În lumea din vis
La masa tăcerii, stând cu tine,
Ridic mâna și întind arătătorul drept,
Spre inima ta,
Ca să te întreb, dacă mai sunt
Acolo,
Iar tu îmi spui, că da,
Și îmi mai spui că ai simțit,
Cu el în inimă, că te-aș fi împuns,
Deși, în fapt, nu te-am atins,
Și îmi zic:
Ce ciudată
Declarație de dragoste!
Încerc să-mi dau seama dacă e vis,
Mă pișc,
Dormeam,
Ce trist...!
În lumea din vis, erai al meu iubit,
Dar n-ai fost niciodată,
Deși, ți-am dăruit iubirea mea,
De tine uitată,
într-un cotlon de minte ocupată.
Mă obosește concretul din lumea asta perversă!
Și strig:
Lăsați-mă să dorm!
Și adormind la loc,
Visez,
C-aveam în păr parfumuri de păcat
Și eu și tu,
Și le duceam cu noi spre zări,
În depărtări cu oglindiri albastre,
Purtând pe buze amprente,
De calde sărutări,
Și respiram în nări,
Miresme,
De un regret dulceag,
De-al glasurilor noastre,
abia șoptind,
Un murmur lung,
al unui nume drag!
Duceam cu noi,
În noi,
Iubirea păgână și neastâmpărată,
Ca niște mânji,
Sălbatici și neîncălecați,
Să ne salveze din noianul de mirări,
Cuprinse în această lume absurdă
Și plină de întrebări!
poezie de Daniela Achim Harabagiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre iubire
- poezii despre visare
- poezii despre inimă
- poezii despre uitare
- poezii despre tăcere
- poezii despre tristețe
- poezii despre sărut
- poezii despre somn
- poezii despre salvare
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
Străina
Într-un vers eu îmi scriu viața,
fericirea și distanta dintre mine și pedeapsă.
Nu mai știu dacă-s frumoasă,
dacă sunt la mine acasă sau sunt toată-n poezie, nici nu știu dacă-ți sunt ție...
sau dacă ți-am fost vreodată.
Știu decât că-i sunt amantă
celui mai nebun bărbat din această galaxie.
Și mai știu că m-a iubit,
cum n-am fost nicicând iubită,
m-a atins fără să-atingă,
trupul meu firav de zână,
și m-a dus în lumea lui,
unde totu-i terminat, dar nimic nu se termină.
Am privirea de felină
și iubirea ascunsă-n pleoape.
Sunt străină de lumină
dar aduc lumină-n tine.
Sunt mister nepământean, și-s atrasă de păcat, sunt un vis de mult uitat,
iar sub piele îmi curg rime,
amare și otrăvite,
și se face lanț din ele.
Sunt legată la picioare
și stăpână pe cuvinte,
dar sunt sclavă între ele.
Eu sunt moartea din femeie
și sunt viață-nfloritoare.
Insetată de amor m-am născut și am să mor, Străina străinelor,
fără casă,
fără lume,
fără loc în viitor!
poezie de Iuliana Dinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre poezie, poezii despre moarte, poezii despre viitor, poezii despre viață, poezii despre versuri, poezii despre sfârșit sau poezii despre sclavie
Cântec
Închin un pahar
pentru tine,
Scriu un vers pentru
Soare
Să-i mulțumesc
c-a făcut lumină,
A răsărit,
și te-am văzut.
Mai scriu un vers
pentru Lună,
Maica noastră
Nocturnă.
Ea m-a făcut să simt
Atingerea ta;
Și mai scriu
O mie de versuri
În care te cânt pe tine:
Tu îmi ești mântuire
Tu îmi ești păcat,
Cu tine mă-nalț
și cobor
spre stele- din stele,
Din cer- înspre cer.
Ca albatroșii
Zburăm,
Și lacrima se face
mică, dispare,
se transformă în rouă,
se face floare,
Buze purpurii-
Îmi vii
Mănușă
Pe mâna înfrigurată
Vibrație-n suflet
Răsuflare în piept
Apă
În gura uscată!
