Rondel pentru Alexandra
Doamne!
Să-mi fie cu iertare indignarea,
Să plâng floarea de crin, TE rog, mă lasă,
Că-s mamă și-acel fâșâit de coasă
M-a făcut ieri, să aprind lumânarea!
S-ascult al îngerilor buni cântarea,
Jelitul scrânciobului de acasă...
Să-mi fie cu iertare indignarea,
Să plâng floarea de crin, TE rog, mă lasă!
Să aud vântul făcând adunarea,
Păduri și păsări, voal din râu să-i țeasă...
Dar cui? Și pentru cine? Ce mireasă?
TU unde-ai fost? I-ai auzit chemarea?
Să-mi fie cu iertare indignarea,
Să plâng floarea de crin, TE rog, mă lasă!
rondel de Ionica Bandrabur
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Azi, mamă, am fost la tine iar la cimitir
Azi, mamă, am fost la tine iar la cimitir,
Din curtea ta, eu ți-am adus un trandafir.
Un trandafir, de-ăl roșu și împupit,
E floarea, dragă mamă, ce ai iubit.
Și ți-am adus, măicuța mea, șio lumânare,
Ca să o aprind la sfânta cruce, că e sărbătoare.
Și candela ți-aprind încet, în taină,
Să nu-ți perturb eu somnul, iubită mamă.
Și chiar afară dacă este frig sau soare,
La tine, mamă, am să vin să-mi cer iertare.
Cu ochiin lacrimi, mă aplec acum și plâng,
Eu candela ți-aprind avându-te mereu în gând.
poezie de Dorel Marin (18 septembrie 2018)
Adăugat de dodorel62
Comentează! | Votează! | Copiază!
Chintesență
Doamne! Arde lumânarea
Și mai e din ea oleacă,
Când se lasă înserarea,
Lunga noapte nu mai pleacă.
Te rog, Doamne, lasă ziua
Să mai stea împrăștiată,
Lasă Doamne, să stea clipa
De o rază, agățată.
Doamne! Unde e speranța
De lumină și de viață?
Frunza, floarea colorată,
Este verde și nu-i moartă.
Doamne! Arde lumânarea
Și pe jos e-atâta ceară,
Trupul ei se scurge leneș
Ca un tuș din călimară.
Eu înmoi în el penelul
Să îmi amintesc de vară,
Lasă, Doamne, lumânarea
Și-o înalță să nu piară.
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * * (după o colindă românească)
Refren:
Crinu-i crin și iarăși crin,
Bate vântul, cât e crin,
Frunză verde fără crin.
Scoală țară și ascultă,
Cum îți cântă cucuveaua,
Cu elita ta ocultă,
Ți-ai găsit beleaua.
Refren:
Crinu-i crin și iarăși crin,
Bate vântul, cât e crin,
Frunză verde, fără crin.
Cu așa conducători,
Nu știi încotro s-apuci,
Geaba ai la gât comori,
Multă vreme n-o mai duci.
Refren:
Crinu-i crin și iarăși crin,
Bate vântul, cât e crin,
Frunză verde, fără crin.
parodie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Să-mi cer iertare?
Vă cer iertare tuturor
Că sunt un obsedat de dor
Și-un obsedat de tot ce nu-s,
De tine însăți mai presus!
Îi cer iertare nimănui
Că-s obsedatul dumnealui
Mai rar, și obsedat mai des
De nimeni însuși mai ales!
poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ani doăzeci și unu-am ars în chinul...
Ani doăzeci și unu-am ars în chinul
Amorului, visând o zi mai bună;
Madona, cu-a mea inimă-mpreună,
Alți zece ani e-n cer, și-mi plâng destinul.
Condamnă-mi viața, care-a fost să-mi fie
Fără virtuți și de greșale plină;
Dar clipele ce-or fi să-mi aparțină,
Mărite Doamne, dărui-le-oi ție.
De anii-n van pierduți ce rău îmi pare!
O, de i-aș fi trăit cu chibzuință,
În pace, și de chin în depărtare!
Tu, Doamne, cu suprema ta voință
Pogoară-te spre mine-ntru salvare,
Că-mi știu greșeala și nu-mi dau iertare.
sonet de Petrarca din Antologia de poezie universală (2004), traducere de Pavel Darie
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Despre ignoranta: a sa si a multora" de Petrarca este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar 
Și plâng
Să plâng... destinul meu pierdut?
Să plâng... uitarea ce mă doare?
Ascund cuvântul început
Și plâng... ce rost oare mai are.
Să plâng... când totul s-ar sfârși?
Să plâng... când inima îmi bate?
N-am crezut... credeam că-s împlinit...
