Şi nouă ni le-ai lăsat.
Multe şcoli, numele ţi-l poartă,
N-o să te uităm niciodată!

poezie de Alina-Georgiana Drosu (23 ianuarie 2016)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!

România Pitorească

România-i ţara noastră
A celor, ce sunt Români
Şi în veci va fi a voastră
Dragii noşti', Dacoromâni.

Astăzi, este ziua ta
Slavă ţie! ţară dragă
Noi cu drag te vom cânta
Ca să ştie o lumea întreagă.

Eşti ţara cea mai bogată
De aceea eşti râvnită
Te-ajutăm să fii,, bărbată,,
Să devii iar împlinită.

O ţară mai frumoasă, în lume nu există
Tu Românie, ţara mea de dor
Arată-ne, că eşti,, unionistă,,
Să fim cu toţi românii, un singur popor.

Întâi Decembrie, este ziua ta
Bogată ţară,,, dar săracă,,
Tu ai avut cumplita soartă
Aceea, de-a fi mereu furată.

Parveniţi făr' de origini
Aciuaţi, pe-aici vremelnic
Hrăpereţi far'de ruşine
Ne-au furat în mod sistemic.

Ţara noast' nu-i de vânzare
Cum vor unii ca s-o vândă
Să le spunem c-un glas tare
Nu mai staţi duşmani la pândă!

Bate vântul de unire
Dinspre Bucureşti spre Prut
E visul nost' de reîntregire
De toţi românii, acum cerut.

Acum mai mult ca întotdeauna
Să fim uniţi şi patrioţi
Din cele două ţări, să facem una
Haide Române! Că sigur o să poţi.

Dacă acum unirea nu o facem
Poate, mai târziu va fi mai greu
România Mare s-o refacem
Haideţi acum! Să ne urmăm acest traseu.

Români!, prin noi acelaşi sânge curge
De ne unim, vom fi mult mai puternici
Doar împreună vom putea învinge
Că doar uniţi, putem rămâne veşnici.

Din Chişinău şi Bucureşti
Să se audă tonul de unire
Române! De vrei într-adevăr să te uneşti
E necesară o scânteie, sa-avem acea pornire.

Românie! chiar de-ai fost de unii sărăcită
Să ştii că toţi românii te iubim
Astăzi de ziua ta, sa fii mai fericită
Nu e departe ziua, când noi vom izbuti.

La mulţi ani! România.
01.12. 2022
Angelin Leru

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de Angelin Leru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ziua bună la ţară

Ţară dulce şi frumoasă,
Tu, ce-ai fost gloria mea,
Eu mă duc, fii sănătoasă!
Nu ştiu de te-oi revedea.

Dar ce-mi pasă oare mie
Dacă pe pământ străin,
Dacă în călătorie
Moartea îmi va zice: vin'!

Vai! în sânu-ţi dulce, oare
Sunt eu mai puţin străin
Când pe toată ziua moare
Visul sufletului lin?

Iară se ridică norul.
Vasul tău nu este-n port,
Vânturi rele ca şi dorul
Către negre stânci te port.

Mâine va veni străinul
Să te prade, ţara mea!
Mâine îţi vor smulge sânul,
Mâine te-or îngenuchea.

Şi tu n-ai nici mângâierea
Apărându-te, să mori.
Ei ţi-au degradat durerea!
Şi mormântu-ţi n-are flori!

Ţi-au făcut cununi de spine
Ca iudeii lui Isus,
Şi râzând amar de tine,
"Ai unirea!" ei ţi-au spus!

Dar ei ţi-au luat din mână
Armele ce ai avut.
Dragă patrie română,
Ce rău oare le-ai făcut?

La străini te-or da-n prădare,
Vai! şi pe cămaşa ta
Fiii vitregi cu turbare
Sorţii lor vor arunca.

Te-au lăsat în slăbiciune,
Fără legi, să putrezeşti
Şi prin dulce moliciune
Te-au lăsat să te slăbeşti!

Când chiar fiii-ţi te ucide,
Ce blestemi pe cel străin?
Ţara mea se sinucide!
Moartea este-n al ei sân!

Fiii tăi nu vor dreptatea,
S-a văzut atâţia ani!
Ei invoacă libertatea
Ca să fie ei tirani!

Către-acestea, dragă ţară,
Tu poţi încă a trăi,
Numai cei ce te-ncărcară,
Numai ei vor veştezi.

