Dimineață cu tine
Fereastra larg deschisă
îmbrățișează zâmbetul dimineții
în mireasmă de cafea aburindă...
Dans suav într-un alb pur se ridică
dintre palmele unor mâini pline de dragoste.
Este chiar ea, bruna mea iubită,
sunt mâinile ei, m-au surprins din nou.
Azi, măcar azi, aș fi vrut să fie invers... păcat!
Prima rază aurie străpunge orizontul,
speriate, lacrimi de rouă se ascund prin iarbă.
Dragul nostru, soarele, tocmai s-a trezit.
Albastrul cerului curge pretutindeni...
O cameră întreagă ascultă în surdină
bucuria buzelor noastre încinse.
Ai gust bun, draga mea!
poezie de Florin Armangic
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Simplitate pierdută
Soarele meu se ridică jovial
peste câmpiile pline de iarbă și flori,
spre bucuria cerului care lăcrimează o rouă densă;
toată viața însetată din mine înflorește,
iar eu dansez fericirea supremă în iarba cu rouă.
Copilul acesta am fost eu,
am alergat desculț pe câmpii,
am atins cu palmele mele stafii îngerești,
iar ele mă bântuie ademenitor, în vis,
când noaptea vine.
Îmi șoptesc în urechi ritualul simplității:
în orice noapte senină, sub luna plină,
copile, stai întins pe spate în grădină
și-admiră meteorii! vor trece...
sunt vise vii ce se sting în surdină, neobservate.
Simplitatea de-atunci
nu o voi mai regăsi vreodată;
voi merge pe cărări spre apus,
voi căuta cu ochii avizi în largul obscur,
în ultima clipă, un răsărit, sperând nemurirea.
Și-n fiecare zi din câte mai sunt,
lumina cade la fel pe pământ,
doar mai mult întuneric în privirea-mi se lasă,
mai orb sunt, mai surd și mai searbăd
și devin mai lipsit de copilul din mine.
poezie de Florin Armangic
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Baladă de iarnă
- Dragul meu Dalb
Singur, unic și drag
Toate sunt în nevăzut...
Lăsă-mă să te-ating, să te sărut!
- Draga mea Dalbă
Oricât îmi ești dragă
Lasă-mă să fiu un fulg de nea
Să mă prinzi suav în palma ta!
- Dragul meu Dalb
Zbor spre tine cu drag;
Te-ating, te zăresc și plutesc...
Dragule, știi tu ce mult te iubesc?
- Draga mea Dalbă
Să-nțeleagă-o lume întreagă
Când sunt în zbor cu tine
Cerurile sunt limpezi și senine!
- Dragul meu... of, Draga mea
Să ne mângâiem împreună poezie...
Tu, un fulg de nea; eu o stea...
Eu inima ta; tu pururi a mea vecie!
poezie de Constantin Anton
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ești
Ești tot ce cuprinde universul!
Ești Pământul pe care îmi merg pașii!
Ești Luna călăuzitoare!
Ești Soarele ce-mi mângâie chipul!
Ești apa ce-mi stinge setea!
Ești râu ce curge prin mine!
Ești munte ce mă ridică la culmi!
Esti TU, pretutindeni!
Vocea ta - muzica sufletului meu,
Mâinile tale răsfățul trupului,
Gura ta - setea buzelor,
Dulceața stupului.
poezie de Maria Nagy
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Deschide fereastra!
Bate cineva în geam.
Deschide, te rog!
Deschide chiar dacă
Nimeni nu e acolo,
Chiar dacă mi s-a părut.
Deschide!
Deschide fereastra larg,
Să mai simțim o dată
Parfumul florilor de tei,
Invadându-ne lacom
Somnul vieții,
În odaia întunecată
De-atâta uitare,
De noi doi.
Știi?!
Cei ce trec
Pe strada noastră
Pot crede
Că nu mai suntem aici.
Aici, unde cândva
Totul era al nostru.
Și fereastra,
Și casa,
Și strada,
Și teii.
Deschide!
Deschide larg fereastra
Iubirii noastre apuse.
poezie de Daniela Reghina Onu din Pași printre pietrele Sionului (iunie 2006, București)
Adăugat de Valentin Mesianic
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nimeni nu fuge de moarte
Nimeni nu fuge de moarte
La ieșirea din munții semeți
apele se limpezesc sărind în cascade
pe fața dimineții soarele își lasă razele
chiar dacă-i rece învăluită-n ceață,
totul se-ntâmplă normal și grăbit,
nimeni nu fuge de moarte,
dar trăiește cu teama în oase.
Nesfârșitul prin care curge văzduhul
lasă în hăuri ecoul
și ziua se ridică din memoria clipei
fără cicatrici pe buzele amiezii
înflorind în ochi bucuria luminii.
