Se-aprind eterne raze...

Se-aprind eterne raze în fiinţa mea de vise,
Sclipirea lor crescândă mă-nvăluie-n doiniri
Curgând printre portaluri de glorii larg deschise
Spre-un cer cu flori de gânduri şi pure re-nnoiri.

Le-am zis în taină: fie! - în valuri mari să vină
Să-mi spele ţărmul vieţii de-ascunsele dureri
Ce-mi traversează umbra-n vibrări ce se termină
Cu o tornadă-albastră de stele-n unduieri...

De-această sfâşiere de rezidiri solemne,
De-aceste rari renaşteri ce simt că-n mine cresc,
Tresaltă-ntreg neantul cu preamăreţe semne,
Şi tot ce-i bun în mine - eu Ţării-i dăruiesc!

poezie de Cristian Petru Bălan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ador dimineaţa

Ce mult eu ador dimineaţa,
Când roua îmi mângâie faţa
Cu raze de clipe senine,
Venite uşor înspre mine!

Din leagăn sărut dimineaţa,
Prin raze ghicească-mi ea faţa,
Izvorul din cer de lumină
E soarele viu pentru mine.

Ah, cum aştept dimineaţa,
Cu raze să-mi mângâie viaţa!
Arome de vise divine
Aşterne-mi-va clipa ce vine!

Să vină,
Să-mi spele umerii mei
Tot ceru-n miresme
Cu arome scântei!..

Printre haotice,
Nostime căi,
Să mă pierd dezmierdată
De jocu-n văpăi!..

poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Privirea ta de înger

Privirea ta de înger e marea mea durere,
Crepusculul de flăcări şi zarea tremurând,
Şi roua de pe lujer, şi liniştea ce-mi piere
Un freamăt sunt, un cântec ce-mi intră-n piept, pe rând...
Simţirea mea e-un viscol, voinţa mea se-nclină;
Fără să vrei, din mine începi să mă alungi,
Dar mă întorc la maluri în vechea mea tulpină,
Şi-n noi nuntirea albă aprinde raze lungi.
Acum, supus iubirii, mă dărui fără teamă,
Statornic ca un munte cu miez aurifer,
Te-aştept în mari altare de nori, care te cheamă
Să-mi juri că-mi eşti stăpână pe robu-ţi auster...

poezie de Cristian Petru Bălan
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Împlinire

Bolta-ntreagă cu vii stele s-a topit în ochii tăi,
Iar acum mă invadează şi-mi aprind vise-scântei,
Încât raiul tot se scurge peste-a vieţii mele văi
Transformate-n lumi de pace, de-armonii şi epopei...

Sărbători itinerante-s toate vorbele ce-mi spui -
Spre altare mari de aur mă înalţă toate, simt!
Metafizic, mă transformă şi-n speranţe mă transpui,
Căci renasc din dulci ecouri ce le-aud şi le consimt.

Temeralele cuvinte se întorc în fapte-acum
Dezrădăcinând vulcanii ce răsuflă printre noi -
Colierele de gesturi azi fructifică, oricum,
Şi spre-un viitor ferice ne luăm zborul amândoi!

poezie de Cristian Petru Bălan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Semne oculte

beau rouă stelară din cupa cerului
mă îmbăt cu lumină până devin lumină
nutresc pentru credinţă tăria fierului
şi inima să-mi fie cu iubire plină.

nutresc idei oculte şi vise măreţe
pun în aplicare tot ce am învăţat
sfinţi şi îngeri mă răsfaţă cu blândeţe
cu versuri de slavă i-am încredinţat.

pe pajiştea nopţii doruri păstoresc
şi amintirile le-am dus la izvoare
de praful amăgirilor să le clătesc
să capteze pururi raze zâmbitoare.

roiuri de gânduri pe cer se rotesc
să adune semne de îmbărbătare.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Puiul de căprioară

Copleşitorul codru în jurul meu cânta...
Sensibilă-n adâncuri, ardoarea-mi majestuoasă
În unduioase valuri de farmec mă-mbrăca
Şi-un stol de turturele în faţa mea se lasă.