Și plâng... când alții-mi râd în spate.
Să plâng... e starea mea umană,
Să plâng... e-un fenomen uitat.
Eu... n-am ales rasa umană,
Și plâng... de zestrea ce mi-au dat.
Să plâng... mi-e totul împotrivă,
Să plâng... sunt cereri mai de preț.
Eu... caut steaua mea divină,
Și plâng... când totu-i un dispreț.
Să plâng... curat și fără teamă?
Să plâng... când ochii-mi s-au umflat?
Dar cine se chinuie... mă cheamă
Și plâng... că tot ce-am scris nu am semnat.
Să plâng... mă regăsesc în vise,
Să plâng... că-s vise destrămate?
Mă simt străin pe lângă tine
Și plâng... că timpul ne desparte.
poezie de Ioan Cojocariu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De ce vrei, Doamne...
De ce vrei, Doamne, să mă pierzi
De ce să-mi plângă-n suflet iară
Pădurile cu lacrimi verzi
Și munții cu tăceri de ceară.
De vrei, Doamne, să mai plâng
Și pui durerea să mă-nhațe
Ca marea de-aș putea s-o plâng
Mi-ar plânge peștii toți în brațe...
De ce vrei, Doamne, să colind
În alte ceruri și-alte stele -
Ca norii de-aș putea să-i strâng
Mi-ar plânge lacrimile mele...
De vrei, Doamne, spune-mi deci,
De ce vrei să-mi închizi cuvântul
Să-mi plângă-n suflet stele reci,
Să-mi plângă-n inimă pământul.
Și unde-ai vrea să fiu apoi?
Eu un pot, Doamne, fără Tine
Și dacă arborii mi-s goi
Eu tot îi pun să Ți se-nchine.
Și chiar de-s singură-n pustiu -
Eu tot de Tine sunt legată -
Și-orfană chiar de-ar fi să fiu
Tu tot mi-ai fi în ceruri Tată...
Amin!
poezie de Adriana Cristea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost scris un comentariu până acum.Indignarea bigamului în instanță
Când Curtea pronunță sentința,
Privi în jur, ca imbecilii:
- Cum asta e recunoștința
Că-ntemeiai două familii?
epigramă de Constantin Sachelaride din Urmașii lui Cincinat (2004)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
De ani de zile, în fiecare zi, la sculare, iau calmante ca să-mi domolesc indignarea.
Emil Cioran în jurnal (13 noiembrie 1971)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Caiete 1957-1972" de Emil Cioran este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la Aprind pământului o lumânare
Aprind pământului o lumânare
Cu floarea toporașului deschisă
Și ramului de măr leg mărțișoare
De bunghișori și boboci de narcisă.
Dar celui om ce sufletul îl doare,
Până ce soarele pe cer va murge
Chema-voi păsări să îi ducă-n gheare
Din ceara parfumată ce se scurge.
Să-i ducă și bătrânei mele mamă
O lacrimă s-așeze la icoană
Și una tatălui, pe-a crucii coamă
Și-or ști că e de la a lor Ioană
Ce a aprins din flori o lumânare
Și mărțișoare-a pus la toți copacii
Să-i treacă dorul și ca alinare
Chemat-a să îi cânte pitpalacii.
poezie de Ionica Bandrabur
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dor de mângâierea mamei
Îmbrățișează-mă ca altădată, mamă,
În mângâieri de dor să plâng pe ai tăi umeri,
Grijile vieții te-au ajuns de bună seamă,
Numai tu știi câte înduri, cât de mult suferi.
M-am reîntors... Pe unde-am fost n-am avut teamă,
Zilele-așteptării să nu le mai înnumeri,
Îmbrățișează-mă ca altădată, mamă,
În mângâieri de dor să plâng pe ai tăi umeri.
Ai îndurat prea multe în plângeri, în tăceri,
O lacrimă ți se prelinge de sub geană,
Îți cer iertare că n-am putut veni de ieri
Și chiar dacă mă cerți primesc a ta dojană,
Îmbrățișează-mă ca altădată, mamă!
poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
O, Doamne!
O, Doamne! Cer iertare, aș vrea acum să mor!
N-am șaisprezece ani! Dar viața mea-i amară,
Și inima mi-e tristă, speranțele nu cobor
Și fără de prieteni, ruina mă-mpresoară!
Mai bine e să mor. Nici nu mai pot să plâng,
Și lacrimile au un farmec ne-ntrecut...
Când nu mai pot de-o vreme nici lacrimi să mai strâng,
Vreau moartea să-mi aducă odihna ei de lut.
poezie celebră de Iulia Hasdeu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mă rog
Iubire - icoană în ramă
La tine mă rog și veghez,
Tristețea îmi stă ca o scamă
Pe inima goală de miez.
