Litera lipsă

Noi doi,
avem acelaşi nume.
Dar eu,
mai am o literă în plus.
Sau poate că,
tu ai pierdut-o
în timp,
pe drum...

Dar litera asta,
e...
cât o lume-ntreagă!
Şi tot pe atâta,
ne desparte.

N-aş vrea să deranjez pe nimeni
întrebând,
dacă nu cumva...
cineva,
mi-a găsit...
litera lipsă.

poezie de Cătălina Bontoi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Desprinderea

Aseară am prins o literă, de vie
Era în călimară sindrofie
Şi eu ce amuşinam la întâmplare,
Am confundat-o cu o floare!...
Am pus-o sus pe haină, la butonieră
Şi litera era ca pasărea, stingheră,
Am măsurat-o cu peniţa, că e mică
Şi-am observat din ochi cum lacrima îi pică!
I-am dat batista şi am văzut că încă,
De teamă, când mă apropii e de stâncă!
Covor am smuls din liniştea de gânduri,
Şi-am aşezat seminţele pe rânduri!
O horă am încropit între izvoare
Şi litera a început să zboare...
Să cânte, să rostească, să devie,
La fel ca în călimară de zglobie!
De-atunci, am câmpul plin de flori
Şi de veşminte...
Şi litera se joacă în cuvinte!...

poezie de Constantin Păun din Elegie neterminată (1993)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amalgam

Sunt...
acel nebun dependent de nori şi ceaţă,
simt albastru şi invers proporţional,
fac greşeli căutând răspunsuri pe sens interzis.

Şi ce dacă... trăiesc viaţa pe repede înainte,
de vorba cu mine într-o perpetuă rătăcire,
visând un crepuscul de cuvinte imperfecte.

Loveşte-mă un secol distanţă
prin cuvinte în şir indian
şi într-un final de cearcănă şi zâmbet,
vise expandate şi ironii de lună plină
vă voi citi în neagra ceaşcă
pân-la nebunie sau pân-la dolce far niente.

Voi fi,
efemera imperfectă, atât cât durează verdele,
imun intr-un viitor incandescent,
căutând litera lipsă în frunzele teiului meu,
în imatur sfârşit de vară.

poezie de Cătălina Bontoi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Litera

frumuseţea zilei de 13
februarie a-nceput cu mici lipituri decupaje
din ziarele on
line – cum astăzi soarta îmi este
gândită de singurul dumnezeu navetist pe relaţia
timişoara-cenad, cred
cu o nebunie aparte în frumuseţea zilei de ieri
şi în ce
am citit în ultimul anotimp din ea din
litera
tura universală
plus
de o vreme suspin chiar în vântul de nimicit primăveri
plus
mai cred în litera cu
nasul pe sus
foarte sus!

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Susan: Dacă aş fi în locul tău, n-aş mânca chestia aia.
Mike: De ce?
Susan: Eu am gătit-o, crede-mă pe cuvânt. Hei, vrei cumva să-ţi pui capăt zilelor?
Mike: Nu, dar refuz să cred că cineva nu poate să gătească macaroane cu brânză. (Mike gustă macaroanele, în timp ce Susan îi cere scuze prin gesturi şi îi zâmbeşte.) E ca şi cum le-ai ars, dar în acelaşi timp, nu le-ai lăsat să se facă.
Susan: Nu e prima oară când aud asta.

replici din filmul serial Neveste disperate
Adăugat de basthedt
Comentează! | Votează! | Copiază!

Curcubeul sufletului

Speranţa cu aripi de ploaie rece,
mi-a devenit prieten bun.
Vreau s-o ajut,
dar cum?
Când altruismul l-am pierdut,
cândva pe drum.

Si amandoi, pe rând
ne-ncurajăm crezând,
ca poate ea,
sau poate eu,
vom indrăzni să incercăm.

Eu,
sper ca ea se va-ntrema
şi sigur asta va-nsemna
ca eu din nou să pot spera.

Iar ea,
draga de ea!
Incă-mi tolerează
curcubeul sufletului,
aşteptând
ca dincolo de el,
să ne-ntâlnim zâmbind!

poezie de Cătălina Bontoi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scris cu literă de moarte

Ne pironim în priviri,
Ce ating eternitatea,
Cu vârful fragilei amintiri,
Ne scriem singuri moartea.

