Samson (uitându-se stingherit spre spectatori): Doamne, câtă lume! (Clatină nemulţumit din cap.) Şi când te gândeşti că-i zi de muncă... Şi când te gândeşti că fânul zace polog... N-are cine să-l întoarcă... N-are cine să-l adune... (Înaintează spre scenă, nemulţumit. Se uită cu reproş la spectatori.) Măi, oameni buni! Voi chiar n-aveţi treabă la voi acasă? (Urcă în scenă pe scăriţa din dreapta, mormăind indignat.) Poate că nu ştiţi să bateţi coasa. Dar de dat cu grebla, tot natul ştie... (Către Baci): Cumetre! Ce-i cu atâta lume la tine-n bătătură? Ai pus de nuntă?
Baciul (cu tratatul deschis, în mână, privind peste ochelari, aspru): Lasă, bre, lumea-n pace! Nu-i treaba dumitale!...

replici din piesa de teatru Oile Domnului (Satul electronic), scenariu de Valeriu Butulescu (2001)
Adăugat de A. Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Safta (cu asprime): Mai bine să mori holtei, decât cununat cu fata duşmanului... (Către Baci.) Mă, bărbate, tu vorbeşti serios? Ce-i cu Luna? Cade au ba?
Baciul (se uită atent prin telescop): Apoi, de căzut, sigur cade. Da' nu se ştie când. Acuma-i sus de tot. Se apropie de apogeu. Deocamdată urcă...
Romică (răsuflă uşurat): Păi cum să cadă, bre, dacă urcă?

replici din piesa de teatru Oile Domnului (Satul electronic), scenariu de Valeriu Butulescu (2001)
Adăugat de A. Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Baciul (sever): Ai adus imprimanta?
Samson (calm): Adus... Da' să ştii, cumetre, că tare greu au reparat-o... (Scoate o imprimantă din desagi şi o pune pe masa cu calculatorul.) Cu imprimanta aista-i bai...
Baciul: Cât a costat?
Samson: Oi, oi, oi! Vai de capul meu! Mi-e şi frică să-ţi spun...
Baciul (tensionat): Cât bre? Spune odată!
Samson: Zece kile de telemea, plus un caş dulce!

replici din piesa de teatru Oile Domnului (Satul electronic), scenariu de Valeriu Butulescu (2001)
Adăugat de A. Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Samson: Desigur! Soarele, cu întregul său harem de planete, locuieşte pe Calea Laptelui...
Baciul (intransigent): Lasă tu astronomia! Mai bine spune-mi: ce mai e nou pe piaţă?
Samson: Tot ce vrei şi ce-ţi pofteşte inima, cumetre. Automate de muls oi, aparate antilup, cu ultrasunete, câini electronici, importaţi tocmai din Japonia...

replici din piesa de teatru Oile Domnului (Satul electronic), scenariu de Valeriu Butulescu (2001)
Adăugat de A. Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumea viselor deşarte

Oare lumea asta poate,
Fi măcar cu-un dram mai bună?
O fi treaz cel ce socoate,
Că nu-i viaţa doar minciună?

Că din câtă fericire,
Dată ni-i la fiecare,
Să cedăm, e cu mărire,
Un crâmpei la cel ce n-are?

Că averi, ce-am strâns pe lume,
Vamă le lăsăm, sărmană,
Când speranţa n-are nume,
Şi e moartea suverană?

Scris-am eu în astă carte,
Dar în mine cine scrise?
Cine dă trei oale sparte,
Pe un pumn de biete vise?

poezie de Eugen Ilişiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Odă bucuriei

Slavă ţie, stea curată
Voie bună pe pământ
Astăzi te simţim aproape
Sol din Rai cu soare sfânt.

Vraja ta aduce iară
Pe popor lângă popor
Toţi pe lume fraţi noi suntem
Când apari uşor în zbor.

Cine a avut norocul
De prieteni buni să dea
Cine ştie ce-i iubirea
Lângă noi cântând să stea

Fericit un suflet drag
Te poate face pe pământ
Cine n-a simţit iubirea
Plece dintre noi plângând.

Milioane strângeţi rânduri
Tot mai sus urcând spre cer, urcând spre cer!

cântec, muzica de Ludwig van Beethoven, versuri de Schiller din Simfonia a 9-a (1785)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când morţii sunt aşa departe

Nu mai gândi la zilele apuse,
Nu mai privi la umbrele rămase
În urmă; sufletele duse
În altă lume - cine ştie? – poate
Ne uită.

Când morţii sunt aşa departe,
Şi când de la pământ la stele
Atâta cale ne desparte,
Durerea – cine ştie? – dacă
La cer peste morminte poate
Să treacă.

