Boala veşnicelor Ane

Aceeaşi, Ana, însetată de visare,
Cu inima grijită pentru zidul ruinat,
Cu stânga-nfiptă în covata cu-aluat,
Iar dreapta, înţepenită de scrisoare...

În trupul ei o pace-şi zburdă locul,
Pe frunte-i doarme Luna-ngândurată
Şi atât de des o prinde-ncoronată
De împăcări, ce-şi sapă-n cute soclul.

Ce întristări i-ar destrăma seninul,
Când zvârcoleşte-n ochiul ei cântarea,
Când maci nebuni îi beau nerăsuflarea
Şi, mov, potopul fierbe-n sânge plinul?

Din ce respiră? Plămânii-s goi de taine...
Iubirea infinită e boala veşnicelor Ane...

poezie de Maria Botnaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea e ca Soarele

Că-n piept suspină-un vârf de baionetă,
Ce-şi murmură durerile în şoaptă,
Că umărul tiveşte-aripa spartă
C-o rază însetată, de cometă,

Că ochiul leagănă în gene zarea,
Fără-a-l strivi oblonul de-aşteptare,
Că altă palmă n-a fost să-ţi repare
Tăcerile ce-şi ţipă-n trup chemarea,

Ce vină porţi, femeie, născută eşti soldat,
Ca şi Iubirea să-ţi fie o luptă mare,
Pe crucea resemnării de ce-ai capitulat,
Când zidul viselor o alta l-a surpat...?

Nu te-ntrista, Anuţo! A Cerului lucrare,
Iubirea e ca Soarele, apune... şi răsare...

poezie de Maria Botnaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul 47

Inima mea, cu ochiul s-a împăcat
Şi reciproc îşi fac numai favoruri;
Când ochiul jinduind te-a căutat
Şi inima s-a sufocat de doruri,
Cu-al tău portret ochiul s-a ospătat,
Iar inima-n tablou benchetuieşte;
Apoi ochiul de inimă-i chemat
Ce gânduri de iubire-i dăruieşte.
Deci prin portret sau prin iubirea mea,
Când eşti plecat, rămâi mereu cu mine
Şi-oriunde ai fi, gândul te va vedea,
Iar eu voi fi cu el când e cu tine.

Dar dacă doarme, ochiul meu priveşte
Al tău portret şi inima-mi trezeşte.

poezie celebră de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

SÂNGELE TĂU, LAN DE MACI

Trupul tău e câmp de maci,
Roşu pe interior,
Pielea ta, când îţi dezbraci
Ia, e un văl uşor,

Alb şi fin, atât de fin,
Că prin ea, de piele zic,
Văd, chiar dacă doar un puţin,
Lan de maci... în care pic.

poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când trupul te doare

Când trupul te doare, ca şi inima,
Când nu mai vrei să scrii nimic,
Când toate iubirile s-au răspândit
Ca fluturii pe câmpul cu maci şi ciulini,
Atunci îndrepţi ochiul minţii spre Dumnezeu,
Zadarnic I-ai negat existenţa, El nu te mustră,
Simţi un gol necunoscut în tot trupul,
Inima sde opreşte o clipă, parcă ar gândi,
Uiţi toate cărţile citite, ca şi cum te-ai dezbrăca de haine,
Vei plonja în cerul –abis, nu vei zbura, nu poţi, dar vei crede
Că şi asta este posibil, fără mijloace de transport,
Decât o Iubire imensă de absolutul pe care nu-l vei înţelege
Cu mintea, ci numai cu sufletul.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Florile dalbe

Scoală gazdă din pătuţ
Florile dalbe
Şi ne dă un colăcuţ
Că mămuca n-o făcut
Sâtă rară n-o avut

Pe când sât-o căpătat
Covata i s-o crepat.
L-o sfădit mama pe tata
Di ce s-o crepat covata.

Când covata o lipchit
Cuptioru' ni s-o urnit,
Când cuptioru' l-o tocmit
Anul Nou o şi vinit.

folclor românesc
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul 46

Inima mea şi ochiul se sfidează
Fiindcă nu vor nicicum să te împartă;
Căci inima vederea înceţoşează,
Iar ochiul vrea de tine s-o despartă.
Şi inima pledează-n ea să stai
Ca într-un scrin ce ochiul nu-l străpunge,
Însă pârâtul se revoltă, vai,
Spunând c-a ta splendoare-n el ajunge.
Ca pricina să fie lămurită
Gânduri din inimă s-au strâns la sfat
Să dea sentinţa cea mai potrivită,
Ochiul cu inima să fie împăcat:
Aşa că trupul tău lui îi revine,
Iar inimii iubirea ce-i în tine.

poezie celebră de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul 46

Inima mea şi ochiul se sfidează
Fiindcă nu vor nicicum să te împartă
Căci inima vederea înceţoşează,
Iar ochiul vrea de tine s-o despartă.
Şi inima pledează-n ea să stai
Ca într-un scrin ce ochiul nu-l străpunge,
Însă pârâtul se revoltă, vai,
Spunând c-a ta splendoare-n el ajunge.
Ca pricina să fie lămurită
Gânduri din inimă s-au strâns la sfat
Să dea sentinţa cea mai potrivită,
Ochiul cu inima să fie împăcat.