Dacă pot să străbat cu sufletul,
odată cu săgeata albastră
voi străpunge cerul cu iubirea de semeni.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cu primăvara la cafea
Mă invită primăvara la cafea
Făcută din toate boabele de rouă
Are cești roșii, din floare de lalea
Și o aromă, dintr-o iubire nouă.
Simt toată dragostea din lume
Când o beau cu zefirul dimineții
Are un gust al nu știu cui anume
Al fericirii sau... poate al vieții?
Ea-mi povestește de iubirea ei
Pe care vrea Soarelui să i-o fure
Este grăbită să-și cumpere cercei
Și pleacă după doruri, prin pădure
Cireșul are mireasmă de iubire
Și stă îmbrățișat cu primăvara
Vin fluturi albi, să-mi dea de știre
Că vor cânta cu mine, toată vara!
poezie de Lucia Guriță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Astăzi este ziua mea
Astăzi, este despre mine,
Deci, vă spun cu dragoste,
Cuvinte de bine.
Deci, pe rând vă mulțumesc,
Pagina că mi-o citiți
Vreau să știți, vă prețuesc,
Că și voi mă prețuiți...
Fiindcă azi e despre mine,
Vă aștept la o cafea,
Am și niște merindine,
Într-un coș de catifea.
Vă aștept pe iarbă verde,
Pe-o poiană, între flori,
Am să am buchet în mână,
Ce l-am strâns mai de cu zori.
Chiar alături, e izvorul,
Zgomotos curge la vale,
Lângă mine, este dorul,
Ce mi se așterne-n cale...
Azi, am să alerg prin iarbă,
Am să cânt cu păsărele,
N-am să am prea mare grabă,
Din rouă, o să-mi fac mărgele...
Azi la mine-i sărbătoare,
Es din casă mai devreme.
Din poiana cu cicoare,
Cine vrea,... o să mă cheme....
poezie de Ludmila Maciuga
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iarba fiarelor
Iarbă a fiarelor, poezie.
Deschide-mi inima ei.
Noaptea înaltă și albăstrie
Și-a făcut din luceferi cercei.
Iarbă a fiarelor, rupe zăvoarele
Dintre dragostea veche și dragostea nouă,
Zorile îmi vor aduce soarele
Și lanurilor mele coapte rouă.
Adună, iarbă a fiarelor, adună,
Banii de aur din adâncu-mi coclit.
Amiaza se ridică și sună
Talgerul cerului învechit.
Ciută de munte, cu pașii tăi,
Iarba fiarelor vreau s-o ajung.
Dincolo de pădurea-n văpăi
Amurgul se prăvale prelung.
Iarbă a fiarelor, aruncă peste
Cuvintele mele pulbere aurie.
Mlaștinilor, ca-ntr-o veche poveste,
Vântul miros de cimbru le-adie.
Urc printre stânci, spre piscuri, mai sus,
Iarba fiarelor scânteie, scânteie.
Iată: noaptea albastră și-a pus
Pe umeri vulpea Căii Lactee.
poezie celebră de Zaharia Stancu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Satra" de Zaharia Stancu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Curge mila ta, Doamne
Curge mila ta, Doamne
Curge mila ta,
Prin crăpăturile ființei
Curge mila ta,
Și peste tot sufletu-mi bucățele
Curge mila ta,
Și mă face întreagă mila ta,
Si luminează întunericul mila ta,
Iar înăuntrul meu ai revărsat iubirea,
Picături din roua dimineții;
Și răzbate lumina printre aripile-mi plânse
Și luminează tot ochiul care vede.
Curge mila ta Doamne
Curge mila ta,
Peste toate mâinile frânte si muncite
Curge mila ta,
Și peste toate tălpile care au călcat pe mărăcini
Curge mila ta;
Și este unt de lemn vindecător,
Și este parfum liniștitor.
poezie de Giulia Mara
Adăugat de Bombastic
Comentează! | Votează! | Copiază!
Viața dă înapoi câteceva
între mine și Ea un punct
o linie continuă și iarăși un punct
de pe marginea liniilor infinite
doar o privire și un semn de rămas bun
nevoia de dragoste pătrunde prin
fereastra deschisă a cerului
pare un fleac
un genunchi așezat pe
muchia uscată a lutului
cere îndurare
liniștea străpunge așteptarea
iar eu
mă pierd mă pierd mă pierd...
poezie de Teodor Dume (2014)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Copila mea
Lacrimă de rouă
căzută,
pe frunza pământului.
Am primit în dar
prin venirea ta,
bucuria - trăirii
și un ocean de dragoste.
Ca un înger de lumină
ai adus strălucirea
din stele
în viața noastră.
În ritm de dans țărănesc
reverși peste noi,
parfum de flori
de primăvară
și prospețime.
Ne odihnești sufletele
în sunetul viorii
cântând balada lui Enescu
și ne molipsești
de tinerețe.
