Vorba tăcere

[baliverne]

muzica sângelui, cântec eternitate amputată...
fiind, în deshumarea amorului ni se strică frunza
a ne ţine şoapta de sete în voce
pe când sub gând e îngerul mai neferoce

puţină-i lumina la balamuc de cuvinte
alienării i se injectează amintiri viitoare
cu minţile pe dos
să poată scrie nebunii frumos

existenţa e doar o antemurire...
nefiinţă, tu te naşti în moarte
cu fustele ridicate-n apus
(cum s-a mai spus)

îngerul neferoce, amorez la vorbă, tăcere...

poezie de Ştefan Petrea
Adăugat de Oceanul
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îngerul de Pământ

adevărul face dragoste cu minciuna,
el e Luceafăr şi ea e femeie
înger de Pământ, omul
veghează mirarea
aici Dincolo e un dromader semn de întrebare
spre pustia necunoaşterii de mâine îngerul de Pământ
bea şi mănâncă
la masa sângelui şi a cărnii proprii
cocoaşa interogatoriului de Dumnezeu
o umple-n enigme

în zori de moarte moare somnul
îngerului de Pământ,
îşi va trezi toate rugăciunile
din lumânarea cu lumină etern
urcând în spinarea Domnului
crezământ

dintr-o coastă m-acostează femeia,
are brâu de dorinţă şi prunci,
are toate amorurile îmbătate de neexistenţă când viul
încă mai suceşte minţile cărnii

nu cunosc vorbele de la fântână
când şi unde
e nupţialitatea visului în secunde, fecioare de timp
în haremul sultanului Suflet

tihneşte-n cuvinte a-şi deschide sicriul
îngerul de Pământ

poezie de Ştefan Petrea
Adăugat de Angel
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ridicarea la pătrat

tu tăceai într-o virgulă
între mâine şi ieri
astăzi clipa galopează între a a fost şi va fi
clipa e un punct
(uneori de vedere)

îngerul vine pe aripi de vorbă
pe gură-ţi ies flăcări de bârfă
cică lu' ăla i se vinde nevasta la colţ,
ei, na! aduce şi ea un bănuţ cinstit în casă
nu e ca ăia care fură ţara
de ni se ologesc minţile

&

joc şah cu timpul,
utilizez nebunii
tu eşti regina
din spatele regelui
ce împărăţeşte doar proxima pătrăţică

ridicarea la pătrat de noi
în oglindă înmulţit cu doi

poezie de Ştefan Petrea
Adăugat de Tabu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Râul fără moarte

Mi s-a mai spus, o, mi s-a spus:
Priveşte râul fără moarte
Cum seva blândului apus
Pe rana lumii îl împarte.

Nu este leac, nici vindecare
Să tragă râul în pământ
Că dintre toate câte sunt
Doar râul arde şi ne doare.

Mi s-a mai spus, o, mi s-a spus:
Să scriu cu virgule, frumos,
Să călăresc mustangi de tablă
Trecându-mă pe moarte-n jos.

Coioţi ce ronţăiţi pustiu
Prin cârpa neagră nu vedeţi
Că albia acestui râu
E numai oase de poeţi.

Că stirpea morilor de vânt
Se-ngraşă zilnic cu o moarte
Când apa râului tăcută
Pe rana lumii se împarte.

poezie de Petre Ivancu din Fotografii imaginare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te-aşteptam apus

Pe o stâncă sus
Un înger privea la apus.
M-am apropiat sedus
Cu o floare in mână
Cu miros de smirnă
Ce mai era de spus..
Ce apus, apus... e acolo sus.
Îngerul niciodată nu mi-a spus
Să privesc de sus orice apus
Ce apune... iar răsare
Floare in floare
Arbore in arbore.
Vai, doamne... ce apus
Cu o floare in asfinţit
Te-aşteptam apus

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nebun de poezie

Joc şah cu îngerul de pază
eternitatea trece mai uşor
eu mut un cântec el o rază
cât Dumnezeu nu este la vizor

Eternitatea trece mai uşor
şi azi vă iert în câte-o poezie
şi la tăcere cum n-am spor
mă-mpart la toţi fir-ar să fie

Şi azi vă iert în câte-o poezie
eu mut un cântec el o rază
tablă de şah să fiu o veşnicie
mai joc cu îngerul de pază

Eternitatea trece mai uşor
el mut-o doină eu un dor

poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (15 mai 2016)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tril defect

îmi venerez visarea-n taină mică
şi mă îmbrac în ale tale braţe
de inimă amorul să mă-nhaţe
şi crucea asta-n căpătâi mi-e-amică.

sicrie, în eternităţi paiaţe,
lăuntru-mi scaldă, setea toată-mi strică
pe la fântâni o flacără să-mi zică
de pasăre aceleaşi triluri hoaţe.

mormântul tău e tânăr, sur nu are
în mine, unde e hârtia turlă,
grădini acolo-s în amurg de floare.

pe-o iarnă ce tot vine-n alba surlă
la geam de ochi ţi-am desenat candoare
iar îngerul în şoapta criptei urlă...

sonet de Ştefan Petrea
Adăugat de Afrodita
Comentează! | Votează! | Copiază!

