Conștiința și dreapta judecată
O lună plină atinge subtil a mea suflare,
Iar sufletul tresaltă cuprins de-un tainic jar,
Voiește-n zbor să plece către o altă zare,
Să fie doar o clipă, lângă divin hotar.
Și iată-mă cu gândul pe-o iarbă verde crud
Unde-i răbojul vieții cu clipe, ani și fapte,
Conștiința mă așteaptă, zeci de-ntrebări aud
Ea vrea răspunsuri drepte, nu lamentări și șoapte.
"Spune-mi acum de poți, ce-ai dat prin al tău grai
Și prin cuvântul spus ori gândul nerostit?
Te-ai dus către lumină când speriat erai
Sau ai trăit haotic, prin patimi rătăcit?
Ți-ai ajutat vreun frate de rele să nu piară
Sau nici nu ți-a păsat de nesfârșitu-i chin?
L-ai tras din ceața deasă și traiul de ocară
Sau ai privit râzând cum bea mereu venin?
Ai dăruit sămânță de dragoste și pace
Ori ai sădit doar spini și multă mătrăgună?
Căci iată, vine o vreme, când totul se preface
În judecată dreaptă ce faptele-ți adună.
poezie de Rodica Constantinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre zbor
- poezii despre viață
- poezii despre timp
- poezii despre verde
- poezii despre suflet
- poezii despre sperieturi
- poezii despre pace
- poezii despre lună plină
- poezii despre lumină
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
De-atâtea ori...
De-atâtea ori m-ai ajutat
Să ies din grele situații
Cu brațul Tău m-ai ridicat
Să pot munci la reparații.
Mi-ai arătat de-atâtea ori
Ce drum să iau spre rezolvare
Trimis-ai multe sărbători
Și-ai netezit a mea cărare.
De-atâtea ori, Isus iubit
Ai dat răspuns la rugăciune
Când sufletul mi-era zdrobit
L-ai vindecat printr-o minune.
De-atâtea ori prin al Tău sfat
Ajuns-am la râvnita țintă
În viața mea Te-ai implicat
Căci ști ce traiul reprezintă.
De mii de ori mi-ai spus duios
Că-n Slavă totul e splendoare
Când e sezonul secetos
Lași ploaie densă să coboare.
De-atâtea ori... de-atâtea ori
Ai alungat îngrijorarea
Și mi-ai descoperit valori
Să înțeleg ce-i încercarea
Nu pot să număr ce-ai făcut
Până aici în pribegie
Mă bucur că Te-am cunoscut
Și că mi-ai dat o strategie.
Că mă-nsoțești la orice pas
E o favoare și-o răsplată
În orice zi, la orice ceas
Ești bunătate-ntruchipată.
poezie de George Cornici (3 ianuarie 2018)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre valoare, poezii despre sărbători, poezii despre sfaturi, poezii despre răsplată, poezii despre religie, poezii despre ploaie sau poezii despre numere
O, om!
O, om, ce mari răspunderi ai
De tot ce faci pe lume,
De tot ce spui, în scris sau grai
De pilda ce la alții dai,
Căci ea, mereu, spre iad sau rai
Pe mulți o să îndrume.
Ce grijă trebuie să pui
În viața ta în toată,
Căci gândul care-l scrii sau spui
S-a dus... în veci nu-l mai aduni
Și vei culege roada lui
Ori viu, ori mort, odată.
Ai spus o vorbă, vorba ta,
Mergând din gură-n gură,
Va-nveseli sau va-ntrista,
Va curăți sau va-ntina,
Rodind sămânța pusă-n ea
De dragoste sau ură.
Scrii un cuvânt... cuvântul scris
E-un leac sau o otravă,
Tu vei muri, dar tot ce-ai scris
Rămâne-n urmă drum deschis
Spre moarte sau spre paradis,
Spre-ocară sau spre slavă.