Și ploaie îmi ești,
De păcate mă cureți,
Mireasmă de briză
Și murmur
De șoapte;
Te cânt,
Și îți cânt
Ca să dormi,
Și dormi
Că e noapte.
poezie de Daniela Achim Harabagiu din Din lumea trecerii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre noapte, poezii despre zbor, poezii despre timp, poezii despre suflet, poezii despre rouă sau poezii despre ploaie
Timp îngenuncheat
uneori când mă trezesc din somn
îmi dau seama că îmi ești atât de străin încât
dacă te-aș atinge
brațele mi s-ar împietri
și niciodată
dar niciodată
nu m-aș putea ridica din această nenorocire
uneori când te privesc
îmi dau seama că tu n-ai fost al meu
nici măcar o secundă
te-ai pierdut printre oameni
ca firul de nisip
în adâncul mărilor și oceanelor
uneori când mă trezesc
și te privesc
și încerc
îmi dau seama că și timpul stă în genunchi
rugându-te să te bucuri
măcar o dată
că sunt femeia care te iubește
fără să îți ceară
nimic
poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre secunde, poezii despre ocean, poezii despre nisip, poezii despre femei sau poezii despre bucurie
Nu te-am dorit în lumea mea ciudată
Nu te-am dorit în lumea mea ciudată,
Deși, ca mine, nimeni nu te-adoră,
Nici n-am gândit c-o să te am vreodată
Mai mult decât în inimă, ca soră.
Iar de cobor în lumea ta măruntă,
În cafenea, pe lângă mateloți,
Nu pot, în tinerețea mea căruntă,
Să înțeleg de ce te dai la toți.
Când numai eu pot să îți dau putere
Să redevii ce-ai fost, cândva, regină,
Să-ndupleci ani și chiar să naști noi ere
În care doar iubirea să ne țină.
Dar cu-un sărut tu intri-n mine toată
Și lumea mea devine trup de fată.
sonet de Nicolae Silade din Iubirea nu bate la ușă (2008)
Adăugat de Nicolae Silade
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tinerețe, poezii despre păr cărunt, poezii despre naștere, poezii despre monarhie sau poezii despre dorințe
Povesti
Deschid pumnii și poveștile o iau la goană, fericite și libere.
Deschid ochii și din mijlocul lor îmi zâmbești tu.
Parcă erai mai aproape, îmi zic.
Sunt prea obosită să-mi aduc acasă poveștile.
Nici până la tine nu pot ajunge și-ți fac semn,
un semn discret cu arătătorul de la mâna dreaptă.
Mi se pare că-l vezi, pentru o clipă am chiar certitudinea
că te-ai desprins de tine, că mă cauți, mă urmărești.
Apoi aud ca prin vis cum îmi spui că poveștile mele sunt încă tinere,
nu le poți lăsa singure,
altfel, ce fel de paznic ai fi?
Îți dau dreptate. Ușa
se închide simplu în urma mea.
Sau poate ai suflat tu?
Poate mă aperi și pe mine?
Nu înțeleg nimic. Nu înțeleg
Nici de unde a căzut peste lume atâta neînțelegere.
N-ar fi trebuit să deschid pumnul, îmi zic.
Undeva se aude un ceas.
Tac.
poezie de Alina Dora Toma
Adăugat de Rodica Muntea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zâmbet, poezii despre ochi, poezii despre mâini, poezii despre libertate, poezii despre fericire, poezii despre dreptate sau poezii despre ceas
De nu te-aș fi știut!
Ți-aș răsădi un pui de gând pribeag
Pe lângă așteptările aldine,
Să-ți crească dorul, să-mi răsari mai drag,
Să nu-mi gonești urările de bine!
Ți-aș fi răspuns la setea de culori
Când te trezeai din foamea de cuvinte;
Eu te găsesc lumină, tu mă dori
Cu umbra dintr-o vară ce mă minte.
