Cuvintele înzăpezite

Cuvintele ştii,
Au propria lor existenţă
Nimicite, ele nu pot fi

Cel mult pot fi,
Cum poetul ar spune,
criogenate,
prăfuite,
Îngălbenite de timp,
Înlănţuite,
În gând ferecate,
Înzăpezite,
De zăpada vieţilor noastre,

În eter şi în om aruncate
Învolburate-n simţiri
Cântate în psalmi
Şi-n cântece deocheate

Cuvintele sunt începutul lumii

Ele sunt anotimpurile noastre

Sunt mânuite de limba
ce nu e tractor

Foc sunt,
ca în ziua Cincizecimii,

Sunt Alpha şi Omega,
Dumnezeul trăirilor noastre efemere

Cărămida, mortarul, mistria
Compasul şi geometria
Sunt temelia
arhitecturii poemului.

Cuvintele înzăpezite
În timp vor rămâne ca stâncile

După ce, zăpada odată topită
va curge în râuri şi destine
Adunate din munţi
De cuvinte
Ce-au fost cândva troienite!

poezie de Daniela Achim Harabagiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuvintele noastre

Cuvintele noastre
Au rămas înzăpezite
În Iarna Cuvantului.

Sunaţi la 112!
Să vină cineva
Să le salveze din zăpadă!

Sau să aşteptăm Primăvara Cuvântului!?
"Zăpada, cine-a dat-o, să şi-o ia!"

poezie de Daniela Achim Harabagiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu vreau

Nu vreau zăpada-n cuvinte, iubite,
Înzăpezirea cuvintelor nici gând,
Cuvintele odată înzăpezite
Nu vor mai ajunge la tine curând.

Crăiasă a Zăpezii fii blândă cu ele
Mai lasă-le un timp, cu noi, o vreme
Să zburde, să zboare, să meargă
Ca nişte sărutări, buzele noastre s-atingă!

Tu, iarna ce peste cuvinte aduci,
Te rog să n-o faci Iarnă Polară
Crăiasă fă nămeţii mai dulci,
Să le putem deszăpezi într-o seară!

poezie de Daniela Achim Harabagiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuvintele hibernale

Poetul nu scrie!
Poetul INSPIRĂ!
Eu nu pot
şi nici nu îmi dă voie
respiraţia să folosesc în ceea ce scriu
cuvinte ca "oval" "curcubeu" "corb,"
"lacustre""somnoroase".....
Toate cuvintele pe care le-au folosit
respiraţiile noastre
sunt indicii către cuvintele noi
către cuvinte hibernale!

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dumnezeu nu se ia după cuvintele noastre, ci priveşte până în străfundul inimilor noastre. Nu ceremoniile sau rânduielile au însemnătate, ci dacă inimile noastre sunt îndeajuns de curate sau nu.

Elif Shafak în Cele patruzeci de legi ale iubirii
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nimic profund

Ce de iluzii...
Totul pare a fi,
Doar "o viziune a sentimentelor",
Vorba lui Nichita Stănescu,
Care ne spunea:
"Să stăm de vorba!"
Dar cuvintele noastre sunt
Doar lungi, nu şi sticloase,
Transparente,
Doar iluzie,
Nimic profund...

poezie de Daniela Achim Harabagiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuvintele "singur" şi "singurătate" sunt două cuvinte foarte puternice... aceste cuvinte spun că suntem umani; sunt ca şi cuvintele "foame" şi "sete". Dar nu sunt cuvinte despre corp, ci sunt cuvinte despre suflet.

citat din Donald Miller
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuvintele sunt schimbătoare - ca şi oamenii

Şi cuvintele au
(cel puţin)
doua feţe -
ca şi oamenii.

Cuvintele azi pot spune una,
Mâine - alta.

Cuvintele sunt oglinzi.
Vedem în ele atât,
cât ne lasă
sau nu
Lumina.

poezie de Doina Postolachi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuvintele calde sunt smaralde, cuvintele pline de iubire sunt safire, cuvintele amplificatoare de încredere în sine sunt rubine care se regăsesc în tezaurul unui trai fericit, regesc.

aforism de Michelle Rosenberg
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuvintele mele...