Ai spus un cântec, versul său
Rămâne după tine
Îndemn spre bine sau spre rău,
Spre curăție sau desfrâu,
Lăsând în inimi rodul său
De har sau de rușine.
Arăți o cale, calea ta
În urma ta nu piere,
E calea bună sau e rea,
Va prăbuși sau va-nălța,
Vor merge suflete pe ea
Spre cer sau spre durere.
Trăiești o viață... viața ta
E una, numai una,
Oricum ar fi, tu nu uita
Cum ți-o trăiești vei câștiga
Ori fericire pe vecie,
Ori chin pe totdeauna.
O, om! Ce mari răspunderi ai,
Tu vei pleca din lume,
Dar ce ai spus, prin scris sau grai
Sau lași prin pilda care-o dai
Pe mulți, pe mulți, spre iad sau rai
Mereu o să-i îndrume.
Deci nu uita!... Fii credincios
Cu grijă și cu teamă
Să lași în urmă luminos,
Un semn, un gând, un drum frumos,
Căci pentru toate, neîndoios,
Odată vei da seama.
poezie de Sfântul Ioan Iacob de la Neamț
Adăugat de Laura Stifter
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi și poezii despre moarte, poezii despre rai, poezii despre gânduri, poezii despre cuvinte, poezii despre versuri sau poezii despre rușine
Ai câștigat încă o zi? [Have you earned your tomorrow]
Este vreun om mai fericit, că azi te-a întâlnit?
Și-aduce aminte cineva de faptul c-ați vorbit?
Această zi s-a încheiat și truda ei s-a dus;
Vreo vorbă bună cineva de tine oare-a spus?
Ai salutat pe vreun amic pe care l-ai văzut?
Sau i-ai zis "Bună" plictisit și-apoi ai dispărut?
Ai fost meschin și egoist și iute ai plecat,
Sau cineva e fericit că azi l-ai ajutat?
Ziua dispare-n ritm grăbit și vine seara acum,
Ai sprijinit măcar un om ce ți-a ieșit în drum?
Prin ce-ai făcut și ce ai zis vreun suflet e ușor?
E cineva care-a fost trist și-acum e încrezător?
Ai irosit această zi sau ai fost de folos?
În urmă lași nemulțumiri sau lași ceva frumos?
Și ce va zice Dumnezeu în somn când o să cazi,
Ai câștigat încă o zi prin tot ce-ai făcut azi?
poezie de Albert Guest, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre încredere, poezii despre vorbire, poezii despre tristețe, poezii despre somn, poezii despre seară, poezii despre ritm sau poezii despre prietenie
De unde ești?
De unde ești, de unde ai apărut,
Femeie minunată cu zâmbet însorit,
Spune-mi din ce poem ai coborât,
Și de ce în suflet mi te-ai cuibărit?
Căci iată, sufletul mi l-ai umplut,
Cu mii de gânduri și speranțe,
Și inima îndrăgostită a început,
Să-mi cânte numai ode și romanțe.
Prin vene îmi curge fericirea,
Simt inima pulsând cu bucurie,
De câte ori îți întâlnesc privirea,
Sau te aud rostind câte-o dulcegărie.
De unde ești, de unde ai apărut?
Spune-mi, te rog, că nu ești doar un vis,
Că în sufletu-mi de când te-ai pogorât,
Mi-ai transformat infernu-n paradis.
poezie de Paul Aelenei din Primăvara Cuvântului (2018)
Adăugat de Diana Iordachescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre început, poezii despre zâmbet, poezii despre visare, poezii despre poezie, poezii despre muzică, poezii despre iubire sau poezii despre inimă
Cartea de identitate a sufletului
Cartea de identitate a sufletului
Este cuvântul.
Mângâieri line, șopot de izvor,
Dansul fluturilor
Sau vocea soarelui
Alunecând în fotoni
Prin labirintul ce
Desparte univers de ocean
Și plaje de vis...
Ori poate urtuna sau vreun tsunami
Măturând în goana lui fericirea.
