Omului cu privirile arse
de soare vântul îi zboară foițele
de țigare odată
cu ele se ridică și firele de tutun
din cutia neagră de tablă cândva
de parfum el
privește din balconul deschis peste mare
și aude cum fulgeră pescărușii în cerul
de scrum. și vede
și femeia ce trece spre rece acum
chiar acum: el
o strigă iar ea îl fumează...
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Omului cu privirile arse
de soare vântul îi zboară foițele
de țigare odată
cu ele se ridică și firele de tutun
din cutia neagră de tablă cândva
de parfum el
privește din balconul deschis peste mare
și aude cum fulgeră pescărușii în cerul
de scrum. și vede
și femeia ce trece spre rece chiar acum
chiar acum: el
o strigă iar ea îl fumează...
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poem pe o tablă de șanț
nu l-ați văzut pe cel care trece
cu un trunchi de copac metalic și rece
pe bulevard
sezonul de ski s-a deschis încă din toamna
aceasta (?!) cu fulgi de rugină
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cade gheață peste flori
Ziua cerul se-norează
Într -o galaxie mare
Soarele doarme visează
Printre stele lucitoare
Pletele sunt așezate
Sub un nor pufos
A lăsat vântul să bată
Vântul aprig furios
Norii negrii se adună
Vântul suflă rece
În nori fulgeră și tună
Ziua fără soare trece
Pică lacrimi înghețate
Plânge norul cel rebel
Fie-i greșelile iertate
Se va-împrăștiea și el
Eu îl rog pe soare iară
Să se uite printre nori
Amintind că vine vara
Iarba-i verde în zăvoi
Timpul e să se trezească
Avem nevoie de ploi
Aerul să-l încălzească
Cade gheață peste flori
poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
M-adun în urna cinerară
Cu fiecare zi ce trece
M-adun în urna cinerară
Sunt un tăciune care arde
Sortit de la-nceput să piară.
Chiar dacă ard mocnit, cândva
Arderea va fi completă
Și în scrum mă voi transforma...
Amintire desuetă!
Acum, că-s ars pe sferturi trei
Cu fiecare zi ce trece
M-apropii mult de ziua când
Voi sta tăcut sub piatra rece.
poezie de George Ceaușu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Arc peste timp
hai.. vino cu mine, fă arc peste timp
pune-n panere toți anii de-argint
și lasă-i acolo în depărtare
tu vino cu mine in luncă la soare
intrăm unde apa în limpede cerc
învârte sub poduri inele de cer
tu vino cu mine în apa cea rece
se scutură macii în vântul ce trece
tu prinde petale... aruncă-le-n val
vor duce spre mare pornind de la mal
tot roșul de foc... apusul de soare
privirea ta caldă și muta mirare
poți învia iubirea pierdută
ascunsă de vreme sub piatra tăcută
cu-n zâmbet și macul cel roșu în floare
hai... vino cu mine... privește spre soare
apune și el... la fel ca și tine...
îi tremură glasul... tu vino cu mine
ursita mi-a spus... nu-ți trebuie bani
întoarce-te-n luncă... fă arc peste ani.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cândva... Și acum...
Am avut cândva o mamă,
Însă a plecat la cer.
Azi zâmbește dintr-o ramă,
Sufletului meu stingher.
Am avut cândva speranțe,
Dar s-au dus încetișor.
N-am acum decât restanțe
Și în inima doar nor.
Am avut cândva iubirea,
Dar am rătăcit-o-n drum,
Mi-a rămas dezamăgirea,
Viselor făcute scrum.
Am avut cândva petale
Peste crângul zorilor,
Dar anii s-au dus agale
Spre albul ninsorilor.
Am avut, dar nu știu încă,
Zile, câte-oi mai avea
Și aș vrea să fiu de stâncă,
Dar în gând port spaimă grea.
Am avut și am și-acuma,
Credința că Dumnezeu
Îmi va alunga cutuma,
Care arde-n trupul meu...
poezie de Dorina Omota
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondelul toamnei care o să plece
Chiar dacă plouă și-i destul de rece
Tot am să visez la cerul meu senin
Ascuns acum de nori de ebenin
Ce încearcă soarele iar să mi-l înece
Și toamna asta știu că o să plece
Lăsând în mine urma-i de canin.
Chiar dacă plouă și-i destul de rece
Tot am să visez la cerul meu senin
În visuri nimeni nu mă poate-ntrece...
Am și acum același suflet adolescentin
Să cred că dincolo de gându-mi fulgarin
E veșnica mea vară ce nicicând nu trece
Chiar dacă plouă și-i destul de rece.
rondel de Bogdan Nicolae Groza
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Minuni de toamnă
Era un liliac ciudat, se pare,
Departe de drumeaguri și poteci,
Ferit de vreo privire, sau de soare,
Lovit ades de-ale catalpei teci.
