Prin fereastra deschisă
respiră în verde
sunet de frunze,
pereţii ascultă
lumini de cuvinte

gogyohka de Monica David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

atâtea frunze
îşi scutură copacul
ca lumina
să scalde fereastra
în cer

gogyohka de Monica David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ascultă cum respiră vântul

Ascultă cum respiră vântul
Lângă fereastra ta iubite
Cum cântă pasărea pe ramul
Străpuns de vise-nmugurite

Priveşte-a stelelor sclipire
Săgeţi de diamante scapă
Şirag la poale de iubire
De unde suflete se-adapă

Lasă-ţi seninul din adâncuri
Să împrejoare răsăritul
S-adune ploile de nimburi
Pe inimi, răstigneste-ţi gândul

Mai lasă palma ta deschisă
Şi-or să te răcorească fluturi
Splendoarea macilor aprinsă
Petalele pe dor să scuturi

Păşeşte-ncet pe amintiri
Cu talpa ochilor cuminţi
Pe lacul searbăd de trăiri
Gheţarii-or deveni fierbinţi

Îmbrăţişează curcubeul, acum,
Când încă nu e tunet
Seninul frunţii peste drum
Prin ploaie să dansezi încet.

poezie de Ana Podaru
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prin frunze
cerul
în stropi
îşi cerne
lumina

gogyohka de Monica David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Flori brodate
pe cer
vibrează
prin frunze
lumină

gogyohka de Monica David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Furat de mirajul eclipsei

Prin fereastra încadrată-n pereţii umbrei
priveşte în depărtare migdalul
cu fructe aromate stăpâne peste tării
ce vindecă ce se mai poate.

Un paharnic se pare de viţă domnească
dezleagă taine cu licori dospite la întuneric
ascunse înlăuntrul singurătăţii
din care sufletul se-nalţă-n lumină.

Furat de mirajul eclipsei spre nemărginire
prin risipa de albastru în pulberi astrale
caut liniştea ce răzbate prin fibra cărnii,
de mierea vâscoasă alunecă-n plăcere
punând în cuvinte glas cristalin
netezit pe clapele albe, mişcătoare
în aula magna în care şi aerul ascultă.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cineva mă ascultă!

În veac cu putere ocultă
din zid cineva mă ascultă.
cu cât mă coboară pe mine.
cu-atât el mai mare devine.

Iubirea mi-o suge prin tuburi.
mă simt răstignit pe şuruburi,
ce face cu mine nu-i veghea,
el trage din zid cu urechea.

Ai zice că apără, poate,
poporul de rău şi păcate,
de cei ce ţin arme în liră
de cei care mint şi conspiră.

Dar nu el ascultă orbeşte,
pe om când acasă trăieste,
ne intră-n cearceaf şi sub piele,
în creier de gânduri săi-l spele.

Prin mări, electronice unde
în ochi şi în tălpi ne pătrunde,
putere zeiască şi oarbă
el scris e şi-n firul de iarbă.

Ascultă fereastra deschisă
şi viermii urcând în caisă,
cum gâfâie-n dragoste mirii,
concertul mărunt al pieirii.

În veac cu poliţie multă,
din zid, cineva mă ascultă.

poezie celebră de Adrian Păunescu din Sunt radical (1981)
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă-aplec peste pagina scrisă
Dar timpul ţâşneste din carte
Pe fereastra larg deschisă...
În urmă rămân frunze moarte

catren de Corneliu Sofronie
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bărbatul: Mulţumesc! Mă oboseşte acest verde irevocabil. Peste tot frunze, frunze, frunze. Până şi rujul tău e verde... Simt că mă prefac în vierme de mătase...

replică din piesa de teatru Iarnă în Rai (Globalizare), scenariu de Valeriu Butulescu (2004)
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fericire

Fericirea?! M-am prins în mătăsurile fericirii,
Alergând după lumină şi vise.
Efectul placebo,
Căci am vorbit atât de mult despre ea
Încât am impus minţii să o picteze
Pe pereţii mucegăiţi ai sufletului
Peste care vântul neliniştii şi-a aşezat haina.
Cu penelul am înţepat întunericul
Şi au sângerat tâmplele îngheţate
Secundele din paharul cu vin.
Lumânarea împarfumată
Mi-a şoptit cuvinte înmuiate în vise.
Nu am vrut să-mi împart fericirea la doi.
Acum este numai a mea
Şi priveşte prin fereastra deschisă
O primăvară ca un buchet de trandafiri.
Privirea de brebenei
A încolţit ca o câmpie de îngeri.
Te iubesc, fericire!

