Arpegiu de vară

se răcoreşte vara în izvoare limpezi
şi se strecoară prin susur de argint
soarele încălzeşte recile lespezi
linişte presară cu stări de alint.

pădurea răsună de cântece repezi
trec şi prin mine în şiruri succint
se răcoreşte vara în izvoare limpezi
şi se strecoară prin susur de argint.

greierii în scenă spectaculoşi arpezi
acordează viori cu trup de hiacint
departe e iarna cu alai de zăpezi
şi timpul vesel are aromă de absint.

se răcoreşte vara în izvoare limpezi
şi se strecoară prin susur de argint.

hipersonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Incursiune în suflu poetic

e poezie atunci când doi îndrăgostiţi
umplu universul cu săruturi tandre
e poezie atunci când fluturi fericiţi
dansează cu florile în sublime cadre.

e poezie când marea îmbrăţişează ţărmul
când arborii se fericesc sub ploaia deasă
când copii învaţă să păstreze ritmul
armoniilor vieţii ce-n suflete se lasă.

e poezie între munţi şi susur de izvoare
care se strecoară vesel prin propria matcă
e poezie când roua scaldă petale de floare
şi ademeneşte vântul timpul să-l petreacă.

e poezie curată de la lumini stelare
când luna veghetoare peste pământ se-apleacă.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

SIMFONIA CIOFULUI...

Nu vreau cedrii din Liban,
Nici să mă scald în Nil,
Vreau răchiţi în satul meu natal,
Să mă simt din nou copil.

Am ascultat la Ciofu simfonia,
Din ape limpezi curgătoare,
Cântând prin unde veşnicia,
Trimisă prin susur de izvoare.

Oare de ce de multe ori,
Mă cuprinde dor de casă,
De fânaţele cu flori,
Şi grădini cu iarba grasă?

Drumule să mă asculţi,
Revin în satul meu natal
Încălţat şi nu desculţ,
Cu două cârje de metal.

poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Argint

Luna, lin şi tăcut, ca-ntr-un alint,
Trece prin noapte în şal de argint.

distih de Walter de la Mare, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Susur de vis

Eu nu ştiu, de tine, ce faci ori de eşti
O floare crescută de iarnă pe geam,
Sau flacăra blândă pe care-o aveam
Ascunsă prin visuri şi-n gânduri lumeşti.

Nici iarna de ninge prin sufletul tău
Ori flacăra-ceea de-i vie şi-acum
În altă privire, în altfel parfum,
C-o altă poveste în licărul său.

Îmi vii, uneori, într-un vis de alint,
Cu paşi ca un susur de şoapte de dor
Ce-mi picură-n sânge al vieţii izvor
Spre noi începuturi... dar visele mint

Şi nu ştiu, de tine, ce faci ori de-mi eşti
Aceeaşi din timpul cu lungul sărut,
Icoana din visul pierdut în trecut,
Ori tristul final de prin foste poveşti.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copilul păstor

În satul de la miazăzi băiatul care are grijă de vite,
Cu picioarele goale, vine călare pe un bivol.

Prin hainele lui găurite se strecoară vântul;
Prin pălăria ruptă se strecoară stropii ploii.
Pe digul lung al râului el pare foarte, foarte departe;

Băiatul e acasă şi bivolul în grajdul lui;
Un fum negru se ridică prin acoperişul de trestie.

poezie de Lu Yu, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să curgă limpezi izvoare

Noi, cei cu unirea în cuget
mai avem un singur dor:
"Să nu se risipească ţara",
"să nu piară-acest popor".
Să dăm iar mână cu mână,
să păstrăm glia română.
Să nu lăsăm hidra păgână
să vină peste noi stăpână.
Uniţi în cuget şi simţiri
peste Carpaţi vom dăinui.
Voi, cei plecaţi printre străini,
reveniţi la rădăcini!
Să apărăm ţara străbună,
să curgă Dunărea bătrână.
Ţara să fie curată
de bunul Dumnezeu lăsată.
Scurgă limpezi izvoare
aici, în România Mare.

poezie de Dumitru Delcă (28 ianuarie 2019)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fantasmagorie estivală

pe muntele meu falnic se fericesc izvoare
răsar poveşti din constituţia adâncă
valuri de ape limpezi au dulce savoare
mă răcoresc căci vara e fierbinte încă.

cu păstrăvii veseli mă scald sub cascade
parcă aş vrea şi eu să am solzi argintii
armură pentru trupul care încet decade
sub influenţa morţii cu chipuri pământii.

la umbra brazilor azi simt o relaxare
admir nemurirea freamătul pururi verde
ozonul primenit îl răspândesc în zare
în raze de soare ştiu să se dezmierde.

codri îmi sunt prieteni sacră consolare
contemplu frenezia care nu se pierde.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Culoarea tăcerii

De ce culoare eşti, tăcere?
Eşti falnică, de tot măreaţă,
Cu primul tău sărut de:
Bună dimineaţă!

Cu a ta tandreţe tu apari
Prin roz-oranjul tău altar,
Prea mândră în ardoarea de pomeţi,
Aură născătoare sfintei vieţi!

Strecori cuminte tâmpla gândurie,
Apari regină albă întru veşnicie,
Azurul-sfântul tu îl dăinuieşti,
În limpezi de izvoare, mereu întinereşti!

Prin verdele şerpelnic de chindie
Aşterni o armonie tot mai vie,
Iar ochiul tău de veghe mă tot paşte,
O nouă, tot mai nouă speranţă îmi renaşte!

Şi tot mai aurie înspre seară
Prin gânduri, prin privire te strecoară,
Şi plumburiu cuvântul tău m-apasă
Când mă găsesc doar singurel la masă!

