Sperietoare ...
Cu pălăria pe-o parte
Mânecile fluturate,
Proțăpită în prăjină
Are-n pază o țarină.
Toată e cusută-n ațe,
Răstignită-n cruci, de brațe.
Stă legată în curmeie
Aruncând cu reteveie.
Parcă merge-n papainoage
Ca nebunul fără doage.
Când vântul în pale bate,
Ciorile fug speriate.
Fug și vrăbii, zboară grauri,
Alungați sunt pe coclauri.
Paznicul e de ispravă;
Nu stă niciun bob zăbavă.
Nu vrea casă, nu vrea masă,
Stă și-n noaptea-ntunecoasă,
Fără să ceară simbrie,
Pân' ce straiul se sfâșie.
Numără-n gând pân' la zece,
Când furtuna-n zarvă trece
Și-un fulger spintecă cerul,
Cu tăișul, ca jungherul.
O bat vânturi, rabdă-n ploaie,
Udă leoarcă, în șiroaie...
Așa paznic de nădejde
Toată lumea-l jinduiește.
poezie de Mihaela Banu din Ne învârtim în cercul vieții (2012)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Of-tată
O stea... două stele... trei caise
se întoarce din fulger
cireada de vise
Trei brazi stau în rouă
scaune la masă
printre cruci se întoarce o mamă acasă.
Grauri bat cu silă clopotul în brazi
dintr-o bicicletă cad cireșe-amare
cu un an în urmă ne vedeam noi azi
te strângeam în brațe ca pe-o lumânare.
Fluieră ciocanul
cuie nu sărută
parcă ziua-i anul
parcă e bătută...
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Afară-i toamnă ...
Afară-i toamnă, cotropind coclauri,
Se-aud din cuiburi mierle, vrăbii, grauri.
Frunzele își foșnesc trena pe-alee,
Cu vii culori, ca-n mii de curcubee.
Afară-i toamnă, timp de nostalgie,
Când amintirea verii se mlădie
Și-și pierde urma către orizonturi,
Călătorind spre-ndepărtate porturi.
Afară-i toamnă, de frunzișuri moarte.
E timp destul să răsfoiești o carte.
Șuvițele tale roșcat-aurii,
Împrăștie-arome de toamnă, nurlii.
Afară-i toamnă, rumenă și coaptă.
Vântul își drege glasul, ca în șoaptă.
Ecoul lui ne cântă la ureche,
Romanța toamnei fără de pereche.
Afară-i toamnă pentru ei și noi;
În suflete e primăvară-n doi.
poezie de Mihaela Banu din Ne învârtim în cercul vieții (2012)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În noaptea asta
Te-am așteptat cu sufletul
Și-n seara asta...
E sărbătoare pentru toată lumea.
O bocăncută am lăsat la ușă
Și-n gând eu te-am chemat în casă.
Aș vrea în bocăncută... câteva...
Și sănătate și liniște și pace,
Un gram de dragoste și-un vis...
Să nu duc lipsă de nimic.
Sau aripi mi-aș dori... să zbor...
Să las în urma dorul greu...
Nu vrei să fii tu "Moșul" meu?
poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aș vrea
aș vrea să fiu copac, să nu mă vadă nici pădurea
aș vrea să fiu o floare, să râd spre soare
să-aud cum cântă marea
aș vrea să fiu o frunză, pe-o ramură lumină
aș vrea să fiu din nou, un început
și-un nor să-mi cânte-n surdină
din pianul cerului cu ploaie și cu vânt
aș vea să fiu, pian cu clape albe
iar degetele tale să le simt
aș vrea să-ți fiu o noapte-n visuri
să-adorm cu tine-n gând
poezie de Viorel Muha (octombrie 2013)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Decaloguri comparative
Nicio floare nu e floare, dacă n-are admiratoare.
Nicio pasăre nu-i rară, fără cântecul de vară.
Nici vântul nu este vânt, dacă bate doar în gând.
Nici izvorul nu-i izvor, de nu e dorit de dor.
