Terra – poem diamant

Această
planetă albastră
din sistemul solar
este leagănul tuturor vieţuitoarelor,
al oamenilor şi al plantelor...
în galaxia Calea Lactee
singura planetă care-i
plină de
viaţă.

poezie de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pluto

Planetă pitică,
La capătul sistemului solar,
Unde lumina Soarelui nu ajunge,
Totuşi face parte
Oricând din Sistemul solar.

acrostih de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Calea Lactee
galaxia spirală –
viaţă în stele

haiku de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

pe această planetă
accesul oamenilor este interzis
pentru că ei
se consideră superiori
şi nu respectă natura

gogyohka de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Universul

(nepoatei mele, Maria Elaine)

Universul infinit,
De Dumnezeu izbăvit,
Are steluţe discrete,
Are şi multe planete.

Calea Lactee, galaxia noastră,
Din imensitatea albastră,
Găzduieşte-ntr-un altar
Sistemul nostru solar.

În centru Împăratul Soare,
Are pe orbite planete rotitoare,
Cu sateliţii care sunt,
Dar şi cu planeta Pământ.

poezie pentru copii de Mircea Ursei din revista Uniunea Artelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Io era cel mai activ satelit din sistemul solar, plin de vulcani, a căror erupţie arunca la suprafaţă sulf, producând un fenomen luminos asemănător aurorei boreale de pe Terra, mult mai intens pe Io, deşi satelitul nu avea atmosferă. În plus, Io plătea preţul apropierii sale faţă de gigant, deformându-se constant şi fiind bombardat de radiaţii provenite de pe planetă, ce depăşeau de cel puţin 1000 de ori doza considerată fatală oamenilor.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Obiectivul urmărit – planeta Proxima – era o planetă total necunoscută oamenilor. Nu se ştia decât că ea ar exista undeva, într-o galaxie îndepărtată, într-un anumit sistem planetar Alfa, despre care, de asemenea, nu se ştia mai nimic. Tot ce se ştia despre această planetă era faptul că se numea sigur Proxima, cine ştie din ce motive şi că făcea parte din acel misterios sistem planetar – sistemul Alfa. Galaxiei din care făcea parte Proxima nu i se dăduse nici măcar un nume, ea fiind înregistrată sub un număr codificat, deoarece nu se cunoşteau toate datele referitoare la ea. Însă se mai ştia exact locul în care se afla acest astru atât de necunoscut, la fel de sigur fiind şi faptul că Proxima era o planetă.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Terra

Temerară planetă,
E leagănul vieţii,
Rotindu-se mereu,
Râzând la Soare,
Aceasta-i casa noastră.

acrostih de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt fericit că sunt de pe această planetă. Nu eu am ales-o, însă o planetă e o planetă. Am fost născut în Franţa, însă aş fi fost fericit dacă mă năşteam în Senegal, în România ori Japonia. Nu-mi pasă. Această planetă e în acelaşi timp mare şi mică, dar eu fac parte din ea.

citat din Manu Chao
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Calea Lactee

Grămezi de stele
Aranjate-n braţe spirale,
Lentilă văzută dintr-o parte...
Aceasta este galaxia
X – în Univers
Ideal de a fi casa
Atâtor planete

Ce se învârtesc
Acum şi întotdeauna
Lângă sateliţii lor...
E sursă de inspiraţie
Atâtor poeţi visători de pe Terra,

Luminând cerul nocturn,
Astru lângă astru...
Calea Lactee,
Tăcută galaxie,
Emanând speranţă,
Eternă existenţă...

acrostih de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Universul - poem diamant

Universul
este tot
ceea ce există:
stele, planete, comete, meteoriţi...
şi noi, pe planeta Terra
cu galaxia Calea Lactee
facem parte din
misteriosul infinit
Univers.

poezie de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Planeta de diamant

În sistemul solar personal
Am găsit printr-un studiu banal
O a zecea planetă prezentă
Şi-o privesc telescopic atentă.

E-o planetă din pur diamant
Pentru soare e soţ şi amant
Se roteşte-n cadenţă şi-ar vrea
Să-ameţesc pe orbită cu ea.

N-am crezut că-i atât de aproape
Mii de ani de lumină străbate
Într-un ceas fiindcă drumul nu-i greu,
Ea era lângă mine mereu.

O planetă se-nvârte cu noi,
Ne rotim într-un dans amândoi.
N-am putea să strivim niciodată
Diamantul din casa de piatră.

poezie de Gigi Stanciu
Adăugat de Gigi Stanciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Andromeda – poem diamamt

Despre
galaxia vecină
se poate spune
că e situată la
miliarde de ani-lumină distanţă şi
se apropie în viteză
de marea coliziune
cu Calea
Lactee.

poezie de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Soarele, Terra şi celelalte planete din sistemul solar rămăseseră în urmă, iar Lia sfârşise de relatat legendele mitice corespunzătoare denumirilor planetelor şi sateliţilor din sistemul solar, dar "Pacifis" încă se afla de abia la început de drum, mai avea mult de parcurs până a ajunge la obiectivul misiunii în care pornise, planeta Proxima...

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sistemul solar

Pământul gravitează
Şi Soarele spre vest se duce,
Iar Luna se aşează
Pe-a nopţii undă dulce...

