Tu și eu
tu...
mi-ai rămas în gură
ca un strop mic de apă
să-l înghit de sete
tu...
cu limba scoasă
arăta-i timpul degeaba
în nisipul auriu din clepsidra veche
distanța...
nu se mai măsoară între noi
e o iluzie
abia ieșită din spital
tratată banal de prost
eu - eram fiul creației
tu - fiica pierzaniei
și fiecare avea un dar
și îl puneam pe rând să vorbească
până... aveai să-mi spui
fă-te mut!
poezie de Vasile Tent
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Te declar vinovat
Tu mi-ai răpit zâmbetul
Și mi-ai frânt zborul,
Mi-ai înnorat privirea,
Mi-ai împovărat gândul;
Îmi privesc viața ca pe o clepsidră:
Câte minute de iubire mi-au rămas?
Se scurg rapid și doar tu ești de vină,
Mi-ai măsluit clepsidra iubirii
Tocmai acum, când mai e puțin
Nisipul ce mi l-ai aruncat în ochi
Pe post de dragoste!
Dar tot e bine: măcar toate firele lui sunt aceeași culoare,
Nu le mai văd pe cele negre
Când am dat mâna cu suferința
Ori de câte ori tu răsuceai clepsidra altcuiva...
Te declar vinovat,
Deși nu am dovezi:
Nu ai ochi pentru rănile mele,
Ba chiar spui că m-am rănit singură!
Te condamn la iubire pe viață,
Să-ntorc clepsidra și s-o pun să cearnă
Numai iubire pură!
poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Timpul din Clepsidră
Mă despart de tine
de fiecare dată
când nisipul din clepsidră
uită să mai curgă...
Întorc mereu clepsidra...
Păcat că timpul nu se întoarce
odată cu ea...
E un alt timp...
... poate fi timpul potrivit,
sau Nu.
Pentru a reînnoi sentimentele...
Care?
Care nu mai pot să se scurgă
prin clepsidra vieții...
Mă despart de tine de fiecare dată...
Dar te revăd mereu....
și atunci...
Zâmbesc ochii. Știu ei de ce...
Uneori...
îmi amintesc...
Întorc clepsidra,
dar nu îmi ajută...
Când nu mai pot
să mă despart de tine...
Ud nisipul cu lacrimi
și mă simt....
De mine însumi, despărțită.
poezie de Anna Panovici din Sfârșit de Autograf
Adăugat de Anna Panovici
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Îți amintești?!
Ți-aduci aminte, Ioane (vai, pardon!)
Ce primenit erai... Și pus în tron...
Și te-ntrebai: (da nu-mi putuși vorbi...)
- De ce mi-ai dat o palmă într-o zi?!
Eram copii, eu mult mai slab, mai prost...
Să-mi amintesc nu are nici un rost,
N-am mai avea nimic de împărțit.
Și totuși este logic să fim chit.
................................................
Hei, cum eram doar noi, te pălmui.
(Năduful meu strâns ani la rând cu sete...)
Când coana Leana, nora, te privi,
Erai întors cu fața la perete...
S-au întristat, cum (ce firesc era)
Dar una zise (cât de speriată)
- Pesemne vine mâine să ne ia.
- Păi, tu, dar nu și eu i-am fost amantă!
- Bătu-l-ar boala dracilor odată!
Să-l tămâiem, poate i-o fi de leac...
Ptiu, drace,-mi scuip în sân dac-am să scap.
Că mi-a promis cândva și zis-a bine:
Când moare, mă va lua cu el, pe mine.
Să-i pui și-o ceapă-n tron și patru fuse...
Și Leana, speriată, le și puse...
Să-i pui și piepten, că era fudul
- Că bine zici! O să te-ascult acum.
Să nu-i spui mamei soacre, ca mă ceartă.
- Of, Leano, cât mai ești și tu de toantă!
Din locul meu, pios, zâmbeam amar.
- Să îți ajungă, iaca, drac șprințar.
Mi-ai luat amanta și m-ai îmbătat,
Mi-ai luat nevasta, singur m-ai lăsat...
Acum să-ți placă să mănânci papară
Că n-ai să te ntorci la mine iară.
Eram dator să-ți dau ce se cuvine,
Deci, dormi în pace, pui de mărăcine.
Că roata vieții iute se întoarce.
Păcat! Că bine-ți stă la patru ace...
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Strop de apa
Cum arde iarba-n secetă și soare,
Tânjind un strop de apă să învie,
Așa îmi arde sufletul și doare,
Că ai în piept o inimă pustie.
Mi-ai dat speranțe, m-ai făcut să cred,
Că tot ce îți dorești există-n mine
Și c-o să am putința să-ți dezmierd
Tot timpul viața, zilele senine.
