Spânzur luna...

Spânzur luna de tavanul argintat de albe stele,
Surâzându-mi din splendoarea unei nopţi inamorate,
Eu, întinsă-i cânt sonate dintr-o harfă de nuiele,
Ea m-aplaudă surprinsă, în reprize repetate.

Strălucindă licăreşte şi mă-mbie la visare,
Pe un pat de galbeni nuferi, într-o deltă cu egrete,
Ceara curge şiroindă din ea, dalba lumânare
Îmbrăcând în lucii raze aparenţele discrete.

Cântă-n şoaptă fermecată de favoarea dezmierdării
Ca o lebădă pe ape ce pluteşte graţios,
Condamnată-nsingurării nu cedează întristării,
Cere s-o dezleg din ceruri, să ne-ncânte radios.

Abajurul spart de strigăt rupe sforile pedepsei
Şi plonjează-n trambulina ce nu i-e deloc străină,
Dansatoare înfocată reanimă şarmul coapsei,
În romanticu-i balans... bolta-i plină de lumină.

poezie de Sibiana Mirela Antoche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Năluci cu râset tandru

Prin porţi de cer deschise coboară-n şoaptă luna
Cu-alai de albe rochii ce-ademenesc feciorii,
Năluci cu râset tandru ce-n hore-şi prind cununa
Îşi spală trupu-n rouă pân' ce revarsă zorii.

Descântece şirete inundă calm pământul,
Misterioase umbre în dansuri veselesc,
Văzduhuri răvăşite înnobilează cântul,
Prin nelumeşti chemări iubirea o urzesc.

Poieni de flori animă sub chiotul zburdalnic,
Flăcăi se-aud pe nume strigaţi din depărtări,
Vrăjiţi, îndrăgostesc de glasul lor şăgalnic
Şi-aleargă spre-a le prinde din toate patru zări.

În revărsat de ziuă îşi risipesc menirea
Frumoasele fecioare ce-au veselit de zor,
În urma lor pluteşte mirabil fericirea,
Altiţe curg pe ape... băieţii plâng de dor!

poezie de Sibiana Mirela Antoche
Adăugat de SIBIANA
Comentează! | Votează! | Copiază!

Macii

Sângerii petale clatină în spice
Înălţând spre soare flăcările vii,
Vântu-n adiere forfotă dând bice
Scuturând tulpina florilor zglobii.

Ziua-i pe sfârşite, înapoi priveşte
Câmpu-mbujorat de făclii aprinse,
Blândul serii cade, luna licăreşte,
Caută prin lanuri candelele stinse.

poezie de Sibiana Mirela Antoche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

LUMINA DINTR-O LUMÂNARE

Lumina dintr-o lumânare
E de ajuns ca pe o cruce,
Să crească mugurul de Soare
Ce pe pământ Cerul ne-aduce,

De-aceea viaţa e Lumină,
Vin nopţi degeaba peste lume,
Că nu-nving flacăra divină
Nici nopţi, nici bani, nici mari de nume;

Lumina e în fiecare
Şi Dumnezeu ne însoţeşte,
De la botez, cu-o lumânare
Până la timpul ce-asfinţeşte.

Lumina dintr-o lumânare
E strop chiar din Lumina Vieţii,
Pe care-o cer fără-ncetare
În ruga lor, prin vers, poeţii!

poezie de Pavel Lică din Rătăcitor prin cer
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În sublima desfătare

În sublima desfătare zămislită din senin,
Trup de sânge şi de suflet cu aromă de pelin,
Îmi aduci în dar mireasma şi aroma de divin,
Mă ucizi cu mângâierea lacrimilor de venin.

Mă adormi în pat de rouă şi în fânul doar cosit,
Fierbi răcoarea boreală din altarul risipit,
Străluceşti ca diamantul lunii pline-n asfinţit,
Fir de iarbă, dor nebun, vis de perlă lustruit.

Cânţi din bucium pe coline istovind mărgăritare,
Fugi în stele căzătoare şi în visele polare,
Bei din apa ne-ncepută a candidelor fecioare,
Mă săruţi pierind în valuri, în sublima desfătare...

poezie de Sibiana Mirela Antoche din Buchetul de iubire
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondel de Paşte

Din ceruri coboară o linişte-adâncă,
Aprinsă credinţă în noi se revarsă,
Iubirea ne cheamă, ne cere poruncă,
Doar mieii prin ţarcuri o lacrimă-şi varsă.

