* * *
sunt ca semnele de
punctuație
mă așez acolo unde mi-e
locul -
numai o dată nu
știu cum am ajuns ca virgula
între subiect și
predicat
iar de atunci stau în
suspensie
poezie de Alexandru D. Funduianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Eu sunt acasă
Eu sunt acasă între zi și vis.
Unde copiii ațipesc, încinși de joacă,
Unde bătrânii seara stau și se înfoacă,
Și vatra luminează locu-nchis.
Eu sunt acasă între zi și vis.
Acolo unde clopotul de seară
adună fetele cu dangătu-i deschis,
lângă fântâna care le veghează.
Și-un tei mi-e pomul preferat;
Și verile tăcute-n sânu-i de abis
Se zbat în ramuri cu un șuierat
Și stau de veghe între zi și vis.
poezie clasică de Rainer Maria Rilke, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Andriescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Știu că nu ești de acord cu mine, dar asta nu te împiedică să faci măcar acordul între subiect și predicat.
aforism de Constantin Ardeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Stări
Doamne, când mi-e greu, eu nu mă rușinez
mă rușinez numai atunci când mi-e bine
între aceste stări - atâta crez
mocnește permanent în rugul stins de mine
Doamne, când afară plouă, nu sunt trist
ci doar atunci sunt trist când e senin și soare
între aceste stări - mereu exist
ca un simbol de permanentă ezitare
Doamne, uite, știu că am să mor și eu
dar unde, când și cum - nu-mi dai să știu
între aceste stări - exist mereu
ca un cuant - când semimort, când semiviu....
poezie de Iurie Osoianu (13 ianuarie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mă simt în plus ca o virgulă între subiect și predicat.
aforism de Dorel Schor
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un sfert de viață îl pierdem făcând legături. Tot felul de legături între idei, între fluturi, între lucruri și praf. Totul curge așa de repede, și noi tot mai facem legături între subiect și predicat.
citat celebru din Marin Sorescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
***(tăricenilor)
✍️
... De continuă s-o scalde,
Eu prevăd că de la anu*
N-o să mai existe ALDE,
Ci doar... Al. D. Funduianu!
epigramă de Alexandru D. Funduianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mi-e dor de sat
Veșnicia s-a născut la sat. (Lucian Blaga)
Mi-e dor de sat, unde veșnicia e la ea acasă,
Mi-e dor de sat unde vinul stă limpede în ulcior,
Unde pâinea e tăiată în două și e pusă frumos pe masă,
Unde mă așteaptă un suflet sfâșiat de dor!
Mi-e dor de sat, unde primăvara pomii sunt în floare,
Mi-e dor de sat, unde miroase a pită coaptă!
Unde se-aude susur de izvoare,
Acolo veșnicia cu adevărat mă așteaptă.
poezie de Vladimir Potlog (13 mai 2024)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când într-o viață n-a reușit să facă un singur acord între subiect și predicat, cum să aibă pretenția să se armonizeze cu cei din jur?
aforism de Constantin Ardeleanu
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă Dumnezeu m-ar chema în această clipă, m-aș duce fără ezitare! N-aș spune: mai stai puțin, Doamne, că n-am ajuns, unde m-ai trimis Tu! Știu precis că, de mii de ori, am ajuns în locul cel mai râvnit de pe Pământ: suflet! Și, de cele mai multe ori, am rămas acolo!
Iulia Mirancea (18 octombrie 2014)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Țara mea
Țara mea este acolo
unde mi-am rostit cuvântul.
Țara mea este acolo
unde-am sărutat pământul.
Țara mea este acolo
unde soarele răsare.
Țara mea este acolo
unde curg limpezi izvoare.
Țara mea este acolo
unde ciocârlia cântă.
Țara mea este acolo
unde libertatea-i sfântă.
Acolo este satul meu.
Acolo-îmi sunt părinții,
În locul dat de Dumnezeu,
de Maica Domnului și sfinții.
Acolo ne este moșia.
Acolo trăiesc români.
Acolo este România.