Phoenix cu lebădă

Din amintiri vopsite în lumină
Renaşti ca pasărea din scrum fierbinte
Mi te aşezi în rană şi cuvinte
Şi-alint ţi-e-n zbor, statuia e-n ruină.
Rostogolind o clipă înainte,
Sperându-te, un vis mi te închină
Pe-sdânc de sânge bând alean, pricină
A curge înăuntru, pe-oseminte.
Zidind pe ieri biserici de tăcere
Aceleaşi vorbe am ebrietăţi
Iubirea tot morminte să-mi ofere.
Tu, oglindită-n ochi de gând mi-arăţi
Eternitate, dar pe-a ei mistere
E lebăda-n muţie, stih bucăţi...

poezie de Ştefan Petrea
Adăugat de Atena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îngerul

Îngerul
mă ia după umeri
şi mă-mpinge uşor
pe cărarea de foc

capul meu
acoperit e de giulgiu,
îngerul merge
cu capul în jos.

Pe piept am brodatã
O floare de aur
cusută
cu crisopraz

îngerul are
pletele negre
şi-ascuns
al său obraz...

poezie de Silvia Velea
Adăugat de Silvia Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îngerul lumii

Îngerul, paznicul, cînd va pleca
din lumea aceasta a mea,
îngerul ce va lua?

tristih de Lucian Blaga
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

După fustele vremii

locuieşti într-o clipă de ieri
ploaia amintirii şi-a ridicat fustele şi plouă cu bucăţele de timp
mâine îşi va aduce aminte de azi

fântâna sânului tău rosteşte alb sub cuvinte
eu n-am a face,
înmormântez rugăciunea în cer
într-o vreme pitită sub eternitate

spălându-mi apele duhului de noroaie,
de aluviuni de cuget, spre a nu cerceta pe Dumnezeu
multul tău e un puţin,
între tine şi mine aerul e ţesut cu şoaptă
în zborul îngerului între noi
în mine oglindită eşti, eşti icoană

poezie de Ştefan Petrea
Adăugat de Jedi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Corigent la poezie (cântec hain)

[sonetul a pierde... răbdarea]

şoptiri de-amor şi măr ne beau din voce
şi pofte pâinea sângelui mănâncă
carnagiu-n buze cu sărut ni-i încă
zidind sub clipe-altare reciproce

iar când îmi eşti în trist de ploaie-adâncă,
a se înfige-n racla-n plumb precoce,
pe numele ce mâine să evoce
te strig sisific, urc a vremii stâncă

născuţi şi lutul neştiind lumină
morminte-n trup din întuneric vin,
enigma-n duh doar suie-n rază lină

în piept pământului, crescând hain
sicriul cântă-n patimi de ruină...
fiind, sub zodii ni-i iubirea-n chin

sonet de Ştefan Petrea
Adăugat de Perseu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Crucea fiartă

se săvârşeşte taină-n nopţi cu frică
de zei ce-şi injectează verb oxalic
în mult prea plinul morbului cefalic
şi din născare ou cu miez îl strică.

în forul social şi animalic
al oamenilor temple ce ridică
un brâu de aştri zodii ne indică
tăcerii noastre-n nimb de zvon metalic.

culeasă-i a ta vorbă din olimpuri
şi după a ta rugă însetez
în toate ale-nchinăciunii tipuri.

zadarnic îmi va fi cercetez
aceste de aureolă timpuri;
martir iubirii, crucea-mi fierbe-n crez...

poezie de Ştefan Petrea
Adăugat de Poliţistul
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec de mamă

Se auzea un cântec
când mai aproape când mai departe
un cântec de mamă de cântec
spre liniştea copilului ei.
Şi eu îmi smulgeam urechile
şi le aruncam
când mai aproape când mai departe
cu ochii mei întinşi ca o praştie.
Şi-am început mai întâi să murmur
apoi când mai încet când mai tare
până am ţipat
un ţipăt de tată de ţipăt
spre liniştea copilului lui.
Apoi a fost tăcere, o tăcere
de moarte de tăcere...

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

întrupare

în maţele duhului tău Dumnezeu desenează fluturi-îngeri
carnea aeriformă a sufletului nu are năravul amorului
iubirea ta-i vopsită-n lumină

la fântâna cu apă de poezie
îţi e sete de mâine
acolo poate că nu or mai fi
necesităţi de speranţă
şi speranţa se va face trup,
trupul lui Dumnezeu

poezie de Ştefan Petrea
Adăugat de Atlantis
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vândută în icoană

Abia zărindă-i clipa, miez ce-nfaşă
În triste-a sângelui priviri mioape
În încă alergarea vieţii ape
Purtăm mormântul propriu sub cămaşă.