Cuvintele mele,
măiastre păsări călătoare
ce migrează continuu,
arătând, cu precizie astronomică,
doar nordul...
Vă asigur, cu multă ardoare,
că nu sunt mai reci ca gheaţa,
nici mai pufoase ca zăpada
cuvintele mele,
dar, pe unde zboară ele,
peste ape şi munţi,
în urma lor,
rămân în văzduh,
ireale,
cioplite pentru eternitate,
preafrumoasele aurore boreale...

poezie de Dumitru Gherghina din Confesiuni de-o clipă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuvintele noastre sunt cărările faptelor noastre.

citat din Sfântul Ioan Gură de Aur
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mişcările noastre sunt la fel de grăitoare ca şi cuvintele noastre.

citat din Pina Bausch
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

"Liftul spre cer"...

"Liftul spre cer",
Al cărui proprietar
Este poetul Marin Ifrim
Are o mie de etaje.

La parter
Sunt cuvintele poetului
În gura oamenilor de rând.

La etajul 1
Sunt cuvintele "prietenilor"
În piele şi oase.

La al miilea etaj
Sunt cuvintele politicienilor,
Cu toate partidele lor,
Înşirate
La linsul tălpilor
Icoanei
Lui Dumnezeu...

Sfântul Petru se scârbeşte
De umilinţa lor
Şi hotărăşte
Să-i elibereze
Din robia înaltului.

La un semn
Etajul 1000
Se clatină
Sub gravitaţia goliciunii
Şi pe Bulevardul Manifestanţilor
Curg particule infecte
Aprinzând steagul puterii.

La parter
Murmură cuvintele poetului
În timp ce manifestanţii
Urcă pe întuneric
Scara stricată!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubeşte-mă!

Iubeşte-mă de câte ori îţi sunt în preajmă,
Aşează-mi flori înmiresmate-n plete,
Fereşte-mă de un cuvânt ce-aduce vrajbă,
Aşterne peste noi apoi năframă,
Ca luna de al nostru farmec, cumva să nu se-mbete!

Iubeşte-mă magnific şi chiar nepământesc,
Cum pe altcineva, n-ai mai iubit vreodată,
Cât timp pe chipul tău, ai vrea să cadă
Privirea mea, cu un surâs etern lumesc!

Iubeşte-mă cât timp îţi sunt în cale,
Şopteşte-mi un cuvânt din gândul tău!
Iubeşte-mă şi-n visurile tale,
Tu chiar de nu vei ştii, te voi iubi mereu!

Iubirea nu-i de-ajuns, ar spune cineva,
Şi totuşi, iubeşte-mă enorm,
Precum protagonistul din filmul "Undeva- Cândva",
Ca să îţi simt iubirea, chiar şi atunci când dorm!

poezie de Daniela Achim Harabagiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înainte să practici Zen, munţii sunt munţi şi râurile sunt râuri. În timp ce studiezi Zen, munţii nu mai sunt munţi şi râurile nu mai sunt râuri. Dar odată ce ai atins iluminarea, munţii redevin munţi, iar râurile redevin râuri.

autor necunoscut/anonim
Adăugat de sorin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un fel de autoportret

Eu sunt cum trebuie să fiu.
Sunt aşa, şi sunt pe dincolo;
Sau sunt pe dincolo şi nu sunt aşa.
Dar, nici nu vreau să fiu
Cum trebuie acolo,
Ori sunt cum trebuie
Să fiu dincoace.
Dar cine ştie cum trebuie să fiu?
Şi cine vrea să fiu cum trebuie ;
Şi cine aşa şi pe dincolo,
Pe dinăuntru, pe dinafară,
Peste tot ce e, ce sunt,
Ce mă-nconjoară,
Ce mişcă, ce moare,
Ce-i bun, ce-i rău şi ce doare;
Ce naşte, ce duce
Pe dincolo şi dincoace de noi,
Din noi, şi pe dincolo şi pe dincoace,
În lumi stelare, milenare,
Ce sunt sau nu sunt?
Eu sunt cum sunt,
Că sunt sau nu sunt:
Pe dincoace, aşa şi pe dincolo!