Astfel toamna când soseşte
Frunzele în pomi pălesc,
Vântul aspru le răpeşte,
Putrede se risipesc.

Dar când primăvara vine
Pomul a reînverzit,
Paseri cu cântări sublime
Nouă viaţă i-a vestit.

poezie celebră de Dimitrie Bolintineanu din volumul: Reverii
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Destin

ai vrea să fii şi-acum ca-n ceea vreme
când nimeni nu putea să-ţi stea în cale
vrăjind pe toţi cu farmecele tale
de dragoste ziceai că-i prea devreme

mereu respinsa-ai pe cei ce te-au cerut
cu gândul doar la bani şi interese
urcat-ai scara marilor succese
altele decât acestea tu n-ai vrut

dar toate au fost cândva şi-acum trecut-au
puteai să fii bunică adorată
rămas-ai o persoană calculată

ajuns-ai cum n-ai fi gândit vreodată
o babă fără dinţi şi cocârjată
şi-n visul tău cea mai frumoasă fată

poezie de Nicolae Tomescu Inocenţiu
Adăugat de Irlandezul
Comentează! | Votează! | Copiază!

În visul frumos din noapte

În visul frumos din noapte, până ziua se deschide,
Ca o lebădă pe ape, Angelina eşti cu mine.
O veşnicie vreau să ţină, visul care ne-a unit.
Lângă tine Angelina, timpul nu are sfârşit.
Dar,
Când soare se oglindeşte, în apa mării albastră,
Buimăcit din vis năvalnic, iute alerg la fereastră.
În zadar rotesc privirea către bolta cea senină,
Nu te văd, nu te aud. Rămân cu visul Angelină.
Amăgire a fost visul, credinţa îmi e deşartă.
Ai fost în vis şi-ţi mulţumesc, dacă vii încă odată.

poezie de Dumitru Delcă (25 mai 2020)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oh, România...

Oh, România mea scindată,
Te lasă hoţii-aceştia fără puls,
Te-mpleticeşti ca o drogată
Şi încă nu le este de-ajuns!

Te-au terfelit de două mii de ani,
Pe rând, tătarii, turcii, hunii
Şi le-ai zâmbit infamilor golani,
Iar azi te-njosesc, din nou, nebunii.

Bogată şi fecioară ai fost,
Dar inamicii încă te-au pândit
Şi-ai îndurat, fără vreun rost,
Destinul inuman de osândit.

Oh, România mea frumoasă,
Batjocorită de jivine,
Recheamă-ne pe toţi acasă,
Să te refacem din ruine!

poezie de Alina Florica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Războiul cu viaţa

Nu te-ai săturat de toţi
Care-ţi pun beţe în roate?
Şi-ţi zic mereu: "n-ai să poţi",
De visul tău te ţin departe.

Mergi pe unde paşii te poartă,
N-asculta ce spun unii sau alţii.
Luptă pentru o mai bună soartă
Lasă-n spate invidioşii, frustraţii.

S-atingi idealul e extrem de greu
Trebuie să-nfrunţi lumea toată.
Şi înarmat cu tărie de fier mereu,
Să nu capitulezi războiul vreodată.

Inima bate tare, arde ca o torţă
De emoţie, nelinişte, nerăbdare.
Tu ai devenit invincibil, o forţă
Aştepţi acum victoria cea mare.

Cu tact, ţi-ai calculat fiecare pas
Şi ani întregi te-ai chinuit.
E momentul să le dai peste nas
Contestatarilor tăi, în sfârşit!

Greutăţile toate le-ai înfruntat,
Trist, mort de foame şi de sete.
Optimist pân' la final, nu ai cedat,
N-ai vrut să ai o viaţă regrete.

Unele persoane merită uitate.
Dezamăgit ai privit cu ochii tăi
Cum în zilele noastre, din păcate
"Oamenii" pot fi extrem de răi...