Pe când sărutul este pe aproape
Femeie, şoapta ta e uriaşă
A taine-n diamant enoriaşă
Cu ruga-n întrebare ce încape.

Bârfindu-ne cu mâine racla seara,
Cu megieşii de eternităţi,
Adâncuri are umbra, statuara...

Din brâu tu frunza pân' la glezne dă-ţi
Spre-amor, apoi să ne cuprindă ceara
Vândută în icoană... Stih mi-arăţi...

sonet de Ştefan Petrea
Adăugat de Tiranus
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îngerul meu

Ai fost îngerul meu din fiecare zi
Şi mi-ai arătat mereu calea,
Dar şi îngerul înserării,
Ca să-mi luminezi cărarea.

Ai fost îngerul meu cel mai sfânt,
În greutăţile vieţii mele,
Mi-ai fost şi soare şi pământ,
Eşti umbra vieţii-n toate cele.

Ai fost îngerul meu din cer,
Ce-ai adus multă fericire,
Tu m-ai vindecat sincer
Şi mi-ai dăruit iubire.

Dar eşti un înger muritor,
Din viaţa mea lumească,
Ce uneori eşti visător,
Inima să-mi iubească.

Vreau să fii îngerul meu mereu,
Mergând doar împreună,
Un înger al sufletului meu,
Cu viaţa noastră bună.

poezie de Eugenia Calancea (15 iulie 2020)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumina din pahar

Mă minţi divin şi îngeri ai la gură,
Ci-n zodia misterelor confuze
Sărutul zăvorăşte-a tale buze
A nuntă, cântec, naşteri ce trecură...

În veac, deasupra clipelor ursuze
Te scald sfios în dragoste şi ură,
Ci amforele-n duh ni se umplură
Dar, vai! Morminte-n carne-s călăuze.

Un imn de-amurg în lut când se ridică
Va lăcrima-n văzduh o ploaie-atunci
A ne-nălţa ne prăbuşeşte-n frică.

Şi beat în a tenebrelor spelunci
Lumina în paharul meu se strică
De mai că-ţi vine-n iaduri s-o arunci...

sonet de Ştefan Petrea
Adăugat de Oceanul
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îngerul cuvântului

s-a trezit mai întâi trezirea
m-a tras după ea într-o zi de luni
îngerul meu încă dormea
odineşte-te
i-am şoptit să nu mă audă

începea săptămâna la amiază dar nu l-am apostrofat
i-am sărutat doar cu ochii albeaţa penelor
şi gândul a întrecut aşteptarea
aripile-i erau mai mari
în sinea lui nici nu se vedea
cum devenise cuvânt
şi înţelesul îl trezise din somn

atunci am început să cred în
îngerul meu
în paza lui din acele ore
rămase din zile şi în cele din toate nopţile
ca o sare ce-mi lipseşte peste ceva dintr-un vers

poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frica de frică

ieri şi mâine sunt în strai de nălucă,
plutim pe o clipă perpetuă
plătindu-ne timpului viaţa

ci totuşi este viitor
când clepsidra va avea sus oază
ci totuşi este trecut,
năruirea nisipului dedesubt şi cântec de lebădă

pe tine te ştiu din locuirea în frunză...
o, ce linişte-mi tace
în cauterizarea şoaptelor ce nu se poate face...!

nu mă lumeşte nimic
de miezul din ou stă să iasă
un ţărm de-ntuneric extirpând din sânge
sub lumina de nuntă crăiasă

tremur în haine a frică de frică,
îmbrac des grozăvii
un infern de cuvinte aşteaptă la poarta raiului
îngerul fusese înjunghiat în călcâi şi va muri dintre oameni
tu îţi cauţi de întrebări
în spinarea lor l-ai aşezat pe Dumnezeu

poezie de Ştefan Petrea
Adăugat de Anonimus
Comentează! | Votează! | Copiază!

Al meu suflet, Psyhee

A venit un înger şi mi-a zis:
- Eşti un porc de câine,
o jigodie şi un rât.
Pute iarba sub umbra ta care o apasă;
mocirlă se numeşte respiraţia ta!
- De ce, i-am strigat, de ce?
- Fără pricină!
A venit îngerul şi mi-a zis:
- Mai străvezie este sticla
decât cel mai statornic gând al tău!
În curând ai să mori şi viermi
îţi vor forfoti în nări, în bot, în rât, în trompă!
- De ce, i-am strigat, de ce?
- Fără pricină! îmi zise îngerul...
Apoi îngerul, ah, îngerul, ah, îngerul, ah, îngerul
a plecat cu aripi de aur zburând
într-un aer de aur.
Fluturi de aur
fâlfâiau în aura îngerului de aur.
El zbura aiurit,
el era cu totul şi cu totul de aur.
El se depărta către o depărtare de aur,
în care apunea soarele de aur.
- De ce te îndepărtezi de la mine, i-am strigat,
de ce pleci, de ce?
- Fără pricină mi-a răspuns, fără pricină...

poezie celebră de Nichita Stănescu din În dulcele stil clasic (1970)
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!