Litera lipsă

Noi doi,
avem acelaşi nume.
Dar eu,
mai am o literă în plus.
Sau poate că,
tu ai pierdut-o
în timp,
pe drum...

Dar litera asta,
e...
cât o lume-ntreagă!
Şi tot pe atâta,
ne desparte.

N-aş vrea să deranjez pe nimeni
întrebând,
dacă nu cumva...
cineva,
mi-a găsit...
litera lipsă.

poezie de Cătălina Bontoi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atâta timp...

Atâta timp cât mai avem o ţară
Şi ştim că locul nostru e aici,
Chiar dacă soarta-i crudă şi amară
Pe-acest Pământ nu suntem venetici.

Atâta timp cât mai avem o viaţă,
Bună sau rea, aşa cum este ea,
Putem să stăm cu moartea faţă-n faţă
Nu să ne-ascundem după o perdea.

Atâta timp cât mai avem onoare
Aşa cum am avut de când ne ştim
Chiar dacă umilinţa rău ne doare
Putem pe toţi în ochi să îi privim.

Atâta timp cât mai avem un suflet
Şi o iubire-n noi de oferit,
Cât ne păstrăm curat al nostru cuget
Suntem măreţi chiar dac-am suferit.

Atâta timp cât nu uităm trecutul
Şi cât ne pasă de acest popor,
Cât ale noastre piepturi îi sunt scutul
Putem avea în faţă un viitor.

Atâta timp cât mai avem speranţe
C-această lume rai va deveni
Indiferent de vremi şi circumstanţe,
După eşecuri ne vom reveni.

Atâta timp cât mai avem o şansă
De a scăpa de-acest destin sever,
Să căutăm cărarea luminoasă
Şi să urcăm pe ea până la cer.

poezie de Octavian Cocoş (11 septembrie 2020)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amalgam

Sunt...
acel nebun dependent de nori şi ceaţă,
simt albastru şi invers proporţional,
fac greşeli căutând răspunsuri pe sens interzis.

Şi ce dacă... trăiesc viaţa pe repede înainte,
de vorba cu mine într-o perpetuă rătăcire,
visând un crepuscul de cuvinte imperfecte.

Loveşte-mă un secol distanţă
prin cuvinte în şir indian
şi într-un final de cearcănă şi zâmbet,
vise expandate şi ironii de lună plină
vă voi citi în neagra ceaşcă
pân-la nebunie sau pân-la dolce far niente.

Voi fi,
efemera imperfectă, atât cât durează verdele,
imun intr-un viitor incandescent,
căutând litera lipsă în frunzele teiului meu,
în imatur sfârşit de vară.

poezie de Cătălina Bontoi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Susan: Dacă aş fi în locul tău, n-aş mânca chestia aia.
Mike: De ce?
Susan: Eu am gătit-o, crede-mă pe cuvânt. Hei, vrei cumva să-ţi pui capăt zilelor?
Mike: Nu, dar refuz să cred că cineva nu poate să gătească macaroane cu brânză. (Mike gustă macaroanele, în timp ce Susan îi cere scuze prin gesturi şi îi zâmbeşte.) E ca şi cum le-ai ars, dar în acelaşi timp, nu le-ai lăsat să se facă.
Susan: Nu e prima oară când aud asta.

replici din filmul serial Neveste disperate
Adăugat de basthedt
Comentează! | Votează! | Copiază!

Curcubeul sufletului

Speranţa cu aripi de ploaie rece,
mi-a devenit prieten bun.
Vreau s-o ajut,
dar cum?
Când altruismul l-am pierdut,
cândva pe drum.

Si amandoi, pe rând
ne-ncurajăm crezând,
ca poate ea,
sau poate eu,
vom indrăzni să incercăm.

Eu,
sper ca ea se va-ntrema
şi sigur asta va-nsemna
ca eu din nou să pot spera.

Iar ea,
draga de ea!
Incă-mi tolerează
curcubeul sufletului,
aşteptând
ca dincolo de el,
să ne-ntâlnim zâmbind!

poezie de Cătălina Bontoi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atâta timp cât avem prieteni, ziua de azi e minunată. Atâta timp cât avem amintiri, avem ziua de ieri. Atâta timp cât avem speranţă, ziua de mâine mai poate aştepta.

autor necunoscut/anonim
Adăugat de Sinziana Mihalache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu sunt, eu exist, aceasta este sigur; dar cât timp? Atâta timp cât gândesc; căci poate s-ar putea întâmpla că dacă aş înceta de a gândi, să încetez în acelaşi timp de a fi.

