[prin mlaștini]
am venit pe lume
îmbrăcată într-o haină
prea scurtă
pentru o
întâmplare
trebuie
să plec
unele lucruri
nu se
schimbă
nu poți trece
prin
mlaștini
dacă nu ai
un ochi
de apă
mai fac un pas
spre mine
recapitulez
de unde
am rămas
la sanatoriul
de lebede
poarta e
deschisă
atâta liniște
sub
poduri
poezie de Carmen Secere
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
E liniște
e prea multă liniște,
prea multe limanuri
și găuri de vierme.
e alb gândul ce trece prin ochi
răscolind noaptea ce cade-n silabe.
orașu-i prea alb de-atâta lumină,
prea dezvelite-s casele de umbre,
ferestrele trec ușor dintr-o parte în alta
și dragostea trece mereu prin pereți.
în centrul geometric o umbră subtilă devine cuvânt
într-o memorie tăiată ce adună liniștea oarbă
ce mă linge pe mâini.
timpul treaz moare într-o vedere
speriind mâna care scrie
despre toate plutirile din liniștea camerei
și ora se închide mai devreme.
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poarta spre cer
în fiecare duminică
la biserica albastră
slujba începe la nouă fix
Dumnezeu mereu pare grăbit
îmi șterg ochelarii
iau biblia și plec
între două rugăciuni
cineva îmi spune că Dumnezeu
trăiește prin noi
deși nu s-ar fi cuvenit
să vorbesc despre asemenea lucruri
i-am răspuns
dacă eu sunt poarta spre cer
și Dumnezeu este calea
atunci copilul meu va fi
consistența trupului sau
șoapta morții trupului meu?
o bucată de liniște oprită între noi
scurta dangătul clopotului
poate din pricina asta încercând
să-mi descâlcesc nodurile din viață
am tăcut...
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Poarta cu lacăt sec
O șoaptă în vecini eu am auzit
Te aștept din zori zilei ca să vii
Timpul a trecut nu ai mai venit
Sunt îngrijorată tu nu întârzii
De ce pasul îl aud acum venind
Trece de poarta mea nu s-a optit
Eu aud și glasuri la vecini râzând
Nu e nevoie să treci de mine pitit
De vei veni iar la mine altă dată
Găsești câinele la poartă legat
Mi-am pus valul, rochia înfiorată
Sufletul și inima este depărtată
Poarta pentru tine este încuiată
Inima suferă este tristă și grea
Lacrimi stau agățate într-o salbă
Să mergi acum la vecina cea rea
Să nu mă aștepți sunt departe
Va veni și rândul meu să plec
Umbli eronat cu vecine multe
Mă cauți la poarta cu lacăt sec
Nici eu pe acasă nu mai trec
poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Știi că: viața asta e prea scurtă pentru a te îngrijora, e prea scurtă să fi suparat, e prea scurtă să te gândesti la lucruri pe care nu le vei avea niciodata, prea scurta pentru tristete, prea scurtă pentru lacrimi, nu număra zilele, nu numara ani, viata asta e mult mai mult, viata asta e un dar, nu o risipi! Trăieste-o!
Ioana Crețu în Șoapte (9 octombrie 2021)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nedespărțiți
Și dacă voi pleca de-aici,
Acolo unde e poveste,
Aș vrea, de vrei, atât să-mi zici
Că vei dori să-ți dau de veste
Atunci am să cobor cumva,
Să îți aduc din cer aripe,
Ca tu, zburând, să poți urma
Un drum spre ale mele clipe
Nu trebuie decât să-mi spui
Dorința ta de-a fi cu mine,
N-am să te las a nimănui,
Când eu visez să fiu cu tine
Iar dacă visele răzbesc
Aici, precum și-n altă lume,
Promit că am să te găsesc,
Acolo unde n-avem nume
Tu să aștepți și să nu uiți,
Niciunde nu e prea departe,
Atâta vreau... să mă asculți,
Nici Dumnezeu nu ne desparte!
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Templu
corpul meu e un templu în care intru
dimineața la amiază și seara
pentru dezvelirea sufletului
această golire e un ritual și
îl practic în spațiul în care
doar iubirea coboară
odată cu lacrima lui Dumnezeu
nici nu-mi pasă de celelalte lucruri
atâta timp cât primesc binecuvântarea
fie și pentru câteva clipe
încetez să mai fiu ce am fost
durerea se transformă în liniște
îmi împreunez palmele
să pot vorbi cu Dumnezeu apoi
mă plimb prin universul din mine
pentru că
fiecare bătaie de inimă e o poartă
prin care trece viața înspre o altă viață
în momentul de față
sunt o secvență sau orice altă mișcare
prin care trec dintr-un anotimp într-altul
spre un loc unde oamenii pleacă mereu...
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Deschide ochii!
Ce rost are să mai stau?
De ce am venit? Când plec acum!
Eu n-am venit ca să te iau!
Ci să vorbim, dar nu oricum!
