Un câmp
Un câmp de lavandă e sufletul meu
care adastă mări înspumate tremurând valuri mângâiate de soarta
stând la taifas cu stropi de lumină stăpânind visarea albastră
ținând în palme universul nopților tandre cu tine.
Pe un câmp de lavandă penelul curge lacrimi de dor
dansând mersul dragostei licărind umbra dorului sfânt
versul ți-l fac pavăză îndepărtând uitarea și frigul
sunt doar o Evă alungând renunțarea pe cerul înstelat al nerisipirii.
poezie de Limona Rusu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
În câmp de lavandă
îmi trezesc extazul cu semințe de mac
și mă rostogolesc în câmp de lavandă
leagăn de visare un albastru hamac
orizont deschis în ritm de sarabandă.
sorb cu sete mare cafeaua cu caimac
mici bucurii alunecă pe-o bandă
îmi trezesc extazul cu semințe de mac
și mă rostogolesc în parfum de lavandă.
nu cred în trăinicia gândului buimac
și toate sentimentele revin dintr-o legendă
demonului negru am să-i vin de hac
doar fericiri să transcriu în agendă.
îmi trezesc extazul cu semințe de mac
și mă rostogolesc în câmp de lavandă.
hipersonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am sărutat
Am sărutat aripa suavă și neostenită purtând numele tău
iubire biciuitoare de trupuri prin care umblă caiii sălbatici slobozind vise perechi
șoaptă răsărită pe buzele ce ard de febra așteptărilor strânse în numele tău
fereastră deschisă spre un mâine dăltuind patul de dragoste veșnic nestrâns.
Am păstrat pe gene iertarea și razele neliniștite din soarele privirii tale astrale
oglindă a tăcerilor vinovate de farmece zidind ceruri și stele de aer
culoare a vieții ținând în palme universul nopților tandre
lumină dansând de-a pururi pe chipuri îmbrățișând lutul trecerii noastre spre sâmburii din stele nemuritoare.
poezie de Limona Rusu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Transfigurare appasionata
sunt transfigurată în câmp de lavandă
cad în fața mea roiuri roiuri de molii
parfum de poezie port în glandă
înmiresmând farstitii și orgolii.
zâmbete violet îmi înfloresc pe buze
gânduri care nu se ofilesc niciodată
le trimit spre cer la stele și muze
recunoscătoare pentru viața toată.
dantelă lila călduroasă și moale
îmbracă inima cînd este frig
anotimpul dragostei mi-a ieșit în cale
beată de fericire dansez și strig.
iubește-mă și tu sunt femeia lavandă
străbat îndrăgostită lumea ca o sarabandă.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
câmp de lavandă
învăț ce înseamnă
accesul interzis
haiku de Ana Irina Drobot
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Conversațiile cu o femeie tandră sunt ca plimbările prin parc sau printr-un câmp de lavandă într-o zi cu soare: lungi și fermecătoare.
aforism de Michelle Rosenberg
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Antologia aforismului românesc contemporan, ediția a II-a40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Umbre albastre
În umbra unei clipe de zidire și fum
ți-am adus ofrandă chipul meu
sărbătorind trandafirii roșii stând la poalele tristeții
stelelor învelind cercuri noi osândite de sorți.
În umbra unor salbe de vise strălucitoare
împrejmuindu-ți inima clară ademenindu-mi văile dulci
ți-am adus ofrandă sufletul meu de aer
luminându-ți șoaptele de argint strigându-mă între două tăceri.
poezie de Limona Rusu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Icoană de lavandă
Ave, icoană bizantină
Scăldată in aură albastră de Voroneț
Cu sfințenia ta mă incalț
Când talpa mie vlăguită
In piept-mi bat tunurile ce-au spart
Zidurile Constantinopolui cu clopote de vitralii
Cămașa de zale cu foc deșart
Infinge ghiaure iatagane de scoici
Mă alini cu smirnă de Mangop
Izbind dușmani ca un potop
Te inalți in șaua ochilor ca o candelă
Cu mir de lavandă
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Umbra dorului
Umbra dorului străbate
Faptul zilei, miezul nopții,
Scoate din singurătate
Sensul vieții, rostul morții.