Esti curcubeul
lacrimilor noastre;
De toate acestea
ne bucurăm,
doar printr-o bobiță
de rouă,
trimisă de Dumnezeu,
din dragoste
pentru noi.
poezie de Angelina Nădejde (10 septembrie 2012)
Adăugat de Angelina Nădejde
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost scris un comentariu până acum.
Cineva mă ascultă!
În veac cu putere ocultă
din zid cineva mă ascultă.
cu cât mă coboară pe mine.
cu-atât el mai mare devine.
Iubirea mi-o suge prin tuburi.
mă simt răstignit pe șuruburi,
ce face cu mine nu-i veghea,
el trage din zid cu urechea.
Ai zice că apără, poate,
poporul de rău și păcate,
de cei ce țin arme în liră
de cei care mint și conspiră.
Dar nu el ascultă orbește,
pe om când acasă trăieste,
ne intră-n cearceaf și sub piele,
în creier de gânduri săi-l spele.
Prin mări, electronice unde
în ochi și în tălpi ne pătrunde,
putere zeiască și oarbă
el scris e și-n firul de iarbă.
Ascultă fereastra deschisă
și viermii urcând în caisă,
cum gâfâie-n dragoste mirii,
concertul mărunt al pieirii.
În veac cu poliție multă,
din zid, cineva mă ascultă.
poezie celebră de Adrian Păunescu din Sunt radical (1981)
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Iubiti-va pe tunuri" de Adrian Păunescu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar 
Testamentul iubirii
Cum treci tu prin mine
numai primăvara trece prin muguri,
mirosind a îngeri tăvăliți prin iarbă.
Știu, mâinile care îmi încheie trupul
sunt aceleași care le-au dat zeilor să bea din palmele lor,
cu pete de lună pe ele...
Știu, cel mai frumos m-au scris ele!
Ah, buzele mele te-au cules măr roșu,
îmi tremură ființa,
noaptea și ziua sunt una,
și noi, tot mai flămânzi de noi,
ne naștem unul din celălalt-
două aripi de ape trecând în testamentul iubirii
numele nostru.
poezie de Magdalena Dorina Suciu din Femeie, nu ți-e îngăduit să mori!
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lacrimi roz
De lacrimi roz am auzit așa-ntr-o doară
Și le-am zărit în ochii tăi de primăvară;
Am vrut dulceața să le-o gust, dar lanțuri groase
Nu m-au lăsat s-ating icoana de mătase.
Petale roz, un zâmbet roz, ce feerie!
Dar, ce păcat, privirea mea, nu le mai știe.
Și, poate că nici n-am avut parte de ele,
Că-ntotdeauna le-am zărit printre zăbrele.
Sau, poate-n vise mi-a plouat un roz de vară
Aștept pe gene, rozul tandru să-mi răsară;
Dar, horoscopul mi-a prezis o veste tristă:
Că rozul este interzis, chiar de există.
Într-un muzeu a fost închis în veșnicie
Și știu acum, că viața-n roz, n-o să îmi fie...
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dans pagan pentru sarut
Să povestim un pic de urșii cu măști de dans sălbatic,
Să povestim despre legendele murelor din gura lor
Și de mierea furată cu laba
Să deschidem natura din cutie ca hoții de buzunare
Furând-o de un strop de rouă,
De fantasme ce aleargă în venele mele
Cu gust de tine.
Noi doi descoperim cuvântul
Limba și sufletul,
Sunetul și gura
Ce se înnebunesc în sărutul nostru aviatic
De pe cerul surprins cu lacrima, cu tunetul,
Cu norul ce descoperă forma
Ne putem juca un pic cu doi nori
Transformați în ecou?
Ți-aș fi peștera în care tu ai fi ecou
Ca și gura ta sărutată de mine
Lângă urșii ce dorm cu măstile noastre.
poezie de Ioana Camelia Popa
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Catifea ciocolatie
Ieri mi te-am găsit senină,
Blânda și iubita mea,
Îmbrăcată în lumină,
Bruna mea de catifea...
Mă pierdusem în iubire
Când priveam spre gura ta,
Miroseai a fericire,
Bruna mea de catifea...
Rătăceam într-o visare
Și doream așa, cumva,
Să te strâng în brațe tare,
Bruna mea de catifea...
Te-aș fi strâns, dar mi-era frică
Ca să nu îți frâng ceva,
Draga mea iubită mică,
Bruna mea de catifea...
Erai gureșă, zglobie,
Erai ca o rândunea!
Îmi erai atât de vie,
Bruna mea de catifea...
Însă astăzi dimineață
Mi te-a întristat ceva!
Ești lipsită de viață,
Bruna mea de catifea...