Ni-i viaţa-ncrustată-n a inimii stâncă,
Lină lumină licăreşte neştearsă,
Din ceruri coboară o linişte-adâncă,
Aprinsă credinţa în noi se revarsă.

Mirosul de ambră din pulberea arsă
În sfânta Lui criptă mai stăruie încă,
Din ghearele morţii viaţa e-întoarsă,
Speranţa învie din lacrima-i stoarsă,
Din ceruri coboară o linişte-adâncă.

rondel de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scânteiau în iarbă zorii

Scânteiau în iarbă zorii şi-adormea în ceruri luna
Când un scâncet de copil stingea dulcea tihnă-a verii,
Căuta prin scutec lapte şi un prim apus al serii,
O fetiţă cu ochi verzi săruta a mamei mâna.

Nu-ntrebaţi pe Dumnezeu de ce-a spart fereastra lumii
Într-o zi de mare sfânt când în candele aprinse
I-au tors visele-n fitil ca văpăile încinse
În oraşul lui Fănuş, cel ce-mbracă-n flori, salcâmii.

Dă târcoale-un rid sau două pârguindu-i tinereţea
Pregătindu-i drum ales spre amurgul ce-nteţeşte,
Prin troienile de-omăt cu încredere păşeşte
Gustând mierea din stupina ce vesteşte bătrâneţea.

În galop trecut-au anii, iar din fradeda-i pruncie
Nu-i rămase decât dorul şi oceane de-amintiri,
Ce urmară se-oglindiră în a gingaşei priviri
Şi în zâmbetu-i... de mamă... de soţie... de femeie.

poezie de Sibiana Mirela Antoche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

M-am născut...

M-am născut în simfonia florilor pictate-n ceară
Şi-n balsamuri rafinate din al raiului de vară,
Când plesneau în cupe crinii de un alb imaculat
Şi-mi râdea-n fereastră cerul din azuru-i fermecat.

M-am născut în dimineaţa zorilor spălate-n rouă,
La sfârşit de cireşar când natura-n floare plouă,
Când albina-n faguri toarce dulcea miere parfumată
Şi splendoarea ne-o desfată marea-n valuri dantelată.

M-am născut când ciocârlia glăsuia duios în triluri,
Iar pădurile foşneau dănţuind în mici deliruri,
Ape repezi vânturau stâncile-mpietrite-n cale
Căutându-şi loc să curgă repede spre-ngusta vale.

M-am născut cu dor de viaţă pe arpegii de chitară,
Legănată lin de cântec pe solfegii de vioară,
Când caleaşca albă-a lunii voal de stele revărsa
Peste-ntinsa blândă zare spre-a o dulce lumina.

poezie de Sibiana Mirela Antoche din Clipe şi îngeri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Luna albă într-o visare

Miraj cu muzică de harpă
M-a ridicat din pat în noapte
Un glas m-a condus în apă
Luna mă priveşte dupa Marte

Lumini si umbre se arată
Culorile de gri si indigo
O undă ce se desenează
Mişcarea undei un tango

Cu ochii sagetează zarea
Un val o trezeşte deodată
C-o sărutare sărată stilată
Acum stiu mă striga marea

Visul din noapte a continuat
Cu-n glas venit din depărtare
Un peisaj feeric luminunat
Soare ce se ridica din mare

Cu luna albă într-o visare
Cu alge ce dansau în valuri
Luceafărul înviorat cu sare
Carul mare rostogolit pe maluri

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vigonie

Într-o zi, într-o dorinţă, dintr-o iarna-n care plouă,
Dintr-o peşteră din ceruri, am scos soarele afară
L-am ferit de frig cu palma si cu ochii l-am rugat
Să-şi desfacă curcubeul, chiar si-n ploaia îngheţată
Să-mi fac scară către mine printre gândurile zdreanţă

Si-am urcat, torcând pe trepte gândurile destramate
Am cules bumbac din stele, ignorând a lumii şoaptă,
Te-am găsit torcând la lună, firea-ti pură, firea-ti dreaptă,
Chiar pe creasta regăsirii s-a sfârşit ultima treaptă
Când din gânduri zdrenţuite, incurcate-n fir din stele

Te-ai ţesut cu firea-ti caldă, tu vigonie în mine.

poezie de Ştefăniţă Ovidiu Juncu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când viaţa...

