Eşti martorul suferinţei mele

şi mă bucur să ştiu
că nimic din ceea ce mi se întâmplă
nu se pierde
că ploaia ce curge
de-o vreme
îmi spală fiecare celulă

eşti martorul suferinţei mele
singurul care ştie că sângele
şi carnea
au învăţat să trăiască
pentru un singur cuvânt
scăpat
printre buzele tale

da
tu eşti singurul meu martor
în faţa unui întreg univers
şi stropii de ploaie
trec mai departe
din celulă în celulă
ca din visul meu
în visul tău
şi nimic nu se pierde

da
dragul meu
tu eşti martorul suferinţei fără sfârşit
singurul care ştie
că sinele meu
umblă în pustiu
ca un fiu risipitor
ce se va întoarce
pentru un singur cuvânt
scăpat
printre buzele tale
şi mă bucur să ştiu
că nimic din ce se întâmplă cu mine
nu se va pierde
nimic
totul va trece
din celulă în celulă
din visul meu în visul tău
până la sfârşitul acestei vieţi
şi mai departe

poezie de Any Drăgoianu din Recuperarea sinelui
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îmi zici să fiu frumoasă

dar să visez cuminte
şi noaptea când se-agaţă de ochiul meu tresar
îmi place să te ştiu cu mâinile întinse
spre cerul unde îngeri ne învelesc de zor
şi ameţind de grija că dorul ne e leagăn
asemeni unui câmp rămas pustiu să ştii
că n-am să fiu cuminte
şi-n visul meu vom râde
ca doi copii ce pot
o lume să străbată
doar suflet întru suflet

şi-mi zici să fiu frumoasă
visând ca îngeri taine ce lumea nu le ştie
dar te-ai gândit că poate
în visul meu apari
cu degete de iarbă
şi când adorm tresar
că tu
eşti mai aproape şi mai frumos decât
un înger în lumina
din viul ăstei clipe

eu am să fiu frumoasă
cuminte
niciodată
atâta vreme cât
în visul meu eşti tu

poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Perfectul

Când privesc cerul, miile de stele
Ştiu că am făcut alegerea corectă
Tu eşti eroul din povestea vieţii mele,
Totul. Perfectul într-o lume defectă.

Braţele tale reuşesc să mă aline
Tu eşti începutul şi al meu sfârşit
M-aş pierde dacă te-aş pierde pe tine
Vreau să privim o viaţă fiecare răsărit.

Dragostea ne-a învăţat al ei alfabet,
Iar eu ani întregi am stat să te aştept
În minte se perindă al tău portret
Şi rămâi mereu tatuat în al meu piept.

poezie de Alina-Georgiana Drosu (1 iulie 2017)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!

fiecare om are visul său
visul meu este să
călătoresc printre stele
de aceea ştiu că visul meu
se va împlini doar în vis

gogyohka de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În fiecare noapte

eşti visul meu
în fiecare noapte
nu-ţi voi putea atinge niciodată
mâna sau obrazul
nu-ţi voi săruta
părul negru ca întunericul nopţii
nici ochii tăi care vorbesc
în visul meu
eşti cu întreaga ta făptură
cu răsuflarea fierbinte
şi cu inima care bate
numărând secundele timpului
nu te poate lua nimeni niciodată
din visul meu

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Departe eşti...

departe eşti, iubitul meu, departe eşti de mine,
cu ochii minţii te-nsotesc... şi-aş vrea să-ţi fie bine...
aş vrea să fiu cu tine-acum, aş vrea să fiu o boare,
ce-ţi protejează trupul drag de tot ce-i rău sub soare...

aş vrea să am acum puteri din har dumnezeiesc
şi, ca o umbră, peste tot să pot să te-nsoţesc...
să fiu rază, să fiu briză, vânt să fiu şi să fiu nor,
să fiu tot ce-ţi stă în preajmă, ca s-astâmpăr al meu dor,

să fiu geana dimineţii şi al înserării ceas,
sau un strop micuţ de ploaie ce pe buze ţi-a rămas...
şi, pe ale vieţii tale: căi, şi drumuri, şi poteci,
să fiu iarba ce-ţi păstrează urma paşilor când treci,

tot ce ar permite Domnul ca să-ţi fie de folos,
steaua ce-ţi veghează somnul,... să fiu visul tău frumos...
tare-aş vrea să fiu zefirul ce se joacă-n părul tău,
ca să pot citi în ochii-ţi, că tu... sigur eşti al meu...

