Pentru unii viața e ca mersul melcilor băloși
stătea cu fața la perete
degetele ei încercau un contur al unei inimi descompuse
în piese de puzzle
era atât de aproape de perete
(pusă la zid de însăși viața)
încât se întreba dacă nu cumva acela îi va fi locul de veci
simțea aerul nerespirabil, iar frigul îi intrase în oase
precum un chiriaș în odaia cea de toate zilele
norii își făcuseră culcuș pe bucata ei de cer,
iar ploaia îi schingiuia trupul
pe unicul zid pe care îl știa urcau și coborau
la infinit
melci băloși
anticipând un sfârșit
înnămolit și rece
rece ca moartea
poezie de Dana Logigan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre zile
- poezii despre viață
- poezii despre timp
- poezii despre sfârșit
- poezii despre ploaie
- poezii despre nori
- poezii despre moarte
- poezii despre inimă
- poezii despre infinit
Citate similare
Neil Perry: Era o noapte întunecoasă și ploioasă, iar această bătrână, care avea o pasiune pentru puzzle, stătea singură în casa ei, la masă, pentru a termina un nou puzzle. Dar pe măsură ce așeza piesele, își dădea seama, spre uimirea ei, că imaginea care se forma era cea a propriei sale camere. Iar persoana din centrul puzzle-ului, pe măsură ce îl termina, era ea însăși. Și cu mâinile tremurânde, a așezat ultimele patru piese și a privit fix chipul unui nebun de la fereastră. Ultimul lucru pe care l-a auzit această bătrânică a fost zgomotul geamului spart.
replică din filmul artistic Cercul poeților dispăruți, scenariu de Tom Schulman
Adăugat de Dana Gurău
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi citate despre bătrânețe, citate despre întuneric, citate despre noapte, citate despre nebunie, citate despre mâini sau citate despre imagine
Sub ploaia rece
Sub ploaia rece ne-am întâlnit,
Sub ploaia rece cu multă patimă neam iubit
Și suflete noastre sub ploaia rece
În unul s-au unit.
Sub ploaia rece dragostea noastră
La cer ne-a ridicat, sub stropii reci
De mii de ori eu trupul tău l-ma sărutat,
O, tu, iubirea mea de altădat.
poezie de Vladimir Potlog (2 iunie 2012)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre iubire, poezii despre trup și suflet, poezii despre sărut, poezii despre suflet sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Sifidez înălțimea
Sfidez înălțimea,
de-un zid coșcovit agățat,
lumea, sub mine,
în spate
își cară iar ziua.
Claxoane, mișcare,
vacarm și lătrat.
Ce liniște este aici!
Atât de aproape e cerul,
(și norii aceia pufoși),
cu unghia-i zgârii seninul,
plămânii respiră nervoși.
De zid m-am lipit și mi-e bine,
îi simt umezeala în pori,
mi-e rece de mine,
mi-e bine de nori.
Sfidez înălțimea,
tu, lume, mă dori.
Coboară!
mă strigă iar lumea
cu glas de claxon citadin,
coboară să-ți duci veșnicia
prin cărciumi sordide,
desfrâu și suspin...
Coboară!
mă strigă iar lumea
și glasul răsună străin.
Mi-e bine de cer,
sfidez înălțimea,
mai stau!
încă puțin...
poezie de Adina Velcea (20 decembrie 2017)
Adăugat de Adina V
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înălțime, poezii despre oraș, poezii despre mișcare, poezii despre dorințe, poezii despre desfrânare sau poezii despre câini
În numele pietrei
îi crescuse părul atât de mult
încât se întreba
dacă nu cumva durerea ei se transformă
în podoabă capilară
în jur doar copaci de păr,
nori de păr,
flori de păr,
lună de păr
niciun alt loc de decor
mormântul plin
de toată iubirea și viața ei de până atunci
îi scurgea din suflet
zbor de lacrimi și molii
era un mic neom la marginea pietrei
și se întreba de ce la nașterea ei
mama nu-i pusese nume de lacrimă
poezie de Dana Logigan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre păr, poezii despre promisiuni, poezii despre naștere sau poezii despre mamă
Nostalgiile cuvintelor (6)
Un aer rece vine așa
dinspre cuvinte
iar tu ești mai posac ca o zi de toamna
ceva mai aproape ca moartea
și mai departe ca viața...
