* * *

am urcat un milion de trepte cu tine
încătuşati în acelaşi vis

am atins un petic de cer
şi am gustat puţină ambrozie

apoi nimicul s-a întins din nou
ca o lavă pe câmpii înverzite

poezie de Adrian Păpăruz
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

cândva liniştea mă va inventa
şi pe mine
apoi am să tac
cu zâmbetul tău sculptat pe suflet

catren de Adrian Păpăruz
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

reinventează-mă
şi ascunde-mă în tine,
până când ne vom sublima
flăcările

catren de Adrian Păpăruz
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

degetele ţi-au rămas înţepenite
pe mânerul iubirii te opreşti
şi uimitîţi priveşti umbra
plecând înainte apoi nimic

catren de Adrian Păpăruz
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântecul nimicului

Din nimic - zidesc nimicul…
Soarele, pe boltă sus,
S-a urcat, săltând buricul…
Noaptea-n fund de iad s-a dus.

Vrăbii, vânt şi disperare…
Zac - de doruri părăsit;
Din nimic - nimic răsare…
Unde-i tot ce-am îndrăgit?

Frica tot mai des mă paşte
Zi de zi şi ceas de ceas…
Din nimic – nimicul naşte…
Şovăie stingheru-mi pas.

Gânduri negre-mi sunt stăpâne
Nu mai am nimic de-ascuns…
Din nimic – nimic rămâne…
Zile am trăit de ajuns.

Socotelile de-acasă
Nu s-au potrivit în târg…
Cum nimicu-mi este casă
Din nimic – nimic dă pârg.

Amăgiri şi vise nu-s…
Bun tovarăş mi-e nimicul!
Soarele, pe boltă sus
S-a urcat săltând buricul.

poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noul Romeo

Pe scara vieţii, ca bărbat,
Mai multe trepte am urcat,
Dar pân' la tine, sus, duducă,
Prefer ca liftul să mă ducă.

epigramă de Valerian Lică din Printre epigramiştii olteni (2008)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sinuciderea

am să-mi las sinuciderea goală
albă ca un cearşaf
peste ochii tăi întorşi acasă
să te apere de vinovăţiile
ce-ţi caută nebune pocăinţa
sinuciderea mea e o tipă bi
am cunoscut-o la grădi
când tovarăşa mergea cu mine
la toaleta de la marginea copilăriei
ultima oară numai eu m-am întors
pe tovarăşa a urcat-o sinuciderea
la cel bun mi-a spus mama
şi nu m-a mai lăsat să învăţ să număr
de atunci domnişoara sinucidere
a urcat la cel bun multe femei şi bărbaţi
pe care le-a şi i-a iubit
în locuri neaşteptate
când am mai crescut s-a mutat la mine
mă ţinea de inimă şi făcea striptiease
dar nopţile mă lăsa singur
să admir perseidele
după ce m-am îndrăgostit de tine
n-am mai ştiut despre ea nimic
aproape o uitasem iubito
fără sa ştiu că şi ea
s-a îndrăgostit de tine
şi te-a urcat tot la cel bun...

am să-mi las sinuciderea goală
în ochii tăi
să te apere de vinovăţii imaginare
poate se va îndrăgosti şi de mine
dacă o rog...

poezie de Adrian Păpăruz
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

m-am pierdut în iluzia întoarcerii
într-o seară dintre miercuri şi nimic
dumnezeu ploua verde
numărând eternităţi albastre
pe şevaletul minţii încercam să pictez fluturii
din trupul tău
noaptea s-a scurs lavă
toate drumurile spre acasă s-au amestecat ghem
sunt un orb prin trecut aşteptând din viitor
un ţipăt de zbor
m-am pierdut în gânduri digitale

poezie de Adrian Păpăruz
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am urcat, pe dealul nucilor

Am urcat pe dealul nucilor,
S-ascult glasul viu al cucilor,
Să văd şoimii cum se înalţă,
Când badea mă tine în braţe,
Am urcat pe dealul nucilor.

Nucilor batrăni, înalţi şi verzi,
Pe bădiţa să-l opriţi din mers,
Că îl aştept la umbră deasă,
Dragostei să-i facem casă,
Am urcat pe dealul nucilor.

Am urcat pe dealul nucilor,
În braţe cu un buchet de flori,
Coroniţă să îmi fac,
Să-i fiu dragă cui mi-e drag,
Am urcat pe dealul nucilor.

Am urcat pe dealul nucilor,
Să leg cu bădiţa dor cu dor,
Şi-am făcut un legământ
Să ne iubim şi-n mormânt,
Am urcat pe dealul nucilor.

poezie de Valeria Mahok (15 ianuarie 2021)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fericirea însăşi înseamnă, în primul rând, vis. Vis atins, sau vis de atins. Deci un ideal omenesc construibil. Iluzia rămâne ceea ce este. Adică nimic. Nu trebuie să confruntăm niciodată nimicul cu visul.

Vasile Tincu în Vânzătorii de iluzii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai puţină vreme

Mai puţină vreme Domnul va veni
Luna, mândrul soare n-or mai străluci
Mai puţină vreme, se va împlini
În ziua aceia surzii or auzii.
Orbilor vederea atunci li s-o da
Izbăvit din neguri atunci vor vedea
Săracii atuncea se vor veseli
Batjocoritorul atunci va pieri.