Invidia se naşte din prostie
Sau dintr-o imensă frustrare.
Creează-n minte haos, nebunie
Şi nu mai au deloc scăpare!

poezie de Alina-Georgiana Drosu (18 iulie 2016)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Numele tău

De, cutreierând pădurea, auzi pomii cum vorbesc
Şi-asculţi Doina răsunând când glăscioare ciripesc,
Dacă simţi cum tristul codru Mioriţa iar îngână
Şi, din zidul Mănăstirii, plânsul Anei cum răsună,

Dacă Marea Neagră veşnic ochii tăi o văd albastră
Iară Delta Dunăreană, pentru tine, nu-i sihastră,
Dacă eşti semeţ şi falnic, precum nobilii Carpaţi,
De cunoşti că pân' la Nistru locuiesc tot ai tăi fraţi,

Dacă ştii că Poezia un Luceafăr o veghează
Ce, prin opera-i divină, ţi-a vrut conştiinţa trează,
De îmbraci cu fală ia, la biserică, în lume,
De te-amuzi citind,, Păcală" şi-ale sale snoave, glume,

De nu crezi că Ţepeş-Vodă e Dracula sau vampir,
Pentru că e Domn de seamă al poporului martir,
De-ai citit măreţe fapte din gloriosul trecut,
Despre Mircea, despre Ştefan, care i-au fost gliei scut,

Dacă ştii că-n vene-ţi curge sânge de dac şi roman,
Că te tragi din Decebal şi din viteazul Traian,
Iar pe strămoşeasca glie vrei să fii în veci stăpân,
Ţara ta e România, numele îţi e: Român!

poezie de Marilena Răghinaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

"Cea mai mândră zi, cel mai mândru ceas..."

Cea mai mîndră zi, cel mai mîndru ceas,
Inima-mi veştedă le-a cunoscut:
De-avînt şi de mărire visu-mi treaz,
O ştiu, a trecut!

Ce-avînt, am zis? Da! Îmi închipui,
Dar de mult timp s-a dus pe veci!
S-a dus şi tinereţea mea, şi chipu-i;
Ci, ducă-se deci!

Şi tu, mărire, ce mai am cu tine?
Alt cuget are-acum de moştenit
Veninul ce mi l-ai turnat în vine;
Suflete-al meu, fii liniştit!

Cea mai mîndră zi, cel mai mândru ceas
Ce mi-au fost date, le-am avut:
Şi visul de mărire, visul treaz,
O ştiu, a trecut!

Dar dacă visul meu de-avînt şi de mărire
M-ar îmbia şi-acum cu-acel amar
Ce-l îndurai atunci, eu ceasul peste fire
Nu l-aş petrece iar!

Căci pe aripa lui plutea ca o pulbere.
Şi cînd plecă în zboru-i, căzu de pe ea
O esenţă în stare să spulbere
Sufletul ce-l cunoştea.

poezie celebră de Edgar Allan Poe
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îndemn la Unire

E trist să ai o Ţară dezbinată,
E trist să fii în casa ta străin,
Şi fratele să-ţi stea rănit la poartă,
Ca un Hristos căzut între păgâni.

Nu, nu mai suportăm
Jugul ce ni-l pun
Cei lipsiţi de neam!
Hai să ne ridicăm
Şi să-nfăptuim
Unirea!
Suntem urmaşii Daciei creştine,
Uniţi în libertate pentru veci.
Se vor topi puhoaiele străine
Ca gheaţa din siberiile reci.

Nu, nu mai suportăm
Jugul ce ni-l pun
Cei lipsiţi de neam!
Hai să ne ridicăm
Şi să-nfăptuim
Unirea!

E trist să ai o Ţară dezbinată,
E trist să fii în casa ta străin,
Şi fratele să-ţi stea rănit la poartă,
Ca un Hristos căzut între păgâni.
Nu, nu mai suportăm
Jugul ce ni-l pun
Cei lipsiţi de neam!
Hai să ne ridicăm
Şi să-nfăptuim
Unirea!

poezie de Aurelian Silvestru
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vis liber

Mi-ai apărut din gânduri, nărăvaş,
atât de mândru, falnic şi... mai altfel,
părând zburdalnic, vesel, buiestraş,
aşa cum te-am visat demult, dealtfel.

Şi-ai devenit real sub mâna mea
din tot ce mi-a adus în braţe râul,
căci tot ce-mi trebuia, deja avea,
dar nu mi-a dat nimic să-ţi fie frâul.

A vrut să fii cum eşti, să fii doar tu,
s-alergi în voia ta, în libertate,
să poţi, atunci când vrei, să pleci c-un "Nu!",
iar eu am fost de-acord: avea dreptate!

Tu nu poţi fi al nimănui. Eşti doar
adus de ape, adunat din spume,
din visul meu, din gânduri în zadar
cât timp nu reuşesc să-ţi dau un nume.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îmi amintesc

îmi amintesc de tine cum mi-ai fost
în visul cel tihnit de-odinioară,
când te aveam statornic adăpost
şi pavăza furtunilor de-afară.