Când viaţa mi te-mparte cu vântul sau cu ploaia, iar lacrimile mele vor năpădi-n asalt
Atunci să ştii, iubite, că nu-mi ajunge viaţa să-nving a mele gânduri ce-s pietre de bazalt.

Mă prăbuşesc sub timpul ce vântură vremelnic şi trece peste noi şi nu se vrea opri,
Speranţă-mi este visul ce-l port de-o veşnicie şi-mi dă puterea-n suflet de-a tace şi-a iubi.

Ferestre se deschid şi pârguie-n cer luna şi scapără în raze şi-n lungi săgeţi de-argint,
Timidă, noaptea-n pernă se-ascunde printre stele, ne-nvăluie-n misterul blestemului alint.

Împart curând nectarul sorbit cu-atâta patos între hingherii sorţii şi vremea de apoi
Şi fur din taina clipei şi dau virtuţi iubirii să-nfrunte orice-obstacol şi zbuciumul din noi.

Păşind sfioşi în ziuă, în freamăt de lumină, ne-mpiedicăm sărutul în ciotul de-nceput,
Îmbrăţişaţi, ne pierdem în calmul dintre valuri a mării de iubire ce macină tăcut.

poezie de Sibiana Mirela Antoche
Adăugat de SIBIANA
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cioplitori de stele!

Truditori cu gândul şi cu suflu-n pană
Decojesc cerneala pân' la ultim strop,
Săgetaţi de fulger o pornesc în goană,
Deschizând ferestre fără-anume scop.

Zbor de libelule împânzesc lumina,
Cucerind hârtiei albului în umblet,
Inima cuvântă, mâna poartă vina,
Glăsuiesc fiorii, ropotesc în suflet.

Dansul nopţii albe aşternute-n pernă
Zbuciumă în ochiul sfertului de lună,
Ei, cârmaci destoinici şterg culoarea ternă
Dându-i Poeziei drept de-a fi, azi, Jună.

Corifei albaştri neştiuţi de lume,
Risipesc hotarul bunelor de rele,
Dincolo de moarte vor purta un nume,
Din martiri ai slovei, cioplitori de stele.

poezie de Sibiana Mirela Antoche din Tangoul dragostei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cioplitori de stele!

Truditori cu gândul şi cu suflu-n pană
Decojesc cerneala pân' la ultim strop,
Săgetaţi de fulger o pornesc în goană
Deschizând ferestre fără-anume scop.

Zbor de libelule împânzesc lumina
Cucerind hârtiei albului în umblet,
Inima cuvântă, mâna poartă vina,
Glăsuiesc fiorii, ropotesc în suflet.

Dansul nopţii albe aşternute-n pernă
Zbuciumă în ochiul sfertului de lună,
Ei, cârmaşi destoinici şterg culoarea ternă
Dându-i Poeziei drept de-a fi azi, Jună.

Corifei albaştri neştiuţi de lume,
Ei zidesc hotarul bunelor de rele,
Dincolo de moarte vor purta un nume,
Din martiri ai slovei, cioplitori de stele.

poezie de Sibiana Mirela Antoche din Tangoul dragostei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Luna plină se ascunde

la polul nord într-o cupă plină
cu şampanie când gheaţa
pluteşte în derivă pe lângă ochii
albaştri în blocurile plutitoare
desprinse din asfaltul de smarald

o văd pătrată şi parţial beată
cântată în continuare de poeţi
invidiată de comete şi asteroizi

luna plină a încăput într-un surâs
trezeşte lacrimi şi regrete inutile

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

M-am ascuns...

M-am ascuns de tine, toamnă, în hambarul cu lavandă
Socotind că-mi vine vremea să-mi ceri anii ca ofrandă
Şi-am găsit în movul spic numai frunze-ngălbenite
Şi tristeţi ce fin apasă răvăşindu-mi nopţi tihnite.

