Ascendentă
Nestăvilită-i iubirea,
ce o vezi respirând,
din pieptul meu ieșind,
ascendentă, amețitoare,
Înmiresmată ca un parfum
de mirt, de nard
Crescând mereu,
Până la cer, ca niște
vârfuri lungi de brad,
Prelinse de o rază de soare,
Ce ajunge la tine,
Într-o zecime de secundă
Nemuribundă.
poezie de Daniela Achim Harabagiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Nu vreau
Nu vreau zăpada-n cuvinte, iubite,
Înzăpezirea cuvintelor nici gând,
Cuvintele odată înzăpezite
Nu vor mai ajunge la tine curând.
Crăiasă a Zăpezii fii blândă cu ele
Mai lasă-le un timp, cu noi, o vreme
Să zburde, să zboare, să meargă
Ca niște sărutări, buzele noastre s-atingă!
Tu, iarna ce peste cuvinte aduci,
Te rog să n-o faci Iarnă Polară
Crăiasă fă nămeții mai dulci,
Să le putem deszăpezi într-o seară!
poezie de Daniela Achim Harabagiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Alchimie
Nu știu ce, ceva de la tine,
Mă năucește,
Din lăuntrul tău, nu știu ce,
Mă topește,
Îmi transformă celulele
În cazane imense, clocotitoare
De sentimente.
Gândul tău,
Îmi răsucește și mai rău
Spirala
De acid dezoxiribonucleic,
Într-un ritm de neoprit,
Aproape pandemic,
O reașază într-o coloană,
Ce tinde către plus infinit,
Iar eu sunt,
Într-o permanentă...
Plutire,
Într-o continuă metamorfoză,
De tine!
poezie de Daniela Achim Harabagiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Elegie
Sunt prinsă-n chingile iubirii
Și nu e loc să plec și nici să vin,
Am să rămân doar pradă amăgirii,
În suflet am să am, numai venin...
Iubirea ta-i otravă dulce,
La sânul meu o port mereu,
N-o pot goni și n-o pot duce,
Odor sublim și trist, amorul tău.
poezie de Daniela Achim Harabagiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Contabilitatea sentimentelor
Într-o zi mi-am contabilizat,
Sentimentele.
Am întocmit registrul de casă
și am găsit acolo un pitic.
Apoi am verificat intrările,
Nimic.
În împrejurimi m-am uitat,
Nimic de intrat,
Doar niște invidie
de la indivizi, individe
Și mai multă durere sufletească,
De la cei ce-ar trebui, iubire
să-mi dăruiască.
Au urmat apoi, ieșirile,
La verificat.
La ieșiri, iubire, iubire, iubire,
nemăsurat!
Am întocmit balanța, am tras linie
și am adunat,
Și am constatat,
Ca am de primit!
De la tine Doamne,
Voi primi înmiit,
Iubirea ce n-o primesc,
De la cei ce pretind că o dăruiesc!
poezie de Daniela Achim Harabagiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce jale, ce of și ce dor...
Azi am mai murit puțin.
Doar eu, nu și ideile mele,
Și sper ca ele, să nu moară vreodată,
Eu da, pentru că, nu se poate altfel.
Am murit pentru o rază,
de iubire, și de soare de amiază,
ce-au asfințit mai înainte să răsară.
Și-am plâns înainte să mor,
Ce jale, ce of și ce dor!
Dar nu după mine am plâns,
Am plâns după a iubirii rază
Și cea a soarelui de după amiază,
Ce mai dor, ce mai of, ce mai jale,
Iubirea să moară, mai nainte să răsară,
Să respire, să crească,
Să înmugurească.
Iar soarele, soarele a asfințit,
Mai înainte ca noi să ne fi iubit,
Deși, ne-a văzut, ne-a văzut, ne-a zărit...
poezie de Daniela Achim Harabagiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Axiomă
Atât de mult am stat,
De vorbă cu tine
În gândurile mele,
Încât, în tot acest timp,
Aș fi putut învăța...
Toate limbile pământului!
poezie de Daniela Achim Harabagiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Întristare
Ne mor părinții, Doamne,
Ne mor tați, ne mor mame,
Pierdem rădăcinile,
Bunii și bunicile,
Și-acei la care ne-ascundeam spre casă,
Într-o fugă vijelioasă,
Ca să nu ne muște câinii...
Ne mor, Doamne, vecinii...
poezie de Daniela Achim Harabagiu din O altă dimensiune a sentimentelor/De ziua dorului și alte zile
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gărgărița
Gărgăriță, mărgăriță,
Zbori mereu prin poeniță,
Cu aripi ca de granate
Și buline desenate,
Prin grădini înmiresmate,
Peste case si palate,
Prin livezi si văi și lunci,
Norocul sa mi-l aduci!
poezie pentru copii de Daniela Achim Harabagiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nimic profund
Ce de iluzii...
Totul pare a fi,
Doar "o viziune a sentimentelor",
Vorba lui Nichita Stănescu,
Care ne spunea:
"Să stăm de vorba!"
Dar cuvintele noastre sunt
Doar lungi, nu și sticloase,
Transparente,
Doar iluzie,
Nimic profund...
poezie de Daniela Achim Harabagiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dorul
Dorule, doruț mărunt,
Ce-aș mai vrea să te ascund,
Să te las închis în ladă,
Peste tine munți să cadă!
