Inexprimabilă
Îmi dezvelesc sufletul
Și îngheț durerea din el,
În aceste cuvinte,
Ce nu mai sunt ale mele,
Ci, ale întregii lumi,
Care nu știe să îmi spună,
Și nici eu să întreb,
În deșertăciunea vremii,
Iubirea, cum să-ți pot arăta.
Ce axiome sau postulate,
Ori emoții complicate,
Să pot exprima,
Ca tu să-mi înțelegi simțirea?
Intră în pielea mea,
Trieste ce trăiește sub ea!
poezie de Daniela Achim Harabagiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Un fel de autoportret
Eu sunt cum trebuie să fiu.
Sunt așa, și sunt pe dincolo;
Sau sunt pe dincolo și nu sunt așa.
Dar, nici nu vreau să fiu
Cum trebuie acolo,
Ori sunt cum trebuie
Să fiu dincoace.
Dar cine știe cum trebuie să fiu?
Și cine vrea să fiu cum trebuie ;
Și cine așa și pe dincolo,
Pe dinăuntru, pe dinafară,
Peste tot ce e, ce sunt,
Ce mă-nconjoară,
Ce mișcă, ce moare,
Ce-i bun, ce-i rău și ce doare;
Ce naște, ce duce
Pe dincolo și dincoace de noi,
Din noi, și pe dincolo și pe dincoace,
În lumi stelare, milenare,
Ce sunt sau nu sunt?
Eu sunt cum sunt,
Că sunt sau nu sunt:
Pe dincoace, așa și pe dincolo!
poezie de Daniela Achim Harabagiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Elegie
Sunt prinsă-n chingile iubirii
Și nu e loc să plec și nici să vin,
Am să rămân doar pradă amăgirii,
În suflet am să am, numai venin...
Iubirea ta-i otravă dulce,
La sânul meu o port mereu,
N-o pot goni și n-o pot duce,
Odor sublim și trist, amorul tău.
poezie de Daniela Achim Harabagiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Retorică
De ce căutăm în cuvinte alinarea,
Oare nu sunt ele,
Cele
Ce ne aduc amăgirea?
De ce căutăm în alții iubirea,
Pe când de cea dinăuntru
Din noi, n-avem știrea
Că există?
Și cum de întoarcem privirea,
De la adevărul,
Ce ne salvează firea,
De-l cercetăm în noi în adânc,
Care-i sfânt,
Și ne aduce astfel menirea,
În Univers
și pe Pământ?
poezie de Daniela Achim Harabagiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rugăciune
Mă înclin cu sufletul
Și fac o plecăciune,
Când sânul meu ia forma
Cupei mâinii tale,
Și-n gândul meu cel răvășit,
Am să rostesc o rugăciune,
Umilă, am să rog Cerul,
Să-mi dea să gust nectarul,
În care a picurat doi stropi
Din chipul tău,
De atâta sete,
Până la fund,
Voi bea paharul.
poezie de Daniela Achim Harabagiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Legendă
Din sufletul meu, o bucată,
În acest trup încorsetată,
Bântuie pe Acheron, râul tristeții,
În aval,
În amonte,
Nu știe dacă, în estuar ajunsă,
Unde râul e primit
De-a mării Ionice gura deschisă,
Dincolo de poartă să treacă,
Spre Tărâmul Zeilor.
Titania, regina zânelor,
Știind că noi oamenii, am ales
Libertatea de a încalca regulile,
Mă ceartă, reproșându-mi că
Nu am cerut permisiunea
Lui Poseidon, zeul Apelor,
Și e posibil să-i atrag mânia,
Să-mi tulbure apele
Sau chiar să-mi înfigă tridentul în coaste.
Tentația către acest tărâm e teribilă,
Îmi va fi oare îngăduit să trec?
Cupidon îmi face drăcos cu ochiul,
Știe că m-am îndrăgostit de un Titan,
Dar Titania nu știe,
Nici eu nu știu,
Doar sufletul meu,
Pentru care ea face o vrajă,
Și suflând peste el zefirul,
Îl trimite în Câmpiile Elizee.
poezie de Daniela Achim Harabagiu din O altă dimensiune a sentimentelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Axiomă
Atât de mult am stat,
De vorbă cu tine
În gândurile mele,
Încât, în tot acest timp,
Aș fi putut învăța...
Toate limbile pământului!
poezie de Daniela Achim Harabagiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Regăsire
M-am întors din întuneric,
Sau de unde am fost rătăcind.
Încerc să-mi amintesc că trăiesc
Și că pot să-mi doresc,
Să-mi îndeplinesc visuri.
Las fricile și teama de necunoscut,
Mă regăsesc în sine.
