Dimineață de toamnă
Ceața apare din solul brun
Pe câmpul autumnal ca un fum dens.
Iarba grizonată tremură
Sub stratul de rouă matinală.
Copacii seamănă precum
Niște fantome
Care zboară în aer.
Răsăritul de soare
Risipește ceața și
Trezește satul din somnul său.
E deja toamnă!
poezie de Roxana Bulmez din revista "Cugetul"
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Toamnă de câmpie
Pe câmpul cu iarba arsă
Zboară grauri stoluri, stoluri,
Desenând pe cer decoruri-
Ca o pictoriță-n transă!
Apoi fac o buclă-ntoarsă,
Peste vie dând ocoluri,
Pe câmpul cu iarba arsă-
Zboară grauri stoluri, stoluri!
Toamna s-a întors acasă
Și e toată numai doruri,
După vara cu pârjoluri
Simfonile-și revarsă-
Pe câmpul cu iarba arsă!
rondel de Vasile Neagu-Scânteianu
Adăugat de Vasile Neagu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ceața toamnei, vis de jale
Ceața toamnei, vis de jale,
Peste munți și văi s-abate.
Vântul scutură copacii,
Seci fantome dezbrăcate.
Singuratic, trist, veghează
Un copac nescuturat -
Vârful lui cel verde pare
Că-i de lacrime udat.
Pustiirea din natură
Este inima-mi cernită,
Iar copacul verde, dragă,
E icoana ta leită.
poezie celebră de Heinrich Heine (2000), traducere de Ion Bentoiu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba germană. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la De.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.De ce e ceața de vară romantică și ceața de toamnă tristă?
citat din Dodie Smith
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "I Capture the Castle" de Dodie Smith este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la 
Totul se risipește ca ceața prin aer
Pe brațele ei întinși stau nevăzuți șerpii vicleni
așteaptă să-i strângă la piept pe seduși
și nu vor mai scăpa din mrejele fierbinți
țesute diabolic împrejur.
Cuvintele alunecă de la răscrucile gândului
până la triunghiul coapselor nude
cu ecouri mustind în arome de măr copt.
Totul se risipește cum ceața prin aer
unde tulburătoare lumini lichide se nasc,
din ape curcubeie fac arcuri frumoase pe cer,
sub ele orizonturi rămân ca niște porți
pe unde trec anotimpuri cu logos poetic.
Se mântuie de păcate întregul univers
și respiră prin piele bucuria învierii.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zorii s-au ivit, ceața se ridică (Lorelei în oglindă)
Tribute to Heinrich Heine
Pe câmpia verde, de lucernă plină,
Era o prințesă, ca dama de pică
Mergând cu tact, precum o felină,
Zorii s-au ivit, ceața se ridică!
Și cătând pe râu, spre iubirea sa,
Se-aruncă-n vâltoare, ea nu ezită
Departe pe deal, chipul lui se-afla
Zorii s-au ivit, ceața se ridică!
Din apele tulburi, ea tot privește,
Înoata-n continuu, fără pic de frică,
De mai aproape, el parcă o țintește,
Zorii s-au ivit, ceața se ridică!
Într-un final tragic, curentul răului,
O trase în jos, n-a mai putut să zică
Nimic, ci se scufundă cu figura lui
Zorii s-au ivit, ceața se ridică!
poezie de Alex Dospian (26 iulie 2021)
Adăugat de Alex Dospian
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
E iarnă
anului i-au căzut toți dinții
când tremură de frig nu clănțăne
suspină
prin copacii dezvelind ca cerșetorii
cioturi spre cer
se lasă ceața
ne-mbâcsește sufletul
se deapănă peste oraș
un singur corb la scena asta e părtaș -
iar eu
tot mai aștept ca anii
să mă muște cu dinți de ger
de floare
de fruct
de soare
de ninsoare
și mister.
poezie de Elena Malec (9 ianuarie 2009)
Adăugat de Elena Malec
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Maluri
Privesc neputincios
cum primăvara
trece-n vară...
După o scurtă ploaie,
ceața se risipește.
Peste merii în floare,
lumina se revarsă
triumfătoare
în puzderii de stropi de ploaie.
***
Sub gardul de nuiele,
tumultoasa apă a pârâului
desparte năvalnicul dor
de reîntâlnire
a celor două maluri.
În zare,
nori imenși coboară,
stâncile învăluindu-le,
spre a le răpi.
Dar neclintită-i stânca,
și mai strălucitoare-n soare,
după ce negurile trec.
Se-așterne noaptea...
Pe solul pădurii
stelele se lasă lin.
Să pășesc atent
pentru a nu le strivi!
poezie de Vlad Flavius
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dorințe tăcute
Topesc depărtarea
din ceața groasă
între maluri de vise
țes în cuvinte
priviri nenăscute
se zbate chemarea
în zvâcniri nebune
tremură noaptea-n
arcușul viorii.
Departe la poarta lumii
bătrâne anotimpuri
aleargă.
Dă-mi o fărâmă de nemurire
să fiu iar cu tine
pe dealurile albe
când ceața dispare
cu pasul grăbit
răsare luna
eu mă ascund
în dorințele tale.
poezie de Maria Ciobotariu
Adăugat de Maria Ciobotariu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dorul care ne ucide
Am închis ochii
Ca să te pot vedea
Aud ecoul mării
Ceața cade ca o perdea
Te acoperă cu rouă
Chipul ți -l desenez
Unesc picături două
Sânge în ele drenez
Mișcări simple drepte
Mână mea te caută
Dau ceața la oparte
Ochii minții te sărută
Ca-ntr-un vis adevărat
Cerul porțile deschide
Lacrimi cerul a vărsat
Știe dorul care ne ucide
poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ceața
Ceața se lasă peste munți.