poezie de Mariana Cruceru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem pentru mama

Eşti soarele zilelor mele
Eşti ca o lună între stele
Eşti un copac ce mă rezeamă
Eşti cea care mă scapi de teamă.
Eşti mama care m-a învăţat
Să fiu cinstit, să nu mă bat.
Eşti textul cântecului meu
Eşti mamă, viaţă, dor al meu.
Eşti cea ce veşnic mă susţine
Eşti ochii mei care văd bine.
Eşti cea ce ştie când e cazul
Să râd sau să-mi alung necazul.
Eşti cea care îmi sprijini visul
Şi-mi asculţi inima şi plânsul.
Trăiesc cu teamă, vreau iubire
Şi Dumnezeu îţi dă de ştire.
Inima mea, sufletul meu,
Prietenă-mi vei fi mereu.
Eşti textul cântecului meu
Eşti mamă, viaţă, dor al meu.

poezie de Champagne S. Baker, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Visele sunt vise, uneori visezi rău şi nu se întâmplă nimic, visul rău e gândul care n-ai scăpat de el, care ţi se cuibăreşte în suflet şi e numai al tău, venit din păcatele tale.

citat celebru din romanul Moromeţii de Marin Preda
Adăugat de scofieldutza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poetul

Acum în miez de noapte
Poetul se deşteaptă
În mine, ca un om.
E ca un "alter-ego"
Desprins de trupul meu,
Născut din taina-mi neagră
Pe care n-o-nţeleg.
Şi el vorbeşte singur
Şi eu transcriu pe negru
Gândirea lui cu duhul
Din care se încheagă:
Un conţopist pe care
În şoaptă l-a trezit
Să nu-i tulbure visul.
Poetu-ncet dictează
În limba-i de fantomă,
Poem din altă lume
Ce-o ştie numai el.
Glas surd şi somnambulic
Înfăşură în vată
Misterul fără margini
Al sufletului meu,
Că el ştie mai bine
Ca mine, ce nu ştiu.
L-ascult până ce singur
De noapte obosit
Îşi pierde şirul vorbei
Şi iar dispare-n somn, -
În lumea ceea neagră
A tainei ce-l primeşte
Ca tot ce e fantomă
Şi-n care n-am putere
Să-l urmăresc, să-ascult.

Poetu-i totdeauna
În mine un strigoi
Pe care-l simt cum vine
Şi pleacă înapoi.
Poetul e fantoma
Unui miner ce-a fost
Şi care sapă-n mine
Ascunse straturi negre
De zeci de ani lumină,
Şi-aduce visu-n lume,
Visat de nu ştiu cine
În nu ştiu care veac.

poezie celebră de Demostene Botez din Almanahul Literar 1970
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lângă umărul meu cald îţi chemi tăcerea

ca pe un animal singuratic
o laşi să-mi adulmece trupul firav
apoi o înveţi să se strecoare sub piele
departe
tot mai departe
să se strecoare printre organe
să ajungă în sângele cald din plămâni
să-mi taie respiraţia
apoi să adoarmă
în tusea convulsivă
da
lângă umărul meu
tocmai acolo
tăcerea ta adulmecă
şi nici nu ştiu de ce
tusea convulsivă
are legătură cu tine
chiar aşa
dragul meu
după atâta vreme
îţi pui tăcerea să doarmă
în sângele care se va amesteca
până la sfârşitul nopţii
cu toate dorinţele ce vin
din adâncul fiinţei tale
da
dragul meu
lângă umărul cald îţi chemi tăcerea
şi-o laşi să iubească
pentru că
nu-i aşa
într-o iubire perfectă
chiar nu există dezlegare

poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lângă umărul meu cald îţi chemi tăcerea

ca pe un animal singuratic
o laşi să-mi adulmece trupul firav
apoi o înveţi să se strecoare sub piele
departe
tot mai departe
să se strecoare printre organe
să ajungă în sângele cald din plămâni
să-mi taie respiraţia
apoi să adoarmă
în tusea convulsivă

da
lângă umărul meu
tocmai acolo
tăcerea ta adulmecă
şi nici nu ştiu de ce
tusea convulsivă
are legătură cu tine

chiar aşa
dragul meu
după atâta vreme
îţi pui tăcerea să doarmă
în sângele care se va amesteca
până la sfârşitul nopţii
cu toate dorinţele ce vin
din adâncul fiinţei tale