Și toamna asta m-a născut cu-n dor
De noi, de tine, de o altă lume;
Tu-mi scuturi visul, eu în vis te-ador
Și mi-ai uitat și lacrimă și nume.
Și dacă nopțile vor troieni
Iubirea ce-o ascund așa cuminte,
În noaptea ce ne știe voi veni
Să te întreb, din mine, ce ții minte?
Cum te chemam când nu erai aici,
Uitat pe altă strună de vioară!
Sau poate-mi mai ții minte sânii mici?
Dar, orice-ai spune, tot o să mă doară.
Un pui de gând pribeag mi-aș răsădi:
De nu te-aș fi știut, de nu te-aș ști!
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre urări, poezii despre dor, poezii despre vioară, poezii despre toamnă sau poezii despre sâni
Tu m-ai trădat, m-ai părăsit
Ai fost femeia veții mele,
Ai fost ca luceafărul între stele,
Dar tu m-ai trădat, m-ai părăsit
Și pe altul l-ai iubit.
Știe lumea toată
Că te-am iubit cu o dragoste curată,
Dar tu sufletul mi-ai rănit,
M-ai trădat, m-ai părăsit.
Dar n-am uitat niciodată
Clipa când te-am întâlnit,
Ți-am dăruit dragostea mea toată,
Dar tu m-ai trădat, m-ai părăsit.
Dar tu îmi spui acuma că nu ești vinovată
Și vrei să fim în doi ca altădată.
Dar eu nu te iubesc cum te-am iubit,
Căci dragostea mea pentru tine pe veci a murit!
poezie de Vladimir Potlog (28 martie 2010)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vinovăție, poezii despre trădare, poezii despre stele, poezii despre declarații de dragoste sau poezii despre curățenie
Sufletul pădurii
Mă adâncesc în lumea de mister,
Prin locuri necălcate niciodată,
Luându-mi numai gânduri ca reper
Și-ncrederea, demult verificată.
De liniște, nu pot să mă-nspăimânt,
Iar tot ce văd e plin de frumusețe
Ce mă pătrunde-asemeni unui cânt
În catedrala plină de tristețe.
Iar cântul mă inundă, fredonez:
Mi-e greu să cred, dar eu, ca prin minune,
Am voce, mă pricep și... nu visez,
Iar mintea, să continui îmi impune.
Îmi văd de drum cântând. Sunt fericit
În lumea care nu mă înfioară,
Ci mă atrage, într-un fel tacit,
Spre locuri neștiute în afară.
Ajung la un izvor și mă opresc,
Iar tot ce-aud acum e doar un clipot
Al apei cristaline ce-o privesc
Scurgându-se la vale într-un șipot.
Privesc în jur, e totul ca un vis
Puțin neclar, dar, unele-amănunte
Îmi dau senzația de nedescris
Că locu'-n care sunt e doar o punte
Prin care pot pătrunde, dac-aș vrea
Spre sufletul pădurii seculare
De unde, nu sunt sigur, s-ar putea
Să-mi deslușesc trăiri imaginare
Sau să-mi explic de ce, atunci când cânt
Îmi pare că o voce mă susține,
Iar frunzele pădurii, fără vânt,
Îmi șuieră acordurile fine
Pe care îmi așez perfect un vers
Din cele care-mi sunt, cumva, dictate.
Deși nu am făcut niciun demers,
Sunt prea ne-singur în singurătate.
Mă simt privit de peste tot, ciudat,
În jurul meu, apar la suprafață
Atâtea lucruri noi. Da, am aflat:
Pădurea are suflet. Este viață.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Zece
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre păduri, poezii despre văi, poezii despre vânt sau poezii despre voce
Fluture
Fluture... parcă și-acum te văd
Zburând spre gândurile mele
Lăsând să curgă praf de stele
Pe calde pleoape ale mele.