În primăvară a-nflorit devreme
S-a bucurat un timp chiar de belșug
De raze, apă... n-a avut probleme,
Iar noaptea adormea ușor, sub crug.
Cu florile prin jur împrăștiate,
Părea că e un Rai, un Paradis,
Departe de cărările umblate,
Văzute doar de muze, sau în vis.
În vremea cea toridă de-astă vară
Nu s-a mai bucurat, și-a suferit,
Căci frunzele ce-au început s-apară,
Creșteau și peste el și l-au umbrit.
Curând, în toamnă, sub o ploaie rece
Umbrela cea din frunze s-a mai rupt
Și, în sfârșit, lumina poate trece
Și-o poate savura neîntrerupt.
Acum se poate întâmpla minunea,
Și iată: liliacul a-nflorit,
Sfidând, cumva, acum, amărăciunea
Ce-o simte la copacul adormit.
E liniștit în vântul ce-l adie,
Privește cerul, norii de bumbac
Și se întreabă: mâine ce-o să fie?
Căci ninge peste flori de liliac.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Gândul pierdut
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Coadă plăcută
la coadă la carne femeia nu
mai oase locuiește de-o vreme
tăcută.
coadă plăcută! aude o voce cusută
cu sârmă la râtul pe roz al porcului netranșat.
abruptă
ridică a spută un supliment de bordură: trimite
proiectile în abatorul
de peste
coridorul unu european ki
lele de energie îi provin din diaspora! tri
lurile di
n coadă se-aud chiar din coadă iar sexul
inexistent îi vine din obligații
cu vene
învinse la maxim și răsucite
în tubul încheieturilor!
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
E mult mai greu
E mult mai greu acum s-asculți
decât să faci ce-ți place
dar vai cum plâng atât de mulți
ce nu mai pot desface.
Să-mi fie orișicât de greu
eu am s-ascult de Dumnezeu
căci cei ce râd de El acum
amar vor plânge-odată-n scrum.
E mult mai greu acum muncind
decât să te lași lenei
dar vai câți zac acum scrâșnind
în muncile gheenei.
Să-mi fie orișicât de greu
eu voi munci cu Dumnezeu
căci cei ce lenevesc acum
amar vor plânge-odată-n scrum.
E mult mai greu să urci în sus
decât s-alergi în vale
dar ce frumos e la Isus
iar fără El, ce jale...
Să-mi fie orișicât de greu
eu voi urca spre Dumnezeu
căci cei ce prea petrec acum
amar vor plânge-odată-n scrum.
poezie celebră de Traian Dorz
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe malul mării
Stau pe malul mării, valurile ascult
Mă-ncălzesc la soare, însă vreau mai mult
Cerul e albastru, pescărușii zboară
Roiuri de albine acum mă-nconjoară
Briza răcoroasă spulberă nisipul
Văd și două stele ce-și arată chipul
Pacea mă cuprinde, cerul sus se ține
Dar cât de plăcut e când te văd pe tine.
Fiindcă ceru-albastru pare că pălește
Când a mea privire ochii-ți întâlnește
Și deși e soare toată dimineața
Eu prefer să plouă, dar să îți văd fața
Ce încerc să spun cu mintea haihui
E că îmi doresc ca tu să rămâi
Mare, soare, stele, roiuri de albine
Eu renunț la toate, dar nu și la tine.
poezie de L. Kimberley Simpson, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Pe acolo pe unde zboară ea, în înălțimea Cerului...
nu sunt linii marcate...
Și uneori își pierde cărarea.
Se ghidează salbatec
dupa liniile de zbor ale păsărilor... după focul stelelor... după florile anotimpurilor...
Și își întreabă inima cu teamă și cu mirare...
"Sângele tău n-are vreo știre despre nevăzutul drum...?"
Simte că la capăt de drum neștiut, dar pe urme de calda Lumina... e Acasă
Străinul nestrăin o cheamă, mergând pe cale, înaintea-i...
Vântul o ridică și marea înspumată geme...
Însă pe toate le lasă în urmă fără șovăială,
pentru a urma această putere rătăcitoare...
Căci străinul o cheamă, îl aude cum merge pe cale... înaintea-i,
spre Acasă...
Ea știe. Numele lui a fost chemat sub cerul fiecărei dimineți... în rugi fierbinți...
Acum mugurele înflorește
dorește Soare și rouă...
iar floarea deschisă strigă spre lumina care o eliberează...