Cu spinten salt şi zvelte picioare statuare,
Un pui de căprioară ţâşni în faţa mea:
Părea-ngrozit - şi-n mine văzuse o salvare,
Că-n urmă-i apăruse un lup ce mi-l gonea...

Ca un părinte bun care cu drag l-aşteaptă,
Eu l-am prins drept în braţe, iar lupul a fugit.
Şi-n clipa-aceea luasem decizia-nţeleaptă
Să-l ţin mereu cu mine, căci mult l-am îndrăgit.

De-atunci, ieduţu-ajunse o mândră căprioară
Care mi-era ca umbra în oricare minut.
O răsplăteam adesea; şi într-o primăvară
O luai să-şi vadă locul în care s-a născut.

Pe când zburda prin codru, apare-un căprior...
Când l-a văzut, deodată spre el fugi-n extaz!
Zadarnic am chemat-o, pieriră spre-un ogor
Şi m-a lăsat de-atuncea cu lacrimi pe obraz.

poezie pentru copii de Cristian Petru Bălan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă faci trist

Mă-ntristez mereu la gândul
Cum că eşti aşa departe
Cum sunt cerul şi pământul
Şi văzduhul ce-i desparte.
Mă-ntristez c-a tale valuri
N-or să urce înspre mine,
Printre stele şi portaluri
De palate de lumine!
Mă-ntristez, căci ploaia lumii
Cu oceane de durere
Şi cu lacremi ostenite
Vrea durerea să îmi spele.
Mă-ntristez când tu în leagăn
De-un fior aprins cuprinsă
Înspre cerul enigmatic,
Îmi priveşti viaţa stinsă.
Sunt atât de gol `năuntru
Ca o ramură de toamnă -
Când cu-a vocii amintire
Glasul tău duios mă cheamă!
Sunt atât de trist căci totul
E un somn cu multe vise
Unde mi-am `cercat norocul
Când o poartă se deschise -
Şi-ai ieşit liniştitoare
Ca o mare fără spume.
Mă-ntristez atât de tare,
Mă închid în a mea lume...

poezie de Mariciuc Ruben-Laurentiu
Adăugat de Amis Poe
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scopul vieţii noastre

Plantez iubirea cosmic în suflete-nsetate
Pe care o aprinde lumini de cântec sfânt;
Vă-nalţ în rai de vise plutind peste pământ,
Să-nflăcăraţi azurul cu inimi înfocate,

Să fiţi cu toţi de-a pururi fântâni de fericire,
Să fiţi vii universuri, în cosmos necesari;
Să fiţi măreţi în gânduri şi-n fapte cât mai mari
Căci scopul vieţii este Eterna Propăşire!

Desigur, viaţa are ades dureri, necazuri -,
Ele vin nechemate şi vin spre-a ne căli.
Dar toate pot fi frânte; nu vin spre-a dăinui,
Căci scopul vieţii este nu "oful", ci extazuri...

Suntem vieţi stelare de-origine divină,
Şi spun că-n toţi iubirea e-n fiece atom...
Eu v-o trezesc cu-o rază de vers - în orice om -,
Căci scopul vieţii este în veci să fim Lumină!...

poezie de Cristian Petru Bălan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zile de primăvară

Petale de flori
aduse de vânt
se aşează în păr
un ciripit de pescăruşi
se aude-n zare
sub raze multicolore
îmbracă în emoţii
zilele de primăvară
măsor fericirea-n scurte priviri
te strig în tăcere,
te chem în amurg,
simt raze de soare arzând
într-un cerc închis
suntem rătăciţi între cer şi pământ
navigând pe ale timpului valuri
măreţe unde întunecate de umbre
căutând un refugiu
păşesc pe ţărmul
unde se revarsă zorii,
dăruiesc un zâmbet
întregind bucuria
din alte jumătăţi.

poezie de Maria Ciobotariu (3 aprilie 2017)
Adăugat de Maria Ciobotariu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Portret abstract

e-o moară în mine ce nu se mai opreşte
grâul din gânduri îl macină fin
o pâine de lumină în minte sporeşte
în Sâmbăta morţilor o-mpart la festin.

e-o peşteră în mine ca o mină de aur
chiar şi din regrete răsar ampli filoni
din poezia nopţilor scot frunze de laur
să-mi fac o cunună demnă de eoni.