Păstrăm distanţe negre,
Căci nu ştiu dacă poate,
Un alb etern să-ncerce,
S-acopere litera de moarte.

poezie de Cosmin-Emanuel Petraşc
Adăugat de Cosmin-Emanuel Petraşc
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi politicienii mănâncă litere. Conform ultimelor studii, cea mai mâncată literă este însăşi litera legii.

aforism de Ionuţ Popa
Adăugat de I.m. Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atâta timp cât avem prieteni, ziua de azi e minunată. Atâta timp cât avem amintiri, avem ziua de ieri. Atâta timp cât avem speranţă, ziua de mâine mai poate aştepta.

autor necunoscut/anonim
Adăugat de Sinziana Mihalache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ora de vizită

În seara asta capul ca o lampă
îşi arde restul fumegos de gaz —
şi cineva a pus mâna pe clampă,
şi cineva m-atinge pe obraz.

În seara asta lungă, cineva
tuşeşte-n mine, scuipă şi-şi dă duhul,
şi nici măcar n-aş vrea să fug — n-aş vrea
s-ajung din nou cu mânele văzduhul!

Stau în odaie ca-ntr-un tren în care
aştept în geam să crape-un peisaj,
şi-mi ţin în mână sufletul de soare —
sărmanul paşaport pentru voiaj.

Mă doare liniştea crescută-n mine —
mă doare întunericul crescut,
ca o mocirlă-n care dorm pe vine
bivolii negri de necunoscut.

O umbră parcă mi-a fugit din trup,
şi-n seara asta mi-i atât de bine,
că parcă-aş vrea cu mânele să rup
urzicile care-au crescut în mine.

poezie clasică de Benjamin Fondane din Privelişti
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nedespărţiţi

Şi dacă voi pleca de-aici,
Acolo unde e poveste,
Aş vrea, de vrei, atât să-mi zici
Că vei dori să-ţi dau de veste

Atunci am să cobor cumva,
Să îţi aduc din cer aripe,
Ca tu, zburând, să poţi urma
Un drum spre ale mele clipe

Nu trebuie decât să-mi spui
Dorinţa ta de-a fi cu mine,
N-am să te las a nimănui,
Când eu visez să fiu cu tine

Iar dacă visele răzbesc
Aici, precum şi-n altă lume,
Promit că am să te găsesc,
Acolo unde n-avem nume

Tu să aştepţi şi să nu uiţi,
Niciunde nu e prea departe,
Atâta vreau... să mă asculţi,
Nici Dumnezeu nu ne desparte!

poezie de Adi Conţu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atâta timp...

Atâta timp cât mai avem o ţară
Şi ştim că locul nostru e aici,
Chiar dacă soarta-i crudă şi amară
Pe-acest Pământ nu suntem venetici.

Atâta timp cât mai avem o viaţă,
Bună sau rea, aşa cum este ea,
Putem să stăm cu moartea faţă-n faţă
Nu să ne-ascundem după o perdea.

Atâta timp cât mai avem onoare
Aşa cum am avut de când ne ştim
Chiar dacă umilinţa rău ne doare
Putem pe toţi în ochi să îi privim.

Atâta timp cât mai avem un suflet
Şi o iubire-n noi de oferit,
Cât ne păstrăm curat al nostru cuget
Suntem măreţi chiar dac-am suferit.

Atâta timp cât nu uităm trecutul
Şi cât ne pasă de acest popor,
Cât ale noastre piepturi îi sunt scutul
Putem avea în faţă un viitor.

Atâta timp cât mai avem speranţe
C-această lume rai va deveni
Indiferent de vremi şi circumstanţe,
După eşecuri ne vom reveni.

Atâta timp cât mai avem o şansă
De a scăpa de-acest destin sever,
Să căutăm cărarea luminoasă
Şi să urcăm pe ea până la cer.

poezie de Octavian Cocoş (11 septembrie 2020)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumea-n care nu mai sunt

A dispărut întreaga lume,
Însă cumva eu încă sunt,
Acelaşi om, acelaşi nume,
Dar altfel, pe un alt pământ.

Mirat mă uit în jur şi-mi pare
Că s-a schimbat parcă ceva,
Nu-i nici mai mică, nici mai mare,
Dar avem loc cu toţi în ea.

Încet, încet, apar alţi oameni
Un zâmbet au pe faţa lor,
Nu mai sunt rase, ci doar semeni,
Ce doar iubire par că vor.

A dispărut o lume-ntreagă,
Şi-a luat cu ea ce-a fost mai rău
Ce n-a putut timpul să dreagă
În gândul meu, în gândul tău.

poezie de Adi Conţu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acel nebun

Craterul vulcanului tău
visează cumva,
alintul jucăuş al vântului meu?
Cândva?
Puţin spre deloc?
Sau...

