Ploaie

Din picăturile de ploaie,
Gust nemurirea unui înger,
Se răscolesc tălpi de noroaie
Şi te primesc, o, tainic, fulger!

Mi-s lumile sfârşite în eter,
M-au cotropit vagi curcubee,
Mi-e sete de un albastru cer
Să mă înfrupt din noi poeme.

Te simt stingher şi-atât de obosit,
Cu aripile-ţi de mătase,
Şi-mi pare că o eră ne-am iubit
Şi-acum se năruie sinapse.

Din ploaia sfântă te îngădui
Şi te adorm în veşnicie,
Sărută-mi dorul-n care stărui
Şi oferă-mi răsăritul mie!

poezie de Alina Florica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec-descântec

Mi-e sete de stele şi lună,
Mi-e sete de mierea din strună,
Mi-e bine pe-a liniştii scară,
Mi-e ploaie, mi-e pace, mi-e ţară!

Mi-e sete de-albastru şi verde,
De codrul ce-n sine mă pierde,
Mi-e bine cu gândul spre mâine,
Mi-e cântec, mi-e ie, mi-e pâine!

Mi-e sete de frate şi soră,
Mi-e floare, mi-e holdă, mi-e horă,
Mi-e bine, când muguri m-aclamă,
Mi-e înger, mi-e rouă, mi-e mamă!

poezie de Janet Nică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un înger o să-mi coase rana

Îmi plâng zăpezile sub tălpi
şi inima mi-e ca un miel
în calea lupilor
ce urlă a pustiu şi frig...
Unde îmi e cărarea
cu iarba care mă-ndemna
să scriu poeme?

Zadarnic rup cu mâna
ţurţurii din noapte,
mi-e tot mai greu să te zăresc
şi-mi pare că lumina
nu ajunge până la mine.

Chiar dacă carnea
îmi va fi brăzdată,
un înger o să-mi coase rana
si zâmbetul pe buze
îmi va încolţi din nou
la prima liturghie a dimineţii.

poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-e sete

trec nori
surzi
acoperişul capului
lasă ploaia să cadă încet
număr picăturile

din minte-mi coboară
frânghia
în apa fântânii din mine

cine ridică ciutura
apei
spre a nu-mi mai fi
sete de lumină?

poezie de Viorel Muha (iulie 2011)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Picura ploaia

Picura ploaia,
Pe trupu-ti ud si-nlacrimat
Picura ploaia,
Si ai plecat.

Si trupu-ti sincer
In apa se destrama;
Ma sint stingher
Si azi mi-e teama!

Te simt aproape
Te vad zimbind,
Pe-ntinse ape
Rar clipocind.

Hai vino iar
Sa fim din nou un vis
Acum macar
In ploaia paradis.

Te vad plingind,
Si stii ca n-am sa-ti cer
Ca suspinand
Sa pleci din nou stingher.

Picura plaoia
Si ochii-s uzi iubite
Picura plaia-n
Sperante nemplinite!

poezie de Luci Frederiksen
Adăugat de Ramona Alexandrescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să ne iubim în ploaie

Să ne iubim, iubita mea, în ploaie
Stropi să-ţi scalde chipul tău
Eu să fiu un zeu sub soare,
Tu un curcubeu.

Să ne iubim, iubito, în ploaie
Şi stropi să cadă pe părul tău frumos,
Eu să fiu un înger care moare,
Tu să fii un Hristos.

Să ne iubim, iubita mea, în ploaie,
Şi ploaia să fie un castel,
Eu să fiu un rege şi tu regină
Şi să trăim cu dragoste în el!

Să nu ne speriem de ploaie,
Căci ea este apa sfântă, care vine din cer,
Noi suntem două taine,
Şi iubirea noastră - un mister.

poezie de Vladimir Potlog (29 iunie 2009)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi-mi e să mai ning...

Mi-e toamnă, mi-e vis,
mi-e cântec şi ploi.
Mi-e albastru de-abis
Dureros de noi doi.

Îmi este ninsoare şi-mi este descânt.
Îmi este durere şi-mi este furtună.
Îmi este plecare şi-mi este şi vânt…
Şi alb... si nesomn, şi mi-e lună.