Împreună, de ce am fost?
Pentru o scurtă despărțire!
Să-mi zici, acum, că n-are rost?
Dar pentru mine, nu-i o știre!
Este normal s-alegi ce vrei!
Dar poți alege înțelept!
E ca și vinul când îl bei
Nu poți sta niciodată drept!
Să treci dincolo de aparențe!
Și să alegi doar ce e bine!
Mereu să ai aprinse torțe!
Să vezi pe cel de lângă tine!
poezie de Ilie Dragomir
Adăugat de Ilie Dragomir
Comentează! | Votează! | Copiază!
[cusut]
cu fereastra
deschisă
îmi legăn
umbrele
pe genunchi
nouă
și jumătate
se aude
o mașină
de cusut
în camera
din față
au rămas
cuvintele nespuse
o iubire de bazalt
rochia ivory
cu tivul
rupt
o pasăre
de noapte
plânge
poezie de Carmen Secere
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre mașina de cusut
Gânduri
destine corupte, pierdute, ratate,
în marasmul cotidian
lumini absente în ilogice lumi
arborăm zilnic steagul renunțării
decăderi lumești, mai mult grotești
nebuni ce privesc fix la propria frumusețe
căutăm zilnic, aiurea, la întâmplare, ținte deșarte
trăim într-o neglijabilă absență
țipete, tânguiri chinuitoare.
semne de întrebare puse unde nu trebuie
undeva, tot mai departe de lucruri firești
umilința, credința, iubirea
o lume nebună îmbrăcată în haine de gală
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Liniște
Atâta liniște acum
Și atâtea lacrimi uscate.
Atâta teamă, de mă înfioară.
Și atâtea amintiri de odinioară.
Atâta liniște, de mă înspăimântă,
Și tot atâtea cuvinte îmi sunt rugă.
Atât sfârșit într-un nou inceput
Atâta regăsire în tot ce n-am avut.
Atâta liniște, de un perpetuum nesfârșit.
Atât zbucium între două ființe rătăcite.
Atâta nemurire într-o viață fără de trăire
Atât cât cuprinde vântul într-o adiere.
Atâta liniște cât poate cuprinde noaptea în vise,
Și tot atâtea speranțe renasc diminețile.
Dimineți, punți între noi neatinse,
Pure, descrise în cuvinte doar scrise.
Atâta liniște...
poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Brusc
colecția de cimbru
a început să se scuture
prin fereastra deschisă
pătrunde miros de plante
medicinale
vorbesc o altă limbă
un fel de terapie prin versuri
brusc mă trezește
o cursă de șoareci
îmi pun un tricou roșu
să par optimistă
poezie de Carmen Secere
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lebede sălbatice
Mi-am privit inima,-n timp ce lebede treceau spre sud,
Și ce-am văzut din ce nu mai văzusem un străin?
Doar o întrebare în plus și una mai puțin:
Nimic pe măsura acelui zbor spre-o altă zare.
Inimă-obosită, pâlpâind ca o lumânare,
Casă fără aer, ușa-ți închid și plec spre alt destin.
Iar voi, lebede, treceți din nou peste oraș spre sud,
O, zburați din nou peste oraș, în lungi stoluri călătoare!
poezie de Edna St. Vincent Millay, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
E dorul greu și nu mai trece
Evadez într-o carte-
Dragă mi-e, s-o cuprind:
O, filele-i înmiresmate
Rup ochii mei în jumătăți de nimb,
Unde nu e trădare-
Leac asemănător parcurge
Golul din suflet, ce nu are
Rost de-a se traduce.
Evadez într-o lume,
Umbra-i mă întoarce spre lumină,
Șarada cărții, fila ecumenă,
Istorisește pacea divină.
Neobișnuit de calmă,
Urăște închisă să stea,
Mai aproape de mine,
Ar învăța și ea să poată evada-
Indiferent în ce lume,
Timp, spațiu, însă, în întregime,
Revăzută, ca astăzi,
Esteră, aidoma Cerului, deschisă rămâne-
Concomitent, dinspre interior și exterior,
Eteric, suflă în mine, sugerând acest dor...
poezie de Lilia Manole (18 mai 2018)
Adăugat de liliamanole
Comentează! | Votează! | Copiază!
Luați, mâncați...
Luați, mâncați, acesta-i trupul Meu
Și sângele ce curge spre sfințire
Eu am venit ca Fiu de Dumnezeu
Să va aduc prin moarte nemurire -.
Așa Te-am auzit vorbind, Isus
Și mi-a pătruns în inimă cuvântul -
"Azi sunt cu voi, dar mâine poate nu-s
Iar când mâncați vă țineți legământul.
Eu am venit din ceruri pentru voi
Și pentru tine-am venit anume
Să vă îmbrac cu sufletele noi,
Să vă despart de dragostea de lume.
Veniți la Mine cei împovărați
Și-o să vă schimb a suferinței haină,
Din pacea mea cu toții să gustați" -
Așa spuneai la Cina cea de taină -.