un magic izvor ţâşneşte din mine
pe munţi de simţire formează o cascadă
sufletul se scaldă în valuri cristaline
şi-n ceasuri de taină murmură o baladă.

purifică păcate să nu-mi fie ruşine
cu goliciunea mea pe-a vieţii esplanadă.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

In tot acest timp

umbra
crescută din răbdări
înghiţise aşteptările
pustiul
ferecase tăcerea
ca într-o piatră de hotar
dintre mine şi
neantul tărâm al morţii
de cealaltă parte
soarele
desena pe linia vieţii
deşira fericirea în raze
din inima primăverilor
urzite cu arome de rai
luna
cuibărea nopţile
printre genele stelelor
cu vise

poezie de Raluca Oprita
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gânduri de trecut, în ziua de astăzi

seninul de sus curge-n ochii mei
primăvara-mi şopteşte-ncet, am venit
păşesc agale printre petece de ploaie
şi cânt cu paşii mei rătăciţi, un mozaic
cu sufletul pe un asfalt, rece, încremenit

sus, plâng norii printre copaci cu crengi
de gânduri, prin muguri rătăciţi
şi florile-şi scutură-n vânt nebun petale
de ieri gândurile le-am făcut inele, pentru
trei de mâine şi astăzi, visările le-am adunat
de la fereastra trecutului tău şi-al meu, în mine
apoi le-am dat păsărilor care zboară-n, înălţimi
de suferinţă, să le poarte în depărtări, de tine

am rămas cu o rană-n soare, care mă doare
pun lacrimi în ţărână, pansând tristeţi
întorcerea lor îmi va fi balsam în gânduri
să sădesc în pământul vieţii şi-n arături de timp
iubiri în primăveri care renasc şi nu în veri
aştept acum un fragment de ploaie, îngândurat
asfaltul să fie cald, pentru ca lacrima mea
ce-mi picură, să se evapore în calea ta
şi-n gândul tău, să pot sa zbor prin el
pe-o pasare albă, pe cer senin, cu adieri de dor

poezie de Viorel Muha (mai 2009)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te rog, nu mă uita!

mă zdrobesc în sângele meu
încerc încă o dată să mă sădesc
apuc apusul ca pe o clipă, de ultim rămas bun
pentru speranţa unui răsărit, de voi mai fi
să nu mă uiţi, în noapte, căci steaua mea tot va mai fi
chiar arsă de mii de ani lumină, în răsărit
să ştii!

îţi promit că
tot mă vei găsi
în răsăritul soarelui, din fiecare zi!

iau din mine şi vreau să-ţi dăruiesc
totul, adunat în clipa din existenţa mea
nu întrezăresc că-n noaptea zbaterii mele
dacă nu vrei, să fie într-o zi, imaginea ta
ca să ştii!
simplu încă te mai doresc, până dincolo de nefiinţa mea
te rog,
nu mă uita!

arunc de pe mine îmbrăcămitea sufletului, zdrenţuită
nu fi obosită!
am dureri, vântul uitării încearcă, dar nu mă vindecă
aştept să te mai văd, încă măcar o clipă
simt cum cresc în frunza stejarului
de sus şi el se uită
jos, la rădăcina pământului răsărită din mine
prin frunze de toamnă şi de iarnă, putrezite,
aduţi aminte!
ai crescut ca un alfabet în eul meu, şi exişti cu adevărat
oare m-am înşelat?
sau
eşti în mine de mult, o istorie scrisă fără cuvinte
a unei iubiri cumplite şi apoi,
eu din urnă
prin vânt aruncată de tine, cenuşa rispită?

poezie de Viorel Muha (mai 2010)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

În jungla urbană

în jungla urbană mă simt încolţită
lei trufaşi se năpustesc asupra mea
inima ca sufletul se zbate se agită
ar vrea să fie pasăre cântând pe rămurea.

mă simt o căprioară în codru poetic
tot fug de vânătorii dornici de trofee
vise diafane port în bagaj genetic
vreau să fac din viaţă curată epopee.

ador luminişul unde raze se joacă
printre flori şi fluturi graţioşi
zboruri de vis în mine se apleacă
timpii de contemplare sunt melodioşi.