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frunze

Frunze de un verde translucid

soarele topeşte ţigla
de pe acoperişuri.
care se scurge pe ceasurile
zilei

aşa că timpul
se face roşu.

spaţiul invadat de frunze
se face verde.

Viteza gândului meu
capătă nuanţe
de roşu şi verde
şi depăşeşte astfel
viteza luminii.

La început a fost
un cuvânt
colorat de un gând
roşietic-verzui.

poezie de Ilorian Păunoiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

irişi înfloriţi -
prin fereastra deschisă
ochiul luminii

haiku de Carmen Pasat
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

strada pătrunde
prin fereastra deschisă -
o primesc cu drag

haiku de Mario Benedetti din volumul de versuri Ungherul cu haikuuri (Rincón de Haikus) (1999), traducere de Dan Costinaş
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Florile de tei
Prin fereastra deschisă
Aduc parfumul

haiku de Mihail Mataringa (11 februarie 2013)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Haiku

cântec de greier -
prin fereastra deschisă
lecţii de canto

haiku de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tocesc cuvinte
ce nasc
sclipiri
din idei
prăfuite

gogyohka de Monica David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

prin fereastra deschisă
raze de lună
mângâie somnul...
perna ta albă
înroşită de vise

gogyohka de Marin Rada
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Paşi

tăcerea era surdă
uneori îşi amintea un gând fugar
şi desena amintiri din frunze moarte
alteori scria cuvinte pe cer pentru îngeri de ceară
treceam dintr-o stare în altă stare
praful îmi zgâria ochii milenari
nu am auzit căderea
coborâsem prea jos,
poarta era deschisă, treptele atârnau aleatoriu de pereţi
am înţeles
fugeam fără rost pe o spirală stricată a vieţii
m-am aşezat între ulmi şi platani
treceau zile, treceau ani
mă jucam cu frunze în alaiul de toamnă
uitasem să mă ridic
pe ziduri se scurgeau păsări
dimineaţa rupeam anotimpurile
căutând abstractul din palme
am spălat cerul şi am privit în ochii lui, plângea
noaptea şoptea
curgea un fir de iarbă
verde crud, verde nud
roua se termina pe maluri
din lună croiam cuvinte în mirosul rănilor
timpul trecea
cenuşă la picioarele mele
ţipa sub tălpi
atunci m-am întors din drum şi am găsit cuvântul

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sufletul,
cuvinte frământate
pe foile albe
din gânduri
pe rânduri

gogyohka de Monica David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În Linişte, ceea ce oferi este Fiire, însă după ce ai oferit Fiire, nu vorbi despre ceea ce ai oferit, deoarece faci zgomot. Totul vine de la Sine, fără a fi necesar să adaugi ceva, pentru că, practic, nu poţi adăuga nimic Liniştii, deoarece tot ceea ce adaugi deasupra Liniştii, este o formă de sunet, care te va separa de Linişte. Niciun sunet nu are potenţialul de a vorbi limbajul Liniştii, la fel cum niciun cuvânt nu poate să vorbească limbajul tăcerii. Însă, dacă nu poţi vorbi prin tăcere, cu greu o vei face prin cuvinte, căci tot ceea ce vrei să transmiţi nu se află în cuvinte, ci în spaţiul dintre cuvinte, care modelează forma şi ordinea cuvintelor. Niciun învăţător nu predă informaţii, ci cunoaştere, iar dacă învăţăceii ascultă cunoaşterea în Linişte, cunoaşterea devine înţelepciune. Spaţiul sacru al Liniştii se poate vedea şi în privirea celui care nu face risipă de cuvinte, pentru că omul care păstrează măsura, nu îşi va consuma firea.

Cătălin Manea în Întoarcerea la Linişte, Liniştea, Partea I
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sorb
din cuvinte
taina
tăcerea tot mai mult
mă aprinde

gogyohka de Monica David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!