* * *
îmi erai cer indecis
eu nu știam dacă sărut
talpa ta
sau umbra prelinsă în iarbă
desculta
umbra mea inafara
pasilor tai descalcati
aruncati peste fantani
secate
da
umbra mea semana
cu pielea de șarpe
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Jocul umbrelor
Pe umbra ta prelung-armonioasă,
Am așezat cu grijă umbra mea,
Și ne-am iubit, cât umbra mea dorea,
Și-am construit pe umbra ta o casă.
Veneam cu brațele deschise-n ea,
Mă așteptai în ușă, drăgăstoasă,
Cu umbra pâinii, aromind pe masă,
Și umbra ta stătea lângă perdea.
Și-acum, aud că umbra ta aleasă
A conspirat nemeritat ceva
Și a vândut, pe-un fel de cacealma,
Umbrarul unde ne simțeam acasă.
Lumina, astăzi, nu ne mai apasă
Și s-a închis în tine umbra ta.
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Mariana Albu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Umbra dorului
Umbra dorului străbate
Faptul zilei, miezul nopții,
Scoate din singurătate
Sensul vieții, rostul morții.
Umbra dorului apasă
Peste cugetul fierbinte
Și ne scaldă-n ceața deasă
A șoptitelor cuvinte.
Umbra dorului se-nalță
Către cerul necuprins.
Din senin, aprinde-n viață
Flacăra, de vis nestins.
Umbra dorului, etrnă,
Mă-nsoțește zi și noapte.
Mă învăluie în șoapte
Cu iubirea ei maternă.
poezie de Ștefan Ciuculescu din Umbra dorului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am spart un cal
Am spart un cal de umbra lui.
Ce nechezat de iarbă! Ce hățuri șerpuind!
Am spart un cal de umbra lui
văzându-mă murind.
Mi-am spart și ochiul
cu care l-am privit
în cioburi de câmpii
iar calul singur a fugit
împrăștiat în mii.
Am spart un cal de umbra lui
Nu plâng! Dar ce păcat!
Era un cal cum altul nu-i
de umbră-ncălecat.
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Umbra Ta
Și dacă umbra ta
și azi m-ar apăra
de ploaia grea,
de vorbe rele
și de lumea rea,
eu iarăși te-aș chema
și ea să-mi fie haina
ce m-acoperă
în iarna grea...
și dacă umbra ta
în sumbre nopți m-ar apăra
de gânduri ce îmi tulbură
și liniștea
și de tristețea ce-mi provoacă
depărtarea ta,
eu, pe perete și pe cerul meu
aș desena
în ochi mereu
eu aș păstra
doar chipul tău și
umbra ta
poezie de Monica Trif
Adăugat de Monica Trif
Comentează! | Votează! | Copiază!
Umbra
Mărturisesc fără sfială
Că-mi place umbra răcoroasă,
Misterul, vraja-i anxioasă,
Dar nu și... umbra de-ndoială!
epigramă de Constantin Monea din t (1997)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
mereu am crezut
că umbra este îndoiala
ce se prelinge ușor
dinspre inimă spre gleznă
sau poate dinspre pământ
către cerul pe care-l țineam
cu podul palmei ars de roua
din ochiul seminței ce nu știe
când va naște lujeri de flori
umbra se plimbă nestingherită
culoare incertă în carcasa viorii
regizorul trage cortina
și cade ucis de propria lui îndoială
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Eu fără tine,
Tu fără mine,
Am fi doar stele
În adormire.
Sărut umbra sărutului
Din Calea Lactee.
Tu si cu mine,
Eu fără tine
Devastatoare umbră
În copita uitării.
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
- umbră
- Umbra. Umbra este o punte pe care lumina ne-o dăruiește ca să trecem cândva peste ea în ultima noapte.
definiție aforistică de Lucian Blaga din Elanul insulei
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Umbra din cerc.Eu nu sunt
Mă văd înconjurată de umbre
Dispuse într-o simetrie corectă
Ca o placentă din care
Urmează să mă nasc
Din mine dincolo de mine
Pășind peste orizontul privirii.
În stânga, umbra mamă,
În dreapta, umbra tată,
În spate, umbra care mă ține pe loc
Și-n față umbra ta.
În mijlocul cercului, creându-mă
Mi-e frică de întunecimea
Proiecțiilor care mă limitează.
"Deschide ochii și privește în tine.
Umbrele-și întind lipsa de culoare
Împinse de lumina care-ți izvorăște
Din fiecare chemare la viață.
Cercul nu începe cu tine.
Cercul e închis.
Arcurile lui se termină undeva
În spatele pașilor tăi."
poezie de Oana Tonca
Adăugat de Ina Carlan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Umbra soarelui
Luna, Soare, tot ce prinde
Prinde lumea si se lasa
Lasa zilele in urma
Urma prinde peste ape
Ape trec peste o turma
Turma vine peste toate
Toate prind de-a lumii umbre
Umbra are toate cele
Cele ce-s de-a tale nume
Nume-n fata ti se spala
Spala gandul fara glume
Glume stii si tu si noi
Noi ce suntem de sub Luna
Luna este umbra lui
Umbra lui, a Soarelui.
poezie de Emilian Robert Vicol
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gardul viu și umbra ideală
Umbra se sprijină de mine
Ca o catetă mișcătoare
Ce se învârte pe pământ
Cu silueta după soare.
În mine, însă, un gard viu
Crește în sânge și în oase,
În carne, mă ține-n iubiri
Cu sentimente mătăsoase.
Umbra și gardul sunt mereu
Izbânda faptelor, banală,
Însă femeia-i gardul viu
Și umbra mea, cea ideală!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Visul
Umbra prietenului meu
M-a vizitat în somn aseară
Voia parcă timid să-mi ceară
Să stăm de vorbă. El și eu....