În vis te simt,
Mă-mbeți cu măreția ta
Te rog încet:
"Vreau a zbura!"
Iar tu mă minți, mă amăgești
Încerci să-mi spui viclean:
"Aripi pot să-ți făuresc,
Dar vreau în schimb ceva."
Și-nnebunită te implor:
"Orice, dar vreau să zbor!"
Dar tu îmi ceri magie:
Dă-mi inima de om!"
Și mă grăbesc să ți-o ofer
Neștiind că tu vrei viața
Libertatea și ființa mea.
Dar vrăjită de splendoarea ta
Refuz să-mi deschid mintea
Și astfel sper
Că pot zbura.
Și mă ridic ușor în zbor
Aripi albe-mi cresc
Privesc întinsul: iarba, flori
Totul îmi pare ceresc.
Vrăjită de atâta splendoare
Inima îmi bate tare
Dar nu mai pot să-mi amintesc
Ce caut, ce vreau sau ce doresc.
Plutesc naivă spre lumină
Divină mi se pare clipa ;
Încerc din nou să-mi amintesc
Cine sunt oare?
Sunt om; Destin nu-mi pot schimba
Căci asta-i lumea mea.
Eu pot iubi,
Tu poți zbura
Iar libertatea-i viața mea.
poezie de Francesca Buta
Adăugat de Francesca Buta
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre schimbare, poezii despre naivitate, poezii despre minciună sau poezii despre lumină
Se face frig, iubitul meu...
Se face frig, iubitul meu... îmi bate-n geam o iarnă,
Copacii goi sunt astă zi triști... și-ncepe-ncet să cearnă
Mi-e dor de brațul tău cel cald să-mi mai aline dorul
Culcându-mi capul pe-al tău piept să retrăim amorul
E mult de-atunci... eram copii și am crezut în tine
Nici tu nu-nțelegeai ce spui... Era așa de bine!
În două vise ce aveam se împletea iubirea
Dar peste ani s-a așternut tăcută, amintirea.
Mi-e dor iubite de-un sărut!... Ce drept eu am a spune?
Doar o străină am rămas pierdută-n marea lume...
Îl rog pe bunul Dumnezeu să-mi spună dacă poate
Măcar dacă ești fericit... și-apoi merg mai departe...
Rămâi mereu al meu iubit și voi păstra în minte
O dragoste fără păcat cu două jurăminte:
Tu ai promis c-ai să revii într-un târziu de iarnă,
Eu n-am promis, dar te-am iubit și-ncepe-ncet să cearnă...
Se face frig, iubitul meu, adorm în gând cu tine,
Mai sper că-n sufletul tău bun, e loc și pentru mine...
poezie de Mariana Eftimie Kabbout
Adăugat de Mariana Eftimie Kabbout
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre promisiuni
Spini și petale
Îmi ard trandafirii-n mână,
Spinii lor duios mă-nțeapă,
Mi-ești în inimă stăpână,
Îmi ești aer, îmi ești apă.
Strig buchetul lor spre tine,
Să-l primești, să îl săruți
Și apoi, de-oi vrea, pe mine
Să m-alegi dintre cei mulți.
Ți-am pus dragostea-n petale
Colorate-n gândul pur,
Să îți cadă la picioare
Din înaltul de azur.
Stau în fața ta, iubire,
Te aștept un da să-mi spui,
Să fim noi o fericire
Cum n-a fost a nimănui.
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre picioare, poezii despre gânduri, poezii despre apă sau poezii despre aer
Cât de mult mă iubești?
Într-un colț de univers,
am vrut să mă cuibăresc în brațele tale,
fiindcă ai apărut în calea mea
tocmai când mă rătăcisem
printre niște pantere care
habar n-am ce căutau în drumul meu...
dar, când să mă apropii de tine,
am alunecat: poate de emoție...
sau poate m-a împins cineva...
nu m-am lovit, dar
cred că m-am ridicat prea încet și
cred că tu te grăbeai către o bisericuță
săpată, de secole, într-o stâncă...!
