* * *
eu am ce merit
atât cât îmi dă
cerescul astral
nu stiu cât pot da
la fel de mult
acestei planete
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
* * *
vino si stai
cat mai aproape
de mine
în dimineața asta
stejarul mi-a înflorit
în gât dorul de cântec
stiu ca ți- e sete
nu stiu cat de mult
ochii tai vor fi pavăza
de verde în lumini translucide
și mie mi-e sete
de tot ce-a pierit
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Refugiu
cât de adânc
și cât de ascuns
mi se pare
sensul acestei lumi
ce construiește tuneluri
sub mare
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
La răscruce
depărtările noastre
îmi par a fi stele neînșeuate
vreodată de roua din câmpul astral
depărtările noastre sunt dulci
ca diminețile rare ce nasc
din noaptea materiei
dorul de zbor al cailor sălbatici
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
talazuri se zbat
în sufletul mării
atât de aproape
de țărm
atât de departe
văd ochii smulși
din adâncuri
durerea planctonului
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Atât de sus
cu decența răbdării
foamea suprimă dorul
din care se nasc
nesfârșite iluzii
doar setea și piatra
grele ca raza de lună
rabdă și tac și renasc
atât de sus
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
lipie de grâu -
tata cu mult mai bătrân
mama mireasă
haiku de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
mintea mea
este un soft dat
de oamenii-păsări
ce au scormonit atât de adânc
până au ajuns la liniștea stelei
vuind ca o scoică uitată
între ape și lumi
umila mea minte vibrează
la fiece strop de nisip
ce vântul îl mângâie
alungă cu mult mai departe
gheara protectivă din vis
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aud
păduri ce plâng
mult mai sălcie apa
în mănăstiri din munți
cu mult mai tristă tâmpla
ce sprijină cerul
rămas-a ochiul orb
în șuierul luminii
copaci decapitați
cad în genunchi
și îi aud
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Călătoria
Ți-e foame?
Nu.
Picioarele ți-s amorțite?
Nu.
Te doare ploaia care curge
fără să știi a controla?
Nu.
Cumva ți-e sete?
Da,
mă dor fântânile din umerii
acestei umbre care sunt -
Îmi spuse îngerul
mai abătut ca niciodată.
Și-apoi, plecă.
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Ochiul furtunii
era atât de aproape.
Tu despicai apa
în două, și clădeai
podul de gânduri,
altarul din care mă rog
să nu fim noi
jertfa din ochiul ce arde.
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
să nu-mi spui povești
cu inorogi și zâne
crescute din nisip
ador nisipul
și știu că are ochi să vadă
cu mult mai sus
de cornul inorogului
eu pun tot sufletul
ți-l pun în palmă
și te rog
să nu îmi povești
despre ape sărate
și ochi
ce cred că se scufundă
în bezna începutului
suntem atât de blânzi și buni
în ape tulburi
ca doi inorogi
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Arșiță
soarele trimite ciutura arsă
peste florile albe ce râd
nimic nu îmi pare a fi ci este
moartea o dulce stare de spirit
în care mă lichefiez și atât...
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Carantină
m-au prins la granița
dintre lanuri, cu îndoieli
de fum mi-au țintuit trupul
pe cel mai înalt zid văzut
vreodată de vreun ochi alb
în marile spărturi de grâu
iar sufletu-mi l-au biciuit
cu flori de cimbru
atât de mult l-au schingiuit
pân-a "cedat" și-a zis
luați-mi trupul
eu pot să zbor cu mult mai sus
decât umila coajă de fum
spulberată de ape și vânt
loc pe care-l numiți carantină
în lumea voastră tristă și rece
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Stiu... nu stiu
stiu ca stiti ca stiu ca viata-i
o comoara pentru noi
insa-i dura ca si gheata
o stiu eu o stiti si voi.
dar nu stiti ca stiu ca viata-i
dependenta de amor
ce folos cand dimineata
ma trezesc si vreau sa mor.
si stiind atatea lucruri
despre rau si despre bine
ma gandesc ca toate-s trucuri
si ca nu ma stiu pe mine.
poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Vlad Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
te iubesc
mai mult decât
iubesc propriul cer
doar Dumnezeu
poate spune de ce
în ce să mai sper
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Declarație
din adânc
vreau să aud cum sună ceasul
ce mistuie sori
ca pancreasul
bolnav de laptele crud
al miilor de galaxii nepermise
acestei clipe
de maximă tandrețe
ia-mă în brațele tale
mirosind a zăpadă
vânt auster
spune-mi cum nu ai spus niciodată cuiva
în drumul tău printre poli
enzimatice gânduri
te iubesc
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Între noi
depărtări cu mult mai adânci
decât pietrele spălate de ploi
povești ce înfloresc
din spaima pădurii
și umbre tremurând
la ceas de zăbavă
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
când clopotele tac
circul revine-n urban
vântul tremură
în duminici trecute
uitate
nimeni nu râde
nu plânge nici măcar o copită de cal
niciunul din cei ce au fost atât de aproape
de groapa marianelor
nu schițează aproape nimic
pe fața lor de clovni acrobați
măști născute din fum
ca fumul se-mprăștie
este un alt an
vântul se zbate și plânge
delirul turlei din adânc
sunt umbre chircite în clopotul
acestei înșelătoare iluzii a lumii
tac toate și cad în muguri de pietre
ca la începuturi
și circul revine-n urban
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Facerea
Eram atât de trist și atât de fericit
încît strîngîndu-te în brațe
tot timpul îmi părea
că am cătuși de aer.
El a trecut pe lîngă mine și mi-a zis;
- Ce-mi dai ca să le tai?
- Nu-ți dau nimic, i-am zis,
nu vreau să mi se taie
cătușele de aer.
El a plecat
cu ochii scoși de sub sprînceană a mirare
eu am rămas acolo
în încătușare.
Ce țară, Doamne, pentru un copil!
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
eu stiu câte ceva
despre ceea ce crezi
că ești si simti
când plouă ca acum
peste oase de îngeri
unde esti?
tot mai singură luna
zâmbește din punga
de sub ochi
unde naiba te duci
îngere
cărei molime mă lași hrană
vietuitoarelor din neagra noapte a ta
eu vreau să cred că știu ceva
tu știi dacă mai crezi?
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!