PASĂREA e stinsă-n glas,
Veselă să fie-ar vrea,
Niciun pui nu i-a rămas,
Trece printr-o PASĂ REA.
catren de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
STEJARUL SUPĂRAT
Strejarul falnic, stins în glas,
Jelește-n lacrimi de durere
Puținii frați ce i-au rămas
Scăpați de jalnica tăiere.
Sosit-a criminalul ceas
Ce îi sortise la tăcere,
Stejarul falnic, stins în glas,
Jelește-n lacrimi de durere.
Inelul vieții le-a fost ras,
Cu zimții morții fac avere
Nemernici răi, plini de putere,
Banii cu drujba i-au extras,
Se teme să mai fac-un pas
Stejarul falnic, stins în glas.
rondel de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Anotimpuri
-Nu te întrista, pădure!
Toamna rău a vrut să-ți facă,
Veșmintele îți dezbracă,
Frunzele vrea să le fure.
-Nu te-ngrijora, pădure,
Iarna-i cruntă, tristă, rece,
Viscol, geruri vin, vor trece
Peste ramurile sure.
-Zâmbește din plin, pădure,
Primăvara bate-n geamuri,
Mugurii plesnesc pe ramuri,
Se duc vremurile dure.
-Să râzi veselă, pădure,
Vara trilul îl asculți,
Vin copii voioși, desculți,
Să culeagă fragi și mure.
-S-a sfârșit un an, pădure,
Nici nu știm când a trecut,
O luăm de la-nceput,
Domnul de noi să se-ndure!
poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sărut ploaia ce-o să vină
Ceru-în uscăciune zace, e rămas pe mâna verii,
Norii zăvorâți adorm prin izvoarele ascunse,
Prin ținuturi siderale curge sunetul tăcerii,
Ploaia vrea să evadeze din temnițe nepătrunse.
Toamna zburdă și nu-i pasă de arsurile durerii,
Nu mai vrea să-și plângă-n taină rosturile neajunse,
Ceru-n uscăciune zace, e rămas pe mâna verii,
Norii zăvorâți adorm prin izvoarele ascunse.
Pribegesc țipând cocorii cu aripile lor unse
În dorul lăsat acasă în restriștile poverii,
Sărut ploaia ce-o să vină, îi țin brațele întinse,
Liniștit îmi va fi somnu-n dulce-i ropot al căderii,
Ceru-în uscăciune zace, e rămas pe mâna verii.
rondel de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nimic
Pereții se prăbușiseră în ceas.
Sub ruine o secundă
mai avea glas.
Pe cer pasărea dezgolitâ
lăsase o umbră de aer
înțepenită.
Nimic nu mai era de rămas..
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu loviți în Eminescu
Nu loviți în Eminescu, nu loviți în al meu neam,
C-am ajuns sărac pe lume și-acum doar pe el îl am!
Nu loviți în Eminescu și nu-l mai spurcați în glas,
Dintr-o țară prăduită doar el singur mi-a rămas!
Nu loviți în Eminescu, blestemați în veci veți fi,
Că-n el licăre speranța până-n cea din urmă zi!
Nu loviți în Eminescu, încercați să fiți mai buni,
De nu vă țineți cuvântul - jos, la casa de nebuni!
poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trece vremea...
Se subție calendarul
Tot rupându-i filele,
Timpul mi-a mâncat amarul
Și femeia zilele.
epigramă de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Estivală
Adormise neatentă
Pe nisipul de la mare,
S-a trezit fără poșetă
Și-a rămas cu ochii-n soare.
epigramă de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tricolorilor (după meciul cu Franța)
Vrând galicul să-l jumulească,
Greșiră pasă după pasă
Și pasărea cea franțuzească
Le lasă lor trei ouă-n plasă.
epigramă de Vasile Moșneanu din Între coasă și floretă - Epigrame (2008)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe-o floare de busuioc
Ce-ar vrea să se scuture
S-a oprit o clipă-n loc
Minune de fluture.
catren de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aș vrea să mai fiu copil
Aș dori să îmi reiau
Lumea nebuniilor
Dar mi-e teamă c-am să dau
În mintea copiilor.
epigramă de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Numai cântecul există
Cu ochii
larg deschiși
nu văd pasărea
ci numai cântecul...
Îi simt
respirația,
bătăile inimii
pasărea o aud
mereu cântând
iar trilul curge prelung
cât cerul de imens
dar pasărea n-o văd
este doar cântecul
cât întregul Univers...
poezie de Nicolae Căruntu din Nord (Antologia poeților botoșăneni de azi) (2009)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu-mi pasă!
Nu-mi pasă de lumea din jur!
Nici lumii nu cred că îi pasă de mine.
Șuvoaie pestrițe se scurg împrejur
Și nici nu mai știu de mi-e rău sau mi-e bine.
