Tu, Soartă!
De ochiului ai dat, de izvor, o lacrimă-atât de flămândă,
Tu, Soartă, și gura i-o lasă, prin murmurul lin să te plângă
Și cât neastâmpăr de zbor ai pus în aripa mea stângă,
Un cer îmi apleacă ușor, să-ncapă-alinarea-ți pe tângă,
Iar boțul de sare amară, lins hulpav de limba mea lungă
Din lipsă-a cuvântului-miere, ce-ntârzia să mi-o ungă,
Ți-l iert, că l-ai pus, greu butuc, la piciorul meu drept,
Să-nvăț, cum s-aleargă pe funia vieții la modul direct.
În clipa de-avânt, la maxim, de liniște, dă difuzoare,
Urechii tocirea ascute-o, să guste-armonii răpitoare,
Deșteptă-mi în ochi, de vultur, privire iscoditoare,
Să-nvețe discret, din fulger desculț, alergarea pe foaie.
Din ștreangul tăcerii, ce-și crește pe gâtu-mi un clește,
Deznoadă-i betonul ce-apasă cuvântul, când înflorește,
Căci nu pot să tac și urlu ca lupul flămând, ce sperie Luna,
Când ea mă inspiră și veche, și nouă, și-albastră, nebuna...
Nu, nu mă sperii, că urci peste suflet treptat împăcarea,
Dezdoaie-mi aripa, vreau, prin iubire, să-ți trec provocarea,
Împunge-mi cu briza rebelă călcâiul din sarea crispată
Și seacă blestemul în care icoana visării a plâns, uneori, îngropată.
poezie de Maria Botnaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre zbor
- poezii despre sperieturi
- poezii despre plâns
- poezii despre vulturi
- poezii despre visare
- poezii despre viață
- poezii despre urechi
- poezii despre tăcere
- poezii despre timp
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
Limba mea
Limba mea e-o limbă sfântă
Ea îmi este căpătâiul!
Bucuria - când îmi cântă
Gungurit de prunc - întâiul...
Când mă ninge, când mă plouă
Și-n dureri n-am o zi bună,
Când mă frânge doru-n două
Tac în limba mea străbună...
Când mă ard cuvinte-n strune
Acordându-mă-n furtună,
Torc din doinele străbune
Plâns în limba mea română.
Și când rănile îmi sânger
Roșul macilor în grâne,
Cântul meu e zbor de înger
Limba mea e rugăciune...
De tăcerea m-o răpune
Și cuvântul mi l-o frânge,
Din baladele străbune
Miorița mă va plânge.
Însă... somnul mi-e veghere,
Sub Luceafăr l-oi începe.
Limba mea va fi tăcere
Dar cu toți o vor pricepe!
poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre îngeri, poezii despre somn, poezii despre sfinți, poezii despre sfințenie, poezii despre roșu sau poezii despre religie
Aripa
Ia-mă sub aripa ta..
Nici nu mișc si nici nu zbor
Cuibărită eu voi sta
Incălzindu-mă ușor
Nu vreau cer.. nu vreau nici apă
Nu vreau muzică de cor
Vreau acoperită-n brațe
Să-mi alin un pic din dor
Vreau s-aud bătăi de ritm
Cardiace... puls bătând..
Vreau un sunet in ureche
Să-mi vorbească lin si blând
Nu cer mult.. este puțin...
Asta-i tot ce imi doresc
Inclină-ți puțin aripa
Ca să pot să mă-ncălzesc
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre vorbire, poezii despre sunet, poezii despre ritm, poezii despre puls, poezii despre muzică, poezii despre dorințe sau poezii despre dor
Rătăciri
Dalta înghețată a tăcerii
ne desparte uneori
în monade care se rostogolesc
spre puncte nedefinite din spațiu,
pe traiectorii haotice, browniene.