Mai puţină vreme şi va fi aşa
Cei nenorociţi se vor bucura
Domnu-n ziua aceia El va străluci
Lumea de păcate ea se va sfârşi.

Mai puţină vreme până vom vedea
Cum Iubirea Sfântă, Ea va triumfa
Mai puţină vreme pân' se va sfârşi
Şi neprihăniţii se vor odihni.

Mai puţină vreme pân' s-o încolona
Toată ceata sfântă şi ei vor pleca
Mai puţină vreme şi ospăţ va fi
Mireasa de astăzi se va pregăti.

poezie de Toma Adrian Frenţiu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultimul vis

mă-nalţ din iarbă pas cu pas
din scara vieţii a rămas
doar două trepte de urcat
cu tine vreau să le împart

şi-apoi îmbrăţişaţi noi doi
uitând pământul de sub noi
în cer cu stele infinit
vom fi un vis rostogolit

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu-i timp de lacrimi-
din fântâna inimiii
se ivesc puteri
pe câmpii înverzite
saltă iarăşi mioare

tanka de Gabriela Genţiana Groza (15 martie 2020)
Adăugat de Gabriela Genţiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Capete aplecate într-un genunchi

de-ar picura puţină ambrozie din cer
şi smirnă
pe umilinţă,
oamenii n-ar mai umbla cu capul în piept,
cu pâine mucegăită
prin buzunare,
cu becurile stinse de sărbători,

cheile lumii sunt undeva pe fundul
unui vulcan explodând,
e mai greu e prevedea trecutul decât
viitorul,
prezentul e în stare de veghe,

mă chinuie un fel de iarnă,
parcă-i o moarte mai lentă,
abstractă tortură,
ieşită dintr-o lungă agonie a duhurilor nebune pe
Pământul sterp şi lacom,

aidoma sufletului
mă prefac într-un cal pe cer,
tot mai volatil,
să bat cu copitele pe aura sfinţilor,
să picure puţină ambrozie şi slavă
şi smirnă
pe capetele aplecate într-un
genunchi,
înainte de vreme.

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

de gândul tău alergând prin lumină mi-e dor
nu de sărutul infinit nebun
nici de îmbrăţişarea ta flăcără
de liniştea în care îmi ucideai fricile mi-e dor
nu de roşul viu aprins în toate nopţile respirate lângă tine mi-e dor
ci de glasul tău răpit de îngeri geloşi
nu pe tine te caut femeie
iubirea ţi-o strig din rărunchii universului

poezie de Adrian Păpăruz
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu te-a atins

nu te-a atins nicio ispită,
pe trepte ai coborât singur,
respiraţia a rămas întreagă,
supravieţuind impulsului ce se plimba ondulat
pe-un portativ de frunze.

dacă aş reuşi să nuanţez curba aceea netedă
s-ar clătina poate cuvântul inventat pe loc
şi luna n-ar privi pe acelaşi geam
în aceeaşi cameră intimitatea colii albe crucificată-n cuvinte.

după încăierări cu lucrurile şi umbrele lor
până şi banalitatea nimicului
prin aerul făcut bucăţi
are ceva acolo ce-mi arată
că ochii nu pot să moară iubind.

poezie de Oana Frenţescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

ne jucăm de-a iubirea
pe căţărate...
tu pe un înger,
eu pe o moarte...

catren de Adrian Păpăruz
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

îmi lipseşti precum
o potecă
prin jungla sufletului

poezie de Adrian Păpăruz
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

A fost ca niciodată

Femeia, un dor, o dragoste, un vis
O împlinire pe acest întins pământ
Asemeni norului suflat de vânt
Luand forma sentimentului aprins.

Te-nalţă-n culmi ai căror paşi doar vultururii să-i fi atins
ŞI totul pare-a fi de-un curcubeu păzit
Sunteţi totul în nimicul necuprins
Şi dragostea ce vă uneste pare-a fi de neclintit.

Dar vine-o zi când totul parcă nu era
Pe când iubirea-şi dă şi ultima suflare-n poala ta
Tu in zadar incerci s-aprinzi tăciuni mocniti
Pe când deasupra ta, norii de ură sunt deja porniti.

Potopul va-nceta cât de curând
Lăsând în urma lui un iz de sentiment încins
A cărui dar de a-l crea nu-l poti afla oricând
Si nici puterea de a-ti crea acelaşi rol în vis.

poezie de Ştefan Eparu
Adăugat de Ştefan Eparu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

de ziua mea
mi-am pus viaţa
să sune la jumate'

am adormit
căutându-ţi visul
amestecat cu nisipul
deşertăciunilor

m-a trezit Dumnezeu
la fără-un sfert fix
pentru renaştere...

fără tine viaţa se oprise
cu secundarul inimii
între iubiri paralele

poezie de Adrian Păpăruz
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

- X a urcat pe cele mai de sus trepte sociale. - Da, dar târâş!...

aforism de George Budoi din Dicţionarul slugarnicului şi slugărniciei (2010)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!