Ochii tăi, odată vii,
Ah, cum străluceau odată,
Azi sunt triști, reci și pustii,
Bruna mea de ciocolată...
Știu că eu sunt vinovatul!
Iarăși te-am făcut să plângi,
C-am dat mâna cu păcatul,
Bruna mea, azi mi te frângi...
Ca o salcie în vânt,
Peste ape aplecată,
Apoi pusă la pământ,
Bruna mea de ciocolată...
Rătăcirea mea de-o clipă
Ți-a luat speranța toată,
Ți-am frânt visul și-o aripă
Înger bun de ciocolată...
Am greșit de multe ori
Azi din nou și încă o dată!
Ți-am frânt vise și fiori,
Bruna mea de ciocolată...
Știu că merit să mă cerți,
Recunosc în sinea mea!
Oare poți să mă mai ierți,
Bruna mea de catifea?
poezie de Florentina Mitrică (9 octombrie 2017)
Adăugat de Florentina Mitrică
Comentează! | Votează! | Copiază!
Papagalul
Poate dorm.
Aerul încins din mansardă, mi-a înăbușit orice putință,
Fereastra larg deschisă, ar trebui să-mi aducă răcoarea,
E de prisos: vântul a încetat orice mișcare,
Canicula a oprit orice umblet, orice călcătură,
Nu se mai aude nici-un zgomot...
Capul mi-a picat din nori pe masă, pe hârtiile care așteaptă,
Pana a alunecat dintre degete.
Scrisesem un singur cuvânt, cu gândul la tine,
Am vrut să încep o nouă scrisoare: Iubită...
Poate visez.
Pe stelajul prăfuit, s-a așezat un papagal, din vecini venit;
Pe fereastra larg deschisă, a intrat val-vârtej,
Răsturnând totul în cale-i,
Îmi împrăștie foile peste tot...
Poate aievea.
Sunt neputincios, nu mă pot apăra, de a striga,
Papagalul uriaș îmi ocupă tot câmpul vizual,
Îl percep, dar nu-l pot gândi, nu-l pot accepta,
E absurd, o vietate absurdă, taciturnă...
Nu face nici un freamăt, dar prin mișcarea agitată,
Fâlfâiri de aripi de pasăre flaubertiană,
Mă răcorește, ca și un evantai, sunt mulțumit.
Pluraritatea de culori este atât de fascinantă,
Încât conturul păsării dispare, rămân doar impresiile,
Culorile, multiculorile, care îmi inspiră o enormă tristețe,
Ca și cum m-aș afla involuntar în stare de doliu,
Plâng, plâng sufletul papagalului, până la metamorfoză:
Culorile au dispărut...
Iubită,
Totul s-a transformat, culorile s-au însumat, într-un alb orbitor,
Văd bătăi de aripi de pasăre dumnezeiască, pură,
Nu mai pot privi, dar sunt supus a ține ochii deschiși
Acestei străluciri...
Apoi nimic, negru opac nemărginit, pictat de aripile
Unui corb vestitor de nenorociri.
Ridic capul, încă bezmetic,
Între timp s-a făcut noapte,
Foile de hârtie sunt peste tot, pe podea...
Călimara s-a răsturnat...
Sunt în viață, tu ești departe, eu sunt absurd...
poezie de Adrian Nicula din Sanctuar sufletului cu aripi frânte (2016)
Adăugat de Adrian Nicula
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ceasul de neliniște
Te-am cules
din boabele de rouă
în ceasul de neliniște
și dor...
să te-nalț în dans de flori
sub muzica stelară
ești aici,
dar gându-mi străbate
oceane și mări
prin ploaia de cuvinte
într-o altă dimensiune
a timpului
privirea ta curge încet
în dulce a nopții
chemare
într-un târziu
ai deschis sufletul
de petale și tremurând
mi-ai spus că mă iubești
stelele ardeau ca niște
făclii sub taina
blândă a cerului
e atâta liniște în jurul nostru
numai visul aleargă
în umbra lunii.
poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de Maria Ciobotariu
Comentează! | Votează! | Copiază!
îl dorim
acest sărut atât de mult
ne dorim asta (!?)
este sărutul care sparge zidul
provoacă furtuna din larg
este picamerul care străpunge piatra
muntele care-și caută diamantul ex
tras de mineri din adâncuri
sărutul nostru are magia în el
luna ne mângâie pe creștet fascinată
de unirea buzelor noastre albastre
de pasiune, câtă pasiune hrănește
trandafirul crescut din noi
născut de tine, iubita mea
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Privii spre un mic bob de rouă care licărea pe un fir de iarbă... Soarele își scălda o rază în el, reflectând un joc de lumini care se fugăreau una pe alta, ca într-un joc de-a mijatca iscat de copii în mahala...
Diana Gangan (1 august 2008)
Adăugat de Diana Gangan
Comentează! | Votează! | Copiază!