Uneori, eu încerc să regăsesc
inorogul alb
cu corn de argint
care renaște doar o clipă
din spuma zărilor dimineții,
pe când tu arunci nade
în care vrei să prinzi umbrele asfințiului,
să le țintuiești departe...
Dar amândoi recădem istoviți
în aceeași tulpină
din care ne extragem sevele.
Liniștea moale și densă a singurătății
ne respinge rănile înjumătățite...
Să ne punem capetele
unul pe umărul celuilalt!
Nu auzi cum,
ținându-ne de mână,
ne crește aripa îngerească?
Eu sunt aripa dreaptă,
tu ești aripa stângă
și doar împreună
putem fi un zbor întreg...
poezie de Nela Talabă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre unicorni, poezii despre singurătate, poezii despre gheață, poezii despre dimineață, poezii despre creștere sau poezii despre aripi
Ești tu
Ai apărut în ziua care,
Eu nu credeam că încă pot
Să pot privi o altă zare
Tu mi-ai redat iubirea-n loc.
Din zări apuse-ndepartate
Ai apărut chiar ca o stea;
Eu nu credeam că peste noapte
Vei lumina privirea mea.
Imaginea care în noapte
Se proiectează pe-al meu chip,
Mă urmărește azi în toate
Aceasta vreau acum să-ți zic.
Doi ochi pe fața ta senină
Ca două stele de pe cer,
Și buzele ca luna plină
Să te atrag, din nou încerc.
Când am vazut eu pe cer luna
Mi-am spus că-n lume e doar una!
Când eu privesc acel astru divin
La tine, gândul mă-ndeamnă să vin.
Și dacă! Dacă măcar tu ai ști
Când îmi zâmbești in fiecare zi,
Cum simt că am tot ce aș vrea
Aș vrea ca tu să fii a mea
Aș vrea o zi măcar din viață
Să pot ieși din astă ceață,
Să pot să-ți spun deschis, în grabă:
Tu fată cât îmi ești de dragă!
Din lipsa multelor cuvinte
Scriu vorbele ce-mi trec prin minte
În schimbul lor, eu de la tine-aștept:
Un simplu, sincer te iubesc.
poezie de Cristian Olaru
Adăugat de Miruna Dima
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lumină, poezii despre zâmbet, poezii despre sinceritate, poezii despre prezent, poezii despre noapte, poezii despre lună plină sau poezii despre iubire
Mai spre casă
Tăunul acesta a venit țintă
spre mine...
Avea un zar
dintr-o boltă cerească
și m-a întrebat
Zi sau noapte?
Iar eu am zis la repezeală...
zi!
Atunci e stângul!
Și a intrat în ochiul meu stâng
mai repede decât noaptea
atras de floarea cenușie
din spatele ochiului meu.
Tăunul acesta
se lovea de tâmple
împrăștiind lumina minții.
Cu aripa lui stângă
prin nara mea dreaptă
cu aripa lui dreaptă
prin talpa mea stângă
zbura
în defileul inimii
aruncând din burta lui largă
larve
de zbor!
Eu cu trenul în spate
cu trenul în față
cu Dunărea în brațe
și cu șinele stelei marfar
la picioare
mă prefăceam
în larvă
de tăun
pe dealul din spatele casei
printre crengile de prun
într-o prună de cătun...
poezie de Alin Gheorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ochi, poezii despre zaruri, poezii despre trenuri, poezii despre stele, poezii despre picioare sau poezii despre inimă
Fericire dorită
A căzut tăcerea stelelor peste orașul meu,
Și noaptea-mi pare atât de lungă fără tine,
Aș vrea să zbor ca șoimul ager printre nori,
Să te găsesc flămândă de vise noi, ca luna plină.
Ce caut eu la tine fericire?
Tu hamul cel mai greu de strâns în mâini,
Mierea vieții, sarea în bucate și înțelepciunea,
De-a nu-mi lăsa aripa prinsă între micimi.