Și mă dezbrac de mângâierile tale
ca de o haină prea largă
și mă încalț
cu papucii pe care mi i-ai dat
și pornesc prin viața
asta ca un fum ce-a părăsit focul
și mi-e rece
din ce în ce mai rece
Cu cât ajung la cuprinsul acestei carți
pe care nu știu cine
a numit-o atât de absurd "noi"..
poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre cuvinte, poezii despre vestimentație, poezii despre toamnă, poezii despre fum, poezii despre foc, poezii despre aer sau poezii despre absurd
Intrarea în zid
pe motiv de orb... perfid
am intrat, de-un cap, în zid
iar zidul s-a făcut a cade (?!)
pe un pantof care mă roade
cum rod și anii la un zid
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre încălțăminte
E atât de rece
E atât de rece primăvara care a venit,
Ca sărutul tău care mi-i l-ai dat la despărțire.
De atunci viața îmi pare o lamă de cuțit
Fără tine dulcea și gingașa mea iubire.
E atât de rece primăvara care a venit
Căci chiar nici pomii nu mai vreau să dea în floare.
Și sufletul meu de durere e răvășit,
Fără tine dragostea mea cea mare.
E atât de rece primăvara care a venit
Chiar dacă soarele mai des răsare.
Lumea îmi pare un alb infinit,
Îngropată toată în ninsoare!
E atât de rece primăvara care a venit,
Dar în suflet mai am o speranță!
Că soarele care a răsărit,
O să topească lumea mea de gheață.
poezie de Vladimir Potlog (2 aprilie 2023)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre primăvară, poezii despre ninsoare, poezii despre gheață sau poezii despre durere
Se scuturau zăpezile
Se scuturau zăpezile prin crânguri
Când noaptea-nspre lumină galopa,
Pe dealuri norii coborau prin grinduri
Și frigul taina nopții estompa,
Doar vântu-și flutura prin nori marama,
Pădurea-ncremenea în cerc de foc
Când ielele în noapte-și cântau drama
Iar stelele plângeau de nenoroc,
Din soarele căzut în întuneric
Când rădăcinile urcau spre cer,
Se ridicau într-un discurs homeric
Cuvintele-nghețate-n groaznic ger,
Iar peste-oceanul alb, prins în lumină
Cocoșii au cântat... parcă demult,
Vestind cuvântul care o să vină
Să reașeze-al timpului tumult,
Se scuturau zăpezile pe dealuri
Uitându-și rostul lor în stânci pătruns,
Semințe răsăreau drept idealuri
Și se urcau în sufletul ascuns.
poezie de Teodor Laurean
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre întuneric, poezii despre zăpadă, poezii despre vinovăție, poezii despre stânci, poezii despre stele sau poezii despre noapte
* * *
despre ce să taci mai întâi când te trezești în fața unei dimineți de zid?
prima dată ai impresia că ochii își târăsc picioarele printr-un iaurt, alb, firește, în consistența văzului. apoi cumva se limpezește talpa,
se spălă trupul de pământul
care l-a înghițit peste noapte,
uite cum curge sufletul murdar la rădăcina crucii care ești, apar nuanțe pe care le auzi ca și cum și-ar striga o fântână toată apa în tine.
apoi se intră în zi,
începi să vorbești cu secunda despre minut, cu minutul despre oră, dai aerul la o parte în drum spre țigară, cafea, spre bucata aia din janis care a rămas singură de aseară pe youtube, îți dai seama că ești un automat în care bagi mereu fise de 50 de bani, dar remarci că nu prea mai ai nici din astea. probabil ar trebui să te grăbești să îți fie frică. sau să îți fie dragoste.