Şi mi-este departe de tine şi frig.
Şi mi-e amurg şi pustiu.
Şi mi-e curcubeu şi-mi e să mai ning.
Şi mi-e, unde eşti, să mai ştiu.

Şi sete îmi este şi iar îmi e dor,
mi-e rană de cântec în gând.
Şi-mi este şi spaimă... şi-mi este şi... nor
de ploi prea albastre plângând

poezie de Lelia Mossora (11 iunie 2003)
Adăugat de Lelia Mossora
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noi doi în ploaie

Aş vrea să te ţin în braţe într-o zi de luni
Când ascultăm picăturile reci de ploaie
Stând sub o umbrelă... noi... doi nebuni,
Să te sărut, să-ţi simt a inimii bătaie.

poezie de Alina-Georgiana Drosu (4 aprilie 2017)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sărută-mi gândul

Când simţi că-ţi este dor, sărută-mi gândul,
Ridică-ţi ochii spre albastrul cer
Şi vei simţi cum sufletu-mi stingher
Îl va-ntâlni pe-al tău şi, alinându-l,

Îl va purta în dulce reverie
Spre locul nostru cel secret, din vis,
În care, din eternul cel promis,
Vom mai lua un strop, sau o felie,

Din care, două inimi însetate,
îşi vor mai potoli puţin din dor
sorbind nectar de-atingeri mult-visate
din timpul, pentru-o clipă, iertător.

Priveşte cerul dincolo de nor,
Sărută-mi gândul, şi-ai să uiţi de dor

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

V-aţi îndrăgostit de mine, lacrimi

v-aţi îndrăgostit de mine, lacrimi,
v-aţi îndrăgostit şi-mi puneţi jar,
pe sufletul cuprins de-atâta patimi
şi-mi daţi să gust mereu din cupa cu amar

prea m-aţi iubit şi prea devreme,
v-am cunoscut şi m-aţi pătruns
şi-acum mă părăsiţi alene,
prin ochi şi gene care-mi plâng

îmi sunteţi ca surate îmbătate,
şi rătăcite în mine de demult,
îmi ţineţi sufletul împuns de ace
şi sufletul îi sete de-atâta plâns

m-aţi iubit şi nu m-aţi părăsit lacrimi,
veniţi din ce în ce mai des şi mai curând,
îmi faceţi ochii roşii, storşi de ape,
furaţi răcoarea trupului ce-mi simt plăpând.

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubire cuantică

Noi ne-am iubit când eram slavă,
Mister şi taine printre stele.
Eu din particule rebele,
Iar tu materie suavă

Noi ne-am iubit o veşnicie,
Chiar dinainte de-a fi viaţă.
Precum a fost lăsat să fie,
Tu profunzimi, eu suprafaţă.

Noi ne-am iubit pe când Lumina,
Era doar cuantică iubire,
Pe când voinţa şi nevina
Erau Cuvânt şi nu vorbire.

Şi ne-am iubit adu-ţi aminte
Pe fiecare stea din noapte
Ca două inimi fără minte,
Două intenţii fără fapte.

Noi ne-am iubit de când e lumea,
Chiar dinainte de-a ne naşte.
Eu întâmplarea, tu minunea
Ce într-o zi se vor cunoaşte.

poezie de Ovidiu Vasile
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ploaia salcâmului

În ploaie văd magic, orpheic mister!
De-aceea, s-o simt - doar cu har - se cuvine!
Ofrandă de abur adus-am spre cer -
Ca ploaia să-mi fie-nţeleasă mai bine.

Ce ploaie ciudată! Sub pleoapa-mi de zid
Curg zei ce-au dormit în legende barbare
Cu paşii ritmaţi sub un fulger lichid,
Iviţi din fântâna cu vise bizare!

Din stropii căzuţi - ale sângelui lunci -
Nasc munţi şi ţinuturi cu strigăt de piatră.
Oraşe din veacuri, răsar în răscruci;
Cu zalele ude - eroii - se-arată.

Prezent, viitor şi trecut sunt deodat
Cum ploaia căzută în sine-şi revine.
Cu formele lungi, spre un cer revărsat -
Trec zâne ce fost-au ascunse-n ruine.

Şuviţe de zumzet - albine-n apus -
Hrănite cu "lapte" din gnosticu-mi uger -
Se duc înspre matcă, plouându-se-n sus,
Ca trase de-o sfoară ţinută de înger.