Și încă cred în nemurirea ta,
Ca și-n capriciul tău misterios,
În armonii extreme mi-e greu să mai trăiesc,
Râzi, că încă nu te stăpânesc?
Cum viața în astral nu-i cât o zi de primăvară,
Și ieri e mâine, cât clipesc din ochi,
De ce pe creanga vieții să nu fim flori și fructe?
Ca-n pomul raiului cu îngeri omenești.
poezie de Valeria Mahok (15 septembrie 2006)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înțelepciune, poezii despre viitor sau poezii despre trecut
Izvor de adăpat aripa
Mereu se face plinul printr-o gură
Ce cască pentru cea din urmă oară,
Mereu se varsă-n cer o picătură
De suflet, picătura necesară.
Și tu te plimbi în lume, ca un vas,
Ce tremură-ntr-o mână de copil
Și știi: de stropul care-a mai rămas
Atârnă echilibrul ei fragil...
O, Doamne! din această fugă-a mea
Și-această piedică ce-o pune clipa,
Să se aprindă-atunci când voi cădea,
Un mic izvor de adăpat aripa.
poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre suflet
- citate de Marin Sorescu despre suflet
- poezii despre plimbare
- citate de Marin Sorescu despre plimbare
- poezii despre obstacole
- poezii despre gură
- citate de Marin Sorescu despre gură
- poezii despre copilărie
- citate de Marin Sorescu despre copilărie
- citate de Marin Sorescu despre aripi
Chemarea strămoșească
Atunci când a bătut a uscăciune vântul peste țară,
Ca la un semn, mii de corăbii pânzele-și săltară,
Iar căpitanii-n roi urniră și-n convoi plecară
Și n-au privit în urmă cum plânge a lor mamă.
Și-am fost și eu purtat de-acele valuri,
Și-am cunoscut și eu străinele meleaguri,
Și n-am privit nici eu deloc în urmă,
Cum stă și plânge și se vaită a mea mumă.
Și m-am trezit pășind într-o câmpie nouă,
Iar talpa mi-era goală printre spini,
Eu în călcâiul stâng îmi aveam inima
Și-n dreptul singurul meu ochi viril.
Și fiecare pas făcut mă-ndurera mai tare,
Simțeam că nu mai văd, că inima mă doare...
Și din călcâiul drept țâșneau lacrimi amare,
Iar stângul sângera din ce în ce mai tare.
Și pași mărunți, nesiguri, încă mă poartă în uitare;
Și-o ceață densă se așterne-n zare...
Iar eu, eu cu piciorul drept, cu-o blândă grijă,
Sondez pământul să nu calc cu stângul în vreo schijă.
Departe e țărâna din care m-am născut...
De ghiara unui vultur îmi simt pieptul străpuns,
E glasu-acelei patimi ce-n sânge-mi gravitează:
Neobosita, dulcea chemare strămoșească.
Desculț prin pietre sau noroi sau iarbă verde,
Al țării mele glas, nicicând nu îl voi pierde!
O țară, ca și-o mamă, sunt unice pe lume,
Căci doar acestea două pot făuri un nume!
poezie de Florin Armangic
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vânt, poezii despre verde, poezii despre uitare, poezii despre patrie, poezii despre naștere sau poezii despre marină
Sunt gata să iubesc
Prinde-mă de mână și fii ghidul meu
Spune-mi ce ai vrut să îmi zici mereu.
Șoptește-mi în taină acele cuvinte
Vreau să le-aud și să le țin minte.
Gura mi-o sărută, atinge-mă bine
Stârnește dorința ce o simt în mine.
Ține-mă în brațe și strânge-mă tare
Risipește-mi teama și dă-mi alinare.
Și în bezna nopții când nimic nu vezi
Fii a mea făclie să îmi luminezi.
Iar în timpul zilei, e de înțeles
Vreau să îmi arăți că ești cel ales.
Aripi tu să-mi dai, ca să pot să zbor
Când ești lângă mine mă înalț ușor.