Pe buze un strop de aghiazmă
Ca roua pe floarea de crin
Ce poartă-n petale mireasmă
Mai știe să plângă puțin.
Se-nchină asceți-n pustie,
La Ceruri, ca stâlpii de foc ;
Iubirea și mie să-mi fie
Pe lume o palmă de loc!
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu
Adăugat de Ioan Ciprian Moroșanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
E-aceeași zi
E-aceeași zi, la fel ca ieri e azi,
Și liniștea-i ca floarea de cicoare,
Se scald irișii mei iarăși în mare,
În crudul verde, din înalții brazi!
Doi guguștiuci, vechi camarazi,
Și-au început demult a lor cântare!
E-aceeași zi, la fel ca ieri e azi,
Și liniștea-i ca floarea de cicoare!
Pe drum trece-o căruță cu nomazi,
S-au abătut din nou de pe cărare!
Admir catârii ce se pierd în zare,
Cum le lucește coama pe grumazi...
E-aceeași zi, la fel ca ieri e azi!
rondel de Ionica Bandrabur
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Confirmare
Se mai întâmplă uneori,
S-apară și copii din flori.
Așa a fost la un vecin,
Când Floarea a rămas cu Crin.
epigramă de Stelică Romaniuc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am întotdeauna puterea să-mi cer iertare. Ăsta e un secret, nu doar în iubire, ci în orice fel de relație: să știi să-ți ceri iertare, atunci când ai greșit.
citat din Marius Țeicu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mai naște-mă
Mai naște-mă Mamă o dată
Și spune să fie sorocul,
În zori când floarea zâmbește
Și crapă în zece bobocul.
Mai naște-mă Mamă o dată
Când rouă în lacrimi se scurge
Și spune-i ursitei s-o țină
În cupă de crin și de sânge.
Mai naște-mă Mamă o dată
Când vulturul taie văzduhul,
Să-și lase visul pe clanță
Ca ușa să-mi fie deschisă.
Mai naște-mă Mamă o dată
Atunci când se crapă de ziuă,
Să scriu cu lumină cuvinte,
Și-n veac să rămân doar lumină!
Camelia Cristea
(Ferestre deschise, Editura Singur 2015)
poezie de Camelia Cristea din Ferestre deschise, Editura Singur 2015 (2015)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu, mamele nu plâng...
Cere-ți iertare azi, acum, cât se mai poate,
Cât lacrima-i din ochi mai pică pentru tine,
Cât sufletu-i cărunt mai vrea să-ți fie bine
Și zilele-i rămase... ți le-ar da ție toate.
Cere-ți iertare azi, acum, cât mai există...
Acum, când bătrânețea și viața o doboară
N-ai dreptul sâ te plângi câ mama ți-e povarâ,
N-ai dreptul, clipa asta, s-o faci sâ-i fie tristâ.
Nu, mamele nu plâng, nu aștepta să-ți ceară
O clipă de iubire... o merită oricum...
In resemnarea ei... își va vedea de drum
Prin plânsu-i fără lacrimi... ieșit pe dinafară.
Ea te-a purtat în pântec, te-a legănat în seară
Dureri și lacrimi multe... de tine a ascuns
Și ți-a zâmbit ș-atunci când sufletul i-a plâns,
Dar n-ar fi zis în veci că tu i-ai fost povară.
poezie de Marin Bunget
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vreau o mamă!
Am bătut din poartă-n poartă
Și-am cerut la fiecare
Cu-mprumut să-mi dea o mamă.
Dar n-am găsit îndurare.
Vreau o mamă cu-mprumut
Capu-n poală ei să pun.
Să plâng tot ce m-a durut,
Supărările să-i spun.
Vreau o mamă, cin' mi-o dă?
Să-i sărut mâna cea dreaptă,
Să m-alint în vocea-i caldă,
S-o mai strâng în brațe-odată.
Vreau o mamă ce mă cheamă
Să-mi sting dorul ce mă doare
Vreau o mamă să-i zic MAMĂ!
Cine-o are de vânzare?
Vreau o mamă de vândut
N-aș plăti-o cu bani grei.
Din suflet mi-aș da tribut
Și-aș plăti-o-n anii mei!
poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Floarea albastră
A murit floarea în glastră
Și petalele au căzut la pământ,
Plânge ploaia la fereastă
Și eu n-am niciun gând.
Dor o să-mi fie de floarea cea albastră
Și de parfumlul ei amețitor,
Căci a înflorit odată în glastră
O floare învăluită de taină și amor.
poezie de Vladimir Potlog (12 martie 2013)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!