Acolo suntem noi stăpâni.
poezie de Dumitru Delcă (8 iulie 2018)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dumnezeu știe de ce...
sufletul meu simte depărtarea
ca pe o durere ce
fierbe tăcut
sub poșghița vremii
nu mă încumet să o strig
acolo este locul ei
mă uit în oglindă și
nu văd nimic
degeaba îmi revendic
ceea ce am pierdut
nici umbra
nu se mai agață de mine
și ce trist
trupul mă debarcă
pe deasupra ființei
un alt anotimp
fără amprentă
dar nu-i bai
diferența dintre mine și
celelalte lucruri
e doar
o virgulă pusă între
subiect și predicat...
de fapt
e un simplu gest de intimitate
dăruit vieții
pe care
n-am apucat să o trăiesc
Dumnezeu știe de ce...
poezie de Teodor Dume (2017)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Florile sunt semnele de punctuație ale lui Dumnezeu. Primăvara pune doar... ghilimelele. Verzi!
aforism de Costel Zăgan din Inventeme (aprilie 2008)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Ultima adresă
eu stau undeva, unde timpul a stat
mă caut, știu că mă am
am pus la cap un gând din clipa dintâi
căutam niște pași să ajung iarăși la mine
ultimii pași dintre cei rămași
pășeam înapoi printre ace de brad, prin frânze uscate de griji
plecam dincolo, noi, amândoi
de ajuns nu a ajuns decât pasul, noi am rămas suspendați între noi
acoperiți-mă iarăși cu flori
potecile zac stranii la picioare de nori
șuvoi de sânge țipă în mine, arterele sunt pline de glod
cad firele vieții când pleci
mă cațăr pe firul de iarbă
mă aștepți iarăși în prag
offf, mi-e dor de cel drag
dar pasul e gol, se afundă în nămol
vroiam să mă nasc, dar unde să fac acel pas
acum zac în firul de iarbă țesut între noi
poarta e deschisă dar pragul e gol
sunt pasul uitat într-un veac
și plâng astăzi, mă plâng
eu am plecat cel dintâi
adresa mea o găsiți, mâine, la căpătâi
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
fotografii mișcate tare
distorsiuni
pun demonilor derute
sau ignorându-i pășesc pe muchii
între parabole și instincte
iau cu mine frânte
traiectorii
văd țărmul, dar nu văd marea
ating lumina, dar nu știu Cuvântul, ard
oblic
chimic vântul și nu știu
nu știu unde mi-e pământul
ah, rădăcinile mele lichide
cum mai stau umbră
distorsiunilor!
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!
Văduva la mormântul soțului
Te plâng, când dorul mă apasă,
Aș vrea să stau aici de tot
... Dar seară-i, eu mă duc acasă -
Te pup și... ne vedem la vot!
epigramă de Alexandru D. Funduianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un sfert de viață îl pierdem făcând legături. Tot felul de legături între idei, între fluturi, între lucruri și praf. Totul curge așa de repede, și noi tot mai facem legături între subiect și predicat. Trebuie să-i dăm drum vieții, așa cum ne vine exact, să nu mai încercăm să facem legături care nu țin. De când spun cuvinte fără șir, simt că-mi recuperez ani frumoși din viață.
citat celebru din piesa de teatru Iona de Marin Sorescu
Adăugat de Enache Andreia
Comentează! | Votează! | Copiază!
De ziua semnelor de punctuație
Părinții mei erau la nuntă
Mai drepți ca semnele mirării,
Dar cocoșați de viața cruntă,
Azi sunt ca semnul întrebării.
epigramă de Stelică Romaniuc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poem de duminică
Azi e prima dată când mi-e drag să stau cu mine
azi, chiar nu mai am chef să schimb lumea
dar e un exercițiu ludic să-mi pot expune sufletul
în lumina unui ciob de sticlă colorată de mine...
nu mai calc desculță demult...
dar mă-ntreb, numai! unde se ține
concursul de frumusețe al dumnezeirii
când fiecare zi se ascunde după cealaltă
numai eu... alerg, alerg vrând multe să uit-
celulele mele toate au memorie
toate amintirile îmi ard sub piele
numai Chopin e cântecul meu de răspuns
să-nteleg cum de mi-e drag,
azi să stau cu mine
într-un labirint launtric când cineva
încearcă să urce o scară cu susul în jos...
poezie din autor, Poezii de suflet (8 iulie 2017)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Luna trezește semnele de punctuație ale... nopții!
aforism de Costel Zăgan din Inventeme
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
L-am despăturit un pic
Scriu după cum îmi dictează, se pare, înăuntrul meu.
Uneori, vreo gâză măruntă
își agață piciorușele în semnele de punctuație,
atât de bine scriu.
Aș putea să mă enervez dar sunt calm,
întorc și cealaltă pagină
iat-o pierdută în albul acela în care doar amintirea mișcării sale aiurea rămâne.
Știu, despre mine e vorba,
e ca și cum mi-aș fi despăturit sufletul,
l-aș fi scos din buzunar (aici stă atunci când sunt cinicul naibii)
ca să văd cuvintele mele mai bune decât
mine vreodată.
poezie de Călin Hera din Îmi pun singur miere în ceai (2010)
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!