Nici o mare nu e mare, fără valuri vorbitoare.
Nicio noapte nu-i frumoasă, dacă luna nu-i mireasă.
Nici omul nu este om, dacă n-a sădit un pom.
Nicio zi nu e aleasă, fără iubire în casă.
Nici o casă nu-i frumoasă, fără de copii la masă.
Nicio vorbă nu e vorbă, fără tâlcul scos din tolbă.
Nicio prietenie mare, nu e fără cumpătare.
Niciun gând nu-i măreție, fără a lui împărăție.
Nici un drum cu ocoliș, nu e fără ascunziș.
Nicio fală nu e fală, dacă n-ajunge de-ocară.
Nicio iubire nu-i mare, de nu trece de hotare.
Nici durerea nu-i durere, de nu cere mângâiere.
Nici o dărnicie în lume, nu rămâne fără nume.
Nici credința nu-i credință, dacă n-are străduință.
Nicio soartă nu e soartă, când bate din poartă în poartă.
Nici viața nu e viață, de nu îți zâmbește în față.
poezie de Valeria Mahok (august 2014)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când au aflat că toată țara elenilor este udată numai de ploi și nu de revărsarea râurilor, ca țara lor, egiptenii au zis că dacă elenii vor fi vreodată înșelați în marea lor nădejde, vor avea de îndurat o foamete cumplită. Această vorbă vrea să spună că dacă în loc de ploaie cerul le va trimite secetă, elenii vor pieri de foame; căci din altă parte decât de la Zeus, nu aveau de unde să mai aștepte apă.
Herodot în Istorii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Toată lumea vrea fericire, nimeni nu vrea durere, dar nu poți avea curcubeu fără un pic de ploaie.
citat celebru din Khalil Gibran
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Frunzele toamnei
Dimineața e frig tare,
Soarele de-abia răsare
Frunzele gătite în culori
Parcă sunt calești cu flori
Și cocorii au plecat
N-au mai vrut să stea la sfat.
Mii de păsări supărate
Stau zgribulite și plouate.
Covor de frunze la poartă
Mi-au umplut ograda toată.
Frunze aurii roșcate
Au bătut și-n geam speriate,
Vântul bate și e ploaie,
Dă-ne drumul în odaie!
Frunze triste surioare
Acum sunteți plăpumioare.
poezie de Eugenia Calancea (27 septembrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lună-n ochii tăi
E atâta lună în ochii tăi
Și luminează sângerândă,
Din când în când o rază crudă
Sticlește în ochi cu vâlvătăi.
Din când în când clipești din pleoape
Cu genele spre frunte-ntoarse,
Privești spre stelele colțoase
Șoptind încet: "stai pe aproape".
Ce raze blânde vin din noapte
Și cum ne mângâie, și-s hoațe,
Aș vrea să te cuprind în brațe,
Ai vrea și tu, dar stăm deoparte.
E toată luna în ochii tăi
Și pare că nu vrea să plece
Și între noi e-atât de rece
Cu un parfum plin de văpăi.
poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Decaloguri comparative...
Nici o floare nu e floare, dacă n-are admiratoare.
Nici o pasăre nu-i rară, fără de cuvântul vară.
Nici vântul nu este vânt, dacă bate doar în gând.
Nici izvorul nu-i izvor, dacă nu-i dorit de dor...
Nici o mare nu e mare, fără valuri vorbitoare.
Nici o noapte nu-i frumoasă, dacă luna nu-i mireasă.
Nici un om nu este om, dacă n-a sădit un pom.
Nici o zi nu e aleasă, fără de iubire în casă.
Nici o casă nu-i frumoasă, fără de copii la masă.
Nici o vorbă nu e vorbă, fără tâlcul scos din tolbă.
Nici o prietenie mare, nu e fără cumpătare.
Nici un gând nu-i măreție, fără a lui împărăție.
Nici un drum cu ocoliș, nu e fără ascunziș...
Nici o fală nu e fală, dacă n-ajunge de-ocară.