din geam vine orașul peste tine, îl dai afară ca pe muște, te duci lângă zid și îi zici "mă, te iubesc, nu mai ai niște alb?"
poezie de Corina Dașoveanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre minute, poezii despre vorbire, poezii despre tăcere, poezii despre secunde sau poezii despre picioare
Vreme de câine
gerul s-a strecurat în fiecare atom
din trupul amețit de febră
și soarele a făcut scrum
fluturii și florile și speranțele
era un vagabond aproape banal
cu barba crescută și sură
aproape imaterial de slab
învelit în zdrențe găurite
nemâncat de zile-ntregi
numai piele și os
umbră și șoapte
stătea cuprins de frigul necruțător
așezat pe o piatră
încerca să aprindă surcelele
și bucățile de hârtie pline de fecale
îndesând paie cu mâinile congelate
maidanul acela era plin de gunoaie
cartoane și sticle sparte și resturi
ca și el
cu duhori dulcege duse de vânt
focul a început să crească
era aproape voios
îl simțea pe față și-i venea
să se bage pe el însuși în focul izbăvitor
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre ger
- poezii despre creștere
- poezii despre început
- poezii despre vânt
- poezii despre vagabondaj
- poezii despre mântuire
- poezii despre mâini
- poezii despre hârtie
Ploua nins
pentru ei
timpul cernea
singurăți
în clepsidre
ploua nins și infinit
cu nisipuri arămii
cu nisipuri argintii...
ploua nins
cu flori de nu-mă-uita,
iar ea râdea nervos
citise Moartea ca o floare de nu-mă-uita
și n-ar fi crezut
că locul ei de veci
va fi o lacrimă
sau o petală de miozot
peste ei
ploua nins
rugina toamnei
oțelul iernii
se înstăpâneau
în fiecare colț de poem al sufletului lor
adumbrind trăiri
îngropând amintiri...
ploua nins
cum numai
două suflete
strangulate
în clepsidră
pot
poezie de Dana Logigan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre flori, poezii despre poezie sau poezii despre nisip
Ploua nins
pentru ei
timpul cernea
singurăți
în clepsidre
ploua nins și infinit
cu nisipuri arămii
cu nisipuri argintii...
ploua nins
cu flori de nu-mă-uita,
iar ea râdea nervos
citise Moartea ca o floare de nu-mă-uita
și n-ar fi crezut
că locul ei de veci
va fi o lacrimă
sau o petală de miozot
peste ei
ploua nins
rugina toamnei
oțelul iernii
se înstăpâneau
în fiecare colț de poem al sufletului lor
adumbrind trăiri
îngropând amintiri...
ploua nins
cum numai
două suflete
strangulate
în clepsidră
pot
poezie de Dana Logigan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă..., acela...,sunt eu
Dacă iubirea liniștește sufletul,
acela care o oferă, sunt eu.
Dacă dragostea suportă vinovăția,
acela care o poartă, sunt eu.
Dacă timpul își cântă eternitatea,
acela care ascultă, sunt eu.
Dacă pământul își arată comorile,
acela care le adună, sunt eu.
Dacă viața învinge moartea,
acela care câștigă, sunt eu.
Dacă cerul își deschide porțile,
acela care intră sunt eu,
muritor plecat la Dumnezeu.
poezie de Dumitru Delcă (iunie 2019)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre victorie, poezii despre religie sau poezii despre muzică
Răspuns
cald
tăcerea nu mai e un răspuns
rece ca gheața
peste ape tulburi
azi a fost soare
lumina ești tu
dincolo de cele luminate
sunt eu
cea de toate zilele
ascunde-mă în tine
să speriem ploaia
să înnebunim frumos
cald
rece
cald
poezie de Carmen Secere
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lumină, poezii despre sperieturi, poezii despre prezent sau poezii despre frumusețe
Toate jucăriile erau drăgălașe, dar cea mai drăgălașă era o fetiță care stătea în ușa castelului; era făcută și ea din hârtie, însă avea haine frumoase și pe umeri o panglică subțire și albastră, chiar ca o broboadă. Pe broboadă, drept la mijloc, era o stea strălucitoare, cât fața ei de mare. Fetița stătea cu brațele ridicate, fiindcă era dansatoare și își ridicase și un picior, dar așa de sus încât departe soldatul de plumb nu vedea unde-i și credea că fata are ca și el numai un picior.
