Vârtej de emoţii

la un moment dat tăceam
în realităţi diferite
tu te aflai la apogeul dilemei de-a fi
a dilemei de-a da

eu desfrunzeam singurătatea de cuvinte
înfricoşat după tine
fără oprire

ideile noastre se înălţau
într-un vârtej de emoţii diferite
două trăiri din sensuri opuse
contrazicându-se
amestecându-se

două argumente neclare
două viori prea înalte
o tornadă pe moarte
una pe cer

umbrele noastre dansau dezbrăcate
în jurul lumii
una pe bani
una pe nimic
sfătuindu-se în şoaptă
care să plece
care să mai rămână

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă surprinde cum iubirea poate uni două destine ale unor oameni într-un mod atât de puternic! Două destine total opuse, scrise în două cărţi de viaţă, cu poveşti diferite... dar care se completează.

Natalia Păun în Prin sufletul unei femei (30 ianuarie 2018)
Adăugat de Natalia Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amintire de grafit

ochii mei cenuşii
ca două cuvinte
două creioane rotunde
de descriu
inestetic
din amintiri de grafit

două enigme pe o carte târzie
anestezică hârtie

două puncte cardinale
mai încearcă sublim
să te învie

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

ţipăt în tăcerea iernii

ştiam că sunt vinovat
de singurătatea ta pe Pământ,
mi-era dor de tine
ca de un ţipăt în tăcerea iernii.

un lac îngheţat era împărţit în două,
o jumătate arzând,
o jumătate de fier,

orgoliile noastre
nu mai încăpeau în acelaşi
ibric clocotind,

iar dragostea noastră
aluneca vertiginos pe gheaţa
unui lac,
care fierbea
în adâncuri.

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Astronomia iubirii

Pe cer de am privi Luna amândoi
Din două colţuri ale lumii diferite
Gândindu-ne-n acelaşi timp la noi
Norii ar lăsa stelele descoperite.

Şi prin ploile Perseidelor
Cuvinte de dragoste să ne trimitem
Iar acestea să roiască în jurul undelor
Iubirii noastre prin care noi renaştem.

Astfel se vor forma florile timpului
Alcătuite din roadele gândului...
Suntem visul în care jucăm de mult timp
Cu inimile noastre aşezate în acelaşi anotimp.

Iar de în cale-mi te zăresc
Prin urma umbrii tale am să te urmăresc
Căci fluturii ce mi se aşează în suflet
Nu îmi dau pace şi mă răscolesc
Să te tot iubesc!

poezie de Anca-Denisa Moroşan
Adăugat de Anca-Denisa Moroşan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Actul sacru al unirii prin iubire adevărată este atingerea şi contopirea printr-un punct culminant a două fiinţe opuse, a două coduri diferite care caută o nouă înlănţuire, rezultatul fiind o nouă creaţie Dumnezeiască. Un nou Om!

Viorel Muha (iunie 2008)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lukas descoperea acum acel ceva pe care mulţi alţii îl descoperiseră înaintea lui şi ca orice bărbat îndrăgostit, realiza că este, într-adevăr, o mare deosebire între a dori să te culci cu o femeie sau să adormi lângă o femeie, sunt două dorinţe diferite, două momente total opuse, care nu seamănă unul cu altul.

Eugenia Johrend în Pas în doi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frunzele sumbre

nu-i nimic, nu-mi răspunzi
mi-este bine şi aşa
două tăceri
ca două tăişuri
infinite

nu-i nimic mi-e bine oricum
şi ţie îţi este
poate aceeaşi nostalgie ucisă
în surdină

se mai aud şi acum
ecouri de gând
de la tine spre mine
nemărginite pe aripi
ca de la nord la sud
păsări fără ţintă
căzând odată cu ploaia
peste morminte de fluturi
peste noi în neştire
ori poate-s doar frunzele sumbre
târziu în noiembrie
nici nu mai ştiu

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Puncte cardinale

Noi suntem două puncte cardinale,
Unul e Nord şi celălalt e Sud,
Ce rătăcesc prin aurore boreale,
Se văd pe cer, dar nu se mai aud.