Mi-ai dat iubire când nu ți-am cerut,
Mi-ai dat o clipă din întreaga-ți viață
Și chiar dacă de mult n-ai apărut
Eu cred că mai există o speranță.
Speră și iarba-n secetă și soare
Că va primi un strop de apă vie,
Speranța-i o iluzie trecatoare.
Iubirea moartă, nimeni n-o învie!
poezie de Valeria Pintea
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Clepsidra poem diamant
Măsoară
mereu timpul
prin curgerea nisipului
ieri, azi și mâine,
zilele trec prin orificiul îngust
totul repetându-se în rutină
doar până când
clepsidra se
sparge...
poezie de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Clepsidra măsoară nisipul ei în cât timp se scurge...
aforism de Corneliu Vornicu (23 martie 2020)
Adăugat de Corneliu Vornicu
Comentează! | Votează! | Copiază!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Răni
am fost alungat
iubeam prea mult lumina și cerul albastru
eram damnatul din cetate
mi-e rău și înghit disperarea
sunt robul trist al ultimei nopți
în suflet o rană
în palme cuvinte
ucise de gândul nebun
mai bate în poartă timpul rămas
n'am casă, n'am rude
aici totul e tragic și trist
m-au internat în spital, bolnav fără leac
un pat, un spital într-o lume bolnavă
tic-tac, tic-tac...
bătăile tac
un stop și atât
rebel într-o agonică lume
curg și pier în tainic mister
azi nu mai vin femeie acasă
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Clepsidra
În adâncul vremurilor pământești,
Când ceasul nu se ostenea să apară,
Timpul deținea orânduiri cerești,
Clepsidra știa cum se măsoară.
madrigal de Mircea Ursei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sunt în stare
să înot în apa teribil de rece
sub luna plină de regrete
înaintez încet și abia respir
privesc cum se mărește distanța
de țărm de nisip
în largul mării
în adâncul ei
unde razele soarelui nu pătrund
înot cât pot
și până când mai pot
durerea mea e ascunsă în fundul mării
stă acolo
e departe de mine
mă cuprinde o sete ne
bună de înghițit toată apa
înot cât mai pot
osteneala vine din durerea
lepădată în larg
continui să înot până mă eliberez
apoi simt cum durerea
mă trage în adânc
unde nu pătrund razele soarelui
unde apa e rece și paralizantă
voi sta acolo cu durerea mea re
găsită pe nisipul rece
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Se scutură nisipul
Se scutură-n clepsidră, neliniștit, nisipul,
Sperând că o minune, să-l poată înmulți,
În sclav al nemuririi se travestește timpul,
Când ultime minute, de noi s-or despărți.
Cuprinși de nostalgie înfăptuim bilanțul,
Înlănțuind succese, eșecuri și regrete,
Desfășurăm cu grijă, de pe mosoare, lanțul,
Deconspirând, pe rând, din multele secrete.
Ceasornicul grăbește spre ultima secundă,
Lăsându-ne cu-aleanul minutelor trecute,
Ciocnim paharul plin, în aburi de colindă,
Și-nsuflețim speranțe din clipe nenăscute.
Dorințele abundă, iar ochii-n cer ne-adună,
E cumpăna-ntre ani și lumea veselește,
Petardele trosnesc, urările răsună,
Clepsidra se răstoarnă, nisipul năvălește!
poezie de Sibiana Mirela Antoche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Elevii erau obligați să vorbească în timpul recreațiilor numai în limba franceză. Acela care era prins că vorbea românește primea o bilă de lemn pe care trebuia s-o poarte până ce prindea pe un alt elev vorbind în limba română spre a i-o trece. Elevul care avea bila, fie la dejun, fie la masa de seară, pierdea dreptul la un fel de mâncare.
Constantin Bacalbașa în Bucureștii de altădată
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aștept să-mi scrii
Să-mi scrii, să-mi spui că in grădină
La noi acasă caisele s-au copt
Că seara la fereastră e lumină
Si toate sunt așa cum știu c-au fost
Aștept să-mi spui dacă la crucea veche
In iarbă-s maci sau fire de mohor
Dacă e gardul rupt si prin el vede
Ochiul tăcut al unui trecător
Aștept să-mi scrii dacă a fost aseară
O ploaie in torent nestăvilit
Si dacă tigla a rămas pe casă
Aș vrea să-mi spui că incă n-am murit.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Îndrăgostită
De la balconul tău
tu... arunci stele pe cer
nu ai somn și...
nu vrei ca prietenul tău
să doarmă
Privești intens până când
îi întâlnești ochii
și de abia atunci
apropierea vă apropie
ca două mâini
ce se spală
poezie de Vasile Tent
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Metodă critică
"Să-mi spui cum să-l înfrunt pe prost
Mai cu temei și mai cu spor."