He, he...
chiar eu!
Acel nebun,
dintr-un timp
şi dintr-un spaţiu
dispărute demult!

poezie de Cătălina Bontoi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din nou ni se va face dor de ceva sau de cineva, din nou vom tăcea numai din spaima aceea că ar putea un liliac să zboare peste litera A.

Nichita Stănescu în Măreţia frigului (romanul unui sentiment), Intimidare (1972)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alfabetul

N-a prea observat
Când a pierdut prima literă.

A continuat să vorbească,
Ocolind cu grijă
Cuvintele
Care cuprindeau acea literă.

Apoi a mai pierdut una,
Mi se pare pe A.
Soarele, Luna
Au rămas pe dinafară.

Şi încă una,
Fericirea, iubirea
Au început să nu-l mai înţeleagă.

Litera de pe urmă
I-a rămas înfiptă într-o silabă,
Ca un dinte obosit.

Acum aude, vede,
Dar nu mai are cuvinte pentru viaţă,
Formată în cea mai mare parte din literele
Pe care le-a pierdut.

poezie celebră de Marin Sorescu din Tinereţea lui Don Quijote
Adăugat de Eva
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu toţii avem o stea

Atâta timp cât avem amintiri,
trecutul durează.
Atâta timp cât avem speranţe,
viitorul ne aşteaptă.
Atâta timp cât avem prieteni,
prezentul merită să trăiască.
Cu toţii avem o stea,
care străluceşte acolo sus pe cer.
O stea specială capabilă
să lumineze în cele mai întunecate nopţi...
şi să facă inimile să zâmbească
în cele mai triste zile.

poezie de Eugenia Calancea (5 decembrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poet

Mă scutur de şabloane
şi pun mâna să scriu
ce-mi trece prin locaşul
unde alţii au idei,
iar eu - soluţii
şi idealuri creţe.
Cuvântul e litera cu literă
ce îl frământ în gând
şi-mi iese versul crud...
din suferinţe nedospite,
cu sânge rece.
Tiparul nu mă vrea
fără arvună...
S-a şmecherit zeţarul
împăturind dolarul.
Pe foi igienice
şi tot o să apar!
Stihul şi banul
se iau febril de gât...
Se zice că post-mortem
Te văd criticii mai bun,
Iar după ce-ai dat ortul,
Te poţi citi-n volum!

poezie de Daniel Teompa
Adăugat de Tudor Alin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi ce dacă

Şi ce dacă încă vreau,
Sălbaticia să o gust,
Libertatea s-o respir,
Infinitul să-l alint,
şi încă alte câte...!

Şi ce dacă am uitat,
cum am aflat întregul!
îmi e deajuns să fi trăit-o,
şi-l am pe Alzhei prieten.
Dar voi... voi aţi simţit-o?

Şi ce dacă dor îmi e,
de mine,
verde şi scântei!
Viaţa e plină de minuni!
Să vrei să te descoperi...

Şi ce dacă tot mai caut,
Cum aş putea să nu?
De e un sens în toate,
Aş vrea şi eu să-l ştiu!
Voi nu?

poezie de Cătălina Bontoi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adi: Nu mi-a spus nimeni niciodată pe şleau că în viaţa asta pot ajunge şi lider d-acela adevărat, sau că pot fi cineva mare, un soi de şef, nu doar sclav sau fotbalist. Nu mi-a spus nimeni că toţi avem câte o şansă pentru ceva mult mai bun, decât un simplu salariu şi o viaţă-n jurul lui şi că nu e obligatoriu să ajung să mă bazez doar pe milogeală cu implicarea obligatorie a întregii societăţi, ci şi individual.

replică din romanul Códice: Suspect din oficiu de Andrei Sulugiuc (15 martie 2017)
Adăugat de Andrei Sulugiuc
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pierderea ochiului

Aş ciocăni cu unghia până când
n-aş mai avea unghie,
şi cu degetul până când
mi s-ar toci.

Dar a venit la mine
orbul şi mi-a spus:
- "Lasă-ţi, frate, unghia-n pace,
dacă ai cumva un ochi
în vârful ei,
de ce să-l spargi?"

Şi totuşi şi totuşi
poarta asta, dintre mine şi tine,
trebuie zguduită de cineva.

poezie celebră de Nichita Stănescu din Necuvintele (1969)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!