Noi suntem lipsiți de cartea de identitate,
Ori poate că cea pe care
O ținem prinsă la butoniera sufletului
Este înconjurată de umbre.
Ori poate că nici nu-i a noastră.
Viziuni sumbre...
Doar harul, ori defectele noastre
Poartă un nume,
În timp ce noi purtăm
Ca pe un drapel de tăcere,
Deznădejdea sau fericirea,
Prinsă în lanțuri de gheață,
Pentru a nu se-nălța către stele.
Luptând sub faldurile aceluiași vis,
Cu fiecare clipă ce ne-a rămas de trăit,
Înțelegem de ce n-am murit
Eu, ei, ele sau tu...
Tu ești mirajul acestei vieți
Și miracolele se nasc prin tine!
poezie de Rodica Nicoleta Ion din ROGVAIV-ul stărilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre voce, poezii despre viziune, poezii despre tăcere, poezii despre stele sau poezii despre plajă
Spune-mi
Spune-mi cum visul te-a găsit
tremurând în gând cu mine
ori în taină te-a iubit
și s-a întors cu iz de tine?
Spune-mi de ce gândul te-a durut
când l-am trimis să te întrebe
de ce ți-e freamătul tăcut
și m-ai împietrit în tâmple?
Spune-mi cum noaptea te-a primit
în ale sale brațe cu iubire
să știi că mi-ești veșnicul ursit
și vers etern în poezie?
Spune-mi tu, domn între stele
de ce te-ai oprit la mine-n piept
ori să mă ferești de rele
ori viața-ntreagă să te-aștept?
Nu am răspuns la toate cele
doar un gând ce mă frământă
să fii lumina de la stele
sau doar iubirea ce mă cântă?
poezie de Mirela Crâșmaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre noapte
Ai strigat... și Ți-a răspuns
Ai strigat în toiul nopții
Când inima-ți era plină
De adânca beznă-a morții
Și-ai primit pe loc lumină;
Domnul ți-a îndreptat iar sorții
Pe cărarea Sa divină...
De vrăjmaș întemnițat
Și legat în întuneric,
Ai văzut când ai strigat
La Domnul Atotputernic,
Cum ți-a fost iluminat
Iar sufletul cadaveric...
Ai fost groaznic înrobit,
Prins în cursă, la răscruce,
Cu tot sufletul zdrobit...
Dar când te-ai plecat la cruce
Dumnezeu te-a izbăvit
Și ți-a dat o pace dulce...
Ai strigat în viața ta
De nenumărate ori
La Domnul cu inima,
Strâns de-ale vieții vâltori
Și-ai văzut tăria Sa
Chiar cu ochii-ți muritori!
Ai strigat la Cel ce-aude
Șoapta din inima ta
Și suspinul ce se-ascunde
De atâtea ori în ea
Și-ai văzut cum îți răspunde
Domnul în dragostea Sa...
Ai strigat din strâmtorare
Și întorsuri fără ieșire
Către Cel plin de îndurare,
Bunătate și iubire
Și-ai văzut ce Mână tare
Ți-a dat grabnic izbăvire!
Ai strigat când lupta vieții
Era așa de înverșunată
Încât "Zorii Dimineții"
Nu părea să-i vezi vreo dată,
Dar lumina libertății
Ți-a fost grabnic arătată!
Ai strigat învins de lipsuri
Către Cel ce totul poate
Și-ai văzut frumoase visuri
Împlinindu-ți-se toate
Căci din orișice abisuri
Domnul pe ai Lui îi scoate!
Ai strigat când Mărturia
Se izbea de ziduri reci
Și tu nu găseai tăria
Peste-acestea să mai treci,
Dar Domnul ți-a dat bucuria
Să-aduci roadă pentru veci!
Ai strigat când disperarea
Sfredelea-n sufletul tău
Și din umbră încercarea
Te îmbrâncea din rău în rău
Și atunci ți-a schimbat starea
Dumnezeu cu brațul Său!