Umbra dorului apasă
Peste cugetul fierbinte
Și ne scaldă-n ceața deasă
A șoptitelor cuvinte.
Umbra dorului se-nalță
Către cerul necuprins.
Din senin, aprinde-n viață
Flacăra, de vis nestins.
Umbra dorului, etrnă,
Mă-nsoțește zi și noapte.
Mă învăluie în șoapte
Cu iubirea ei maternă.
poezie de Ștefan Ciuculescu din Umbra dorului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sarabandă
pretind de la toamnă un bob de zăbavă
că să-mi izvorască extazul în piept
azi sting cu lacrimi flăcări de lavă
parcă m-am rătăcit de drumul drept.
aripi de lumină să-mi crească aștept
să zbor spre interstiții de soare
el este-n Univers suprem înțelept
iubirea pentru el freamătă ca o floare.
trudesc la fericire trăiesc o sarabandă
printre griji și tristeți compun poezie
mă-nvălui cu miresme din câmp de lavandă
să piară moliile chiar și din fantezie.
galbenă melancolie s-a cuibărit în glandă
vara a luat cu ea ultima frenezie.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
fir de lavandă
în palme obosite -
înserările
haiku de Mariana Babiuc Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pretutindenară
pe spirală albastră descopăr puterea
de a urca la cerul plin de vrajă
în brațe de îngeri să nu simt căderea
alături de ei stau și eu de strajă.
în inima marii mă-mpodobesc cu perle
în baie de spumă spăl păcatele grele
valuri transcend în gândurile mele
simt chiar și noaptea mângâieri de stele.
în codrul de vis cu mierlele cânt
în câmpul de lavandă strâng parfumul dulce
alerg pretutindeni pe aripi de vânt
sufletul meu pe minuni să se culce.
lucide revelații le transpun în cuvânt
în letopisete ca-n vremea lui Neculce.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lacrima albastră
Din liniștea noastră
doar gândul mai cuvântă
lacrima albastră
doar Cerul o mai zvântă.
Din tâmpla noastră
doar versul mai grăiește
lacrima albastră
doar Luna o iubește.
Din inima noastră
doar sângele suspină
poezia castă
doar ție ți-e stăpână.
Din iubirea noastră
doar liniștea ne cântă
lacrima albastră
ne este ruga sfântă.
În dorința noastră
doar trupul se afundă
lacrima albastră
în tine se scufundă.
Din inima-mi de fată
doar tu cuvânți cu dor
de vei pleca vreodată
voi ști decât să mor.
poezie de Mirela Crâșmaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Era demult
când soarele
mi se-mpletea în păr
și zeii se iubeau prin lanuri de lavandă
în timp ce eu scriam poeme,
cu mâna tremurând,
precum un pui de vrabie...
poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondelul unui cuptor de altădat
Aerul tremurând ușor prin lentile de soare,
Valuri de fluturi răsfrângându-se neobosit,
Prin fereastra deschisă, aducându-mi răcoare,
Florile de câmp evgheniseau aerul navlosit.
Pe valuri de căldură, las vara să mă zboare
Spre câmpul încăpițat amirosind a fân cosit,
Aerul tremurând ușor prin lentile de soare,
Valuri de fluturi răsfrângându-se neobosit...
În căminul copilăriei, cum și-n calendare,
Toate păreau la locul lor, nimica prisosit;
Încet, îmi deschid ochii și totul mă doare...
Reflectări din trecut, pe loc, mi-au amintit
Aerul tremurând ușor prin lentile de soare.
rondel de Costel Avrămescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Oare am fost viu?
Dacă privesc timpul în urmă
Nu știu din el cât am trăit,
Îmi amintesc doar de-o furtună
În care alb m-am rătăcit.
Acum e iarna peste mine
Cu fulgii ei de pămătuf,
Și-n sobă ard uscate lemne,
Mă încălzesc de frigul brut.
E cald în casă dar mi-e rece,
Am pus pe mine un cojoc
Să nu simt frigul ce mă trece
De la picioare spre mijloc.
Noaptea-i afară și în rime,
Liniștea-i la ea acasă
Și e tristețea lângă mine,
Stă lungită și nu-i pasă.
O îndulcesc c-o poezie,
Să îmi zâmbească când și când,
Curge din ea o melodie
Ce-am auzit-o implorând.