Descartes în Meditaţii metafizice (1641)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Desprinderea

Aseară am prins o literă, de vie
Era în călimară sindrofie
Şi eu ce amuşinam la întâmplare,
Am confundat-o cu o floare!...
Am pus-o sus pe haină, la butonieră
Şi litera era ca pasărea, stingheră,
Am măsurat-o cu peniţa, că e mică
Şi-am observat din ochi cum lacrima îi pică!
I-am dat batista şi am văzut că încă,
De teamă, când mă apropii e de stâncă!
Covor am smuls din liniştea de gânduri,
Şi-am aşezat seminţele pe rânduri!
O horă am încropit între izvoare
Şi litera a început să zboare...
Să cânte, să rostească, să devie,
La fel ca în călimară de zglobie!
De-atunci, am câmpul plin de flori
Şi de veşminte...
Şi litera se joacă în cuvinte!...

poezie de Constantin Păun din Elegie neterminată (1993)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!

De vorbă cu tine, cu mine...

[Cât încă nu-i târziu!]

Aţi întâlnit vreodată,
măcar un om,
făr-o poveste tristă?
Eu încă nu.

Tu poate... ai succes!
Dar, spune-mi:
ai timp si pentru tine,
si pentru acele...
nimicuri stupide,
ce-ţi dau împlinire?

Sau poate...
azi, ai iubire!
Dar te întrebi:
Pierdut-ai libertatea?

Ai bani!
Şi ce folos?
Unde-i acel prieten,
in faţa căruia
poţi fi... chiar "tu"?
Ştii ce vorbesc, nu?

Când tinereţe am,
mă doare ignoranţa.
Şi când am sănătate...
Ce idiot!
Cu câtă ardoare,
la ruletă o joc!

De ce ni se pare,
c-avem nevoie de mai mult?
Că niciodată nu-i destul?

Avem de toate,
şi totuşi...
ceva ne lipseşte!
Ştiţi ce?
puţină atenţie.
:-)

Ai lumea la picioare...
Omule!
Ai ziua de azi!
Abia a început!
Fii tot ce poţi...
mai bun!

poezie de Cătălina Bontoi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

N-avem timp

N-avem timp să ne gândim la viaţă
Când alergăm după iluzii mereu.
N-avem timp să facem o faptă bună,
Dar avem timp să ne gândim la ceva rău.

N-avem timp să ocrotim natura,
Dar avem timp să scuipăm în ea.
N-avem timp să ne rugăm la Domnul,
Dar avem timp să hulim pe cineva.

N-avem timp să iubim persoana de lângă noi,
Dar avem tot timpul din lume să începem un război.
N-avem timp să fim mulţumiţi de viaţă aşa cum e ea
Dar avem mult timp să ne plângem că viaţa e grea.

Hai să ne oprim din goana noastră după iluzii.
Şi pentru o clipă să ne întrebăm
De ce n-avem timp pentru concluzii,
Timp pentru concluzii întotdeauna trebuie să avem!

poezie de Vladimir Potlog (19 iulie 2021)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu există Dumnezeu, declară ticălosul (fragment)

"Nu există Dumnezeu," spune tâlharul,
"Şi, într-adevăr, mă bucur pentru asta;
N-aş vrea să ştiu ce-ar putea să-mi facă. Mai bine
Să presupunem decât să ne trăim năpasta."

"Nu există Dumnezeu," gândeşte-un tinerel
"Sau, dacă există, nu cred că-ar pretinde
Ca omul să se comporte întotdeauna
Ca un bebeluş, atâta de cuminte."

"Nu există Dumnezeu, dar dacă-ar exista,"
Îşi spune negustorul, "ar fi prea, prea de tot
Să fie supărat pe mine că scot frumos profit
Din marfa scoasă pe tarabă – aşa socot."

"Dacă există sau nu," zice bogătanul,
"Contează foarte puţin sau chiar deloc
Pentru mine şi ai mei, har astrelor,
Care nu ducem lipsă de hrană şi de foc."

Mulţi alţii, de asemenea, cam la fel îşi spun,
Ei eludează evidenţa şi nu au nici un crez,
Gândind că-n cer nu-i nimeni, cât le este bine,
Sau că toate-s o poveste fără rost şi miez.