Asa că trupul tău lui îi revine,
Iar inimii iubirea ce-i în tine.

poezie celebră de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

La mulţi ani de Ziua Mondială a Scriitorilor - Cititorului, cu drag!

Şi însetat, şi obosit de-a zilei alergare,
Şi nedormit, şi obsedat de-a vieţii nepăsare,
Tu, Cititorule, te-apleci peste fântânile verbale,
Să guşti din ciutura poetică un strop de alinare.

TU eşti măsura la tot ce pana mea zideşte!
Şi oceanul bem, când dor de prunc răneşte,
Te bucură seninul, când curge lin în rime
Şi-mi ogoieşti durerea ce năruie-n suspine..

De plâng, ca o copilă, din iureş de probleme,
Ştii să dezghioci cuvântul, incendiat de vreme
Şi-asculţi cum bate inima de drag şi din mândrie,
Că sunt român de sânge, c-avem o Românie.

Mă-nclin spre sufletu-ţi, spovadă-n el mă cresc,
Primeşte-mi poezia, prin care te iubesc!
Din setea-ţi neogoită izvorul îşi rodeşte
lumina, când în mine cuvântu-înmugureşte.

poezie de Maria Botnaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scoală gazdă din pătuţ

Scoală gazdă din pătuţ
Şi ne dă un colăcuţ
Că mămuca n-o făcut,
Foc în vatră n-o avut,
Sâtă deasă n-o avut.

Când sâtă şi-o căpătat
Covata i s-o crăpat.
Ş-o sfădit mama pă tata
De ce n-o tomnit covata;
Când covata o tomnit
Cuptoriu i s-o urnit;
Când cuptoriu o liptit
Anu Nou o şi sosit.

Să ajungeţi multe sări
Ca sara din ia' sară
Şi ca zâua de mâni.

folclor românesc
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce e iubirea?

Ce e iubirea? De inima o cheamă.
Ce e iubirea? De lasă-n suflet rană.

Ce e iubirea? Când fără ea, degeaba mai trăim.
Ce e iubirea? De nimic pe lume, nu e mai sublim.

Ce e iubirea? Când o cunoşti
Şi simţi că eşti omul cel mai bogat din lume,
Ce e iubirea? Când te părăseşte şi rămâi buimac.

Ce e iubirea? De toţi îi cântăm, scriem şi vibrăm.
Ce e iubirea? Atunci când o trădăm.

Ce e iubirea? Atunci când nu o cunoşti.
Ce e iubirea? Pentru cei răi şi proşti.

Ce e iubirea? Când te părăseşte
Şi totul în viaţă, ţi se prăbuşeşte.

Ce e iubirea? Când din ateu, devii un credincios.
Ce e iubirea? Pentru tirani şi ticăloşi.

Ce e iubirea? De n-ar fi Dumnezeu
Şi în iertare, nu încercăm să credem mereu.

Ce e iubirea? De inima mereu o cheamă,
Ce e iubirea? Când mai toţi, de la ea, avem o rană.

Ce e iubirea? Când viaţa ne-o fericeşte un timp,
Apoi ne părăseşte căutând al destin.
Ce e iubirea? La care atâta râvnim.

poezie de Valeria Mahok (10 august 2003)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gelozia

Dragostea şi bănuiala
Sunt ca trupul şi cu boala:
Cu cât boala tot sporeşte
Cu atât trupul slăbeşte.

poezie de George Budoi din Cugetări versificate (9 august 2014)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Melancolia

Pribeag în ochiul serii şi pustiit sub pleoape,
Cum urma ce-ar rămâne dac-aş păşi pe ape,
Mă doare steaua stinsă ningând peste câmpii
Şi umbra care-aleargă rotită sub călcâi

Şi toamna asta lungă ce m-a lipsit nuntirii,
Vânzându-mi puritatea la bâlciul amintirii,
Ăst diavol ce mă scurmă şi-mi sapă-n sânge gropi,
Să mă-nmormânt în ele eu singur, fără popi,

Să nu mai ştie nimeni că-n trupul ăsta mut
Un neastâmpăr tandru de viaţă a-ncăput,
Nici lacrima-nnoptării din ochiul meu mijind
Să n-o mai ştie nimeni, căci s-a născut murind!

Îţi scriu şi-atâta larmă se pune între noi,
Încât te văd prin beznă cum te prefaci în sloi,
Încât pe axul lumii se prăbuşesc planete,
Iar stelele-şi duc raza în sferele secrete.

