Profund fericită
M-ai întrebat de ce sunt fericită,
Cum pot în lumea asta smintită;
Pentru ca moartea n-a fost nicicând o opțiune
Apă sfințită pe negru tăciune,
Rugă-n genunchii impusei tăceri,
În eternul priveghi al zilei de ieri,
Pentru că sunt câteva minuni esențiale
În zbuciumul gândurilor existențiale
Ce trec prin mine precum o undă,
În zbaterea lor nemuribundă,
A stării pe loc ca dovadă de-o zi,
Pe marginea sfărâmată a prăpastiei de-a fi,
Îndrăzneala ca boală nevindecată
Îmi îndreaptă privirea spre cer înc-o dată
Și privesc în ochii lui Dumnezeu,
Miracolul facerii iubirii din greu,
Din gri, din singur, din moarte explicită,
Îți răspund, atunci mă găsesc profund fericită.
poezie de Silvana Andrada Tcacenco
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre moarte
- poezii despre tăcere
- poezii despre trecut
- poezii despre timp
- poezii despre religie
- poezii despre prăpăstii
- poezii despre ochi
- poezii despre negru
- poezii despre medicină
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
Ferestre spre marginea lumii
Fericirea mea e o fereastră prin care
privesc cerul și din când în când
poteca ce duce
înspre marginea lumii
totul este asemeni cerului care
mă împiedică să văd dincolo
în fiecare dimineață
scormonesc prin memorie
am senzația că îmi lipsesc
câteva lucruri
lipsa asta mi-a împuținat trupul
și de-o noapte îmi tot spun
că sunt trist
doar
câteva iluzii se zbat pe uscat
și-mi zgâlțâie privirea
sunt înghesuit într-un colț
de întuneric și lovit în plin
precum zborul din adâncul cerului
singurătatea își leagănă tăcută umbra
și din când în când
îmi ciugulește din suflet
trupul mi- a devenit un loc
de perelinaj pentru toate păcatele lumii
durerile înalță ziduri
nimeni nu intră
nimeni nu iese
la singura poartă din zid
mi s-a așezat umbra și cerșește
puțină libertate
doar atâta cât
să-l impresioneze pe Dumnezeu
poezie de Teodor Dume din Ferestre spre capătul lumii
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre întuneric, poezii despre zbor, poezii despre trup și suflet, poezii despre tristețe, poezii despre suflet, poezii despre singurătate sau poezii despre noapte
Ferestre spre marginea lumii
fericirea mea e o fereastră prin care
privesc cerul și din când în când
poteca ce duce
înspre marginea lumii
totul este asemeni cerului care
mă împiedică să văd dincolo
în fiecare dimineață
scormonesc prin memorie
am senzația că îmi lipsesc
câteva lucruri
lipsa asta mi-a împuținat trupul
și de-o noapte îmi tot spun
că sunt trist
doar
câteva iluzii se zbat pe uscat
și-mi zgâlțâie privirea
sunt înghesuit într-un colț
de întuneric și lovit în plin
precum zborul din adâncul cerului
singurătatea își leagănă tăcută umbra
și din când în când
îmi ciugulește din suflet
trupul mi-a devenit un loc
de perelinaj pentru toate păcatele lumii
durerile înalță ziduri
nimeni nu intră
nimeni nu iese
la singura poartă din zid
mi s-a așezat umbra și cerșește
puțină libertate
doar atâta cât
să-l impresioneze pe Dumnezeu
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ferestre spre marginea lumii
Fericirea mea e o fereastră prin care
privesc cerul și din când în când
poteca ce duce
înspre marginea lumii
totul este asemeni cerului care
mă împiedică să văd dincolo
în fiecare dimineață
scormonesc prin memorie
am senzația că îmi lipsesc
câteva lucruri
lipsa asta mi-a împuținat trupul
și de-o noapte îmi tot spun
că sunt trist
doar
câteva iluzii se zbat pe uscat
și-mi zgâlțâie privirea
sunt înghesuit într-un colț
de întuneric și lovit în plin
precum zborul din adâncul cerului
singurătatea își leagănă tăcută umbra
și din când în când
îmi ciugulește din suflet
trupul mi-a devenit un loc
de pelerinaj pentru toate păcatele lumii
durerile înalță ziduri
nimeni nu intră
nimeni nu iese
la singura poartă din zid
mi s-a așezat umbra și cerșește
puțină libertate
doar atât cât
să-l impresioneze pe Dumnezeu
poezie de Teodor Dume din Volum: Ferestre spre marginea lumii. Editura: Pim/Iași, (2019)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre pelerinaj
Troc de tăciune
Un răsărit pe un apus-
Cine mi se încumetă?