M-am trezit din dulci parfumuri într-o baie de lumină
Implorând umila taină să-ţi înmoi a ta rugină,
Neştiind că torci destoinic pe sub straiul tău viclean
Înecându-mi în emoţii nerostitul meu alean.

M-am căznit să-mi scutur tâmpla fără gând de-a-ntineri,
Doar să-ţi văd vestitul şarm ce-l trimiţi a-mi cuceri
Zilnic, noi şi noi ţinuturi neatinse până-acum,
Încercându-mi neputinţa, răscolindu-mi albul drum.

M-am decis să-ţi fac pe placul mult râvnitei tale vreri
Fără-a-ţi cere vreo favoare sau iertarea să mi-o ceri,
Nu-ţi condamn tenacitatea, ba din contră ţi-o admir
Şi-ţi dau liber la-ntomnare cât în galben eu respir.

poezie de Sibiana Mirela Antoche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubeşte-mă...

Iubeşte-mă cu aceeaşi pasiune
Şi caută-mă iarăşi între nopţi,
Nu te lăsa condus de raţiune,
Nici de lăstarii zorilor necopţi.

Iubeşte-mă sedus de nostalgia
Trecutelor galante primăveri
Ce dragostea a fost sau nu magia
Dospită-n miezul fragedelor veri.

Iubeşte-mă cum soarele iubeşte
Un enigmatic şi mirific univers,
Cu patimă din nou îndrăgosteşte
Şi dă-mi sărutul buzelor din mers.

Iubeşte-mă cum luna străluceşte,
Cum stele sidefate hoinăresc,
Cum ziua ne petrece şi sfârşeşte
În asfinţitul astrului ceresc.

Iubeşte-mă cu-aceeaşi inocenţă,
Cu-acelaşi dor nebun de-a cuceri
Ce ieri înflăcărat şi cu ardenţă
Ai frământat sub gândul de-a iubi.

Iubeşte-mă şi spulberă-mi căinţa
Cât temerile-n piept neliniştesc,
Cât inima îmi vântură dorinţa
Să pot, să vreau, să ştiu să mai iubesc.

Iubeşte-mă, e tot ce viaţa-mi cere
Şi nu-mi dă pace până n-oi vedea
Că zaua ce-am unit în veci nu piere
Şi nici de lacrima ne va durea.

Iubeşte-mă cu toată dăruirea
În numele candidului trecut,
Iubeşte-mă şi-aprinde iar iubirea
Cu-aceeaşi flacără de la-nceput!

poezie de Sibiana Mirela Antoche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trezeşte-te, femeie....

Nu da uitării ceasul ce ţi-a-nviat fiinţa
Când urme de speranţe zadarnic întremau,
Şi-ţi măcinau suflarea, şi-ţi spulberau dorinţa,
Străină ţi-era calea şi anii ce urmau.

Sforarii tinereţii ţi-au reclădit iubirea,
Timidă l-a-nceputuri, hulpavă mai apoi,
C-un ochi priviră-n urmă, cu celălalt trăirea,
V-au invitat la valsul ce-avea să fie-n doi.

Şi ritmul îl păstrară-ţi, dar se răciră polii,
Gheţarul se-ntrepuse ca insulă-ntre voi,
Un uragan nevrotic vă răscoliră-orgolii,
Iar micul lac cu nuferi l-aţi năucit de ploi.

Nu-i da nefericirii vreo palmă ca osândă,
Ea-i parte din întregul ce viaţa n-o trădează,
Îşi va lua cu timpul greşeala ca dobândă,
Trezeşte-te, femeie, curândul întomnează!

poezie de Sibiana Mirela Antoche
Adăugat de SIBIANA
Comentează! | Votează! | Copiază!

Târziul drum

Am apărut de nicăieri pe strada dragostei de scris
Şi-am rânduit umile strofe atât cât pana mi-a permis,
Iar simplu joc de început mi-a fost şi dor şi nebunie,
Preaplinul sufletului meu s-a vrut hrănit cu poezie.

Transpun ce vântu-n zbor mi-aduce, o dulce şoaptă îl aud
Cum lin coboară pe hârtie nedefinit, banal şi crud
Şi formă dau sfioasei slove ce cu migală-o zugrăvesc
Pe albul pat, răsfir cuvinte şi din condei le şlefuiesc.