Și mai cred că acolo te așteptau zeii,
pentru închinăciunea ta zilnică!
Apucasem să-ți văd, doar o clipâ, fața:
păreai trist, dar cred că erai doar îngândurat...
erai obosit, dar păreai plin de iubire...!
Te-am petrecut cu privirea, o vreme,
și am spus încet, doar pentru mine, că,
deși nu te cunosc, te iubesc atât de mult...
Dar erai prea departe ca să mă mai auzi!
Pe urmă nu te-am mai văzut...
Cât de rău îmi pare că
nu te-am strigat să vii înapoi...
Dacă te-aș întâlni vreodată în vis
te-aș întreba:
cât de mult m-ai iubit atunci?
Atunci când, spontan, dezimvolt
și atât de natural,
mi-ai întins brațele ca să mă ocrotești,
deși, știai precis,
că n-o să mă poți atinge...
că n-o să mă poți atinge atunci...
și... niciodată!
poezie de Iulia Mirancea (10 noiembrie 2012)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre stânci, poezii despre protecție, poezii despre pantere, poezii despre ocrotire sau poezii despre cunoaștere
Iubita - în straie albastre
Iubito, chiar de tu nu ești cu mine,
Eu sunt și-n vis și-n lumea ta - cu tine.
Acolo unde, tu, îți îndrepți pasul,
Eu te urmez cu inima, cu glasul.
De ești acasă, sunt cu tine acasă
Și aș vrea să plec, dar ochii-ți nu mă lasă
Căci ochii tăi îmi țintuiesc privirea,
Atât de-aprins, încât, mă pierd cu firea.
Când ești plecată, dusă, prea departe,
Mi-e inima-nghețată, ca de moarte.
În noapte, te visez în straie-albastre
Cum zbori, cu mine-alături, printre astre.
Cătând, de zor, în galaxia vastă,
Să-aflăm pe unde-așteaptă steaua noastră
Să adăstăm pe ea în veșnicie
Doar noi s-o locuim, stând în pustie
Pe-un câmp albastru precum îți e straiul
Căci, pentru noi, acolo ar fi raiul.
Deasupra, alte stele, să păzească,
Iubirea noastră să nu lâncezească.
... Când mă trezesc, căzând, parcă-n abisuri
Și știu că ești și-n lumea mea și-n visuri
Mă sfâșie, așa, un dulce bine
De parcă-ai fi în mine eu în tine.
Și, beat de tine, țintuiesc tavanul
Și nu-mi mai pasă cum va trece anul
Căci tu îmi umpli zilele și ceasul
Și plin de bucurie-mi cântă glasul
Un cântec, ce n-a fost compus, vreodată,
De nimeni doar de inima-nfocată,
Ce bate, vajnic, pieptul să mi-l spargă -
Să fugă-n pieptul tău, în lumea largă
Acolo unde, tu, stând la fereastră,
Visezi, înveșmântată-n haină-albastră.
Privind copacii, încărcați de floare,
Cum râd la tine și cum râd la soare.
Când un suspin, ușor, din piept îți scapă
Din ochii tăi ochii-mi se adapă.
Dar setea lor de tine-n loc să treacă,
Mai aprig îi aprinde și îi seacă.
Iar gurii mele de nu-i stingi pojarul
O seacă repede și-adânc amarul.
Iubita mea-mbrăcată-n strai albastru
Tu ești pe cerul vieții mele astru.
Hai, lasă-ți gândurile ca să zboare
Spre mine și-amândoi, privind la soare
Să fim o pură, limpede privire,
Fără apus și fără amintire.
Și-n vis, să fim niște păsări măiastre
Zburând prin galaxie, printre astre...
Că-n lumea asta nu ne aflăm rostul
Așa că, hai, cu mine-n raiul nostru...
poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre muzică, poezii despre astre, poezii despre albastru sau poezii despre zile
E atata pace...