Ce va veni, pe ce s-a dus,
Ce-i ars, pe ce mai fumegă;
Iluzie pe un cert mister,
Ce-am dat, pe ceea ce mai cer,
Dau două aripi albe-n zbor
Pentru alintul după dor,
Apă vernil cu valuri,
Pentru trei calde șaluri
În iarna depărtării,
Să-i fie cald uitării,
Dau somn curat lângă izvor,
Pentru un singur porumbel necălător,
Iubirea ta, pe viața mea,
Am și plătit-o undeva candva;
Cruci negre mari din aspru lemn,
Pentru acel înălțator îndemn,
De a trăi oricât, oricât,
Cu lanțul ferecat, greu atârnând la gât,
Toți ochii negri de tăciune
Pentru o clipă de înțelepciune,
Tot timpul de la facere încoace,
Pentru acel "încolo", clocotind a pace,
Dau tot nimicul din pământ
Pentru a-mi ține legământ
Însă "nimicul" nu-i al meu,
Nimic nu- mi aparține,
Trocul acesta neiertat de greu,
Mă vrea în schimb pe mine.
poezie de Silvana Andrada Tcacenco
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viață, poezii despre înțelepciune, poezii despre uitare, poezii despre somn, poezii despre schimbare sau poezii despre porumbei
Liniștea din noi
Câta liniște e în noaptea din mine,
Și câta iubire e în ziua din tine,
Sunt fericită, că avem de acum,
Și zi și noapte, doar un singur drum.
Am rătăcit străini prin lume...
Dar nimeni n-a știut să dea un nume
Și pe la fel de fel de uși am fost,
Însa iubirea noastră, are acum un rost.
Îmi mângâi pletele si asta ma-nfioară
Si gura mi-o săruți, a câta oară?
Sunt împlinită că am fost și suntem doi,
Și fericită c-avem liniștea în noi!
poezie de Lusiana Drăgușin (14 octombrie 2010)
Adăugat de Lusiana Drăgușin
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre iubire, poezii despre sărut, poezii despre păr, poezii despre gură sau poezii despre fericire
Lecția de zbor
La marginea prăpastiei privești pierdut în jos,
Simți tot ce te atinge cât este de frumos,
Cu brațele deschise, asemeni unor fluturi,
Sorbi viața și frumosul din ale vieții ciuturi,
În picături de pace, în picături de bine,
Memorii neculese din fostele destine
Și cauti metrica iubirii spre a-ți putea rima,
Dilema poeziei din însăși viața ta.
Aruncă-te în poezie și lasă-te să cazi ușor,
Gânduri în al tău suflet se nasc, trăiesc și mor,
Aruncă-te ca-ntr-o iubire, fără de teama de-a cădea,
Așa și doar atunci, tu vei putea zbura.
poezie de Silvana Andrada Tcacenco
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre poezie, poezii despre frumusețe, poezii despre pace, poezii despre naștere sau lecții de engleză
Înainte de a iubi
Privesc iubirea ca într-o oglindă
De cristal
Cu siguranța că voi fi iubită,
Oglindă către un alt univers,
Din ea se scurg povești
Ca dintr-un izvor
Cu apă moartă,
Am decis sa iubesc doar eu,
Cu disperarea cu care pe stânci
Strângi mușchiul în căderea ta
Spre ceea ce pare a fi
O margine nedefinita de necunoscut
Gravitațional defavorabilă;
Precum întoarcerea în timp,
Stă în puterea mea,
Forța de a mă întoarce
La buza prăpastiei,
La pajiștea dinaintea ei,
Ma pot întoarce oricând
La cartea rămasă deschisă,
Din care citeam poezii...