regret că vara pe-alte tărâmuri pleacă
şi toamna va aduce brumă şi promoroacă.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gânduri

prin mine cresc frunze
prin mine cresc ramuri
prin mine cer a rodit
în mine se-ascunde
vuiet de mare
şi glas strămoşesc
ce-a doinit.

prin mine izvoare
îşi varsă tumult
în râuri ce vin
dinspre munţi
prin mine cresc muguri
de viaţă în iarbă
şi roşul în ie cusut

ce tristă-amăgire
bat clopote-n vale
şi doarme bunicul in deal
veni-va o zi
când eu voi fi floare
plutind în văzduh
ireal.

astăzi mă bucur
să văd primăvara
şi cais lângă casă-nflorit
alung gânduri negre
şi ziua în care
ceasul va spune

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Candori eterne

Tu eşti un vis din spaţiul ce naşte perle vii,
Un vis venit din cosmos, prin glorii să mă scalde,
Lăsând în dulci răsfrângeri aprinse bucurii,
Potop de fericire brodată cu smaralde...

Mi-e inima un templu cu-ascunse frumuseţi
În care-i numai ziuă cu fulgere de doruri.
Candorile din tine mă-nalţă-n zeci de vieţi,
Iar vocea ta-i aceeaşi cu-a îngerilor coruri.

Mireasma primăverii mă-mbată când apari,
Lumina ei troiene de nostalgii trimite.
Chiar umbra ta e-o vrajă ce-aruncă valuri mari
Făcându-mă cascada iubirii infinite.

Stăpână-mi eşti pe viaţă, chiar de-mi spui că-ţi sunt eu.
Un univers de inimi pulsează-n amândoi!
Ştim că-n Divinul Plan avut de Dumnezeu,
El, când crease lumea, a fost doar pentru noi...

poezie de Cristian Petru Bălan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un vis

pe cer plâng stele înnodate
de gânduri, păcate, de toate
valuri agaţă coliere de alge
de paşii rătăciţi pe un ţărm
pe valuri o plută pluteşte uitată
în larg, o stâncă
cu pleoapele udate de gânduri
aştern vise în noaptea înstelată
printre norii din suflet
de o viaţă mă răsucesc între ani
suspendat în gol
întind aripi să zbor
cad tăcut în mare, în zori

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Printre valuri

cineva într-o zi a plecat
departe
sau în altă parte
căutând pe cer steaua lui
pe ţărm
petale albe
aduse de valuri nebune la mal
tărâm ireal
un ochi se trezeşte
orele cresc
topind ziua toridă
pe stradă
paşii despică gânduri
oglinzi, vise şi iar noapte
oraşul doarme
orele curg
stelele cad
au rămas pleoapele şi valul
ce duce steaua în larg
departe
în altă parte

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Arc pe cer

Se-ncordase cerul
Într-un arc feeric
Ce ţintea, în taină,
Stele-n întuneric.

Căci văzuse una –
Doamne, ce-i plăcea!
Şi-ar fi vrut săgeata
-n inimă de stea.

Dar, un nor şăgalnic,
Taman la chindie,
L-a ascuns de raze.
Of! – N-a fost să fie!

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Muguri de lumină

Muguri de lumină cernuţi din flori de stele
Ce cad ameţitor asupra vieţii mele...
Ei cad înrourat pe floarea tinereţii,
Şi-n brumă alburie la vremea bătrâneţii.

Ei cad în valuri line în orişice destin
Cu harul de iubire şi cu miros de crin,
Iubiri ascunse lasă şi urme de nectar
Şi flori în inimi arse... lăsând în urmă jar.

Ei cad în valuri, valuri pe scena vieţii mele
Lăsând în urmă: gânduri, dureri şi zile grele,
Şi- mi luminează calea cu raze efemere
Şi-mi dau speranţa pură a visurilor mele.

poezie de Nicoleta Liliana Grigorescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ţărmul

pe ţărmul unui lumi
văd tăcerea împietrită
marea tace şi ea sau plânge'n tăcere
caut tăcerea în adâncul orei
luna, priveşte absentă, printre valuri şi stânci
vuieşte tăcând
un suflet pe aripi mari de dureri, s-a frânt

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!