Priveşte-n jurul tău – e marea
Vieţei; pleacă şi o-nfruntă,
Îmbată-ţi ochii-n contemplarea
Minunilor ce te aşteaptă;
Trăieşte, mergi oriunde soarta
Te-ndreaptă.

poezie celebră de Ovid Densusianu din Limanuri albe (1912)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tătuca nu-i acasă; a ieşit la arat cu cei mari. - Şi de ce spui că ţi-o lăsase mămucă-ta ţie? - Apoi nu ştii? Eu n-am mamă. A murit în postul Crăciunului şi ne-a lăsat singuri. Acu n-are cine mă spăla, n-are cine mă îngriji... n-are cine-mi spune o vorbă bună...

Mihail Sadoveanu în Un om necăjit
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Samson: Şi fânul?
Baciul: Nu mă interesează. Cerul este un fânaţ imens, infinit. Ne luăm coasele şi ne ducem în cer... (Arată spre scară.) Cosim iarbă albastră... Ce, credeţi că n-o mănâncă oile? (Plouă torenţial.) Hă, hă, hă!... La iarnă, pe zăpadă mănâncă orice...

replici din piesa de teatru Oile Domnului (Satul electronic), scenariu de Valeriu Butulescu (2001)
Adăugat de A. Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Samson (către Consilieri): Statuia Libertăţii, simbolul Americii Libere! Iată întradevăr o capodoperă a picturii! Ce linie! Ce aureolă cromatică! Impresionant! De altfel, este o lucrare impresionistă! Pun pariu că a fost pictată spre sfârşitul Renaşterii! (Către Ivanson): Hei, diă Ivanson! Cine pictat acest tablou?
Ivanson: Leonardo da Vinci, sire!
Samson (către Consilieri, privind tabloul cu uimire): Ce v-am spus, bă? Uitaţi-vă şi voi, maimuţoilor! Statuia Libertăţii, pictată de Leonardo...

replici din piesa de teatru Samson (Valea din Deal), scenariu de Valeriu Butulescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Clarobscur de Dacia

Pe câmpia geto-dacă
n-are cine să mai tacă

Pe câmpia românească
n-are cine să vorbească

Au au au ce vreme-amară
au plecat munţii din ţară

Că nu-i munte ci câmpie
ceea ce nu-mi place mie

Că nu-i deal ci e genune
ceea ce nu pot eu spune

Că eu tac tu taci el tace
tăcerea de cap îşi face

De aceea te-aş ruga
fă Doamne cu noi ceva

Ori ne urcă ori coboară
de pe crucea socială

Ca din nou pre el urmându-l
izbâvească-ne cuvântul

poezie de Costel Zăgan din Hiperbole blitz
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omorul

Bate cu-a sa rază
Soarele-n amiază
Şi prin iarbă-şi lasă
Puntea de mătasă,
Prinsă toată-n cuie
Aurite. Suie
Pe sub verzi arcade
Liniştea; şi roade
Cariul răutăţii,
Rădăcina vieţii,
Floarea tinereţii...
Dând prinos naturii,
Inima pădurii
N-o auzi? Măsoară
Timpul care zboară...

Cain n-are pace.
Se frământă. Zace.
Faţa-i mohorâtă
Cată tot spre bâtă
Şi spre locul, unde
Zvonul greu pătrunde:
Loc retras, sălbatec,
Vatră de jăratec,
Loc de taină-n care
Abel, trei mioare
Zilnic le jertfeşte
Celui ce-l păzeşte...

— Uită, lasă ura
Caine! Arsura
Vindec-o prin rugă
Către cer! Îndrugă
Un cuvânt de slavă
Cel puţin! Bolnavă
N-are să-ţi mai fie
Mintea şi pustie; —
N-are să te fure
Şoaptele uşure,
Ci-ai să urci, cu fapta,
Până sus, pe treapta
Raiului...
— Degeaba!
Hai, găteşte-ţi treaba
Greu muncită mână,
Bulgăr de ţarină!
Sângele-n şiroaie
Ura să-ţi ogoaie,
Patima să-ţi frângă,
Arşiţa să-ţi stingă!...

Şi-a curs sânge. Sânge...
Cerul, parcă, plânge:
— A murit iubirea!
Plânge toată firea...
Unde-i mântuirea?...

poezie de Simion Cubolta
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vai, s-a rătăcit Crăciunul!

Iarna a uitat să vină, s-a-mbătat pe la hotare,
Dezbrăcată plânge-n vamă şi se vaită-n gura mare,
C-a pierdut şi paşaportul şi nu ştie ce să facă;
Să-i aprindem lumânarea şi s-o îndemnăm să tacă!