Ai strigat când neputința
Ți-a îngenuncheat din plin
Perspectiva și ființa
Și-ai văzut Harul divin;
Ți-a dat Domnul biruința
Izbăvindu-te deplin!
Amintește-ți și răspunde
Înaintea Celui care
Vede totul și aude,
Și în bunătatea-I mare
Niciodată nu Se-ascunde
Refuzându-ți vreo chemare;
Ai strigat la El mereu
Și-ai primit întotdeauna
Ajutor când ți-a fost greu
Ori te sugruma furtuna...
Dar față de Dumnezeu,
Tu te-ai răzvrătit întruna.
Ai strigat când ți-a fost greu
Și-ai primit răspuns de sus
Însă, ai uitat mereu
Să-I dai slavă lui Isus!
L-ai păstrat cumva pe - eu
Totdeauna mai presus!"
Ai strigat din groapa morții
Și-ai privit la Cel ce aude
Și cu drag îndreaptă sorții
Celor morți pe căi zălude...
Ți-A răspuns și-n miezul nopții
Dar tu tot nu-I vrei răspunde...
Ai strigat din încercare
Surprins de boli fără leac
Și-izbăvirea ți-a fost mare
Căci din veac și până-n veac
Domnu-I plin de îndurare,
Dar tu-L tot respingi buiac...
Ai strigat când te îngrozea
Valul morții, furios
Și-ai putut mereu vedea
Slava lui Isus Hristos,
Dar te complaci în a cădea
Iar în spațiu întunecos...
Dus de marea înfuriată
Ai strigat întotdeauna
Din bărcuța inundată;
Domnu-A potolit furtuna,
Nu te-a lăsat niciodată
Dar Tu L-ai rănit întruna...
Ai strigat... căci deznădejdea
Te-a înfrânt și umilit
Dar când în Hristos nădejdea
Ți-ai pus, ai fost izbăvit,
Dar n-ai fugit de primejdea
De-a fi iarăși înrobit....
Ai strigat... și Ți-a răspuns
Totdeauna Dumnezeu,
Dar lăsatu-te-ai pătruns
De răspunsul Lui, mereu,
Sau încă nu ți-a ajuns
Bunătatea Lui la eu?!
O, părăsit și uitat de lume
În necazuri și la greu...
Domnul te-a strigat pe nume
Și te-a căutat mereu,
Să înțelegi un lucru anume:
- Ești iubit de Dumnezeu!
Ești iubit de El și-așteaptă
Să iei azi o hotărâre
De-apuca pe calea dreaptă
Fără nici o șovăire...
Și cu inimă înțeleaptă
Să răspunzi la Mântuire!
poezie de Ioan Hapca din Reflecții
Adăugat de Vasile Brendea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre mântuire, poezii despre întuneric, poezii despre miezul nopții sau poezii despre furie
Tur-retur
Să merg în pace? Da, când voi pleca!
Dar nu e nicio grabă, nu-i așa?
Mai am și răsărituri de văzut,
Și mări, chiar și oceane, de trecut,
Mai am atâția trandafiri de dat
Și-atâtea suflete de alintat,
Mai am și visuri, multe, de-mplinit
Acum și mâine sau... prin infinit.
Cu ce a fost, acum sunt împăcat,
Iar ce va fi... nu știu, căci n-am aflat
Nimic prea sigur. Nici nu mă omor,
Când știu că sufletu'-i nemuritor.
De ce mi-aș face griji, sau geamantan,
Când știu că pe acolo-i tot ce am?
De ce aș plânge pentru-o viață, doar,
Când alta mă așteaptă la hotar?
Așa că, dragii mei, plec doar puțin
Deși eu aș mai sta, de n-ar fi chin
Nu pentru mine, pentru cei din jur.
Doar toți avem biletul... tur-retur!
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Călător prin gânduri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viitor, poezii despre trandafiri, poezii despre promisiuni, poezii despre plâns sau poezii despre ocean
De ziua îndrăgostiților 2012
Știam, știam cândva să zbor
Și numai știu.