Mai apoi, toţi ajunşi la vârsta senectuţii,
Răpuşi de boli, necazuri şi altele la fel,
Ar accepta că Dumnezeu există
Sau, în fine, cineva aidoma cu el.

poezie de Arthur Hugh Clough, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ţară de haiduci

Noi încă mai avem păduri umbroase
Si munţi cu peşteri, ape cu bulbuci,
Avem şi furci si ascuţite coase
Dar vai, nu mai avem de mult haiduci.

Noi încă mai avem boieri în ţară
Cu cap de taur si cu minţi la fel,
Avem atâta lacrimă amară,
Numai haiduci nu mai avem defel.

Noi înc-avem pe cer apus de soare
Şi guvernanţi ce au în cap eclipsă,
Avem si legi călcate în picioare,
Doar de haiduci avem cumplită lipsă.

Avem si potere ce în cătuşe
Ar vrea să ţină un întreg popor
Avem vreo şase sute de căpuşe...
Nici umbră de haiduc la vreun izvor!

Dar încă mai avem de-un leu speranţă
Că nu o să sfârşim cu toţi pe cruci...
Ne vom trezi şi-n ultimă instanţă
Vom fi o ţară-ntreagă de haiduci.

poezie de Nicu Gavrilovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumea-n care nu mai sunt

A dispărut întreaga lume,
Însă cumva eu încă sunt,
Acelaşi om, acelaşi nume,
Dar altfel, pe un alt pământ.

Mirat mă uit în jur şi-mi pare
Că s-a schimbat parcă ceva,
Nu-i nici mai mică, nici mai mare,
Dar avem loc cu toţi în ea.

Încet, încet, apar alţi oameni
Un zâmbet au pe faţa lor,
Nu mai sunt rase, ci doar semeni,
Ce doar iubire par că vor.

A dispărut o lume-ntreagă,
Şi-a luat cu ea ce-a fost mai rău
Ce n-a putut timpul să dreagă
În gândul meu, în gândul tău.

poezie de Adi Conţu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scris cu literă de moarte

Ne pironim în priviri,
Ce ating eternitatea,
Cu vârful fragilei amintiri,
Ne scriem singuri moartea.

Păstrăm distanţe negre,
Căci nu ştiu dacă poate,
Un alb etern să-ncerce,
S-acopere litera de moarte.

poezie de Cosmin-Emanuel Petraşc
Adăugat de Cosmin-Emanuel Petraşc
Comentează! | Votează! | Copiază!

De vorbă cu mine...

Aţi întâlnit vreodată,
măcar un om,
făr-o poveste tristă?
Eu încă nu.

Tu poate... ai succes!
Dar, spune-mi:
ai timp si pentru tine,
si pentru acele...
nimicuri stupide,
ce-ţi dau împlinire?

Sau poate... azi iubeşti!
Dar mâine îndoiala:
Pierdut-am libertatea?
Sau m-am pierdut pe mine?

Ai bani!
Şi ce folos?
Unde-i acel prieten,
in faţa căruia
poţi fi chiar "tu"?
Ştii ce vorbesc, nu?

Când tinereţe am,
mă doare ignoranţa.
Şi când am sănătate...
Ce idiot!
Cu câtă ardoare,
la ruletă o joc!

De ce ni se pare,
c-avem nevoie de mai mult?
Că niciodată nu-i destul?

Avem de toate,
şi totuşi...
ceva ne lipseşte!
Ştiţi ce?
puţină atenţie.
:-)

Ai lumea la picioare...
Omule!
Ai ziua de azi!
Abia a început!
Fii tot ce poţi mai bun!

poezie de Cătălina Bontoi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Litera

frumuseţea zilei de 13
februarie a-nceput cu mici lipituri decupaje
din ziarele on
line – cum astăzi soarta îmi este
gândită de singurul dumnezeu navetist pe relaţia
timişoara-cenad, cred
cu o nebunie aparte în frumuseţea zilei de ieri
şi în ce
am citit în ultimul anotimp din ea din
litera
tura universală
plus
de o vreme suspin chiar în vântul de nimicit primăveri
plus
mai cred în litera cu
nasul pe sus
foarte sus!