Pătrunde-mi în suflet, zidul prăbușește
A venit și clipa să-l văd cum sfârșește.
Fiindcă prizonieră sunt de când mă știu
Haide, rupe lanțul, liberă să fiu.
Căci a mea armură este mult prea strâmtă
Vreau să mi-o dai jos, că nu plec la luptă.
Scoate la lumină sufletul din mine
Că sunt gata acum să mă iubesc cu tine.
poezie de Ruth Kephart, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sărut sau poezii despre libertate
Să învăț despre mine
Să-nvăț uitând să număr zilele ce trec,
Inima s-opresc din ploi, atunci când sec
Lângă o ființă la care-aș vrea să stau
În inimă și suflet, să dau și nu să iau!
Să-nvăț să uit să scriu ce aș citi mereu,
Să scriu ce aș vorbi despre Dumnezeu,
O piatră de suflare mi-ar fi un vânt nebun
Pe care l-aș închide într-un vechi album.
Să-nvăț să nu mai lupt atunci când nu-i ușor
Să mă eliberez prin boală și să zbor,
Unde o ploaie rece m-așteaptă trâmbițat
Să mă trezească sumbru din visul de păcat.
Să-nvăț să simt când doare o faptă virtuoasă,
O Dunăre sărată, răsplată tenebroasă,
Pe lacrima ce curge din trup neîmpăcat...
Eu nu pot să mă iert, mai mult de am iertat.
Să-nvăț să văd o lume care nu mă vede
Și să percep un lanț în câmpul cel mai verde,
O piedică de viață oprindu-mă din mers
Răpește tinerețea, dar strălucește-n vers...
Să-nvăț să mă ascult când alții îmi vorbesc,
S-aud ce îmi ascund atunci când îmi șoptesc,
Lângă un pian și-o lumânare aprinsă
Îmi cânt durerea arsă și nicicând nestinsă.
Să-nvăț să te ascult, când taci tot mai mereu,
Ar fi dorința ta, dar n-ar fi felul meu,
Cum soarele străbate pe fața ta zâmbind,
Așa aș vrea să-ți fiu, tăcerea risipind.
Să-nvăț să te iubesc când te retragi sfios,
Să-nvăț să nu se nască orgoliul păcătos,
Însă iubirea-ți curge prin trupul adormit...
De ce noi am opri-o dintr-un bun sfârșit?...
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Să ai ce să pierzi... (2007)
Adăugat de Adina-Cristinela Ghinescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Audioteca Citatepedia
Recită: Adina-Cristinela Ghinescu
Vezi mai multe poezii despre ploaie, poezii despre iertare, poezii despre trup și suflet, poezii despre învățătură sau poezii despre zile
Frumoasa mea
În sufletul purtat spre nemurire,
Prin dragoste, devii nepământean,
Iar zeii-ți plâng menirea de-a fi înger...
Eu vreau în gânduri, înger să te am!
Zeița mea, tandem cu poezia
Și bolți de flori și versuri ți-aș crea,
Dar nu te-ascunde iar în întuneric!
Lumină fi-vei! Nu te-ntuneca!
Te port în suflet pâine frântă-n două,
Nestăpânit de foamea de amor...
În lumea ta rodește curcubeul,
Iar eu, frumoasa mea, sunt muritor...
Nu pot să-ți cer, căci ești nemuritoare,
Spre lumea mea legată de păcat
Să te cobori, cât te-aș iubi de tare
Și ah, cât te-aș iubi cu-adevărat!
Rămâi un vis cu aripa de ceară
Topită-n gânduri către zori de zi!
Nu vreau ca tu să fii o pământeană!
Rămâi în ceruri, să te pot iubi!
Să mă trezesc, sub geana străvezie,
Că scormonesc după iubirea ta...
Frumoasa mea din alte constelații!
Îngerul meu plăpând... frumoasa mea!