Din mâinile ploii - absorb tainele-ntregi;
Prin seve de-argint - absolutul e-n mine!
Căci eu... sunt SALCÂMUL din pădurea de regi
Să-nfloresc albe ploi doar cu har se cuvine.

poezie de Cecilia Birca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

S-adormi, iubito! ...

De ce stai trează-n miez de noapte,
Iubita mea?! Cu tandre şoapte,
Te-oi adormi în braţe dârze,
Cu calde sărutări pe buze.
S-adormi iubito, legănată,
Doar de privirea mea vegheată!
Din chipul tău să-mi fac oglindă,
Să văd cum dorul mă colindă.
Să te adorm sub cer cu stele;
Ne vor binecuvânta ele,
Cu blândele sclipiri ferice,
Zâmbindu-ne de sus, complice.
Inima ta, de dor zdrobită,
Doar de iubire-i ostoită.
Să te adorm în cânt cuminte
Şoptind duioase jurăminte.
Şi plină de insufleţire,
Să cauţi drum spre izbăvire.
Mă înfăşoară cu-ndrăzneală,
Într-o iubire ce nu-nşeală,
Iar dacă ploaia bate-n ropot,
Vei auzi ding-dong de clopot,
Ce va da lumii-ntregi de ştire
Că ne-am unit într-o simţire.
De ploaia naşte curcubee,
Mintea-ncolţeşte o idee,
Ce poartă iute spre altare
Inimi aprinse, dar hoinare.
Să le unim pe veşnicie,
Cuprinse-n cerc de pirostrie;
Preoţi să le binecuvânte
Cu psalmi, din cărţile lor sfinte.

poezie de Mihaela Banu din Ne învârtim în cercul vieţii (2012)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sete de lumină

din cortexul iubirii renasc în paragraf
nu stau pironită ca o statuie
inima îmi bate în film de ecograf
îşi plânge tristeţea bătută în cuie.

eu m-am întors din zborul unor fluturi
unde se naşte timpul din Cuvânt
trec de răscruci spre noi începuturi
în fiecare sentiment simt un avânt.

nimic nu pare să îmi stea împotrivă
străbat livezi cu mere răscoapte
cu turmele de vise mă salvez din derivă
pândind răsăritul ce apare din noapte.

din adâncuri de sânge se aude o voce
cu sete de lumină şi o foame precoce.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Căzut din cer

Mă îndepărtez
despuiat de frunze
cu urechea surdă la cântecul inimii
unde locuiesc păsările
cu ciripitul plin de priviri.

Ochii adorm obosiţi
şi mâinile
caută (cu disperare) întregul.

Sunt speriat de ghearele lumii;
îmi ascund carnea sub pielea copacilor.
Îmi este cu neputinţă să înţeleg ce vor...,
şi fug.

N-am nici sânge atât de albastru,
să-şi aducă aminte că sunt
viţa unui neam
căzut din cer cu îngeri.

Am numai lacrima unui cuvânt
la care mă uit
cum picură-n poeme.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (13 februarie 2012)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dor de noi

Dacă n-am fi pierdut speranţa
Poate că ne-am iubi din nou
Am regusta din nou esenţa
Sărutului făcut cadou

Pe buzele ce doritoare
Ar soarbe dulcele sărut
În mângâierile în care
Atâta ne-am iubit şi vrut

Ne-ar străluci în ochi privirea
Şi gene, lacrimi, nu ar ştii
Ţi-aş fi în noapte fericirea
La care tu vei vrea să vii

Nu ne-ar mai trebui nimica
Din tot ce nu ar mai conta
Iubirea, ar învinge frica,
Şi-acum în braţe tu mi-ai sta

Aş asculta a tale şoapte
Atât de beat de tine-aş fi!
Mi-ai fi şi zi, mi-ai fi şi noapte,
Precum o stea eu te-aş privi

Aş scrie ne-ncetat poeme
În ele-aş pune tot ce-i sfânt
Ţi-aş fi târziu, ţi-aş fi devreme,
Ţi-aş fi iubirea pe pământ

Dar ne-am pierdut în amănunte
Cât îmi doresc să le uităm
Sunt mult prea mici, mult prea mărunte,
Aş vrea de ele să scăpăm

Să fim din nou amurg sălbatic
Şi răsărit îmbietor
Să-ţi văd surâsul enigmatic
Mi-e dor de noi... mi-e tare dor

poezie de Adi Conţu (24 iunie 2018)
Adăugat de Anna Gheorghiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-e ploaie

Mi-e ploaie toată poezia,
În vers mă picuri cu-nţelesuri
Şi-mi verşi un pic din nostalgia
Tot timpului pierdut în mersuri.