Suntem două corăbii fără de catarge,
Ce navighează în derivă pe ocean,
O briză tropicală frenetic le atrage,
Şi nu ştiu cum le tot desparte-un uragan,

Suntem ca două păsări veşnic călătoare
Ce traversează prin furtună mări adânci
Şi noaptea zboară printre stele căzătoare,
Iar ziua vântul le zdrobeşte între stânci.

Noi suntem două perle pe aceeaşi plajă,
Ce strălucesc dinspre apus spre răsărit,
Dar între noi s-a aşternut parcă o vrajă
Şi tot nisipul lumii ce ne-a despărţit.

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Intensitate

clipele străbăteau distanţe lungi
între două propoziţii fierbinţi,
eu rătăceam cuvintele
între două emoţii,
privirile tale căutau o intensitate
pierdută demult,
când o aură îţi înconjura încă
Luna,
şi faţa ei nevăzută.

gândurile mele se dispersau în neant,
se agăţau disperat de o pendulă
în spaţiu,
acele de ceasornic îmi cenzurau
secundele
şi-aşa efemere,

te căutam pe o hartă imaginară
în inima unui deşert,
într-un crepuscul,
tu mă împuşcai din penumbră
cu gloanţe oarbe,
de ură.

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scriitorii fac dragoste cu orice vor. Adevărul este că numai aşa pot trăi în două direcţii diferite. Am nevoie de două vieţi. Am două fiinţe.

Anais Nin în jurnal
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adam şi Eva

(atâta zarvă în cer pentru o frunză uscată)

în singurătatea mea stă ascunsă
singurătatea ta care la rândul ei
ascunde o altă singurătate
şi tot aşa până ajungem la Dumnezeu
şi bucata lui de lut înmuiat cu apă
dar şi la credinţa lui că nu-i bine
să fiu singur şi flămând
de spaţii
drept pentru care
într-un moment de rătăcire
te-a creat pe tine
dintr-o coastă de-a mea
de atunci parcă şi mai tare doare
singurătatea

şi ne-a făcut mai uşori decât aerul
fără aripi fără un rost
culegători de lumină în rai
tot ţopăind din cracă în cracă
până într-o zi când degetele noastre
s-au atins
sufletele noastre s-au atins
Doamne, a început în cer o furtună
cum nu a mai fost
şi nici nu cred că va să mai fie
tu picurai din sâni viaţă amară
ne creşteau sub tălpi
stalagmite de sare

deja ne uram cu îndârjire
de moarte
când între eternitate
şi o îmbrăţişare nebună
ai ales să fim muritori...
mulţi nu ştiu că Dumnezeu
nu ne-a izgonit doar pe noi
ci şi mărul şi şarpele
şi restul lumii
cei care au privit pe fereastră la noi

poezie de Petru Ioan Creţu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aveam impresia că reprezint o punte peste o apă, o punte care separă sau uneşte două maluri a două meleaguri total diferite, unul verde de primăvară, celălalt galben şi rece de toamnă târzie; sub această punte curgea apa izvorâtă din izvorul sufletului meu, o apă formată din două braţe paralele care nu se uneau niciodată, separate de un mic dâmb de pământ; un braţ cu apă lină, apă cristalină ce curgea liniştită în vale şi un braţ cu apă învolburată, aruncând mici valuri înspumate clipocitoare cărând mici pietricele pe care apoi le lăsa curate la mal. Dacă se rupe puntea va cădea peste cele două braţe lăsând separate cele două maluri, lăsând în urmă cele două fiinţe diferite ale aceleiaşi inimi greu încercate de viaţă.

Elena Buznă în Marea horă a vântului (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ideea exprimată de-a dreptul: "azi le sameni tuturor" cuprinde în sine ideea inevitabilă: "odinioară te deosebeai de toate". Aşadar, în cinci cuvinte două idei opuse, ca două feţe ale unui obiect luminat dintr-o parte; iar ideea subînţeleasă, provocată de un singur cuvânt ("azi").