da
dragul meu
lângă umărul cald îţi chemi tăcerea
şi-o laşi să iubească
pentru că
nu-i aşa
într-o iubire perfectă
chiar nu există dezlegare

poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Visul meu

Visul meu împleteşte
Cununi ce nu pier,
Stele-albastre,
Miresme de ierburi şi cer;
Valul cald mângâind
Pescăruşul în zbor,
Gânduri vii,
Paşi ce-adesea mă dor.
Visul meu s-a născut
Din genune şi foc,
Din cădesri şi urcuş,
Dintr-un fluier de soc;
Din lumina filtrată
Prin voal de argint,
Din vârtejuri de ape
Ţâşnind don pământ.
Visul meu împleteşte
Cununi ce nu pier,
Luminiţe ivite
Din tainic ungher;
Păsări albe ţintind
Către cerul înalt,
Râuri vii, şiroind
Printre munţi de bazalt.

poezie de Florina Emilia Pîncotan (25 mai 2018)
Adăugat de Florina Emilia Pîncotan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îngerul meu din paradis

O, tu, înger care în vis îmi apari,
Aş vrea ca niciodată să nu dispari,
Să-mi spui că mă iubeşti,
Tu, frumoasa mea din poveşti.

Aş vrea să nu mă mai trezesc
Din visul acesta plăcut
Lângă tine să fiu
Şi de mii de ori trupul să ţi-l sărut!

Dar aceasta e doar un vis,
Şi tu eşti departe de mine,
Îngerul meu din paradis.

poezie de Vladimir Potlog
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tot ce ştiu e că dacă tu eşti visul meu, eu sunt visul tău.

citat clasic din Jacques Lacan
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nimic din ce am nu este al meu, totul îmi poate fi luat oricând; singurul lucru ce îmi aparţine este sufletul meu şi atitudinea cu care aleg să întâmpin marile necunoscute ale vieţii. Mi se întâmplă lucruri nasoale? Din când în când, sigur. Însă ele nu fac decât să îmi aducă aminte că greutăţile depăşite până acum au fost infinit mai mari şi că nu există probleme, decât provocări. Cea mai importantă este atitudinea noastră faţă de ce ni se întâmplă.

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum ai ajuns aici? Ai crescut dintr-o celulă neînsemnată, mai mică şi decât vârful unui ac. Gândeşte-te puţin! O celulă, ori o sămânţă de mărimea vârfului unui ac a conţinut în sine, în esenţă şi în întregime, fiinţa minunată care eşti tu astăzi.

John McDonald în Mesajul unui maestru
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prin ochii mei

Prin ochii mei
viitorul devine trecut.
Ce dovadă că eu sunt prezentul mai trebuie?
Lumina care îmi inundă ochii,
se pierde în adâncul sufletului meu:
nimic mai cald, nimic mai rece,
nici ploaia de vară ce repede trece
nu capătă altă formă,
alta decât cea pe care eu vreau sa i-o dau!

Închid ochii,
nimic mai există!
Printre scântei, în sinapse, se naşte un gând:
că totul meu este, crescând asimptotic,
limitat de al meu crezământ -
doar ceea ce se poate cuprinde
la umbra acestui suflet sărac.
Ostenită, se aşază ideea
că totul imită ceea ce eu am visat,
nimic mai concret, nimic mai abstract!

Chiar şi lumina
simt cu mă roagă să o trăiesc:
să-mi fie milă, să am de grijă
din ce în ce mai rar să clipesc,
căci pleoapele mele îi sunt călăul
şi o strivesc!
Mai curată, mai vie, mai caldă,
sărmana, cum să existe altfel în noapte,
altfel decât eu o pot imagina?

poezie de Florin Armangic
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fărâmă de nimic

Cu faţa la altarul cerului mă-nchin,
Căci nu ştiu ce taine
Dincolo de el ascunde,
Tu, Doamne! De eşti al meu stăpân,
Mă îmbarcă pe a ta corabie.

Mă simt fărâmă de nimic,
În universul tău misterios şi infinit de mare,
Mă întreb, ce rol are al meu destin?
În teancul tău, de suflete rătăcitoare.

Că mi-ai dat minte să gândesc,
Dar vai! Ce minte scurtă,
Care m-ajută să trăiesc
Şi să-mi învârt destinul
în juru-mi pe orbită.