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu toţii avem o stea

Atâta timp cât avem amintiri,
trecutul durează.
Atâta timp cât avem speranţe,
viitorul ne aşteaptă.
Atâta timp cât avem prieteni,
prezentul merită să trăiască.
Cu toţii avem o stea,
care străluceşte acolo sus pe cer.
O stea specială capabilă
să lumineze în cele mai întunecate nopţi...
şi să facă inimile să zâmbească
în cele mai triste zile.

poezie de Eugenia Calancea (5 decembrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi politicienii mănâncă litere. Conform ultimelor studii, cea mai mâncată literă este însăşi litera legii.

aforism de Ionuţ Popa
Adăugat de I.m. Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fugă... după ce

Atâta timp cât raţiunea doarme,
Cât nu iubim şi investim în arme...
Atâta timp cât pumnul ne conduce
Ajungem toţi un nume pe o cruce.
Atâta timp cât nu ne va ajunge,
Va fi mereu un suflet care plânge...
O mamă fără vlagă, obosită,
Un tată cu o soartă irosită;
Vom căuta năuci o nemurire,
Dar cum s-o ai, de nu devii iubire?
Atâta timp cât luăm, fără să dăm,
Vom fi acei ce groapa ne-o săpăm.

poezie de Adi Conţu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonya: De fapt, ştiam ce faci în acest moment şi că mai ai puţin de vopsit aici, de aceea mi-am permis să te deranjez.
Lucian: Aha, pricep... Deci, m-ai urmărit, chiar dacă nu în direct; ai continuat însă să mă urmăreşti.
Sonya: Aşa e, recunosc. Nu te văzusem de mult timp şi doream să ştiu ce faci, lucru pe care-l puteam afla cu uşurinţă.
Lucian: Pricep. Nu te condamn deloc. Dacă ai posibilitatea să afli orice, de ce nu? Poate că şi eu aş fi procedat la fel, în locul tău. Dar dacă tot ai venit până aici, hai să intrăm în navă, n-are rost să stăm afară. Termin mai târziu de vopsit nava, am destul timp.
Sonya: De ce nu-i laşi pe roboţi să se ocupe de treaba asta?
Lucian: Să las roboţii?! Nu; prefer să termin eu, de moment ce eu m-am apucat de revopsit, eu voi vopsi toată nava cu albastru, deci, eu o voi termina.
Sonya: Bine, n-ai decât; fie cum vrei...
Lucian: Deocamdată... Hai să intrăm în navă.
Sonya: Mai bine nu. Sincer, aş prefera să mergem prin oraşul artificial, să discutăm, să ne plimbăm, ca să scap de costumul ăsta incomod; mă simt mult mai bine fără el, dar aici sau în nava ta, nu pot renunţa la el.
Lucian: Vom merge şi prin oraş, însă înainte de asta, tot va trebui să intrăm în navă, măcar pentru puţin timp, atâta cât să mă curăţ şi să mă schimb în uniformă. Doar ce ai spus că aşa, albastru cum sunt acum, i-aş putea speria pe toţi locuitorii planetei. N-aş vrea să se întâmple una ca asta.
Sonya: Ai dreptate. Bine, în cazul ăsta, să intrăm în nava ta.
Lucian: După tine, domnişoară.

replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Împreună... poate

Mă urmăreşte gândul că poate tu nu crezi,
C-ai renunţat la mine şi astăzi nu mai vezi,
Cum mă topeşte frica că poate nu exişti
Şi mă chircesc în mine cu ochii foarte trişti.

Ne urmărim de veacuri, am fost, dar oare unde
Eu prea te simt aicea, am amintiri profunde,
Îmi eşti parcă alături... dar tare eşti departe,
Degeaba întind mâna, vecia ne desparte.

Noi doi, doar două vise, unite poate-n ceruri,
Am fost candva aproape, iubiţi în alte vremuri,
Te-mbrăţişez în rime în ritm de poezie,
Dansăm cumva în suflet, atunci când îţi scriu ţie.

Tu nu mai ştii de poate ne vom vedea vreodată,
Dar nu lăsa tristeţea în tine adunată,
Va fi ce va să fie, va exista o cale,
Ceva de sus ne-ajută... nu poate fi doar jale.

Să nu spui niciodată, să nu spun nicidecum,
Cărarea vieţii noastre e pe acelaşi drum,
Un drum umplut de lacrimi, de dor, pe veşnicie
Îţi sunt oricum aproape... la fel îmi eşti tu mie.

poezie de Adi Conţu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!