Hans Christian Andersen în Soldățelul de plumb
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre vestimentație, citate despre superlative, citate despre plumb, citate despre picioare, citate despre jucării, citate despre hârtie, citate despre frumusețe, citate despre dans sau citate despre castele
Locul din care vin
în locul acela copilăria nu se sfârșea,
era locul unde speranțele prindeau
gustul fructelor nobile,
norii de invidie dispăruseră,
ploua doar cât era nevoie
la timp să nu își tulbure nimeni credința,
diminețile fragede ca o iubire nemărturisită
invadau dealurile, se făleau cu pozna lor,
zâmbeau tuturor,
era atât de frumos încât doar curcubeul îndrăznea să
coloreze orizontul,
tinerii aveau rostul să descopere lumea, să o iubească,
și să-și promită că nu vor uita locul unde
speranțele deveneau fructe nobile.
poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre fructe, poezii despre tinerețe sau poezii despre invidie
Fulgerul sferic
iar mă pornii înspre tine-n fapt nestatornic de seară
când de departe tot vine ploaie ca vinul, amară
când întuneric se-așterne ca un lăicer pe perete
și ploaia se cerne, se cerne în sita lihnită de sete
glod savurat de picioare, fulgere norii despică,
iar în retină mă doare tunetul palid de frică
curge la vale-n șuvoaie dorul din ceruri crispate
șterge cu apa de ploiae urme prin umbre uitate
iată și trista mea poartă, scârție a jale zăvorul
tăce ograda ca moartă, tăce ca mortul pridvorul
rupe întunericul rece fulgerul sferic din casă
viața zadarnic ce trece simți cum te lasă, te lasă...
poezie de Iurie Osoianu (20 mai 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vin, poezii despre uitare, poezii despre seară sau poezii despre frică
Am văzut în fața noastră pe pământul moale, urma unei labe uriașe, cu trei degete. O vietate străbătuse balta și intrase în pădure. Ne-am oprit să cercetăm urma aceasta monstruoasă. Dacă într-adevăr era a unei păsări și ce altă vietate a fi putut lăsa o asemnea urmă? laba aceasta era cu mult mai mare decât a unui struț, încât, privită sub acest raport, pasărea însăși trebuia să fi fost uriașă.
Arthur Conan Doyle în O lume dispărută
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre păsări, citate despre păduri, citate despre degete, citate despre cercetare, citate despre animale sau citate despre Pământ
Unei eleve "silitoare"
De-atâta învățat, extenuată,
Stătea lângă perete, leșinată,
Iar unul, nu prea mare de statură,
O anima de zor
gură la gură!
epigramă de Aurel Enică din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe epigrame despre învățătură, epigrame despre hărnicie sau epigrame despre gură
Rugă pescărușului
Picioare nu simt
de când în piept mi se zbat inimi
a mea și a ta
rană păgână mă arde
mai bine
răpune-mă tu și arde-mi solzii sticloși
în clepsidra-ți uriașă
smulge-mi cu ghearele gândului și ultima dâră a scufundării
îndulcește tu blestemul cozii de sirenă cu aripile-ți albe
brăzdează-mi bucata de cer
ciupește-mi prinsorile
redă-mă verdelui
urăsc albastrul
peste tot cer și ocean
poezie de Dana Logigan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre verde, poezii despre ocean, poezii despre gânduri, poezii despre albastru sau poezii despre alb