Înainte de a iubi.
poezie de Silvana Andrada Tcacenco
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre stânci, poezii despre siguranță, poezii despre gravitație, poezii despre forță sau poezii despre cărți
Fericirea
Sunt fericită.
sunt fericită și spun asta cu voce tare,
din ce în ce mai tare,
ca să mă conving;
vârcolacului i-au căzut dinții
în palma mea mică,
mie
mi s-au ivit din nou rădăcinile negre
de sub vopseaua roșie,
sub care m-am ascuns, când credeam că
asta va însemna resetare și nu a fost,
sunt fericită de parcă
aș fi pe tratament, totuși sunt lucidă
și e ciudat
când în jur toți parcă
stau în cerc
cu mutre posomorâte
ca la funeralii,
dar
eu sunt fericită
și fluier
și țopăi
prin păduri radioactive și cartiere industriale,
printre reziduuri comuniste,
prin foste gări
imperialiste
și tu ești fericit
ca un țânc care a dat de o acadea uriașă,
multicoloră,
hipnotizantă.
poezie de Alexandra Negru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vârcolaci, poezii despre voce, poezii despre roșu, poezii despre păduri, poezii despre promisiuni, poezii despre industrie sau poezii despre gări
Germinare
Închisa de voie-n pământul tăcerii
Îmi las gândul punte spre toți cei ai mei,
În somn nedormit, amintirea durerii
De apa îmi pare, de viață, de zmei,
Memorii pierite mă strigă în noapte,
În liniștea curbă lumina e miopă,
Pășesc într-o lume a poamelor coapte
Ce propria sămânță-n pământ o îngroapă
Doar astfel gândesc că vor rupe zăgazul,
Așa nemurirea pe veci le e dată
Ridică-mi privirea, atinge-mi obrazul,
Sădește-mă cât încă sunt nevinovată,
Să cresc din pământuri asemenea lor,
În lumea în care adâncul vibrează,
Salvează-mă mult înainte să mor,
Sădește-mă cât încă sunt trează,
Căci azi încolțită-n speranța ce zbate,
În lumea în care mai totul e zare,
Pe vânt fericirea din tot și din toate,
În sufletu-mi verde, un germene pare.
poezie de Silvana Andrada Tcacenco
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lumină, poezii despre amintiri, poezii despre vânt, poezii despre verde, poezii despre prezent sau poezii despre nevinovăție
Casa fără trepte
sunt mai bătrân cu câteva anotimpuri
nu știu precis câte au mai trecut
sau câte mai sunt
am părul albit
și
ochii sticlați
îmi place așa cum sunt cu
umerii apropiați și
gâtul reazăm
sub cer
doar pantalonii mi-au rămas mici
și
privirea cât o rază
nu-i bai
privesc în urma anotimpurilor ce
au trăit în carnea mea și
acum se duc...
nu pot să le mai țin în mine
chiar dacă unul l-am pus de-o parte
pentru atunci când nimeni nu va înțelege nimic
dar cine știe...
azi am învățat să-mi fac o cafea
și să îmi strig nepotul
mai am și câteva amintiri
poate într-o altă zi îmi a fi
cu mult mai bine
rănile îmi vor curge precum sîngele absent
în târziul din noapte o
să mă ghemuiesc până adorm
și-n tot timpul acesta cineva
îmi va construi o casă fără trepte
cu o singură fereastră care
va da
înspre apus...
despre toate aceste lucruri
am vorbit cu Dumnezeu
și totuși
nu mă pot desprinde de voi
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre anotimpuri, poezii despre învățătură sau poezii despre vorbire
Îți mulțumesc, prietene
Nu sunt supărată pe Tine pentru că,
acum, nu mă mai poți iubi!
Sunt fericită fiindcă, atunci,
m-ai iubit!
Nu sunt mâhnită, pentru că
nu mai poți să-mi dai!
Sunt fericită că, atunci,
mi-ai dat!