Știam, cândva să mor
De ce sunt încă viu?
Visez, visez că zbor
Și mă trezesc.
De tine... mi-este dor
Și te doresc.
Văd, sau poate că visez
Văd o luminiță.
Doresc, să mă distrez
Doresc a ta guriță.
Te văd, îți văd gurița
Ești tu, ești minunată.
Te chiamă... Luminița
Departe-ai fost plecată.
Spune-mi, de ce-ai venit
De ce mă vizitezi?
Cumva, ți-ai amintit
Și vrei să te distrezi?
Spune-mi, șoptind ușor
Spune-mi, dacă mă placi.
Și dacă, ți-a fost dor
O vizită să-mi faci?
Spune-mi, cum o mai duci
Cu sănătatea, banii.
Spune-mi, că te usuci
Mi te usucă anii?
Spune-mi, tu, ce mai faci
De mult, n-ai mai vorbit.
Și spune-mi, de ce taci
De ce m-ai părăsit?
Știam, că nu-mi vorbești
Știam, știam.
Știam, că-ți amintești
Și nu greșeam.
Și eu, mi-am amintit
Mi-am amintit de tine.
Și eu, m-am tot gândit
Că Luminița-mi vine.
Ia loc te rog, și stai
Statul, e gratuit.
Poate îți vine grai
Și poftă de iubit.
Nu vrei, stai în picioare
Și cred că obosești.
Îți crește... aripioare
Și sper să te trezești.
Acum, te-ai răzgândit
Te-ai așezat pe pat.
Citesc al tău privit
Privești îngândurat.
Acum, tu, ai clipit
Și-o lacrimă îți vine.
M-atingi, ți-ai amintit
Ți-ai amintit de mine.
Acum, și eu te simt
Ești sinceră și rece.
N-aș vrea să mi te mint
Și un fior îmi trece.
Acum, te-ai răzgândit
Și vrei să te ridici
Îmi dai, ultim, privit
Și-ai vrea, ceva, să-mi zici.
Să-mi zici... că ai venit
De mine ți-a fost dor.
Ai lăcrimat, privit
Și n-ai făcut amor.
Și te-nțeg... prea bine
Ai fost a mea soție.
Porți, amintirea-n tine
O amintire vie.
Și te-nțeleg... cum ești
Cum ești, și cum vei fi.
Cu timpu... 'mbătrânești
Și vom îmbătrâni.
Și te-nțeleg... acum
Acum sau niciodată.
O vizită, un drum
O zi, îngândurată.
O zi, care o știți
O zi... deosebită.
O zi, de-ndrăgostiți
O zi, sărbătorită.
poezie de Paul Preda Păvălache (14 februarie 2012)
Adăugat de Paul Preda Păvălache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre gură sau poezii despre sănătate
Pe cărări de pași târzii
De-am avut o clipă grea,
De-am avut zile senine,
Dorul de mi-a lăcrimat,
Nu ai fost tu lângă mine.
De-am pășit prin iarbă verde,
De-am trecut tărâm uscat,
De mă înecam prin sete,
Mâna ta, tu nu mi-ai dat.
De-mpleteam dorul ce naște,
La icoane mă rugam
De tot greul ce mă paște...
Nu alăturea-mi erai!
De mi-a fost ori greu, ori bine...
Nu știu! Am uitat! S-a dus!
Dacă n-ai fost lângă mine,
Ce mai ai acum de spus?
poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zile, poezii despre naștere, poezii despre mâini, poezii despre icoane sau poezii despre dor
Treziți-vă!
Pluteam ușor prin liniștea din jur
Pe aripi zdrențuite de milenii
În zborul prin întinsele-mi domenii
De pe Pământul încă imatur.
Un zbor prin întuneric și lumină,
Prin ură și iubire sau prin vis,
Prin munți semeți ori peste un abis,
În zile reci sau nopți cu lună plină.