îmi amintesc de tine cum veneai
în visul cel tihnit de-odinioară,
c-o vorbă spuza zilei mi-o-nviai
şi-mi luminai odaia de cu seară.

îmi amintesc de tine cum mi-ai fost
în visul cel tihnit de-odinioară,
până să-ţi fiu bagajul fără rost
uitat pe un peron de gară.

tăcerea ta e-al morţii avanpost,
pe care nici speranţa nu-l doboară.
îmi amintesc de tine cu mi-ai fost
în visul cel tihnit de-odinioară.

poezie de Luminiţa Ignea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Visul tău este unul dintre cele mai eficiente antidoturi pentru teamă. El aprinde dorinţa din tine atât de mult, încât ajungi să fii gata să îţi confrunţi şi să îţi depăşeşti teama. Visul tău te poate ajuta să mergi acolo unde îţi este teamă şi să faci ceea ce îţi este teamă.

citat din John C. Maxwell
Adăugat de Lidia Reste
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poeţii nu mor niciodată - In memoriam Adrian Păunescu (mentorul generaţiei în blugi)

Cât ai fost printre noi, prea mulţi pigmei grăbiţi,
Te-au umilit profund şi ţi-au sărit în spate,
Îţi aminteau prea des de vechile păcate,
Dar noi ştiam prea bine că mulţi erau mânjiţi.

În loc s-aleagă-atent doar grâul de neghină
Şi pulberea de stele cu cinste s-o păstreze,
S-o pună-n faţa noastră şi să ne lumineze,
Au scormonit adânc şi ţi-au găsit doar vină.

Puteau să-ţi stea alături şi chiar să te urmeze
Pe drumul de rubine clădit în poezie,
Nu să urzească planuri cu-atâta fantezie
Ş-oricare pas al tău doreau să-l anuleze.

Ba că vorbeai cam mult ş-ades plictisitor,
Ba c-ai scris kilograme şi e maculatură,
Ba că tupeul tău a fost făr' de măsură
Când te-ai vrut şi tribun... ai fost un profitor.

Ş-acum şi înainte ai dat cu barda-n lună,
Toţi caii nărăvaşi ţi-ai alergat cu spor,
Jucând un rol perfect‚''plângând'' pentru popor,
Când, în realitate, tu semănai furtună.

Dar cu rebelu-ţi geniu la mulţi le-ai dat răspuns
În fluviul tău de versuri ce greu l-au inghiţit
Şi sufletu-ţi sensibil ades ţi-au ciopârţit,
Te-au aşteptat la colţuri, cu sete te-au împuns.

La căpatâiul tău acum e-nghesuială,
Vin chiar şi-acei " prieteni" ce crunt te-au sfârtecat
Cu-aceeaşi limbă aspră cu care te-au spurcat
Se ploconesc, maestre, şi cu mult zel te spală.

Tu pentru noi ai ars, o flacără ai fost,
Ai vrut să ne vezi liberi şi pentru pace-ai plâns,
Oştirile de tineri în jurul tău ai strâns
Ş-atâtea generaţii găseau în tine-un rost.

Istoria şi timpul te-or cântări mai bine,
Vor înclina balanţa spre adevăr şi-atunci
Cu toţi vom respecta mai dreptele porunci
Şi limpede vom şti povestea despre tine.

Chiar dacă n-or vrea unii de tin' să se mai ştie,
Să nu fi mânios, nu te-om uita în veci,
În fruntea poeziei tu mândru o să treci
Şi în literatură vei fi prezenţă vie.

poezie de Mariana Dobrin (6 noiembrie 2010)
Adăugat de Mariana Dobrin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu n-am ştiut

N-am fost stăpân pe inima ta,
Am practicat stăpânirea de sine,
Stăpânul ţi-a fost altcineva,
Chiar şi-atunci când erai lângă mine.

N-am vrut să îţi arăt că ştiu,
Am vrut să ştii că te iubesc,
Şi-ai înţeles într-un târziu,
Că despărţitul e firesc..

A fost mai mult greşeala mea,
Nu te-ai ferit, eu n-am ştiut
Că dragostea n-are cum creşte,
Când nici n-a început...

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de Andrei Vlad Balan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem melancolic

Dac-ai fost sau dac-am fost,
să te-ntreb aşa deoparte,
astăzi n-are niciun rost;
lumea-ntreagă ne desparte.