E atâta pace... în sufletul meu...
căci ochii mei privesc spre Tine....
deși mă-nconjoară furtuna
și norii sunt tot mai grei,
Te privesc... și flori de tei
îmi ningi printre pleoape...
ești tot mai aproape...
sunt valuri ce frâng tot ce-ntâlnesc
și-n spume ar vrea să mă frângă...
dar Tu, din înaltul ceresc
ai venit si îmi spui locuiesc
în inima ta, ca nicicând,
să n-o las să plângă!
și știu că se poate...
cu Tine pășesc
pe întinderea de ape,
deși vin talazuri iar vântul, prăpăd,
ar vrea ca nimic să nu scape,
dar Tu mă ții de mână...
E atâta pace... în sufletul meu...
căci ochii mei privesc spre Tine....
poezie de Aurelia Tarniceri
Adăugat de Sabyanna
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tei, poezii despre plâns, poezii despre pace, poezii despre nori sau poezii despre flori
Ai descoperit tu că propria mea Inimă bate în pieptul tău? Oare ai uitat că nici măcar un fir de iarbă nu se mișcă în lumea aceasta de vis fără voia Mea? Dar tu pretinzi că ai primit ajutorul bietului cascador ce este mult mai păcătos ca tine? Iar Acum, vii în fața mea, Tatăl tău și tot mie îmi ceri socoteală pentru că l-am definit, drept un iluzionist, un cascador sau biet magician? Oare are vreo una din cele cinci mari religii monopolul Meu, te rog, ca prin vasta ta experiență să îmi spui fiule ca să mă închin la ea sau la sfinții minților umane deșarte? Atunci la ce folos vă rugați la deșertăciune dacă Eu însumi mă dărui fiecăruia dintre voi? Adevărat, adevărat vă spun, tot ajutorul pe care-l puteți primi de la această lume e doar deșertăciune că inima voastră este deja cu Mine pentru că e propria mea inimă, doar gândul nebun continuă să-și trăiască separarea închinându-se și cerșind la toate porțile religiilor acestei lumi și mai mult vis și mai multă deșertăciune. Află cine ești, fiul meu, căci nu ai fost născut vreodată și atunci ce crezi că știi sau îți aparține din acest vis?
citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- citate despre religie
- citate despre inimă
- citate despre visare
- citate despre viață
- citate despre uitare
- citate despre sfinți
- citate despre nebunie
- citate despre naștere
- citate despre gânduri
Vis de paradis
Și-mi este dor de un nebun frumos,
Ce tot așteaptă de la mine semne...
Eu sunt în mare, cu valuri peste glezne,
Iar el, tot rătăcind spre tenebros...
Și mă lovește iarăși câmp de sare,
Atunci când luna s-a trezit din somn...
Aș fi vrut să îmi fii un domn,
Cu un sărut să mă trezești dintr-o visare...
De ce eu te visez când ești cu mine...?
Te port în vise, în inimă și minte...
Ești tot prezent în ce totul se simte,
Dar în real... îmi ești pe căi străine.
Și mă așez la masa mea cea neagră,
Îmi iau dispozitivul ca să-ți scriu...
Reglez și web-ul meu cel fistichiu,
Și-aștept mesajele-ți s-apară.
Și mă surprind cum mă visez cu tine,
Înveșmântată de dorul ce-am cules...
Mult te-am iubit, dar nu eu te-am ales,
Să-mi fii alături și la greu și bine.
Iubitule! Mai strigă-mi numele o dată!
Tu știi ce simt când mă șoptești...
Respir aroma-n care ești,
Ce giuvaier! Și ce răsplată...!
Și-mi este dor să stăm lipiți...
Așa cum filmele ne-arată,
Fără orgolii, fără ceartă...
Doar doi, iubindu-se uniți.
A fost iluzie, sau vis...
A fost realitatea noastră...?