Și chem fericirea să mă inunde!
Dumnezeu este cu mine!
Viitorul, nu-i trecut.
poezie de Daniela Achim Harabagiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rugăciune (variantă)
Mă înclin cu sufletul
Și fac o plecăciune,
Cum sânul meu ia forma
Cupei mâinii tale,
In care-am pus in taina
Un sarut
Ca pe-o pecete
De iubire,
Și-n gândul meu
Cel răvășit,
Am să rostesc o rugăciune,
Umilă,
Am să rog Cerul,
Să-mi dea să gust nectarul,
În care a picurat doi stropi
Din chipul tău,
De atâta sete,
Promit ca
Până la fund,
Voi bea paharul.
poezie de Daniela Achim Harabagiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cuvinte rupte din tăcere
Ce frumos e locul copilăriei tale!
Tu ești trist, la fel ca toamna
Care tocmai a început să ne intre în suflet
Și nu înțeleg de ce.
Mă uit la mine din direcția ta,
Ca și cum m-aș privi cu ochii tăi,
Eu cea rămasă în urmă
Plângând visul tău.
poezie de Daniela Achim Harabagiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Samsara
E toamnă ancestrală, copacii au decis,
Să se dezbrace tainic de- a lor frunză,
Ferindu-și ramurile de un îngheț promis
Al iernii celei aspre, ce urmează.
Tu însă, îmbracă-mă în strai cu a ta iubire,
Ce-o porți adânc ascunsă-n pieptul tău,
Surprinde-mă încet cu-n gând, c-o tresărire,
Cum toamna, ne surprinde cu decorul său.
Eu știu că mă iubești, chiar tu mi-ai spus,
În felul tău ciudat sau chiar original,
Numai că eu, abia într-un târziu am înțeles,
Iubirea mea cuprinsă, de al iubirii val.
E toamnă cum a mai fost și vor mai fi,
Și iarnă și veri și primăveri și fluturi,
Tu mie fuga și revenirea-n rai îmi ești,
Iar eu, sunt o nebună, care te iubește.
poezie de Daniela Achim Harabagiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cuvinte naufragiate
"Să nu uiți!'
Așa mi-ai spus,
Să nu uiți că te iubesc întreit!
Și am crezut
Că asta-i fericirea
În grad absolut
Căușul palmei Domnului
Că e am crezut,
În care ne vom cuibări
Până ce barba iți va albi.
Mai știi
Cand ți- am spus că la tine
În genunchi
Voi veni
Iar tu mi-ai spus
Că preș te vei face
Să nu mi-i rănesc?
Eu am venit iubite
Dar tu leagăn te-ai facut
Pentru trupul alteia
Și mi-ai rănit inima
Sufletul gol
"Un câine șchiop ce vine pe șosea
Prin vifor către tine",
Genunchii mei
Fără rost au rămas.
Și-mi vine în minte întrebarea:
"Ești prost când te îndrăgostești
sau doar prostii se îndrăgostesc?"
Și-atunci mă apropii de mine
Și salvez aceste cuvinte
Ce sunt tot ce mi-a mai rămas...
poezie de Daniela Achim Harabagiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu vreau
Nu vreau zăpada-n cuvinte, iubite,
Înzăpezirea cuvintelor nici gând,
Cuvintele odată înzăpezite
Nu vor mai ajunge la tine curând.
Crăiasă a Zăpezii fii blândă cu ele
Mai lasă-le un timp, cu noi, o vreme
Să zburde, să zboare, să meargă
Ca niște sărutări, buzele noastre s-atingă!
Tu, iarna ce peste cuvinte aduci,
Te rog să n-o faci Iarnă Polară
Crăiasă fă nămeții mai dulci,
Să le putem deszăpezi într-o seară!
poezie de Daniela Achim Harabagiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Telefonul
Am auzit telefonul sunând
Azi noapte,
ca o chemare-n nocturnă
Părea că nu e aievea
Dar cred că era
Strigarea ta disperată
De iubire
Care m-a trezit
ca un aer răcit
de ușă trântită de vânt
Sau doar mintea mea plăsmuind
Cine să știe ce-a fost?
Visele astea, năluciri nocturne...
poezie de Daniela Achim Harabagiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Plouă
Plouă.
Abia de mai simt,
abia de mai văd
ploaia.
Plouă.
Și-o oboseală necruțătoare
tot mai mult mă cuprinde.
Ploaia de tine,
oboseala la gândul tău,
tristețea din mine,
mă face să nu mai simt
ploaia de afară.
Plouă în mine
și mă întreb în gând
cum de nu mă inund?
Și plouă,
și-n mine, și-afară
și mă-ntreb în sinea mea
dac-o să am o arcă
pentru sufletul meu?