Să stai singur desbrăcat,
De iubiri înfrigurat,
De iubiri și doruri multe,
Nimeni să nu ți le-asculte!
poezie de Daniela Achim Harabagiu din O altă dimensiune a sentinentelor/De ziua dorului și alte zile
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mirabila povară
Oare, ce e iubirea?
Aș zice, mirabilă povară,
Că-i dulce ca mierea,
Dar haina-i e precară.
Și uneori e mândră,
Iar alteori e tandră,
Și umblă zdrențuită,
De multe ori flamândă,
Și goală cum e, s-ar ascunde,
Dar, nu are unde,
Umblă iubirea-ntre noi desculță,
Vrăjitoare drăguță.
Iubirea..., mirabilă povară...
poezie de Daniela Achim Harabagiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Alter ego
Se făcea că...,
Te-am visat.
Mă făceai să râd,
Din călcâie
Îmi pornea râsul,
Cădea în cascadă,
Și, mă zguduia toată.
poezie de Daniela Achim Harabagiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trubadurul
Într-o continuă visare să îl lăsăm pe el, trubadurul,
să ne înconjoare
Cu acordurile de chitară,
Sufletele noastre mov-albastre,
Să ne recite iară
Povestea unui gând de lună nouă,
Să ne cuprindă cu mainle-amândouă
Nemărginită marea
Și tot mai legănată fie-ne visarea!
poezie de Daniela Achim Harabagiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vei ști!
O altă dimensiune,
Au căpătat sentimentele mele,
Una, nelumească,
Atemporală, astrală,
Aproape ubicuitară.
Și într-o zi, vei știi,
Când le vei vedea, sclipind,
Mai întâi,
În țărâna pe care o calci,
În pietre,
Pe urmă în izvoare,
Ale căror ape, vor curge,
Mereu în aceeași direcție,
Apoi, în frunzele copacilor,
Verzi, îngălbenite,
Ruginite,
Pe cer, pe aripi,
În ochii păsărilor,
Lucind stelele,
În aștri,
În Calea Lactee,
Coborâtă acum,
În Cireșele de Mai pământene!
poezie de Daniela Achim Harabagiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ți-aduci aminte, vară?
Ți-aduci aminte, vară,
Când ne plimbam la țară
Prin iarba fragedă și udă
A blândei dimineți?
Eram copil pe - atunci,
Rebel, naiv, isteț,
Și ne jucam cu ramuri,
Cu frunze și țărână,
Cum ne țineam cu toți de mână,
Nebuni copii neștiutori de frică!
Iar tu măicuța noastră
Gazdă primitoare,
Ne alintai mereu sub soare
Sub roua dimineții care pică!
Îți mai aduci aminte, oare?
poezie de Daniela Achim Harabagiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rugăciune
Mă înclin cu sufletul
Și fac o plecăciune,
Când sânul meu ia forma
Cupei mâinii tale,
Și-n gândul meu cel răvășit,
Am să rostesc o rugăciune,
Umilă, am să rog Cerul,
Să-mi dea să gust nectarul,
În care a picurat doi stropi
Din chipul tău,
De atâta sete,
Până la fund,
Voi bea paharul.
poezie de Daniela Achim Harabagiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ars boni et aequi
Suntem ființe captive
Parcă din noi, fiecare,
În viața altcuiva.
Cerul acesta
Și liberul arbitru
Și noi cu noi
Și noi cu noi înșine,
Când ne vom împăca?
poezie de Daniela Achim Harabagiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Inexprimabilă
Îmi dezvelesc sufletul
Și îngheț durerea din el,
În aceste cuvinte,
Ce nu mai sunt ale mele,
Ci, ale întregii lumi,
Care nu știe să îmi spună,
Și nici eu să întreb,
În deșertăciunea vremii,
Iubirea, cum să-ți pot arăta.
Ce axiome sau postulate,
Ori emoții complicate,
Să pot exprima,
Ca tu să-mi înțelegi simțirea?
Intră în pielea mea,
Trieste ce trăiește sub ea!
poezie de Daniela Achim Harabagiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Copacul cu flori sărate
A prins rădăcini al meu sărut
Ce se înfig până în inima ta
De pe umărul tău drept
Din sărutul meu, un copac s-a-nălțat
Ca-ntr-o târzie desprimăvărare
Un copac cu ramuri de sare
Și flori sărate pe umărul tău a-nflorit
Tu ești bărbatul acel,
Care poartă și duce cu el
Copacul-sărat pe umărul său,
Din al meu sărut, crescut,
Pe umărul tău drept sădit,
Cu lacrima mea udat
Ca o tăcută stalagmită
Ce crește mereu din lacrima mea,
Pe umărul tău mereu va-nălța
Iar tu-i vei căra, sărata povară.
poezie de Daniela Achim Harabagiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Retorică
De ce căutăm în cuvinte alinarea,
Oare nu sunt ele,
Cele
Ce ne aduc amăgirea?
De ce căutăm în alții iubirea,
Pe când de cea dinăuntru
Din noi, n-avem știrea
Că există?
Și cum de întoarcem privirea,
De la adevărul,
Ce ne salvează firea,
De-l cercetăm în noi în adânc,
Care-i sfânt,
Și ne aduce astfel menirea,
În Univers
și pe Pământ?
poezie de Daniela Achim Harabagiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!