Prietene, îți mulțumesc
poezie de Iulia Mirancea (1 ianuarie 2015)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi și următoarele:
- citate de Iulia Mirancea despre iubire
- citate de Iulia Mirancea despre tristețe
- poezii despre supărare
- citate de Iulia Mirancea despre supărare
- poezii despre prietenie
- citate de Iulia Mirancea despre prietenie
- poezii despre mulțumire
- citate de Iulia Mirancea despre mulțumire
- citate de Iulia Mirancea despre fericire
Casa fără trepte
Casa fără trepte
sunt mai bătrân cu câteva anotimpuri
nu știu precis câte au mai trecut
sau câte mai sunt
am părul albit
și
ochii sticlați
îmi place așa cum sunt cu
umerii apropiați și
gâtul reazăm
sub cer
doar pantalonii mi-au rămas mici
și
privirea cât o rază
nu-i bai
privesc în urma anotimpurilor ce
au trăit în carnea mea și
acum se duc...
nu pot să le mai țin în mine
chiar dacă unul l-am pus de-o parte
pentru atunci când nimeni nu va înțelege nimic
dar cine știe...
azi am învățat să-mi fac o cafea
și să îmi strig nepotul
mai am și câteva amintiri
poate într-o altă zi îmi a fi
cu mult mai bine
rănile îmi vor curge precum sîngele absent
în târziul din noapte o
să mă ghemuiesc până adorm
și-n tot timpul acesta cineva
îmi va construi o casă fără trepte
cu o singură fereastră care
va da
înspre apus...
despre toate aceste lucruri
am vorbit cu Dumnezeu
și totuși
nu mă pot desprinde de voi
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fericire
De-o viață îndrăznesc să lupt cu efemerul,
Având ca ideal de libertate, cerul,
Visez la unica fracțiune de secundă
De bunătate omenească furibundă,
Știind că infinitul este ireal de mic
Atunci când din cenușa lui încerc să mă ridic
În ochii mei, până la pura lor culoare,
Albastră, sinceră, fragil nemuritoare.
Nu știu să pot să-nvăț ușor a abandona
Speranța cum că viața înseamnă altceva,
Mă ține universul în a lui splendoare
Și certitudinea că viața e visare,
Visarea întru idealul perpetuării,
Vânt împletit în cozi din capetele zării,
Visare de rotund încolăcit în spire
De infailibilă și pură fericire.
poezie de Silvana Andrada Tcacenco
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre visare, poezii despre idealuri, poezii despre sinceritate, poezii despre secunde sau poezii despre libertate
Secunde
Tată, schimbă o secundă a ta cu o secundă a mea,
Așa te voi strânge o secundă la piept,
Voi trăi veșnicia pe care-o aștept,
Voi redeveni fiică a ta
Pentru secunda aceea care-ar conta,
Tată, întoarce albastrul spre mine zâmbind,
O singură clipă din infinit
Întoarce-te unde-ai pierit,
În noapte, în boală, oricând,
Întoarce-te iar pe pământ,
Eu simplă singurătate,
In lumea atât de străină,
Te iubesc ca o lipsă de vină,
Cu durerea lumilor toate,
Cu gândurile ei nevinovate,
Azi ești sfântul la care mă-nchin
În genunchii lumilor mele,
Spre biserica miilor stele
În umbra enormului chin,
Cu cugetul stins în deplin,
Schimb o secundă din infinit
Cu prețul de-a nu mai cunoaște, a scrie,
Nicicând pe lume o poezie,
Cu clipa în care nu vei fi murit,
Cu clipa în care te știu fericit.
Dar știu că nu poți veni către mine,
Mai știu ca în versuri mi-ai dat
Tot ceea ce viața mi-a luat
Cu prețul enormului bine
Și al lumilor fără de tine.
poezie de Silvana Andrada Tcacenco
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vinovăție, poezii despre versuri, poezii despre tată sau poezii despre stele
* * *
Te simt căutându-mă în tăceri nefirești...
arzându-mi
la poarta de gânduri,
cu privirea atârnată de Cer...
cu ochii strălucind,
țintind nemărginirea care suntem...
Pictându-mă din șoapte și dor,
îmi dezlegi gând după gând
și mă deșiri către tine...
În taina mă chemi... și m-alungi...
și-mi șoptești să-ți mai fiu...
Închide ochii, dragul meu...
și pictează-mă, într-un infinit de culoare...
Creează-mă, lasă-mă să alunec desculță,
într-o zbatere cuminte de aripi
pășind, dezgolită de mine... pe hârtia inimii tale...
Nicio picătură de culoare în plus nu voi cerși...
Lasă soarele din tine să curgă o umbră, peste mine... și-atât...
Culorile vibrează, schimonosite de durere... de dor... de iubire...