Și cine va fi un alt NOE
cu o altă arcă,
în care să intre
și corabia mea?
Stătuse
Ș- a nceput din nou.
Cât o să plouă?
Încerc să mai simt
Somnul din mine,
pe care ploaia mi-l aducea.
Plouă. Ce bine!
poezie de Daniela Achim Harabagiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mirabila povară
Oare, ce e iubirea?
Aș zice, mirabilă povară,
Că-i dulce ca mierea,
Dar haina-i e precară.
Și uneori e mândră,
Iar alteori e tandră,
Și umblă zdrențuită,
De multe ori flamândă,
Și goală cum e, s-ar ascunde,
Dar, nu are unde,
Umblă iubirea-ntre noi desculță,
Vrăjitoare drăguță.
Iubirea..., mirabilă povară...
poezie de Daniela Achim Harabagiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Alter ego
Se făcea că...,
Te-am visat.
Mă făceai să râd,
Din călcâie
Îmi pornea râsul,
Cădea în cascadă,
Și, mă zguduia toată.
poezie de Daniela Achim Harabagiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Metamorfoza
M-am transformat
În pasare
Sunt un cuc
Mic
Fără aripi,
În casă...
Și-mi urlă
Urechile
Și-mi strigă
Ochii
A singurătate
Și tu...
Mierla mea...
Ce mă dori,
Ce mă mori...
poezie de Daniela Achim Harabagiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Brotăcelul
Un copil cu tichiuță
Ține-n mână o broscuță
Și o-ntreabă încetișor:
- Ce-mi cânți astăzi din glăscior?
O baladă, un cântecel
Să pot si eu juca nițel
Sau imi faci un tril ușor
De OAC OAC, în re major?
- Hei fetițo, eu Oac Oac
Sunt un minuscul brotac
Și o să-ți cânt un cântecel
Să poți să-l asculți nițel!
Nu-i un cântec de dansat,
Ci unul de ascultat!
poezie pentru copii de Daniela Achim Harabagiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nedumerire
Am auzit, cândva-ntr-o doară,
Cum că iubirea se măsoară!
De-atunci am o nedumerire:
Care e cuatificarea în iubire?
Știți vreo unitate de măsură
Pentru emoții, dragoste sau ură?
Iar dacă este vreunul care știe
Ar vrea să-mi spună într-o zi și mie?
Eu nu știu să se fi creat vreun for
Care măsoară gradul de amor
Și nici nu cred că este cineva ce poate
Să cuantifice iubirea în intensitate!
Cu siguranță nu s-a născut încă
Alt om care să știe cât e de adâncă
Emoția ce-o simte fiecare
Ca s-o măsoare-n metri, leghe sau picioare!
O fi nevoie de mai multă elocință
Să înțeleg că în iubire nu-i nicio o știință
Și că, deși s-au dat atâtea definiții,
Omul măsoară dragostea doar în emoții?
Poți să măsori intensitatea din privire
Ori scânteierile născute din iubire?
Se poate măsura roșeața din obraz
Născută din iubire sau, poate, din necaz?
S-a născocit oare numărătoarea
Pentru momentele ăn care-s visătoarea,
Ori a ajuns să știe cineva mai bine
Cât de intense sunt emoțiile-n mine?
Există undeva vreo mică șansă
Să mi se numere intrările în transă
Când în momentele de reverie
Nici eu nu știu dacă sunt moartă sau sunt vie?
Stă lângă mine cineva să ia aminte
Emoția ce o transmit eu prin cuvinte
Când strig în gura mare ori șoptesc
"Iubitul meu", "mi-e dor" sau "te iubesc!"?
Pentru căldura din cuvinte-o fi vreun termometru?
Emoția mi se analizează printr-un spectru?
Și dacă eu simt să mă port cu grație
Există pentru asta vreo gradație?
Am înțeles că poți să te școlești,
Dar nimeni nu te-nvață cât ai voie să iubești,
Atunci vin și întreb a nu știu cât-a oară:
Chiar credeți că iubirea se măsoară?
Flori Florentina
27.10.2015
poezie de Florentina Mitrică (27 octombrie 2015)
Adăugat de Florentina Mitrică
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ascendentă
Nestăvilită-i iubirea,
ce o vezi respirând,
din pieptul meu ieșind,
ascendentă, amețitoare,
Înmiresmată ca un parfum
de mirt, de nard
Crescând mereu,
Până la cer, ca niște
vârfuri lungi de brad,
Prelinse de o rază de soare,
Ce ajunge la tine,
Într-o zecime de secundă
Nemuribundă.
poezie de Daniela Achim Harabagiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!