Aud, de la un timp, suspinul greu,
Un geamăt dintr-o cruntă suferință
Al mamei ce vă crește cu credință:
Natura ce-o tratați ca neființă.
Treziți-vă! Atunci, din zborul meu
Am să arunc pe cer un curcubeu.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Gândul pierdut
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre suferință sau poezii despre prăpăstii
Adevar si lumina
Privirea și gândul
năluce aleargă
prin spații și-n timp,
cândva,
doar de zei vizitate,
și-ades încărcate
cu patimi, cu doruri
Privirea-mi senină
absoarbe lumină
și gândul străbate
milenii și fapte,
mă plimbă prin noapte
cu pași de lumină
și zboruri de taină,
cu buze flămânde
și trupul arzând de dorință,
cu vise ce-aleargă spre tine
cerșind,
doar adevăr și lumină!
poezie de Cernea Rodica
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre plimbare, poezii despre dorințe sau poezii despre adevăr
Omule, oricine ai fi
Omule, oricine ai fi,
Vine și la tine o zi.
De ești bogat sau sărac
Și tu vei fi judecat.
Oricâte conturi ai bancare
Să știi: ești numai o suflare
Și acele conturi nu-ți slujesc
De suflet de nu te îngrijești.
Căci sufletul-n viața ta,
Are nevoie de ceva
Ce poate tu nici nu gândești
Sau poate vrei să îl rănești?
El vine de la Dumnezeu
Spre El tânjește tot mereu.
Și atunci când tu te-ai împăcat
Cu Dumnezeu de-a devărat,
Să vezi ce suflet mare ai.
La conturi mari ce le visai
Importanța tu nu le mai dai
Căci sufletul îndrepți spre Rai.
Și-ncepi apoi a te-ntreba
De unde vii
Unde-i pleca
Ce sa-ntâmpla cu viața ta.
Iar sufletul te va-ndrepta
Să mergi și tu la Golgota.
Căci viața cineva și-a dat
Să ai iertare de păcat.
Să vezi sufletul chinuit,
Ce bucurie a primit
Căci nimeni nu ți-o poate da
Doar El, Isus din Golgota.
Ori ești bogat, ori ești sărac
Tu Domnului să-i fii pe plac
Căci banii nu-ți pot garanta
Căci vei ajunge-n Slava Sa.
poezie de Elena Fărăgău (21 ianuarie 2009)
Adăugat de Alexandra
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sărăcie, poezii despre iertare, poezii despre creștinism, poezii despre bănci sau poezii despre bucurie
Dilemă prin ploaie
Mersul tău prin ploaie
Rai sau iad văpaie?
Mersu-ți ca prin vis
Iad sau paradis?
Mersul tău pe drum
Flacără sau scrum?
Drumul tău prin mine
Pleacă sau mai vine?
Pasul tău prin sânge
Râde sau se plânge?
Ochiul meu privindu-l
Sufletu-i sau gândul?
poezie de Marius Robu din Carte de bucăți (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre râs, poezii despre sânge, poezii despre ochi sau poezii despre iad
Umbrela razelor de gând
Privești spre depărtarea mea ori zarea
la care numai gândul tău ajunge,
iar pentru mine-i un abis în marea
neliniștei ce inima-mi străpunge?
Te văd, în gândul meu, privind departe
și nu știu de-i trecut sau viitorul
spre ce a fost și astăzi ne desparte,
spre ce-ar putea redeștepta fiorul
pe care îl simțeai demult cu mine
în nopțile albastre și senine.
Încerc privirea-ți verde să o caut
prin amintiri sau oglindită-n unde
să simt din nou cântarea unui flaut
cum pieptul mi-l inundă când pătrunde
cu note blânde, sunete duioase,
în sufletul ce nu demult dansase.
Ești veselă, ești tristă sau o pace,
nedefinită clar, te izolează
la marginea iubirii ce păstrează
doar amintiri din ce în ce sărace?