George Topîrceanu în Pe un volum de Eminescu, Proză
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toate acţiunile oamenilor sunt motivate la nivelul cel mai profund de una din cele două emoţii - frica sau dragostea. Există, într-adevăr, numai două emoţii - numai două cuvinte în limbajul sufletului.

Neale Donald Walsch în Conversaţii cu Dumnezeu, volumul I (1995)
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sensul unui nonsens

mereu aşteptăm ceva,
sau altceva,
o cauză mai dreaptă, o luptă, o iubire,
o moarte mai rapidă,
o groapă mai adâncă,
o dragoste eternă,
o vară mai blândă,
o bătrâneţe uşoară,

ieri părea a fi o zi
mai rea decât alaltăieri,
nu suntem niciodată mulţumiţi,
nu putem alerga
după două vieţi în acelaşi timp,
am putea alerga singuri
după nimic
în fond,

am văzut un moş care
părea mai tânăr în spirit decât mine,
nu a vrut să-mi vândă pontul,
alt moş mi-a arătat apusul
şi m-a întrebat dacă am idee
câte răsărituri,
câte sensuri,
câte dimineţi fără sfârşit
s-ar putea afla dincolo de
moartea oamenilor,

părea un fel de patriarh,
poate era un fel de sfânt
atotştiutor,

- ţi-ai imaginat vreodată
sensul
unui nonsens?

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Două nume

La fiecare naştere în lume,
Cu fiecare prunc ce li se-arată
Mai pun părinţii câte două nume
Şi mai deschide moartea câte-o poartă.

La care prea flămândă îşi aşteaptă
Pomelnicul – meniul de la nuntă
Şi-a doua zi mireasa-i mai deşteaptă
Cu încă două nume noi în burtă.

Ne punem două nume zi de zi
Nădăjduind o moarte mai puţină
Fără să ştim ce invitat va fi
Chiar azi, după botez, la noi la cină.

poezie de Marius Robu din Visul Stejarului (2006)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu ne rămâne decât să acceptăm aceste două predispoziţii înnăscute şi opuse, care se distribuie la diferitele femei în diferite raporturi: mama absolută şi târfa absolută. Între cele două tipuri se află realitatea: nu există, cu siguranţă, nicio femeie lipsită de orice instincte de târfă (multe vor nega asta şi vor întreba cum vor recunoaşte curvia într-o femeie, care nu pare să aibă nimic dintr-o cocotă; deocamdată indic în acest sens gradul de disponibilitate şi docilitate de a se atinge uşuratic de un străin oarecare şi de a-l lăsa să o atingă; dacă stabilim această măsură, vom găsi că nu există mamă absolută). După cum nu se poate spune că există femeie care să fie lipsită de orice emoţii materne; totuşi trebuie să recunosc că am găsit mult mai frecvent apropieri extraordinare de târfa absolută decât asemenea grade de maternitate care să eclipseze total preacurvia.

Otto Weininger în Sex şi caracter, Maternitate şi prostituţie
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dar ce suntem, în fond, dacă nu două cercuri concentrice, eu şi restul lumii, două cercuri ca două emisfere ale aceleiaşi lumi? Eu şi restul lumii, lumea din jurul meu şi cea din interiorul meu... Două banale baloane de săpun...

Rodica Nicoleta Ion în Dialog cu fericirea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aceleaşi cuvinte, spuse de guri diferite, capătă semnificaţii diferite, chiar opuse.

citat din Alessandro Morandotti
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Baţi apa

în piuă după ce-ai văzut
că două pietre au inventat
focul ce prăjeşte smacul
ce intră mişto din acul
băgat în venă ascultând
chopin şi culcându-te
lângă patul unde doarme
salma hayek în alt pat
în altă cameră
în două zile diferite
ţii în mână sânii plini
femeile iubite de tine
citesc goethe sau nietzsche

baţi apa şi sar picăturile
de turcoaz pe mesele de oţel
iar femeile dansează
goale de sentimente
fumând ţigări ieftine
ţinând de mână amanţii
nebărbieriţi şi desculţi
care au călcat în berea
vărsată în trei direcţii diferite

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!