Soarele şi nouă planete,
Mulţi sateliţi şi comete,
Pe orbite se învârt,
Legile astrofizicii respectând.

Iată, cam aşa arată
Al nostru sistem solar
Din galaxia spiralată
"Calea Laptelui"... stelar.

În mijloc Apollo tronează,
Sau mai antic – Helios,
Soarele, ce degajează
Căldură, cu mult folos.
Şi căldură şi lumină,
Cele nouă planete să le "ţină"
În jurul său adunate,
În sistemul solar aranjate.

Prima planetă-i Mercur,
Negustor, hoţ, trubadur,
Hermes la greci se numea,
Fiu al marelui Zeus el era.
Nici un satelit nu are,
Fiind prea aproape de Soare,
E veşnic mult prea încălzit,
Încins de raze, opărit...

A doua planetă Venus
Şi ea fiică a lui Zeus,
Afrodita la greci numită,
A frumuseţii zeiţă renumită,
Primăvară şi iubire,
Luceafăr, strălucire...
Nici ea sateliţi nu are,
E singură pe albastra zare...

Terra-i planeta albastră,
Al treilea astru de la Soare,
E lumea noastră cea măiastră,
Nicăieri seamăn nu are.
Singura de viaţă plină
Şi de mistere, de lumină,
De bucurii şi de tristeţi,
De dulci nopţi şi dimineţi...
Satelitul ei e Luna,
O însoţeşte dintotdeauna;
Diana, Artemis, Astarte,
Următoarea oprire: Marte.

Al războiului zeu sângeros,
Ares cel roşu, nemilos,
Cu doi sateliţi diformi şi reci,
Prăfuiţi, scobiţi şi mici;
Phobos şi Deimos se numesc,
Spaimă şi Teroare în jur răspândesc,
Fiind chiar fiii zeului Marte,
De acesta nu ajung departe...

Calea spre planeta cea mai mare
De un obstacol e barată:
Centura de asteroizi, care
Între Marte şi Jupiter e plasată,
Din fărâme de planete fiind formată.

Iată acum un colos,
Regele planetelor,
Mare, falnic şi frumos,
E şi regele zeilor.
Se numeşte Zeus sau Jupiter,
C-un inel şi "atmosferă",
Cu 16 sateliţi pe al său "cer"
Şi o pată mare cât întreaga "Terră".

Urmează al doilea colos:
Saturn – "Timpul" inelat,
Cronos – şi el tot gazos,
Cu 18 sateliţi la "numărat"!

Uranus vine acum la rând,
Simbolul grec al Cerului,
Albastru, gazos, inelat fiind,
Cu 15 sateliţi în jurul lui.

Neptun – albastru, mare, gazos,
E Poseidon cel faimos,
Puternicul zeu al mărilor,
Incontestabilul domn al apelor.
Cu Tridentul la-ndemână
Şi 6 sateliţi la număr.

Pluto – ultima planetă,
Micuţă şi îngheţată,
Însoţită de Charon,
Al lui Hades slujitor,
Ambii fiind în Infern,
Pe tărâmul cel etern,
Unul domn, celălalt slugă,
Un satelit – să-i ajungă,
Ultimii să fie la hotar,
Încheind sistemul solar.

Iar acum, în încheiere,
Iat-o scurtă recapitulare:

Într-un colţ din Univers
Se-nvârtesc şi se rotesc,
Nouă planete şi nişte comete,
Se-nvârtesc în jurul unui astru mare,
Astru care-i denumit Soare.
Când Soarele-şi aruncă raza,
Atunci pe loc se schimbă faza;
Se schimbă faza de răcire
Într-o fază de-ncălzire
A celor nouă planete,
Înconjurate de comete
Şi ce şi azi se învârtesc
Şi neîncetat se tot rotesc
În jurul unui astru mare,
Incandescentul nostru Soare...

poezie de Cornelia Georgescu din Tăcere... (2006)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

etern prieten şi duşman
al tuturor vieţuitoarelor
hoinar de neoprit dintotdeauna
din trecut spre viitor
acesta este neobositul timp

gogyohka de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe această planetă, orice om este liber... Dar sufletul fiecăruia îşi are rădăcinile adânc înfipte în tărâmul natal, singurul loc care dă sens cuvântului "acasă".

aforism de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sistemul solar

Soarele în centru,
Inima sistemului solar,
Stea luminoasă,
Teribil de călduroasă...
E un sistem cu
Multe planete şi
Unele comete;
Lumi necunoscute,

Sateliţi naturali
Orbitând planetele lor...
Luminate toate de Soare,
Astrul care oferă căldură cu
Razele sale dătătoare de viaţă.

acrostih de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Orice vietate de pe această planetă, oricât de neînsemnată ar părea, are aceleaşi drepturi, ca şi noi, oamenii. De ce? Pur şi simplu pentru că există!

aforism de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Soarele – poem diamant

Acesta-i
astrul zilei
cel care încălzeşte
totul pe această planetă
şi care alungă întunericul nocturn
însufleţind totul în jur
cu razele sale
aducătoare de
viaţă.

poezie de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pomanagiul

O cosmonavă, da, dar nu spre lună,
De ce-aş pleca spre-un astru prea sărac?
Saturn e o planetă foarte bună:
E singura planetă cu... colac!

epigramă de Aurel Iordache din Epigramişti români de ieri şi de azi (1975)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!