Umbrela ta, ferindu-te de Soare,
ți-ascunde o iubire care moare.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Zece
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sunet
Scrisoare către Adrian Păunescu
Sunt zece ani, ca zece clipe
Ce-s duse în eternitate,
De când un înger cu aripe
Te-a smuls din lumea noastră, frate!
Și spre o viață în lumină
Te-ai dus cu el uitând de noi,
De-atunci, tot așteptăm să vină
O veste din lumea de-apoi,
Prin care să ne spui cum este
Pe-acolo să nu ne-ngrozim;
Să știm că nu-i doar o poveste,
Ce foarte des o auzim...
Că prin celestele meleaguri
Nu-i nici suspin, nici întristare,
Că nu sunt de trecut nici praguri
Și viața e o sărbătoare.
De-aici, din Cârna, vreau să știi,
Că stăm mai mult ascunși în casă
De teama unei pandemii...
Că viața nu mai e frumoasă!
Sunt zece ani, cât zece clipe
Trăite în eternitate,
De când un înger cu aripe
Te-a smuls din lumea noastră, frate!
poezie de George Ceaușu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre îngeri, poezii despre vinovăție, poezii despre scrisori, poezii despre pandemie sau Ai o scrisoare de dragoste frumoasă?
Mi s-a rătăcit și urma...
Pe cărarea de la Rediu mi-am pierdut pașii în timp,
Mi s-a rătăcit și urma către casa părintească,
De vreo șapte ani încoace pe cărarea de pe câmp
Nu mai trec și-au început spini și bălării să crească
Am bătătorit cărarea-n ierni cu ger și-n veri fierbinți
Prin mireasma de rășină de la crengile de pin
Nu simțeam nici ger, nici ploi când mergeam către părinți
Ca să fac din toamna mea, toamna lor cu cer senin
Parcă-i văd cum așteptau cu privirea înduioșată
Și împovărați de ani păreau umbre a tot ce-au fost
Aveau ochii plini de rouă ațintiți mereu spre poartă
Doar ca să-și vadă copiii... altfel viața n-avea rost...
Dar s-au dus în zbor cu îngeri lăsând umbrele sub cruce
Împăcați cu soarta lor și credința-n Dumnezeu
Au lăsat a nimănui casa lor de la răscruce,
Eu am rătăcit cărarea, dar îi port în gând mereu...
Astăzi fac cărări spre stele cu privirea către cer
Și prin casă ard tămâie cu miros ca de rășină
Dar nu pot oricât aș vrea să-i mai protejez de ger
Doar aprind o lumânare și plec capul spre țărână...
poezie de Ioana Gărgălie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vară, poezii despre toamnă sau poezii despre rouă
Părinte ( * )
visu-mi se destramă...
din roua dimineții,
în privire,
s-a înălțat uimirea -
adâncă-n fire,
cătând iar Cerul...
prin ceața trupului
privire...
Copilă,
visul nu e stâncă,
e doar nisip ce își adună
firele din gânduri,
din simpla ta privire,
din Privire,
și din tulpina de tăceri,
râzând uimire
spre-a Soarelui
sublimă revenire...
când alb
e datul Soarelui să-ți fie,
velință sufletului,
în a ta pornire,
gândul se-mpacă
și furtuni de stele,
coboară-ncet
prin rodul câmpului...
și iele
încearcă timpului,
măsura-n fapte...
de-aceea ele
se arată doar în noapte,
când pleoapa,
tâmpla o așterne între perne,
când trupul obosit
i-un bulz în piele,
când sufletul
aleargă printre lumi
când tu nu poți să cânți,
să te aduni...
Copilă,
destrămarea-i doar poveste...
visul se-nalță-ntreg,
zăpadă fină-n creste...
și munții
îl alintă,-l cresc pe frunți,
tu doar,
încearcă veșnic,
să-l ajungi...
Părinte,
în tâmpla stângă-mi arde,
inima câmpului
și geana mi se zbate,
de câte ori aștern pe-o pernă,
capul...
mintea-mi adoarme
dar sufletul, săracul,
nici eu nu știu pe unde întâlnește,
herghelii...