Sfarmă lanțurile, inima mea, și zboară...
Doamne, pictează o icoană după viața mea... cu toate dorurile... cu toate drumurile... cu toate zborurile... cu fiecare vis... cu fiecare suspin... și scald-o în lacrimi mântuitoare...
O icoană izbucnind din sufletul meu...
în care Tu ți-ai așezat
focul și iubirea...
Adevărul... Iubirea și pacea.
poezie de Mariana Daniela Bidascu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântec de sirenă
Privirea mea trece prin tine
Nisipurile fierbinți de altădat
Urme rămase tăcute rutine
Cu valuri mari urme a săpat
Un cântec de sirenă sfîșietor
Vântul în noapte m-a chemat
Numele cântând mi-a strigat
Răsună pe mal ecoul liniștitor
Și vântul îmi smulge eșarfa
Un tremur zâmbet stârnește
Șuvițe ce mișcă par jertfa
Zâmbetul iubirea-mi trezește
Și văd în zare cum un soare
Trimite raza roșie ca focul
Răsare de sub val de mare
Doar el îmi înțelege mie șocul
Vântul sughițând a dispărut
Un răsărit de soare eu iubesc
Ploaia a început cade mărunt
Ploauă cu soare iubiri înforesc
Eșarfa cade zboară pe nisipuri
Mâna caldă nevăzută o ridică
Raza de soare trimite săruturi
Adierea de vânt în cer o ridică
poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu Timișoara
... nu toți cei care se trag prin praf
sunt demni de milă. nu toți copiii
vor fi încurajați să trăiască.
nu fiecare femeie de iască e mane
chin (?!) - nu
acum trece viața cum trebuie. nu
acum pui coarne de alu-miniu de plumb
orașului îndrăgit de grădinarii din
slatina - nu acum timișoara, nu...
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Scrum
Cresc albastre-n palma-mi stângă
Păsări din totem
Ciocuri galbene-ascuțite
Strigă să te chem.
Iar în palma-mi dreaptă roșu
Sânge s-a ivit
Colcăie spre ochi și tâmple
Visul ne-mplinit.
Negre clipe curg spre ceruri
Tu nu-mi ești acum
Și mă doare rău că-n palme
Gri e tot și scrum.
poezie de Dana Logigan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Amigdalita
ai băut singură
cu înghițituri strangulate
din apa râului care trece, la rece
prin epoca
ta de piatră dospită (?!) acum
să mănânci tot așa
o bătaie soră cu moartea
de la ursul de peșteră prin
evocarea lugubră
a copiilor secerați de
amigdalită-ntre blănuri
de mamifere - mult
mai mărunte
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gânduri...
Cad picături de ploaie rece
Peste pervazul din fereastră
Și udă florile din glastră,
Iar ploaia nu mai trece...
Un fulger luminează-n noapte,
Un tunet se auden depărtare,
Prin ropotul de ploaie se-aud șoapte,
Și gănduri trecătoare...
Iar gândurile mele sunt confuze,
Deși e frig, eu ard de dor,
Vântul serii șuieră prin frunze,
Petalele se pierd în zbor.
Cad picături de ploaie rece,
Peste pervazul din fereastră,
Cad picături peste amintirea noastră,
Iar ploaia nu mai trece...
poezie de Florentina Danu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă nu acum, atunci când?
nu ea nu ea nu ea
nu ea din anglia nu
nu ea face legea în eu
ropa, theresa
may în iubirea de aici de acum (?!) nu
ea se scutură de
noapte nu
ea se bucură deu o
re suplimentare în
u-u-u... tower
bridge, în sfârșit, nesfârșit
se înclină
se face
bunătăți bucățele - en
glezii încă fumează organizat
în fața nevestelor -
ele
vor cere poate divorțul
de yeats
de poeții ciudați
și vor dori atunci să mă aibă
în patul ritmat -
dacă nu a
cum atunci niciodată
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Întâlnirea
eu vin la zece cu
o față rece rece rece
întoarsă spre salata de ton
poate că tu o
să comanzi pui de făină compactă (?!) cu brânză
de vacă nervoasă cu pene -
un fel
de dinozaur dând lapte pulverizat
cu găleata-n jurasic
și de aceea
grâul măcinat în sălbatic, genetic,
minte odată cu mine
spic cu spic cu spic in
sectă cu insectă cu
insectă
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nisipuri
pe plaja care dă aici cu scoici
în mare
trece femeia cu burta la gură
printre femei cu burta la soare
ele nu se așteaptă să nască
ea nu se așteaptă să-i crească
o alta
vechi-născutul - urâtul - și aici
se desparte de timpul trecut
de când arată ca o clepsidră
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!