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre poezie, poezii despre întuneric, poezii despre versuri sau poezii despre pâine
Aterizarea
A venit un înger greoi ca un balaur,
Mă izbea în sânge, în inimă și în cuvinte
Dădea din aripi atât de tare
că mă umpluse de vânătăi și de morminte
M-a izbit cu aripa,
m-a izbit cu aripa, mamă
Totul devenise lapte,
sânul tău mamă, când
pana lui, din aripa lui,
a scos ochiul meu, din orbita mea
Ah, cât de zbătător era
și cât fără de ochi sunt!
poezie celebră de Nichita Stănescu din volumul: Operele imperfecte (1979)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate de Nichita Stănescu despre aripi, citate de Nichita Stănescu despre îngeri, poezii despre sânge, citate de Nichita Stănescu despre sânge, poezii despre mamă, citate de Nichita Stănescu despre mamă, poezii despre lactate, citate de Nichita Stănescu despre lactate, citate de Nichita Stănescu despre inimă, poezii despre cuvinte sau citate de Nichita Stănescu despre cuvinte
Aterizarea
A venit un înger greoi ca un balaur,
Mă izbea în sânge, în inimă și în cuvinte
Dădea din aripi atât de tare
că mă umpluse de vânătăi și de morminte
M-a izbit cu aripa,
m-a izbit cu aripa, mamă
Totul devenise lapte,
sânul tău mamă, când
pana lui, din aripa lui,
a scos ochiul meu, din orbita mea
Ah, cât de zbătător era
și cât fără de ochi sunt!
poezie celebră de Nichita Stănescu din volumul: Operele imperfecte (1979)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Te-am așezat
Te-am așezat în inimă
Pe partea stângă,
Ca să-i fie greu să plângă
Și-n fiecare zi, la răsărit
Să-ți ureze "bun găsit!".
Pentru zilele din urmă,
Când gura îmi va fi amară,
Lăsând albinele să te transforme-n ceară,
Să facă un opaiț cerului meu,
Când îmi va fi mai greu, mai greu...
poezie de Julian Radu
Adăugat de Julian Radu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre urări, poezii despre apicultură sau poezii despre albine
Chem stelele...
Merg prin ploaia seacă,
picăturile îmi ating fața uscată,
lângă castanii liniștiți,
ce îngână un cântec
pentru sufletul meu
și simt cum cad castanele,
ca un mic tunet, iar norii
trec cu viteză prin fața lunii,
iar eu simt un gol în inimă mea.
Pentru tine iubire chem stelele,
să-ți vindece durerile
și să-mi dea de știre,
despre leacuri și ierburi,
înmiresmate cu iubire
să pot cânta din nou,
în astă noapte lungă.
poezie de Eugenia Calancea (1 octombrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre știri, poezii despre viteză sau poezii despre nori
Răsplata faptelor
RĂSPLATA FAPTELOR
Am învățat prin viață să fac bine,
să nu spun "Nu!", chiar și când mi-era greu,
de-a onora așa cum se cuvine,
promisiunea sufletului meu.
Prin omenie triumfa voință
și îmi încununa cuvântul dat,
că-n fapte punean suflet și credință,
pentru izbânda celui ajutat.
Am insistat peste a mea putință,
când dificultăți am întâmpinat,
că mai mare mi-ar fi fost suferință,
de rana în suflet dezonorat.
Putere îmi luam din rugăciune
și-n semnul crucii puneam speranță.
Să am mulțumirea faptelor bune,
mi-aș fi dat și o parte din viață.
De îmi erau rude sau simplii străini,
nu pregetam, mereu să fac bine.
Ajutam cât puteam și din bani puțini,
pe cei și mai sărmani decât mine.
Nicicând nu am așteptat vreo răsplată,
așa cum ar fi fost omenește.
Nădăjduiesc a fi îndestulată,
la Domnul, când viața se sfârșește.