poezie de Daniela Achim Harabagiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

M-ai căutat cum îşi caută păsările hrana

într-un ochi de lumină
puteai să strângi pleoapele cu putere
şi să mă chemi
eu sunt atât cât vrei să fiu
o iluzie
sau o femeie cu braţe lungi
o femeie care-ţi atinge fruntea
şi spune că arzi

m-ai căutat cum îşi caută păsările cuibul
în ziua de ieri când cuvintele dulci
au ţâşnit din carnea ta ca scânteile din foc
şi am ars amândoi pe acelaşi rug
puteai să-nchizi ochii
şi să mă chemi
eu sunt atât cât vrei să fiu
o iluizie
sau o femeie cu braţele-n flăcări

m-ai căutat şi mă vei căuta mereu
pentru că din carnea ta vor curge cuvintele
ca dintr-un râu ieşit din matcă
şi toate câmpiile din priviririle noastre
vor sta sub apele limpezi
ale iubirii
eu sunt atât cât vrei să fiu
o iluzie
sau o femeie care îţi trăieşte povestea
în fiecare zi

poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuvintele noastre dezvăluie rafinamentele noastre; ele spun cu discernământ ascultătorului despre compania care le-a păstrat; acestea sunt semnele distinctive ale educaţiei şi culturii.

citat din Dale Carnegie
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vinovată că sunt

Vinovată că sunt
o inspiraţie din amurgul toamnei,
o tulburare de contururi verzi,
o recuperare din suspinele rotite în sânge.

Vinovată c-am intrat în ochiul tău verde
sub cerul tău suspendat peste lume,
vinovată că sunt după geamul unde cad fluturi,
de trecerea galbenă a toamnei
cuvintele triste uitate prin parcuri,
obsedanţii pereţi singuratici,
ziua trecută prin începutul nefast
cu sărutul venit nechemat.

Vinovată că sunt neplecată de atunci,
din aşteptarea reinventată altfel,
unde cuvintele nereparate au trecut dincolo de mine,
eu oprind timpul în extaz pentru noi,
vinovată sunt, pentru amândoi.

poezie de Oana Frenţescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Limba din vis

Cuvintele mi s-au născut în palmă
Crescând din sunetul primordial de "A" -
Rămas la mine-n suflet - dintr-o vară
În care-un înger - strai de humă - îmi croia...

Cuvintele îmi sunt cireşe coapte;
Rotunde, rostogol pe cordul cel roşcat;
Miros a stele ce-au căzut din noapte
Cănd universul fost-a iarăşi scuturat.

Cuvinte "alchimist" - mă inventează
Dacă lipsesc, fiind plecată prin tristeţi.
Şi îi schiţează - în crochiu - o rază
Portretului prea gri ce plânge-n dimineţi...

Cuvintele-mi sunt păsări cântătoare
Numai din sunet - lumea-ntreagă - întrupând;
Sunt suliţe de îngeri către-un soare
De chihlimbar - în care stă captiv - un gând.

Cuvintele îmi sunt păduri de cedri
Foşnind a verde şi-a cărare peste nor.
Acolo vechi druizi trasează cercuri
Iar albii cerbi, în şir, coboară la izvor.

Cuvintele-mi nu s-au născut degeaba,
Au portul princiar, condur nepământesc;
Profund, curat, ele vorbesc în limba
Ce-o ştiu şi eu din vis, dar rar mi-o amintesc.

poezie de Cecilia Birca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunetele articulate prin voce sunt simboluri ale stărilor sufleteşti, iar cuvintele scrise sunt simboluri ale cuvintelor vorbite. Şi apoi, cum nu toţi oamenii au aceeaşi scriere, tot aşa nu toţi oamenii au aceleaşi sunete ale vorbirii, pe când stările sufleteşti, pe care sunetele le simbolizează direct, sunt aceleaşi pentru toţi, după cum, la rândul lor, sunt şi lucrurile ale căror imagini sunt reprezentările noastre.

Aristotel în Despre interpretare, 1
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!