N-am ştiut să-ţi scriu de mine
drăgăstos şi-n mii de rime;
n-ai vrut să mă mai aştepţi,
n-ai ştiut cât să astepţi.

Ce străin de toate eşti,
ce străină-mi sunt eu mie!
De-ar fi să mă întâlneşti,
n-ar fi mare alchimie.

poezie de Livia Mihalachi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rânduri pentru nepotul meu

Nu cred că am ştiut ce e iubirea
Până te-au zămislit divinii aştri
Ce te-au trimis pentru-a-mi afla menirea,
Copil superb, cu ochii mari, albaştri!

M-am supărat pe Dumnezeu ades,
Îl imploram plângând sfios, cu teamă
Ca vieţii mele să îi dea un sens
Prin binecuvântarea de-a fi mamă.

Însă altfel a fost de Sus sortit:
Nepot să-mi fii, mătuşă să îţi fiu...
Suavu-ţi chip, cu drag, când l-am privit,
Înseninat-a traiul meu pustiu.

Te-am ocrotit aşa cum am ştiut...
Cu râsul tău mi-ai alinat durerea,
Dragostea mea am vrut să-ţi fie scut,
Cu glasul tău mi-ai dăruit puterea

De-a înfrunta destinul nemilos,
De a nu fi vreodată doborâtă...
M-am bucurat văzând cum creşti frumos,
Cum învăţai din lumea neştiută.

Cum aş putea acum să-i mulţumesc
Divinităţii, care te-a trimis,
Băiatul meu, cu care mă mândresc,
Minune, apărută mai întâi în vis?

Promit să te susţin în tot ce faci,
Prietenă şi mamă deopotrivă,
Promit să te-nţeleg de plângi sau taci,
Fără a fi nici rea, nici posesivă.

O bucurie să îţi fie viaţa,
Pe drumul ei să fie numai soare,
Zâmbind să lupţi, dar să-mi asculţi povaţa
De-a-ţi face din iubire sărbătoare!

poezie de Marilena Răghinaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cărarea vântului

Când m-am făcut cărare spre limpede izvor,
Nu mi-ai călcat pe pietre, nu mi-ai strivit din dor,
Căci n-ai ştiut de truda – din suflet când le-am scos
Şi mi-a rămas cărarea pustie de folos.

M-am preschimbat în munte cu gândurile-n cer
Şi-am aşteptat să treacă zăpada şi să sper
Că-ţi vei dori urcuşul spre culmi pierdute-n nori,
Dar codrii de la poale ţi-au fost neprimitori.

Şi-am zis atunci: "Pădure, pădure-am să mă fac,
Să pot să-ţi fiu răcoare, să-ncerc să-ţi fiu pe plac.",
Dar paşii tăi, cu teamă, îndat-au ocolit
Tot verdele prin care potecă ţi-am croit.

Mi te-am dorit aproape şi m-am topit în vânt,
Să-ţi vin pe neştiute, să nu te înspăimânt
Cu adierea-mi blândă în visul tău târziu,
Să te sărut pe umăr şi numai eu să ştiu.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noaptea undelor tăcute

Tu n-ai ştiut că eu eram cu tine,
Privindu-ţi silueta, indiscret,
Şi-ţi admiram mişcările feline
Ascuns în noaptea gândului secret.

Nici eu nu am ştiut atunci că tu,
În mângăierea undelor tăcute,
Nu mi te-ai fi opus, c-un simplu "Nu!",
Dorinţelor sub stele renăscute.

Erai zeiţa nopţii-n gândul meu,
Eram, în visul tău, acela care
Îţi apărea din mare ca un zeu
Ce îţi punea iubirea la picioare.

N-ai ridicat-o şi de-atunci, mereu,
Îmi tulburi câte-un vis. Din întâmplare.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Visul

Mustesc zemurile păsării, pasărea a fost
împuşcată şi acum putrezeşte pe câmp
nici câinii n-o mai mănâncă, su fugit şi câinii
pe pustie printre zăbrelele oaselor
dar apare visul în cămaşă albă
însângerat în dreptul inimii
se plimbă la marginea pădurii visul
Doamne, ştiam că pasărea a fost împuşcată
nu visul, credeam că mai
am dreptul la vis
taci, îmi şopteşte sufletul
visul nu moare odată cu trupul
visul nu e din carne
Iar trupul e doar imaginaţia visului.

poezie de Mihai Duţescu din Poeme decadente
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!