"Veniți și-am să vă dau ce n-ați avut -
Am să vă dau iubire și credință
În fața morții voi rămâne scut
Și-o să aveți prin Mine biruință.
Luați, mâncați, acesta-i trupul Meu
Alinul pentru inima bolnavă,
Eu am venit ca Fiu de Dumnezeu
Să vă aduc la Tatăl Meu în slavă...
Amin!
poezie de Adriana Cristea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Arc peste timp
hai.. vino cu mine, fă arc peste timp
pune-n panere toți anii de-argint
și lasă-i acolo în depărtare
tu vino cu mine in luncă la soare
intrăm unde apa în limpede cerc
învârte sub poduri inele de cer
tu vino cu mine în apa cea rece
se scutură macii în vântul ce trece
tu prinde petale... aruncă-le-n val
vor duce spre mare pornind de la mal
tot roșul de foc... apusul de soare
privirea ta caldă și muta mirare
poți învia iubirea pierdută
ascunsă de vreme sub piatra tăcută
cu-n zâmbet și macul cel roșu în floare
hai... vino cu mine... privește spre soare
apune și el... la fel ca și tine...
îi tremură glasul... tu vino cu mine
ursita mi-a spus... nu-ți trebuie bani
întoarce-te-n luncă... fă arc peste ani.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
De ce mi-e dor de tine?
Pentru că timpul nu se schimbă când dorești
Și pentru că, în mine, e multă rutină
De când ai plecat, într-o falsă lumină,
Văd clipa prezentă și zațul din cești
Îmi spune că sunt, vinovat fără vină.
De ce mi-e dor de tine?
Pentru că am încercat să nu-mi fie
Și nu mi-a ieșit.
Pentru că nu poți trăi într-o lume pustie,
Pe un fals teritoriu, cu munți de hârtie.
Pentru că, prea mult te-am iubit
Și-acestă iubire e-o flacără vie.
poezie de Adrian Abrudan
Adăugat de Adrian Abrudan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Căci Liniștea sălășluiește și în adâncul zgomotului și numai prin Întoarcerea la Liniște poți cunoaște cu adevărat zgomotul. Acolo unde este Liniște, este acceptare, compasiune și blândețe, pentru că, în Liniște, orice sunet își arată adevăratul chip. Doar în Liniște poți cunoaște cu adevărat, căci doar în Liniște poți auzi totul, iar dacă auzul nu îți este influențat de aspectele relative ale sunetului, sunetul își dezvăluie toate tainele și se dezbracă de orice aparență fictivă.
Cătălin Manea în Întoarcerea la Liniște, Liniștea, Partea I
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Intoarcerea la liniste" de Cătălin Manea este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar 
Aș trece pe la tine, dragul meu
dar mă tem că inima ți s-ar putea opri de atâta fericire
și-apoi vezi tu
orele în care te strâng sub pleoape
sunt mult prea frumoase
să le stricăm cu obiceiuri prostești
și totuși
aș trece pe la tine
să văd cum îți îmbraci neliniștea
în fiecare zi
cum pâinea și vinul nu înseamnă nimic
dar mă tem că ai putea să te îneci de plâns
dacă mâna mea
din întâmplare
ți-ar atinge pieptul gol
și atunci m-aș simți vinovată
că nimeni
nu a mai ajuns
atât de aproape de tine
și totuși
aș trece
aș trece să te întreb
cum te doare
când nu îți vorbesc
e o durere normală
din carne până în suflet
sau nu înțelegi de unde vine și unde se termină
poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Reghin mi-a rămas în memorie ca o primă stație spre infernul către care ne îndreptam. Într-o dimineață de iulie am ajuns la Birkenau, dar bineînțeles că nu am avut habar unde am fost debarcați. Niciun evreu nu a știut unde suntem. Ne-au aranjat în două coloane, a venit dr. Josef Mengele care ne-a triat, iar eu fiind îmbrăcat cu o haină de a tatălui meu, păream mai matur și mai robust. În loc să mă trimită direct la cuptoare, m-a selectat pentru coloana de evrei care urma să meargă la muncă.
Harry Ross în Auschwitz, țara morții: eu nu pot să uit și nu pot să iert (2011)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Până trece lumina prin el
Luna de pe cer
luna dintr-o băltoacă
ia ursul și joacă
joacă-l pe vecin, joacă-l pe primar
agață-l de felinar
până trece lumina prin el
și se face cuminte ca un cățel
Cine geme, cine se teme
lustruiește toată ziua la steme
pentru oameni mari, pentru oameni mici
care le pun la spinare și urcă
iar acolo unde calcă, spurcă
și nu mai vin niciodată îndărăt
nici prin zloată, nici prin omăt
Câte noduri, câte poduri
trăim într-o lume de coduri
nu mai poate nimeni să le dezgroape
și între ele numai atrape
degeaba mă perii, degeaba mă sperii
că nu poate nimeni să te scape
poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!