"Să-l iei la palme n-are rost
Când poți să-l iei peste picior"!
epigramă de D.F. Ionescu Ghindeni (2008)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu mă iubești
nu vii acasă să-mi spui
dacă mă iubești
trăiești numai printre cadavre
te gândești la probe
la modul cum trebuie să-i descoperi
să-i prinzi
e-o luptă pe viață și pe moarte
ai luat-o prea în serios
fiecare caz e provocarea
vieții tale și a carierei
degeaba te aștept toată noaptea
vii când vii împovărat de noua crimă
ai analizat fiecare probă
fiecare fotografie disecată
pentru a găsi un indiciu
care trebuie să-l aducă
pe făptaș în cătușe
sau în cătarea pistolului
scos în grabă
nu mă aștept să vii
și să-mi spui: iubito
un drogat și-a băgat copilul
într-un cuptor cu microunde
pentru că țipa mai tare decât sirena poliției
nu mă aștept la asta
nici să-mi aduci un trandafir roșu
cum e sângele pe care-l vezi
la fiecare caz
dar nu te pot părăsi
te iubesc așa cum ești
jalnic mă trag afară
din relația noastră
încep să semăn eu cu tine
calmă și liniștită
analizând iubirea noastră
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Paharul
îi dau apă unui pahar...
de sete
gratis
îl plimb între degete
apoi îi sărut marginea
cu buzele deschise
Când ajunge gol
mă gândesc la tine
îl împachetez chem poșta
și îi dau adresa ta -
buzele mele ți le trimit amprentate
să le săruți
înainte ca paharul
să fie din nou gol
poezie de Vasile Tent
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Acasă
Dacă pun pâinea pe geam
chem vrăbiile
să-i ciugulească grâul
Nimeni nu mă vede singur
și de aceea mă ascund
Câte boabe pot fi... de foame
pe o felie uscată de pâine?
Pomul preferat și ultimul
l-am ars la foc de frig
Cenușa o îngrop ca amintire
pe locul rămas gol
Câinele meu credincios
mănâncă carnea
și îmi lasă mie oasele
să-mi fie de bine...
e ultimul meu amic
pe care nu am să-l ucid
poezie de Vasile Tent
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe osia timpului adoarme clepsidra
Noaptea legănată în vise de stele
Așează zâmbete în icoana iubirii,
Pe osia timpului adoarme clepsidra
Cu inima-n nisipul despărțirii.
Pictez în cer fereastra de departe
Prin ea să trec, conturul să-ți ating,
În mintea mea doar vânturile bat
Luminând ecoul jertfei ce o strig.
Aleargă lumea-n jur, o viperă vicleană,
Pe iarba nopții visată rând pe rând,
Ar vrea să rupă osul aripilor teșite
De-atâta cuib făcut la mine-n gând.
Ne prindem în sărut ca o clepsidră,
Nisipul nostru e iubirea pură,
Osia timpului e clipa fericirii
Unde tandrețea o lacrimă ne fură!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Timpul
Timpul trece, timpul doare,
Timpu-i sprinten de picioare,
Timpul seamănă și ară
Viața-ntreagă ne-o măsoară.
Ne așteaptă, ne aleargă,
Imperfect, un... treacă-meargă
Ce te poartă-n el hai-hui
După toana dumnealui.
Când scârbos și cabotin,
Când probabil, când senin,
Bun, fertil și arătos,
Mătură cu noi - pe jos.
Ce pedeapsă, ce destin,
Că-i de genul masculin.
De-ar fi fost o "dumneaei",
Am trăi ca niște Zei,
S-ar farda, s-ar pieptăna,
La oglindă mult ar sta...
Noi am fi docili, cuminți,
Ce mai... drepți, ca niște Sfinți.
.......................................
Bonus am avea sub soare,
Vieți și timpuri viitoare,
Orele ar fi copii,
Rodul clipelor târzii...
Timp nebun, holtei, anost:
I-ați nevastă, nu fi prost!
... măcar fă o încercare,
"Timpa"-i încă fată mare
Și te-așteaptă concentrată
Într-o lacrimă sărată,
S-o iubești, s-o drăgălești,
Sau măcar să-i spui povești.
Bănuiam că ești și surd,
De-aia-ți scriu, golan absurd.
De-oi citi, chiar și pe fugă,
Uită-te pe-această rugă
Și învață a ierta,
Fă-te Timp, la casa ta!
poezie de Octavian Lupascu (28 noiembrie 2013)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Eu
M-am văzut și am învins
eram într-o oglindă
cineva...
mă pictase om
poezie de Vasile Tent
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!