De atâta văicăreală, de atâta lamentare
S-a topit zăpada toată şi doar pe sub munţi de sare,
Gerul îşi înmoaie deş' tul şi adoarme pe-o ulucă,
N-are niciun gând de gheaţă, n-are niciun gând de ducă.

În vacanţă, cică-i bine... n-are iarna vreo ruşine,
C-o aşteaptă-o lume-ntreagă. Ea se simte tare bine,
E chiar mândră că-i dorită cu aşa înverşunare
Şi zâmbeşte sub mustaţă şi se-mbată şi mai tare.

E aşa o nebunie, că nu ştii de-i primăvară,
Vara calcă peste toamnă şi ai sta numai afară,
Muguri stau să crape-n ramuri, cântă-n luncă pitpalacul
Şi au răsărit zambile, a-nflorit şi liliacul.

Responsabilă, instanţa cea astrală stă pe gânduri
Şi nu ştie către cine, să trimită două rânduri,
Ca să ceară să revină ordinea şi disciplina:
Cine-a bramburit firescul, cine poartă toată vina?

Ce-i mai rău, e că norodul e în ceaţă şi tot cere
Un răspuns: vine Crăciunul sau e rost de Înviere?

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Crăciunul fiului risipitor

Aş porni să colind, peste dealuri, hai-hui,
Aş deschide cu grijă şi poarta şi tinda,
Dar în satul natal tata nu-i, mama nu-i,
N-are cine, la geam, să-mi asculte colinda.

Tata nu-i să-mi mai pună o dată-n pahar,
Mama nu-i să mă-mbie, din nou, cu sarmale,
Este gol, prăbuşit şi bătrânul hambar,
Iar ograda pustie m-ar umple de jale.

Nu sunt vaci, nu sunt oi, nu sunt porci, nici găini,
În cuptor n-are cine o pâine să facă,
Gardu-i rupt, podu-i rupt şi vecinii străini,
Chiar fântâna din curte, de-o vreme, e seacă.

Nici în pod, peste grinzi, nu atârnă cârnaţi,
Către pivniţă scara cea veche-i oloagă,
Nu-s în vasele-adânci castraveţii muraţi,
Din butoaiele vechi a rămas doar o doagă.

Nici zăpadă nu-i azi prin grădini şi pe drum,
Nu-s copiii cu sănii pe deal să exulte,
Aş porni cu colindul spre casă, acum,
Dar acum e târziu, n-are cine s-asculte...

poezie de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ocroteşte-mi, Doamne, neamul - satiră sau…. rugă

Uite-aşa ne ducem traiul
să ne câştigăm mălaiul.
Ruşinos, n-avem ce face,
mai cerşim cu bună pace,
ş-adunând nişte dolari,
creştem copilaşii mari.

Rău ne-a mers vestea în lume,
de şmenari dar fără nume,
de hoţi şi de cerşetori,
criminali, vi-o-la-tori,
buni doar… numai la-nchisori.

Cu mâinile amprentate,
cunoscuţi chiar şi în State
că trăim doar din furate.

Toţi o apă şi o… Baltă,
cum te vede, cum te saltă,
mai ales italienii
ce-s mai hoţi ca… Toţi oltenii.

Doamne fă-i să ştie odată,
că ţara mea nu-i o şatră.
Fă-i Doamne să ştie toţi,
că românii nu sunt hoţi.

Sunt un pic mai necăjiţi,
de necazuri, bântuiţi,
unii chiar mai jigăriţi,
dar la muncă? Mai cinstiţi.

Ocroteşte-mi Doamne, neamul,
că şi el e robul tău,
e hulit cu prea mult patos,
n-are loc nici chiar pe Atos,
sunt român, îmi pare rău.

poezie de Corneliu Zegrean-Nireşeanu din Dragoste, patimă şi blestem (5 august 2008)
Adăugat de Corneliu Zegrean-Nireşeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să vă spun, oameni buni, ce-l frământă pe Gheorghe... Că tot auzi el pe la tilivizor că unii-s de stânga, că alţii-s de dreapta... Şi se plângea că el nu ştie cum să-şi zică: ie de stânga ori ie de dreapta. Da într-o seară, îl lămuri, oameni buni, dacălu de istorie.... care-i pretin de pahar cu Gheorghe... că biau amândoi la crâşmă până târziu. Da biau, oameni buni, că atunci când se satură de beutură şi-i dă crâşmaru afară ca să-nchiză, nu mai ştii care-i dascălu şi care-i Gheorghe, că arată la fel, zici că-s fraţ de-o seamă şi de-o mamă!... Ce-i zâse dascălu.... Mă, Gheorghe,.... când un om care are două pâini, una o vinde şi îşi cumpără pe iea o carte... ăsta ie om de dreapta. Dacă are două cărţ şi le vinde pe amândouă ca să-ş cumpere pe iele de-o ţuică.... ăsta să ştii că ie de stânga..... Mă, oameni buni, înţălese Gheorghe, da ştiţi cum? Pe loc înţelase! Că veni acas şi din poartă îmi ţîpă să-l auz, că se temea că nu-l auz: Varvarooooo, gata, mă luminai, Varvaro! Io sunt de stânga!