Nici o iubire nu-i mare, de nu trece de hotare.
Nici durerea nu-i durere, de nu cere mângâiere.
Nici o dărnicie în lume, nu rămâne fără nume.
Nici credința nu-i credință, dacă n-are stăruință.
Nici o soartă nu e soartă, când bate din poartă în poartă.
Nici viața nu e viață, de nu, îți zâmbește în față.
poezie de Valeria Mahok
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Scatiul
Afară-i vânt, toamnă târzie.
- Scatiu nebun, fă-ți trainic cuib,
Până când iarna nu sfâșie,
Straiul din pomi pe-ntregul uib!
El însă-mi cântă fără-oprire,
Deasupra ușii, triluri lungi.
- Fă-ți cuib și-ndată-mi dă de știre,
Cu lucrul gata când ajungi!
Toamna-i târzie, muge vântul.
- Scatiu nebun, dă zor îți spun!
Vreau să-ți aud și-n iarnă cântul,
Când frigul bântuie-n cătun.
Scatiul meu îmi zise-n față:
- De vremea rea să nu te temi!
Cât timp mai am un strop de viață
Îți cânt, chiar dacă nu mă chemi...
poezie de Mihaela Banu din Din volumul Pași peste margine de timp (2017)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Curcubeul
Cerul s-a-ntristat deodată...
Vrăbii gureșe aleargă,
Pentru pui, s-adun hrană,
Rătăcind din creangă-n creangă
Dintr-o clipă-n alta parcă
Stă să plouă. E pustiu
Tot pământul... Numai vântul
-și poartă trenciul vinețiu
Trena frunzelor, cu ramuri
Își urzește, întristată
Existența și un fulger
Rătăcește-n lumea toată
Tunetul, din amorțeală
Ne trezește... E furtună...
Iat-o! Trece în vârtejuri
Și în jocu-i ne adună
Curcubeu, din vinețiul
Cer, ce s-a deschis în două
Și cu razele de soare
Să promiți o lume nouă.
poezie de Rodica Nicoleta Ion din La braț cu crocodilul, printre catrene și epigrame
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aș vrea să mor cum nu se moare
Aș vrea să mor de fericire,
Fără regrete sau blesteme,
Fără să pierd vreo amintire,
Fără să scriu în van poeme.
Aș vrea să mor cum nu se moare,
Să sar peste etapa fricii,
Să fie ca o sărbătoare
Scăldată-n foc de artificii.
Aș vrea să mor scriind cuvântul
Care dezleagă veșnicia,
Să simtă cerul și pământul
Când eu desăvârșesc magia.
Aș vrea să mor cum nu se moare,
Să văd întinerind bunicii,
Să fie viața viitoare
La fel ca zborul rândunicii.
Aș vrea să mor fără durere,
Să mă transform într-o lumină,
Să populez și alte sfere
Condus de forța Ta divină.
poezie de Ionuț Caragea din Căutătorul de amintiri (2022)
Adăugat de Ionuț Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!
La greci
am plecat la mare toți:
tata, mama, frați, nepoți...
și-am mai luat într-o mașină
o cumnata și-o vecină,
încă zece verișori,
am plecat la mare-n zori!
zdup în valuri la grămadă
unul caută sub apă
pe cel mic luat de un val
ce se-avântă către mal.
în șezlonguri așezați
toată ceata la povești
ai uitat și unde ești
a... da... la greci!!!
seara la o masă mare
pe-o terasă oarecare
unul vrea cafea cu lapte,
altul vrea platouri late,
toate fructele de mare
și salate orientale!
și când ziua se încheie
ne-nșirăm pe o alee
care ajunge întâi la cart...
cerul e debusolat!