Habar nu mai am care-i anul sau luna,
De-i zi sau e noapte, ce oră-i?... Totuna!
Mi-e trupul inert. Mintea-i goala și ea.
De-atâta pustiu mi-este inima grea.
Peste mâinile reci tâmpla-mi cade-obosită.
Niciun vis, niciun sunet nu mai pot s-o cuprindă.
Peste golul din jur se răsfrânge tăcerea.
Noapte-ntuneric lasă-n urmă durerea...
poezie de Viorel Mitea (13 noiembrie 2006)
Adăugat de Viorel Mitea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ne părăsesc părinții
Amurgul fâlfâie pe-aripi de lilieci,
A nopții gheară se-nfige-adânc în sat,
Nălucile-și împrăștie fiorii reci,
Stranii umbre joacă-ntr-un decor ciudat.
Aruncă bufnițe priviri pătrunzătoare,
Țipă în cor prin poduri vechi și ruinate,
Urma luminii stinsă-n steaua căzătoare
Aprinde muc de lumânare-n cuib de noapte.
Prea des se-aude glasul bufniței în sat,
Prea multe stele se desprind și apoi pier,
Săraci, îmbătrâniți, cu sufletul curat
Ne părăsesc părinții dragi, se duc la cer.
poezie de Nicolae Matei din Călător prin anotimpuri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bunicule, să nu plângi!
Au venit ca să-și revadă
În concediu, astă vară,
Copilul rămas în grijă
La bunicul de la țară.
Bătrânul s-a-îmbolnăvit,
Respiră din greu, strănută,
S-a forțat când a tușit
Și s-a murdărit de spută.
Părinții nu s-au grăbit,
Parc-au amuțit în glas,
S-au sucit, s-au învârtit,
Au strâmbat ușor din nas.
Copilul sări îndată
Cu privirea blândă, tristă,
Îi mângâie fruntea toată
Și îl șterge c-o batistă:
-Bunicule, să nu plângi,
Îți aduc puțină apă,
Inima de milă-mi frângi,
Tu îmi ești mamă și tată!
poezie de Nicolae Matei din Linișor lunecă luna
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Umor la foc automat
Umor la foc automat
Ai declanșat, trăgând la greu,
Stau și mă-ntreb puțin mirat:
Chiar n-ai avut niciun rateu?
epigramă de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ne părăsesc părinții...
Amurgul fâlfâie pe-aripi de lilieci,
Gheara nopții coboară și se-înfige-n sat,
Nălucile-și împrăștie fiorii reci
Și umbre stranii joc într-un decor ciudat.
Aruncă bufnițe priviri pătrunzătoare,
Țipă în cor prin poduri vechi și ruinate,
Urma luminii stinsă-n steaua căzătoare
Aprinde muc de lumânare-n cuib de noapte.
Prea des se-aude glasul bufniței în sat,
Prea multe stele se desprind și apoi pier,
Săraci, îmbătrâniți, cu sufletul curat
Ne părăsesc părinții dragi, se duc la cer.
poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
11 februarie - Azi e Ziua Facerii de Prieteni
Prietenie-aș vrea să leg,
Lucru frumos, nimic de spus,
Dar mi-este teamă că m-aleg
Cu încă un dușman în plus.
epigramă de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Pasărea cu clonț de rubin
S-a răzbunat, iat-o, s-a răzbunat.
Nu mai pot s-o mângâi.
M-a strivit,
Pasărea cu clonț de rubin,
Iar mâine
Puii păsării cu clonț de rubin,
Ciugulind prin țărână,
Vor găsi poate
Urmele poetului Nicolae Labiș
Care va rămâne o amintire frumoasă...
poezie celebră de Nicolae Labiș din Versuri șoptite pentru prietenul său Aurel Covaci la Spitalul de Urgență înaintea morții poetului
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dorință la sfârșit de an
Aș vrea la anul care vine
Să te ajut, copilul meu,
Atât cât pot, să-ți fie bine
Și să te știu că nu ți-e greu.
Aș vrea la anul care vine
Lângă acei sporiți la număr,
Iubito, greul de la tine
Să-l duc cum pot pe al meu umăr.
Aș vrea la anul care vine
De sănătate să am parte
Să pot avea grijă de mine
Și-atunci am să le fac pe toate.
poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
PLOUĂ DE SF. ILIE
Ploaia e un semn ceresc,
Îndelung e așteptată,
Cu smerenie-o primesc
Liniștită și curată.
Norii grei se vânzolesc,
Încep fulgerele-ndată,
Ploaia e un semn ceresc,
Îndelung e așteptată.
Vine binecuvântată,
Lacrimile-i șiroiesc,
Stropii ei mă încălzesc,
Veselă sau supărată
Ploaia e un semn ceresc.
rondel de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!