citat din filmul serial Varvara, Gheorghe şi politica de Corneliu Sofronie
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Baciul (surprins, puţin invidios): Aiureli!... Baba Marghioala ţi-a băgat prostiile astea-n cap!...
Samson (indignat): E cea mai justă teorie. Baba are dreptate...
Baciul (irascibil): Nu mă enerva! Este clar că Luna s-a separat de Pământ acum patru miliarde de ani, când tu şi Baba Marghioala eraţi doar molecule de hidrogen sulfurat... Luna a plecat de pe Pământ şi, foarte curând, pe Pământ se va întoarce...

replici din piesa de teatru Oile Domnului (Satul electronic), scenariu de Valeriu Butulescu (2001)
Adăugat de A. Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Începe şcoala

Un şotron culcat pe stradă,
Copleşit de grea povară,
N-are cine să-l mai vadă,
N-are cine să-l mai sară...

Stă-mpărţit în pătrăţele,
Conturate-n alb de cretă,
Ascunzând nelinişti grele,
În tăcerea lui, discretă...

Oful n-are cui să-şi spună,
Şi-un regret acut îl doare,
Căci în ceru-i, nu răsună,
Ale pruncilor glăscioare...

Chicoteli şi veselie,
Îmbrânceli şi-alergătură,
Tihna străzii nu sfâşie,
Nu-i dau, jocului, măsură...

Iar în liniştea ciudată,
Sub contururile albe,
Pare strada înbufnată,
Nu sunt vremurile dalbe,

Căci un clopoţit subţire,
Astăzi iarăşi a sunat,
Şi la şcoală cu grăbire,
Pe copii i-a adunat...

poezie de Eugen Ilişiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Satisfacţie

Pe cărările vieţii se perindă multă lume,
Fiecărui, o treabă, îi va reveni anume.
După modul cum o face el, bine sau rău,
Hotărăşte a sa viaţă şi a semenului său.

Cei care fac bine treaba şi depun interes,
Împing ferm lumea înainte, spre progres.
Conştiinţa îi mână şi sunt pildă de urmat,
Ei găsesc plăcere în muncă, neîncetat.

Se întâmplă uneori să gândeşti aşa, în tine,
Toate ce fac astăzi şi mâine, le fac bine?
Poate nu sunt reuşite toate pe care le fac,
De aş şti, m-aş corija, conştiinţa să-mi împac

Fă treaba cât poţi de bine şi în timpul acordat,
Fii convins, că astfel, nimic nu ai de regretat.
Dacă în orice acţiune, tu acest îndemn urmezi,
Te asigur că-n viaţă n-ai nimic să-ţi reproşezi.

poezie de Constantin Bălăşanu (13 ianuarie 2008)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Între două călătorii spre limite absurde

întotdeauna voi căuta odihna la pieptul tău
apoi mă voi gândi ca prostul
înainte de a nu mai fi
dacă peste cine ştie câte mii de ani lumină
cineva va privi pe cer
chiar spre clipa aceasta

aşa cum privesc acum
spre cine ştie care lume albă
gândindu-mă cum răzbeşte lumina prin univers
dintr-un gând trist de cetăţean universal
prin mii şi mii de ani pământeni
ca o fantomă plasmatică
a ceva stins poate
sau doar ca o fotografie sepia
a unei clipe de realitate
de dincolo de orice altă realitate

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ceasul vieţii

Peste lume, peste sate,
bate ceasul vieţii, bate.
Trec secundele spre stele
ca un stol de rîndunele.
Zboară vremea către slavă
şi cu roadă şi cu pleavă.
Zboară clipa către Rai.
Tu, prietene, ce-i dai?

Peste lume, peste sate,
bate ceasul vieţii, bate.
Zboară clipele albastre
către Domnul vieţii noastre.

Tu, acel ce mergi pe Cale,
ce dai tu secundei tale?
Tu, ce ştii ce-a dat Isus,
ce-i trimiţi acolo sus?

Peste lume, peste sate,
bate ceasul vieţii, bate.
Vremea trece. Holda-i coaptă.
Domnu-i gata şi ne-aşteaptă.

Domnu-i gata şi ne roagă
să-L vestim în lumea-ntreagă,
să dăm iureş secerînd,
ca să vie mai curînd!

poezie celebră de Costache Ioanid
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!