Sau, am visat la marea-albastră,
Ce ar fi fost un paradis?...
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Șoptit de Dumnezeu
Adăugat de Adina-Cristinela Ghinescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre răsplată, poezii despre realitate sau poezii despre rai
Rămas în lumea ta
Erai, în lumea ta din vechi povești,
pierdută-n gânduri ce-și doreau uitare,
iubirea încercând s-o amăgești
c-o inimă lipsită de culoare.
Priveai fără să vezi, priveai tăcut,
o lume-așa cum ai fi vrut să fie,
ferită și de-al timpului sărut;
visai pierdută în melancolie.
Erai acolo când ne-am întâlnit,
învăluită în mister, retrasă,
dar mi-ai urat un moale "Bun venit!"
c-o voce-atât de caldă și sfioasă.
Rămas în lumea ta, uitat de timp,
te-am învățat iubirea cu tandrețe,
trecând, din anotimp în anotimp,
în lumea noastră fără bătrânețe.
Tu, mă privești, zâmbind, eu te iubesc,
tu mă adori, eu te sărut, iubire,
noi suntem într-un vis ce-l plăzmuiesc,
sperând în viitor și-n regăsire.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Zece
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre învățătură sau poezii despre melancolie
Eu te-am iubit, femeie
eu te-am iubit, femeie,
perlă de diamant,
mi-ai fost mereu iubită
iar eu ți-am fost amant.
te-am ocrotit o viață
tu, floarea mea de dor,
dar nu ți-am spus-o-n față,
ți-o spun după ce mor.
stând singur în cetate,
tu încă îmi lipseai,
vrăjile mele toate
numai tu le-mplineai.
ești pasăre măiastră,
cu aripi de cocor,
stai singură-n fereastră
și mă-nveți să zbor.
și am zburat cu tine
într-un tărâm de vis,
prin lumile divine
și chiar în paradis.
ți-am fost mereu povară,
iubire și durere,
iar tu o floare rară,
din care-am sorbit miere.
poezie de Ion Ionescu-Bucovu (14 februarie 2012)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre păsări sau poezii despre perle
Mi te amintesc
Niciodată n-aș fi știut că te-am iubit atât,
dacă visul morții nu ar fi venit între noi
să distugă infinitele noastre simțăminte
care însuflețeau dragostea noastră.
Iubirea mea pentru tine a fost dulce și curată,
niciodată măcar nu te-am jignit cu un cuvânt,
ai fost pentru mine înțelegere și mângâiere,
nicicând n-ai auzit de pe buze un cuvânt urât.
Nicodată n-am primit un sărut mai dulce ca al tău,
aceleași atingeri ale tale inconfudabile,
atât de suave erau de mă făceau să simt iubirea
ce părea că-n viața mea n-am s-o mai găsesc,
mă simt și acum în ale tale brațe calde
și de aceia în viața mea nu te-am putut uita.
poezie de Enrique Antonio Sanchez Liranzo (2010), traducere de Ioan Friciu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre cuvinte
Acum spun la revedere ( extras din Profetul )
Acum spun la revedere, ție și tinereții petrecute cu tine,
Parcă ieri ne-am întâlnit într-un vis.
Eram singur și tu mi-ai cântat,
iar eu din dorurile mele ți-am înălțat un turn spre cer;
dar acum somnul nostru s-a sfârșit și visul s-a destrămat,
duși sunt zorii, pentru totdeauna.
Mareele amiezii sunt deasupra noastră, diminețile noastre
au devenit zile pe de-a-ntregul, iar noi trebuie să ne despărțim.
Dacă-n seara memoriei ne vom mai întâlni încă o dată,
vom sta de vorbă iarăși, iar tu îmi vei
cânta un mai adânc, un mai intens cântec.
Iar dacă mâinile noastre trebuie să se reîntâlnească,
noi vom înălța încă un turn spre cer.
poezie clasică de Khalil Gibran, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trecut sau poezii despre seară