Îmi pare că în giulgiu de păsări negre trec
Prin sunetul trompetei tristeţii greu şi sec
Şi nu mai ştiu oprire şi nici că am plecat,
Cum locul tăieturii unui copac uscat!

Ce râvnă, ce priinţă să tămâiesc în zori,
În locul tău din carne, în locul tău din nori?
Zburătăciri de umbre prin colb încep să sune...
Când sufletul ţi-l dărui, în loc ce mai poţi pune?

poezie de Teodor Laurean
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

UN PAHAR

Toarnă-mi un pocal de iubire!
Din plinul buzelor fierbinţi,
Să-mi rămână-n amintire
Nopţile când nu eram cuminţi.

Dragoste, toarnă-mi în pahar!
Să-mi otrăvesc inima nebună,
Cu al sărutului tău dar
Oferit când eram împreună.

În suflet adu-mi fericirea!
Cu îmbrăţişarea ta caldă,
Căci tu mi-ai adus iubirea
Ce astăzi puternic mă scaldă.

Nimic nu e mai frumos
Decât ale tale mângâieri!
Şi zâmbetul tău curios
Ca seninul acelei primăveri.

Câmpia Turzii 8 noiembrie 1964

poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Insetata de verde

Când prea mi-e soare
m-aşez sub verde
şi beau însetată
sensul apei
din rădăcina copacului...
atunci
se întâmpla ceva neobişnuit
un fel de fermentare
şi dizolvare
într-un verde.... înverzănd.

poezie de Maria Nicolae
Adăugat de Mona Dinici
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ploua cu apus peste umbrele uşor sesizabile în tăcerea inimii. Nu vezi că sunt în renovare? Am o daltă şi un sac plin de vise. Mi-a fost ruinat altarul de sine, noapta s-a infiltrat în zidul rece, ruinând clipe şi seninul dorului. Nu mai primesc oaspeţi.

Andreea Palasescu
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Verde cosmic

Ci fără-ambrozii trec şi zei la Punte
pe guri de-olimp sărut de moarte-a strânge
plătind, sub lacrima ce sete-nfrânge
un ban de vorbe-n tinereţi cărunte.

Nelinişti beau din ochiul care plânge
în trist de gând cu văzul de sub frunte
când omul scaldă dogme-n zări mărunte
ori de fiind când patimi plouă-n sânge.

Din lumânare fumegau duminici
şi ruga rod de taine bandaja...
Final trăind, născută-n lut deja
a dimineaţă şoaptele-ţi sunt birnici.

Femeie,-n cosmic verde-i, ne reneagă
mereu de brâu sub Măr cu frunza-ntreagă...

sonet de Ştefan Petrea
Adăugat de Urania
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să fii poet înseamnă să ai, în acelaşi timp, o inimă însetată de dragoste şi o minte însetată de cunoaştere. Atunci când inima exclude creierul, eşti sclav al dragostei, iar atunci când creierul exclude inima, eşti sclav al ştiinţei.

aforism de Ionuţ Caragea din revista Observatorul din Toronto (22 iulie 2015)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Beau din cerul tău, Lumină!

Încotro, dulce Lumină
Pe o zi atât de senină?
Tragi locomotiva vieţii,
Lină curgi deasupra morţii;
Te adun în întunecat hău,
Însetată beau din cerul tău,
Uscată de arşiţă şi vânt
Muşc din fragedul pământ;
Flăcările iubirii de rubin dorm,
În crinii sânului uniform;
Tu, făptură purpurie,
Roua ta, inima o învie!

poezie de Liliana Roibu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Târgul veşnicelor vise

Târgul veşnicelor vise
Mă fascinează
Pot a-mi alege
Mirajul neantului
Cadenţa paşilor
Aroganţa vântului
Şi de ce nu liniştea
Târgul veşnicelor vise
Este iluzia convenabilă
Un amalgam straniu
Între mare şi cer
Între apă şi foc
Care ştiu
Şi pot a vinde
Minciunile pe bani
Doar aici numai aici
La târgul veşnicelor vise.

poezie de Constanţa Triţă din Vis cu Nichita
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când n-oi mai fi...

Eşti mai frumoasă ca lumina,
Mai însetată ca nisipul;
Mai veninos decât albina
Piti-ţi-aş coapsele şi chipul!

Mai dulce decât cetera,
Mai mută decât alte muze;
Mai veninos ca vipera
Pripi-ţi-aş vorbele pe buze!

Departe mai ca despărţirea,
Mai colea decât paradisul;
Mai veninos decât iubirea
Plini-ţi-aş poftele şi visul!

Mai mare decât însăşi Marea,
Mai bună decât Zâna-Bună;
Mai veninos decât uitarea
Privi-ţi-aş trupul gol sub lună!

Mai plină decât însuşi plinul,
Mai goală-ochi decât fântâna;
Mai veninos decât veninul
Primi-ţi-aş dragostea şi mâna!

poezie de Ion Duduveică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!