Şi, Doamne! Cum să nu doresc
Să ştiu, în infinitu-ţi univers
viaţa mea şi-a celorlalţi
Oare la ce ajută.?

Cu faţa la altarul cerului mă-nchin,
Fărâmă de ţărână şi nimic ce sunt,
Ţie, Doamne, de eşti al meu stăpân,
Îţi mulţumesc acum, cât mai am timp.

Până al meu pământ voi părăsi,
Ştiu ce am fost, dar nu şi ce voi fi,
Decât că sunt un suflet rătăcit,
Fărâmă de ţărână şi nimic,
Ca toate celelalte,
deci exist.

poezie de Valeria Mahok (27 ianuarie 2004)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Surâsul tău

Surâsul tău îmi face bine,
Cristalele îţi prind din zbor,
Trec dinspre tine înspre mine,
Ca apa rece le ador.

Eşti un izvor de sănătate
Mă vindeci cu privirea ta,
Îmi eşti frumosul dintre toate
Cele ce-au fost în viaţa mea.

Îmi eşti ca setea dimineaţa,
Îmi eşti ca roua pentru flori,
Îmi eşti în cartea mea, prefaţa,
Îmi eşti cea vie din culori.

Eşti pasul meu spre fericire,
Eşti gândul nopţii şi-l cuprind,
Eşti visul spre o împlinire,
Şi mâna ta vreau să o strâng.

Surâsul tău trăieşte-n rime
În fiecare zi îl chem,
Alungă nopţile nebune
Singurătatea ce-o blestem.

poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem de ură

Te urăsc. Din toată inima.
Totul din mine urăşte totul din tine.
Fiecare mişcare a încheieturii mâinilor mele te urăşte.
Felul în care îmi ţin creionul te urăşte.
Sunetul făcut de oscioarele mele, parcă strivite-n dinţii unui ţipar, te urăşte.
Fiecare corpuscul din mine cântând în capilarul lui te urăşte.

Fii atent! La toate cele petrecute! Te urăsc!

Scama albăstrie de la ciorap, prinsă sub unghia degetului mare, te urăşte.
Amintirile brelocului de la cheie te urăşte.
Oftatul meu meu de dincolo, în vreme ce tu mănânci alune, te urăşte.
Peştişorul de aur al inteligenţei mele te urăşte.
Aorta mea te urăşte. La fel, străbunii mei.

O fereastră închisă este o fereastră închisă şi un simbol evident că te urăsc.

Vocea mea aspră ca o cămaşă grosolană din cânepă: furie.
Ezitarea mea când mă inviţi la o plimbare cu limuzina: furie.
Tandra mea urare " bună dimineaţa": furie.
Ştii cum, în somn, îmi strecor capul sub braţul tău: furie.

Albul ochilor mei rosteşte ură, iar farmecul meu o subliniază.
Sânii mei, relaxaţi în cupele lor, de dimineaţa până seara te urăsc.
Straturi, straturi de ură – parfait.
În orele lungi după ultima noastră dispută, ochi scânteind de furie.
Te disec celulă cu celulă, astfel pot s-o urăsc pe fiecare în tihnă, una câte una.
Plămânii mei, gemeni duplicitari, extind o ură care nu te va cuprinde niciodata-n întregime,
Cu sufletul la gură, ca doi idealişti într-un submarin defect.

poezie de Julie Sheehan, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântecelul Lobeliei

Am fost odată parte
A sângelui şi oaselor tale.
Acum nu mai sunt, acum sunt
Doar o umbră-n strane goale.

În fiecare zi, în zori,
Mă trezesc din visul tău afară
Şi nu mă mai pot întoarce,
Şi plâng... iar zilele zboară.

Nu pierdută, ci abandonată,
Lăsată peste tot în urmă;
Iar aceasta-i gândul meu
Care-n mintea ta tot scurmă.

Nu ştiu nimic, nimic.
Abia pot îngâna două cuvinte.
Dar aceasta este lacrima mea
Pe-obrazul tău. Fierbinte.

Îţi priveşti chipul în oglindă.
Cu cine să-l aseamăn?
Acesta trebuia să fie chipul
Mie geamăn.

Dă-mi mâna de-acolo din somnul tău,
Acum departe.
Altminteri, mereu voi plânge,
Altminteri, voi lăcrima până la moarte.

poezie de Louise Bogan,1897 – 1970, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!