Prea multe vise de copilă,
mai picură niște lumină...
Acordă nuanțele și conturează-mi sufletul...
amestecă-mă-n tine...
nu va ști nimeni că sunt eu, umbră fiindu-ne,
Ce pictură!
Nu te întrista... eu, îți sunt...
Respiră-mă...
Nu plânge, sunt fericită...
... sunt fericită!
poezie de Mariana Daniela Bidascu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre gânduri, poezii despre plâns sau poezii despre pictură
Ateu
ateu convins îți spui în sine
un Dumnezeu este în mine
un altul eu nu recunosc
și nu va fi, nu e, n-a fost
agheasma ce-i? apă sfințită?
la muritori e dată mită....
cu busuioc și ioni de-argint
din apă s-a născut un mit
dar când îți vine ultim ceas
și-abia se-aude al tău glas
te-ntrebi în gândul cel din urmă
-ce-i adevăr? ce-o fi minciună?
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre minciună, poezii despre corupție, poezii despre ceas, poezii despre ateism, poezii despre apă sau poezii despre adevăr și minciună
Fericire
De-o viață îndrăznesc să lupt cu efemerul,
Având ca ideal de libertate, cerul,
Visez la unica fracțiune de secundă,
De bunătate omenească furibundă
Știind că infinitul este atât de mic
Atunci când din cenușă încerc să mă ridic,
În ochii mei, până la pura lor culoare,
Albastră, sinceră, fragil nemuritoare.
Nu știu să pot să-nvăț ușor a abandona
Speranța cum că viața înseamnă altceva,
Mă ține universul în a lui splendoare
Și certitudinea că viața e visare,
Visarea întru idealul perpetuării,
Vânt împletit în cozi din capetele zării,
Visare de rotund încolăcit în spire
De infailibilă și pură fericire.
poezie de Silvana Andrada Tcacenco
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fresca pe suflet
îmi alunecă nu știu ce sub umbră ca o vietate pe jumătate dispărută
mama crede că e semnul meu din naștere
parcă ar fi inima lui tata
jucăria mea preferată era o cutie din prefabricate
plină cu miresme de fragi
într-o zi am fost atât de fericită încât am închis acolo
fericirea toată
în altă zi am pierdut-o
de fiecare dată când mama nu-l iubește pe tata
mi se face foame înghit lacrimi
silabisesc luna cu ochii
murdar
intenționat îmi julesc genunchii de cer
între timp părinții își pregătesc moartea
poezie de Lavinia Micula
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre mamă sau poezii despre jucării
Martorul visător
Ai atâta ploaie-n tine,
Trec visările-n obsesii,
Ca o dimineață-n sine,
Dinspre-a nopților regresii,
N-am aflat de mă iubești,
Tu iubire ireală,
Fug de tine prin povești,
Pari un personaj de smoală,
Nu o zâna, ci o pală,
Într-o toamnă greu ploioasă,
O nevindecată boală
Dintr-o lume nefrumoasă
Care te dorește mult,
Mult mai mult decât poți duce,
Numai țipete ascult,
Schimb acele legi caduce
Spre un bine iluzoriu
Întru care n-am habar
De acel premonitoriu
Al trăirii în zadar,
Nu te mai feri de mine,
Vom muri oricum cândva,
Răul trece înspre sine,
Eu rămân să fiu a ta,
Fiindcă te iubesc și parcă,
În destinul ce-l petrec,
Zeci vapoare-aș da pe-o barcă,
Înspre tine doar să trec,
N-am profil de dezertor,
Nu sunt multe a mă frânge,
Sunt un martor visător
Dintr-o crimă fără sânge.
poezie de Silvana Andrada Tcacenco
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre toamnă, poezii despre sânge sau poezii despre legi
Sunt fericită
sunt fericită
pentru că încă mai sunt
pentru că tu îmi spui o poveste
în care mai cred
sunt fericită pentru inima mea obosită
ce cântă cu inima ta
într-un tandem neștiut
de cei ce aplaudă la scenă deschisă
saltul mortal fără de plasă
al felinelor supuse voințelor noastre
sunt fericită pentru că ești
pentru că sunt un cumul
al placentelor ce ne omoară
în singura poveste pe care o știm
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre muzică, poezii despre inimă sau poezii despre feline