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Unitatea interioară se obține atunci când există în ființă lupta interioară dintre "da" și "nu". Dacă o persoană trăiește fără niciun fel de luptă interioară, dacă tot ceea ce i se întâmplă se derulează fără niciun fel de opoziție, dacă ființa se îndreaptă întotdeauna în ce parte o duce valul, în ce parte bate vântul, atunci ea nu va progresa niciodată, va rămâne așa cum este.
citat clasic din George Ivanovitch Gurdjieff
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
La greci
am plecat la mare toți,
tata, mama, frați, nepoți
și-am mai luat într-o mașină
o cumnată și-o vecină
încă zece verișori
Si-am plecat la mare-n zori
zdup în mare la grămadă
unul caută sub apă
pe cel mic luat de-un val,
ce s-avântă către mal
în șezlonguri așezați.
toată ceata la povești
ai uitat și unde ești
a da... la greci!
seara la o masă mare,
pe-o terasa oarecare
unul vrea cafea cu lapte,
altul vrea platouri late
toate fructele de mare
și salate orientale
și când ziua se încheie
ne-nșirăm pe o alee
care ajunge întâi la kart.
cerul e debusolat!
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fără finalizare
Așa-mi vine câteodată
Când am mintea tulburată,
Să beau ceai de ayahuasca,
Să dau de pământ cu basca,
Să vreau totul să se încheie,
Să te strâng de gât, femeie,
Și într-o toană ticăloasă
Să dau iute foc la casă,
Să-mi scriu singur epitaful,
Să mă spânzur cu cearșaful.
Dar când număr pân' la zece,
Toată tulburarea-mi trece.
poezie de Octavian Cocoș (25 aprilie 2022)
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Liniștea de la zece
Liniștea de la zece
vine și trece mai departe
prin aerul rece.
Pleacă și vine
prin fereastra nopților albe
care nu se închide prea bine.
E caldă,
tăcută,
cu aripi cusută...
Doar e de la zece
și trebuie să urce, să adulmece,
să se strecoare printre ghivece,
să nu se împiedice, să nu se înece
în marea de gânduri întâlnită în drum
de la începuturi
și până acum...
La mine poposește mai mult
căci știe că mă feresc de tumult.
Mă înconjoară ca un pled de lână pufoasă
mă face să mă simt bine în casă,
aproape că mă copleșește
cu atenția-i insistentă,
așa de mult mă iubește...
De multe ori o trimit la plimbare,
dar nu vrea să plece,
stă cu mine pe margini de suflet
și-mi îngână în tăcere un cântec,
mă atinge din când în când,
vrând parcă răspuns,
mai ales atunci când dau semne de plâns...
O atingere moale, ușoară,
parcă ar fi a unui alt suflet
ce zboară,
căutându-și și el liniștea
și din pură întâmplare,
a ajuns tocmai în casa mea.
Liniștea de la zece
vine și trece,
trece și vine
prin fereastra nopților albe
care nu se închide prea bine.
poezie de Marilena Ion Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pescuind stelele de altădată
Ce dur e îngerul madam
nici milă de la el nu am
că toată noaptea te păzește
și eu mă zbat ca și un pește
De cine naiba te păzește
iubirea parcă-i fără margini
dar sigur fără de nădejde
am mâzgâlit a-nopții pagini
Iubirea cică-i fără margini
că toată noapea te păzește
ajuns-a cerul în paragini
când mă zbat ca și un pește
Ce dur e îngerul madam
aduce zorii iar la geam
poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (16 iunie 2015)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Frumoasă e lumea ...
Frumoasă e lumea când ceru-i senin
Când toate sunt pure, ca floarea de crin.
În zbor ciocârlia se-avântă în tril,
Iubirea, din urmă, te-ajunge tiptil.
Frumoasa e lumea când florile cresc
Te-mbată-n parfumul lor dumnezeiesc.
Când la sân porți roșu, vrăjit trandafir,
Ce picură-n inimi dorit elixir.
Frumoasă e lumea când inimi iubesc
Și-n dulci jurăminte se făgăduiesc,
Dar fără să vrea, sau să aibă habar,
Frumosul și lumea și toate dispar.
poezie de Mihaela Banu din In volumul Eu râul tău, tu matca mea (2015)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!