Aud mereu note în valuri
De mă gândesc că sunt nebun
Și-aud și pomii și-a lor ramuri
Și frunzele murind pe drum.
Dacă privesc timpul în urmă,
Revăd roșite flori pe câmp.
Poate-i doar vis c-o vreme bună,
Am fost în viață viu un timp.
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Primul cuvânt
Când, prima dată te-am zărit
Planetele toate s-au oprit..
Și inorogi din câmp de stele
Pe spate ducând bătăile.
Băteau in piept cu cutremure
Răscolind galaxii, mările!
Și apoi totul a împietrit..
Asteptând primul tău cuvânt.
Din care universul sa născut
Cu mine gol de tot și toate
In mână cu o simplă floare
Un contur de Gopo fără culoare!
Dorind un Big bang de mirare
Dintr-o sublimă sărutare
Cu ambrozia curcubeielor
Cu vâlvătăiele muzelor!
Care in tine s-au contopit
Cu sărutarea de infinit,
Ce a despicat Universul
Si am simțit că sunt punctul..
Exclamației, terminând cuvântul
Cu numele tău, inceputul
Care denumește Universul
Ce! După pasul tău are mersul
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Firimituri
la umbra dorului nătâng
mă plâng durerile, mă plâng,
și-n carnea faptului ucis,
îmi scormonește vechiul vis.
din toate fostele iubiri
rămân doar niște amintiri,
acestea sunt firimituri
hrănind atâtea mii de guri.
din gura dorului infant,
scot versul meu de diamant,
și vă hrănesc pe voi, cu-n nor,
din sufletul nemuritor.
și vă hrănesc și cu un zbor,
frumoșilor, preabunilor,
că orișicât ar fi de grea,
zadarnică nu-i truda mea...
poezie de Ionuț Caragea din Ceasornicarul fără mâini (6 septembrie 2021)
Adăugat de Ionuț Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Cartea "In asteptarea pasarii" de Ionuț Caragea este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la 
Suflet integru
Azi unul e trecut prin sită
Si mâine altul e la rând
Se-nvârte roată o ispită,
A ponegri chiar ce e sfânt.
Nu asculta a lumii vorbă
Si nu te doară răul spus,
Când stii că n-ai in garderobă
Nimic ce ar fi de ascuns.
Culori sunt de la alb la negru,
Nu astepta doar câmp cu flori
Păstrează-ti sufletul integru
Si cerul va fi fără nori!
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Potopul
Doar nouri albi pe cerul
Senin întotdeauna,
Și răsuflarea ierbii,
Și-n orice noapte, luna.
Și stelele mai limpezi,
Și apele mai calme,
Și Creatorul lumii
Ținând pământu-n palme.
Chiar polii cei de ghiață
Erau fierbinți și verzi,
Cu ierburi tropicale
În care să te pierzi.
Oceanele ascunse
Sub fragedul pământ,
Suflau din adâncime
Un abur cald pe vânt.
În dimineți cristale,
Spre crângul plin de flori,
Se desfăcea lumina
În arcuri de culori.
Sclipeau bogat în munte
Și-aproape-n orice loc,
Metale prețioase
Și pietrele de foc.
Și n-avea răni pământul,
Nici dune călătoare,
Și nu era, ca astăzi
Nici ploaie nici ninsoare.
Creșteau cât chiparoșii
Ferigile și jepii,
Coloșii dinozauri
Scoteau din valuri țepii.
Bizonii, rinocerii
Și marele mamut,
Sub cerul plin de păsări
Din vremuri ce-au trecut,
Se întâlneau acolo
Pe câmp și lângâ ape,
Să pască iarbă vie
Și-apoi să se adape.
poezie de Florin Laiu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cerul vânăt
ieri mai creșteau doi copaci pe pământ
culegând roua ierbii cu mâna
dimineața se roteau dinspre vânt
răscolind cu genunchii țărâna
azi au trupuri sfărmate de piatră
și păsări au scorbura arsă
duc în palme cenușa din vatră
în pădurea fără de casă
mâine vor crește în alt anotimp
la un capăt de nor purpuriu
noaptea e umbra pădurii pe câmp
cerul vânăt de toamnă târziu
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!