în tropot surd l-aud,
prin vijelii...
când roua-n palmă,
blândă mi se-așază,
Lui doar,
îi spun că trupu-mi este
doar o bază,
un zid în care,
sufletul frământă,
tot ce e dor,
ce-i lest,
ce-i sfântă,
Iubirea,
bucuria de a fi,
printre legende,
fir de clipe vii...
Copilă,
lasă candela să ardă...
astrele-ascultă
ruga ta înaltă
și vin pe rând,
prin îngeri te-nconjoară,
cu aripa de vis,
te cheamă,
te-nfioară...
și-ți cresc în tine,
Dorul călător,
de a trăi în ceru-ți,
senin izbăvitor...
poezie de Anne Marie Bejliu din Gânduri, rânduri (3 august 2010)
Adăugat de Anne Marie Bejliu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trup și suflet, poezii despre înălțime sau poezii despre zăpadă
O frunză-ngălbenită...
O frunză-ngălbenită-mi bate-n geam
Șoptind că-i timpul să mă-ntorc la matcă,
Ea a simțit adesea că-n suflet, eu jeleam,
Chiar de trăim haotic zicând mereu; -Ce dacă!
Spre frunză am privit prin lacrima ascunsă,
Dorind să-i prind mesajul și timpul ei puțin,
Dar am simtit durere și inima străpunsă
De-o suliță fierbinte ce-n vârf ținea venin.
M-am așezat rănită pe strat de frunze moarte
Agonizând o vreme printre năluci și frig,
Dar o lumină vie m-a dus în zbor, departe,
La ușa mântuirii și-am început să strig.
Deschide-mi, Doamne, sunt oaia rătăcită,
Privește-mă cum sufăr și rana-mi sângerează!
Iisuse, către Tine, mă-ntorc acum smerită,
Iertare-Ți cer, o, Doamne, te rog, mă înviază!
Am faptele în palme, nu vreau să le ascund
Și voi mărturisi, chiar de-am cuvântul greu,
Umilă aștept la ușă și-n lacrimi mă cufund
Căci am uitat de Tine, Mântuitorul meu.
Am trândăvit mult timp în somnul fără rost
Zăludă petrecând pe-un drum în ispitire,
Noian de ani și zile, vasal la rele am fost
Necântărindu-mi fapta, trăind în amăgire.
poezie de Rodica Constantinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre frunze
Aș vrea...
Aș vrea să fiu o pasăre-n zbor,
Sau frunza purtată de vântul ușor...
Aș vrea să fiu o dulce adiere,
Sau poate din stupi a albinelor miere.
Aș vrea să fiu mireasma din flori,
Un fir de iarbă, ori roua din zori.
Aș vrea să fiu o gingașă floare,
Nisip, curcubeu, sau apa din mare.
Aș vrea să fiu o gâză, ori furnică,
Un fluture, pește, sau chiar rândunică.
Aș vrea să fiu apă de ploaie,
Un lup, sau chiar doar o blândă oaie.
Aș vrea să fiu lumină, sau nor,
O rază de soare, un gând călător...
Aș vrea să fiu pom, piatră sau stâncă,
Un munte semeț, sau marea adâncă.
Aș vrea să fiu o stea de pe cer,
Soarele, luna, sau un vis efemer.
Aș vrea să fiu spicul de grâu,
Izvorul limpede, fluviu, sau râu.
Aș vrea să fiu zâmbet, culoare,
Cântec, iubire, sau strigăt, chemare.
Aș vrea să fiu toamnă sau vară,
Iarna cea albă, sau chiar primăvară.
Aș vrea să fiu ori cer, ori pământ,
Sau toate deodată, însă nu sunt...
poezie de Cornelia Georgescu din În căutarea omului (2005)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre apicultură, poezii despre flori, poezii despre apă, poezii despre Soare sau poezii despre vânt