Peste pădurile cu brazi cărunți,
Peste florile de tei,
Se lasă și peste ochii mei, ai tăi.
Pământul pare mai rece, mai stingher
Soarele a dispărut de pe cer.
Luna s-a ascuns după nori
Și luceafărul nu mai luminează până în zori.
Dar să nu cădem, iubito, în disperare,
Căci iubirea care pe noi ne-a unit
Are o putere mare și va risipi
Ceața de pe pământ.
poezie de Vladimir Potlog (23 ianuarie 2021)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Oceanul
Caleașca de aur a lui Poseidon,
Zeul mării,
Zboară pe suprafața apelor albastre
Ale Oceanului.
Valurile luminoase
Se transformă într-un drum drept
Pentru a lăsa zeul să treacă
Înspre munții Olimp.
Tridentul îi luminează drumul pe ape
Ca o baghetă magică.
poezie de Roxana Bulmez din revista Cugetul
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
E toamnă
E toamnă pe străzi și lumina e moartă;
E toamnă, din soare-a rămas doar o șoaptă;
E toamnă și cântecul mi se-ntristează;
E toamnă, un stol de heralzi emigrează;
E toamnă pustie,
Gri-cenușie
Și crește-ndărătnic rugina în vie.
Se luptă satirii lumina să-nghită
Mușcând înghețat din natura cernită.
E toamnă, visează izvorul cântând;
E toamnă amară în mine și-n gând.
Fire de ploaie țes lumii veșmânt
Iar ceața zidește cetăți pe pământ.
E toamnă, sarcastic, agonic cuvânt,
E toamnă... ș-atât.
poezie de Alin Cucuruzan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ție
din orașul meu îți zic
nimic nu seamănă a moarte
precum seamănă picioarele mele a dragoste
dezlegate de lut
gura de aer care îmi zboară din piept
îți intră în pori te dilată încât ocupi
universe
pari a pătrunde din niciodată în niciunde
oraș în oraș dragoste fără de dragoste
iubit de cuvânt ca un zid
mă așez la vest de umbra ta
peste mine trec nori albi de sori
parcă moartea seamănă a viu
taci și îmi trimiți elefanți roz
dragoste cu o sută de minusuri
mai aproape de somnul meu
poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Cautatorul de pokemoni" de Angi Melania Cristea este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar 
Zeița nu e sânge sau culoare; ea nu-i decât adierea invizibilă care risipește ceața. La asta și slujește, de altfel, ceața: fără ea, Zeița n-ar fi în stare să dezvăluie că lucrurile pot fi și altfel decât spectrale. De aceea, se spune, e și bine să suferi, căci altminteri Zeița n-ar putea arăta că există o limită a suferinței. De aceea, se pare, și Răul există, Răul fiind perspectiva spectrală, suferința și multe alte lucruri de care Zeița are nevoie spre a se manifesta. Căci fără de Rău, Zeița ar fi diferită sau n-ar mai fi. Dar, iarăși, cine oare ar putea preciza ce înseamnă "diferită", de vreme ce nimeni n-ar putea spune ce anume este Ea în realitate? Ceață și adiere sunt numai niște metafore.
Ioan Petru Culianu în Pergamentul diafan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Gnozele dualiste ale Occidentului" de Ioan Petru Culianu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Adevărul și ceața minciunii
E farul ce pulsează-ntruna
Și necurmat ne străjuiește.
El luminează viu minciuna,
Păcat că nu o risipește.
epigramă de Cornelius Enescu din Adevărul și minciuna (2011)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dezamăgire matinală
Stă în pat și se gândește
Că nu e nici o scofală
Dacă soața se trezește...
Cât timp "dânsa" nu se... scoală.
epigramă de Gheorghe Leu din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Autumnală
Plutește ceața peste munți
Și în visare te coboară,
Acoperă cu vălu-i frunți
Acum ca și odinioară.
Ascunde-n sipete de-argint
Zvâcnirile de vară toate
Văzduhul scaldă-n asfințit
Culori de toamnă patinate.
Și Doamne cât e de sublim
Ca bucuria să ne cheme
Și nesperat să-ntinerim
Ca aurite crizanteme!
Se joacă soarele pe munți
Alungă ceața vălurită,
Te-ndeamnă toamna să săruți
O crizantemă aiurită...
poezie de Gabriela Gențiana Groza (6 octombrie 2008)
Adăugat de Gabriela Gențiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "La mana lui Cronos" de Gabriela Gențiana Groza este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar 
din ceața dimineții
curg lacrimi
de rouă
haiku de Mircea Ursei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Toamnă mică
Pe măsura lui e totul
cu târlici și ochelari
pe bunici i-ar vrea nepotul
niște jucării mai mari...
Pentru el pitic e satul,
arborii-s cât tufănica
și pe patu-i, stând de-a latul,
nu știi, tigru-i sau pisica?
Totu-i seamănă pe lume,
și-n această cărticică
scrisa-am, pentru el, anume,
cântece de toamnă mică...
poezie celebră de Gheorghe Tomozei
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Toamnă mică
Pe măsura lui e totul
cu târlici și ochelari
pe bunici i-ar vrea nepotul
niște jucării mai mari...
Pentru el pitic e satul,
arborii-s cât tufănica
și pe patu-i, stând de-a latul,
nu știi, tigru-i sau pisica?
Totu-i seamănă pe lume,
și-n această cărticică
scrisa-am, pentru el, anume,
cântece de toamnă mică...
poezie de George Tomozei
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!