Acum cred proverb ce-mi spuneau părinții:
"Până la Domnul e cale lungă!
Te judecă și te condamnă sfinții,
Până la Rai, sufletul s-ajungă!"
*Din colecția "Poezia de azi"
30 iunie 2014
Maria Filipoiu
poezie de Maria Filipoiu din Poezia de azi (30 iunie 2014)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre răsplată, poezii despre suferință, poezii despre rude sau poezii despre rai
Doina de zbor
Foaie verde, frunză arsă,
Bunii mei povești îmi lasă
Peste viață, peste moarte,
Îngerul vrea să mă poarte,
să-mi arate...
Lume albă, lut în sânge,
Timpul inima-mi străpunge
Cu lungimea-i mărunțită
Șade-n poarta scârțâită;
dă prin sită...
Vorbă dulce, pui de munte,
Trec haiducii iar pe punte
Și se uită-adânc în apă,
Frâiele din ochi își scapă;
caii-adapă...
Cântec vechi, taină de rugă,
Nu îmi pare viața lungă,
Ci îmi pare-adâncă tare,
N-o pot trece în picioare,
nici călare...
poezie de Anca Maria Morcovescu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre munți
Minte-mă că sunt vultur
Sculptez cuvântul
așa cum cred că trebuie iubită femeia
un gest dulce
o privire admirativă spre tocul ei
înfipt în inima mea
întinsă pelerină de toreador
un parfum ce -mi ocupă toate cămările simțurilor
și atunci când vreau să uit...
Sculptez cuvântul meu de poet
după forma ta de chitară
înflorită vibrată
între nopți când ninge tandru.
Cuvântul nu știe să mintă ca tine
hai femeie minte-mă că sunt vultur
și vultur sunt
atingând mereu piciorul Evei
coasta lui Adam
și spurcatul de șarpe
care m-a lăsat să te văd goală
până în suflet.
Sculptez cuvântul
și mă pregătesc să devin poetul
din fața ferestrei tale
femeie.
poezie de Ramona Irimie
Adăugat de Ramona Irimie
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre femei, poezii despre încălțăminte, poezii despre șerpi, poezii despre simțuri sau poezii despre sculptură
Când mă apasă
Când multe mă apasă mai strâns ca într-un clește
Mai am nerușinarea de-a fi tot visător;
Neauzind iubirea ce nu se vestejește
Tăiatu-mi-ați aripa să nu mai pot să zbor.
Cât încă mai răsare prin plopi luna amară
De doruri istovite fără de vreun folos
Voi mai lăsa ispite în inimă să-mi piară
Cât cântă ciocârlia atâta de duios!
Nu am aflat crezare la inime sărace,
Prea multă suferință călcat-au sub picior
C-un suflet, biet, pe tavă, nu au avut ce face
Și viața mi-au topit-o necugetând să mor.
E tristă seara iară și-ndeamnă către noapte,
Stau stele să răsară în luna lui cuptor,
Prin creier îmi aleargă străfulgerări de șoapte
Și toate-s de iubire și doruri ce mă dor.
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu
Adăugat de Ioan Ciprian Moroșanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tristețe sau poezii despre sărăcie
Dureri
Mă doare bucățica mea de cer
În care plâng tăcerile și dorul,
Și-n norii ce se strâng le văd cum pier
Căci le-am ucis cuvintelor fiorul...
Mă doare codrul ce-a-nverzit sfios
Tot așteptând o singură privire
Și glasul meu ce-i recita duios
Din cartea cu poeme de iubire...
Și doare unda rece de izvor
Ce setea nu-mi mai poate adăpa
Și doare fiece cădere-n zbor
Când ruptă eu din tine-s... aripa.
Și toate dor și sunt tot mai departe
Și-mi sângerează numele ce-i scris
Cu unghiile înfipte-adânc pe-o parte
În sufletul ce mi-este interzis...
poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre păduri