Iar îngerii de-mi sunt potrivnici şi muzele-s în carantină
Atunci n-abat din drumul meu, aştept tăcută, dar senină
Şi limpezesc şi scutur norii şi cu răbdare iar pornesc
Bătătorind târziul drum cu paşi mărunţi spre ce iubesc.

poezie de Sibiana Mirela Antoche din Clipe şi îngeri (2018)
Adăugat de SIBIANA
Comentează! | Votează! | Copiază!

Într-o toamnă timpurie

Mi-a fost dat să-ţi fiu ursită într-o toamnă timpurie,
Când în bob plesneau ciorchinii în potop de bucurie
Şi când vinul clocotea şi umfla în buza spumei
Iar rugina înmulţea, tremurând de spaima brumei.

Era vremea, când cocorii inundau în cârduri, cerul,
Osteneau în zbor, grăbiţi, i-alunga din urmă gerul,
Codrii galbeni scuturau şi foşnea prin frunze vântul,
Ropoteau castani şi roşcovi, veşmântând, de zor, pământul.

A fost vals, a fost tangou, a fost dans într-o cascadă,
Râurate primăveri văluresc azi prin zăpadă,
A fost vreme de iubire, vis în mal de primăvară,
Sub coroane de salcâmi, un parfum de dulce-vară.

Iar din urmă anotimpuri au rostogolit troiene,
Scuturând munţi de nămeţi peste anii scurşi alene,
Au prins gust de verde crud două margini de câmpie,
Doi lăstari îndrăgostiţi, într-o toamnă timpurie.

poezie de Sibiana Mirela Antoche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Curgere

Mă curge timpul ca pe ape,
Mă zbat izbit din mal în mal
Dinspre departe spre aproape,
Dinspre amonte spre aval.

Şi stânca ce am fost înspre izvoare
(O piatră tare, nu însă şi zveltă),
Cât de curând, din zbaterea-n vâltoare,
Va deveni grăunte într-o deltă.

poezie de Gheorghe Pârlea (4 aprilie 2021)
Adăugat de Gheorghe Pârlea
Comentează! | Votează! | Copiază!

În genunchi rugăm eternul

Ai pus floare lângă floare şi cuvânt lângă cuvânt
Mângâind cu pana-ţi caldă tot ce mişcă pe pământ,
Versului i-ai dat lumină şi sfinţire de icoană
Vindecând dintr-o privire şi cea mai adâncă rană.

Scrisă-n stele ţi-a fost soarta şi nedreaptă de amară,
Dar ţi-a fost de-ajuns să scrii despre codrii, despre ţară,
Din duşmani făcut-ai nuferi pe un lac de-ntinse plângeri,
Paşii-ţi demni ţi-au fost prieteni urmăriţi din cer, de îngeri.

Ai chemat în strofe zeii să-ţi ursească veşnicia
Şi-au venit în număr mare să-ţi măsoare volnicia,
Au decis să fii Luceafăr peste nopţile-nstelate,
Să ne-ncânţi din lira-ţi blândă peste-ntinsuri, peste ape.

Înţeleptele-ţi poeme stau pe rafturi neclintite,
Timpul nu le-a şters divinul, le-a vrut doar a fi citite,
Nu le-a stins nici măreţia, nici candoarea fără seamăn,
Sunt la fel de-nălţătoare neavând pe lume geamăn.

Ai iubit cum nu iubeşte orice muritor femeia,
Ţi-ai pus aripi de Icar şi-ai aprins din zbor scânteia,
În cerneală-ai ars condeiul, iar din vorbe lustruite
Închinat-a-i Ei, Iubirii, diamnate şlefuite.

Trist, priveşti şi-nnumeri anii... oare câţi să se fi scurs?
Lasă-ne pe noi, Emine, sunt ai noştri... s-au tot dus,
Ai stors tot ce-a curs prin tine şi mai mult decât trăirea,
În genunchi rugăm eternul să-ţi declare nemurirea!

poezie de Sibiana Mirela Antoche
Adăugat de SIBIANA
Comentează! | Votează! | Copiază!