Umbra prietenului meu
Acelui Mare Om, din mine
Ce tot mai rar cu dușii vine
Veni hallucinant și greu
Umbra prietenului meu
Luptând cu alte umbre mute
Cu mâna îmi lua dureri durute
Cu mâna lui. Și a lui Dumnezeu...
Umbra prietenului meu
Celui din mine.
Veșnic eu...
poezie de Iurie Osoianu (24 octombrie 2012)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Umbre
nu călcați pe umbre, umbra
e a voastră temporar
umbra-ți șade la picioare
cât ești viu prin calendar
credincioasă ca un câine
stă în lanțul nevăzut
cine ne-a legat de umbre
niciodată n-am știut
caii și stejarii-au umbre
florile de pe mormânt
gâzele, copiii, dorul
stau la umbra unui sfânt
umbra Lunii - șarlatană
tăinuie poeți și hoți
și-n eclipsele-i arare
ea ne dă umbră la toți
marea, cât e ea de mare
poartă umbre-n orice val
uneori prin naufragii
strigăm umbra unui mal
umbre, umbre infinite
ce ne pasc nedomoliți
iar de supărăm destinul
stăm la umbra lui umbriți
doar Hristosul n-are umbră
umbra lui și-a nimănuia
dar creștinii-i cerșim umbra
în amin și aleluia
poezie de George Filip
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
La umbra harului
La umbra harului găsim
Substanța dulce a iertării
Ființa mult o întărim
Cu starea binecuvântării.
La umbra harului gustăm
Ce poate Cerul să trimită
Ne bucurăm să ascultăm
Povața Lui neprihănită.
La umbra harului primim
Și viziuni și încântare
Atât de mult îl prețuim
Pentru a Lui manifestare.
La umbra-i deasă intonăm
Sublimul cânt al izbăvirii
Și-apoi cu drag încununăm
Avântul dulce al sjujirii.
La umbra harului vestim
Ce toți ar trebui să știe:
Că doar prin jertfă împlinim
A noastră sfântă datorie.
Ne răcorim la umbra Ta
O, har ce-aduci înviorare
Și niciodată n-om uita
Că doar prin Tine-avem salvare.
poezie de George Cornici (13 februarie 2015)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Își poartă soarele corabia peste zi
Și luna-și poartă corabia peste noapte,
Îți porți corabia peste umbra mea
Și umbra mea se leagănă spre moarte.
catren de Victor Rechițian (16 ianuarie 2000)
Adăugat de Victor Rechițian
Comentează! | Votează! | Copiază!
La umbra cireșului
La umbra cireșului
nu mă distrage nimeni.
La umbra cireșului
Niciodată nu voi înceta să visez.
Lăsați-mă să mă plimb singur pe-aici
printre ceea ce niciodată n-a fost
și fără îndoială nu va fi niciodată.
poezie de John Portelli (2018), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!
Umbra
Poposesc
la umbra stranie
a unui copac,
pe zid proictându-se
și răsucindu-se
ca pe un uriaș ecran...
Deodată
o pasăre
ca un pumnal ascuțit,
se împlântă în frunze...
Apoi
un vânt nebun
începe să bată
și copacul se apleacă
să-și bea umbra...
Iar vântul
în delir,
continuă
să bată,
să bată,
să bată...
poezie de Dumitru Gherghina din Confesiuni de-o clipă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cât o sanda, umbra
straturi peste straturi crește umbra
ia forme tot mai ciudate
între pasăre și umbrelă aleg umbrela
om sunt și locul în care mă pot ascunde
mă atrage
sub paranteza uriașă încap
sau rămâne un călcâi vizitat sub piatra cenușă
de încercări
ridică piatra, prietene
și arunc-o departe
undeva, cândva, mă vei cunoaște
straturi peste straturi
prietenia râde cu roua cu oul și existența mea
de mine cu mine prin mine
cenușă devenind
cât o sanda, umbra
poezie de Anne Marie Bejliu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Inocență
sărutul ierbii dimineața
umbra lunii lăsată
ca o perdea sub care mă ascund
să joc șotronul sau să bat țurca
pe roua ochilor tăi
pe toate ți le dăruiesc și mă rog
mai umple doamne cupa
căci vreau să beau clipa aceasta
să uit
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Caută-mi mamă umbra (amprenta energetică)
- Mamă, umbra fetei tale, pe deplin
Stă și-acum ascunsă vederii în grădini
Caută-mi mamă umbra de-altădată, de copil
Pe iarbă, între tufele de iasomie și de crini!
Mamă, umbra mea poate să mai fie
Ascunsă tainic ca un scump odor
Pe cărarea ce vine și duce către vie
Caută-mă mamă când ți-este tare dor!
Amintește-ți mamă cât ești pe Pământ
De tine tânără, să vadă cerul ce-ai zidit
Cum presărai mereu mireasma unui gând,
Vise pentru viitor și candela aprinsă infinit!
De-auzi de mine acum că sunt sfâșiată
De propria-mi eroare, să nu crezi!
Căci am iubirea în care sunt drapată
Și-n mine joacă mereu lumini, nu vezi?.
Mă visează măicuță cum te visez și eu
În nopți cu lună plină, după zile-ntunecate
Învăluită în lumină pură și în curcubeu
Mai caută-mă mamă și prin vise spulberate!
- Mamă, umbra fetei tale, pe deplin
Stă și-acum ascunsă vederii în grădini
Caută-mi mamă umbra de-altădată, de copil
Pe iarbă, între tufele de iasomie și de crini!
poezie de Elena Armenescu din Joc Tainic (2008)
Adăugat de Alina Teodora Musat
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!