Mă picuri ore-ntregi cu vorbe,
Din doi în doi iar numeri ploaia,
Împerechind doar slove ude
Sperând să ştergi din gând văpaia.

Îmi picuri şoapte peste noapte
Şi visele-mi pudrezi cu ploaie,
Să-nmoi din dorul către mine
Spre dimineţi scăldate-n soare.

Îmi picuri toamna să se ducă
Pe-alei de frunze-npăturite,
De ţi-ar plăcea dulcea culoare,
În galben, versuri aurite.

Şi poezia mi-e o ploaie
Şi dragostea de picuri plină,
E tot o apă curgătoare
Şi numai toamna e de vină.

poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Păcatul

Mă picura pumnal de sânge
din aripa rupta
a unui înger.
Furtuna ce trecu
lăsă în urmă o noapte
ce se scurge greu
din Rai...
Încă mai cad pene albe
stropite cu durere şi cu moarte.
Se aduna corbi în cer,
se împrăştie foc pe pământ,
iar eu zadarnic încerc să adorm
sub aripa ruptă a unui înger...

poezie de Emilia Roşca (13 noiembrie 2007)
Adăugat de Emilia Roşca
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fulg de iubire

Privirea ta ţi-a însoţit suflarea
cu care mă înalţ şi-acum spre cer
în bucuria vântului când marea
o mângâie cu aripi din eter.

Erau în ea scântei mângâietoare,
era căldură şi era ceva
ce mă făcea să cred că nu din Soare,
din ei venea lumina ce-mi purta

Întregul zbor spre locuri neştiute,
cu bucurii simţite doar în vis,
prin universuri noi, nestrăbătute,
cu străluciri ce nimeni n-a descris.

Iubita mea, un fir de păpădie
e, sigur, mult mai greu de ce simt eu
acum, când am aflat că mi-ai dat mie
iubirea ta. Mă va-nălţa mereu.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu din Călător prin gânduri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mie dor de-acasă...

Mi-e dor de iarba crudă, din poteci,
Pe care mi-am păşit copilăria,
De iernile sălbatice... şi reci,
De crângu'-n care cântă ciocărlia.

Mi-e dor de tine mamă... şi de voi,
Mi-e dor de teiul frunzărind în geamuri,
De lacrima căzută... dintre ploi,
Mi-e dor de vânt, de umbre şi de ramuri.

Mie dor de teama sărăciei crunte
De care am fugit aşa departe,
Azi, piatra ei, s-a transformat in munte,
Stă mamă, între noi... şi ne desparte.

Aici, departe, mamă, sângerez...
Mi-e sufletul... arzândă vâlvătaie
N-am timp, în noapte, nici să mai visez,
În zi, n-am timp să mai ascult o ploaie.

Aici, singurătatea-i peste tot,
Mă strâng nespus cătuşele tăcerii,
Am obosit... şi mamă, nu mai pot
O stavilă şi-un frâu să-i pun durerii.

Mi-e dor de-acasă, mamă... tare dor,
De pâinea care sta cu noi, la masă,
Muşcata înflorită, din pridvor...
Mi-e tare dor, mi-e dor... mi-e dor de-acasă.

poezie de Marin Bunget
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noapte de mătase

e noapte diafană cu ea mă învelesc
şi-aştept din steaua mea să vină visul
în lumina dragostei să mă adăpostesc
de coşmarul care adânceşte abisul.

e noapte de mătase cu ea mă răcoresc
gânduri călătoare cuceresc Paradisul
oriunde-s fericită şi viaţa o iubesc
la masa visării mă recheamă scrisul.

sun ploaia de stele astăzi mă mâhnesc
mor lumini astrale, suferă universul
dar ştiu că îngeri steaua mea o păzesc
din strălucirea ei se naşte versul.

dragostea mă inspiră poeme să sădesc
sub cerul albastru le grăbesc progresul.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!