Străinele fantome te aleargă
Cînd violetu-ţi peste lume cade,
Când merge-n gol pământul tău din jur,
Tu, de tăciune te retragi în cuibul tău obscur.

De ce culoare eşti, tăcere?!
Culoare de prezent,
Ce chipul tău o cere!

poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chemarea inimii

Te voi iubi în mugurii sălbatici,
Când pleoapa dimineţii se desface,
Iar tu-i priveşti cu ochii enigmatici
Care vorbesc, chiar dacă gura tace

Am să te simt în adieri de lună,
Ce îşi strecoară printre ramuri raza,
De parcă îşi doreşte să îmi spună,
Că blânda ei lumină ne e paza

Te-mbrăţişez în susur de izvoare,
Acolo unde curge fericirea,
În mijloc de albastru, într-o zare,
Ce a pictat în curcubeu iubirea

Am să-ţi sărut pe chip tot ce e vreme,
Să înţelegi cum inima îmi bate,
Când ritmul ei încearcă să te cheme,
În clipe-n care mi-eşti mult prea departe

poezie de Adi Conţu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nunta toamnei

În poiană la izvoare
Păsări nu mai sunt să zboare
Umbre negre din pădure
Se izbesc de vârfuri sure
Pământul brumat se pare
Vrea să-ngheţe orice floare
Soarele-i stingher pe cer
Paşii mei prin frunze pier

Toamna si-a pus cort de nuntă
Si naş un vecin din luncă
Un domn mândru arătos
Un decembrie frumos
Care-aduce sărbători
Şi zăpezi albe din nori
Bradul verde-mpodobit
Cu stelute de argint

Toamna mea s-a măritat
Vântul mire si l-a luat
Zestre tot de prin grădini
Moş Andrei de ce suspini?

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oamenii. Izvoare limpezi care se tulbură curgând spre marea moartă.

aforism de Valeriu Butulescu din Noroi aurifer
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Melancolie de toamnă

sentimentul meu creşte ca o floare
fecundată de fluturi în zări minunate
farmec discret plin de candoare
melancolie topită în zâmbete voalate.

fremătare suavă ca frunza de toamnă
trece prin iubire prin strune de vioară
peste mări necunoscute să zbor mă îndeamnă
cu vise depănate cu pe fuioare de seară.

trec anii prin mine ca ploaia prin răzoare
lasă în fiinţa mea un cântec duios
alungă regretele dincolo de izvoare
unde sufletul rezonează religios.

romantism solar cu gust de cicoare
mă înalţi spre universul melodios.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Voiaj prin viaţă

am trecut prin viaţă ca printr-un voiaj
am găsit fericiri cântând la tot pasul
peisaje de poveste, splendori de miraj
au vibrat în suflet au străbătut glasul.

s-au născut vise din mândre magnolii
ca mii de bucurii în lanul de grâu
în izvoare limpezi s-au spălat orgolii
şi-am învăţat să ţin deznădejdea în frâu.

obraji îmbujoraţi ca macii din câmpie
au atras lumini, s-au aşezat pe tâmple
sub clar de lună în nopţi una şi-o mie
comoară de iubire am strâns din lucruri simple.

cu toţi cei dragi am petrecut zile de armonie
aştept în orice clipă minuni să se întâmple

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Parfum de tei

Aş vrea să-ţi spun Părinte ţie
Prin câte am trecut şi când
Ca să te rogi şi pentru mine
Să ştie Domnul Bun şi Sfânt.

Mereu am navigat pe ape
Mai limpezi sau cu mal din munţi
Şi-am dus cu mine mai departe
Doruri furate de pe punţi

Acum când vara îşi aşterne
Culoarea şi căldura ei
Eu mă topesc în amintirea
Parfumului din flori de tei.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vis de iarnă

vara istovită a plecat în vacanţă
pe un tărâm exotic cu marea de smarald
pielea i se acoperă cu bronzată nuanţă
vântul răcoreşte palmieri şi aerul cald.

o aştept să vină cu cântece de mierle
să crească în livezi bogătii de roade
clipele să pară preţioase perle
culese din marea plină de năvoade.

marea dragostei cu speranţe albastre
să aducă la ţărm valuri prietenoase
cu pescăruşi voioşi în privirile noastre
şi ultraviolete să vigoreze oase.

dar este iarnă, noapte şi eu doar visez
că-ntr-un sejur de vară am să mă relaxez.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poezia Naturii

Munţi cu fruntea albă se înalţă-n cer,
Codrul des şi falnic stă ca un străjer,
Lacuri cristaline norii oglindesc,
Curg izvoare repezi, păsări ciripesc.

Soarele aruncă cu săgeţi de foc,
Urşii umblă ţanţoş în al lor cojoc,
Văile sunt pline de aluni şi fragi,
Vântul răcoreşte pajiştile-i dragi.

Gingaşe brânduşe înfloresc grăbit,
Oile în turme pasc necontenit,
Peşterile gura şi-o deschid uşor,
Un parfum pluteşte, fin, îmbietor.

Pe a lumii scenă cu decoruri vii,
Cu talent Natura joacă roluri mii,
Şi cu bucurie şi adânc temei
Face să răsune poezia ei.

poezie de Octavian Cocoş (31 mai 2022)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Versul ca o boare de vară

vara a venit în cântec de harpe
pe corzile fine sunetele dansează
soarele iubirii străluceşte sub pleoape
inima îndrăgostită mari emoţii furnizează.

teii înfloriţi împrăştie miresme
parfumul trandafirilor e versatil
trăiesc frenezia zilelor de basme
veselia se strecoară în suflet cu stil.

lebede pe lac plutesc ca-ntr-un vals
cocorii îşi învată odoarele să zboare
în inima naturii nimic nu e fals
între crini imperiali adie o boare.

cu avânt înaripat greierii solfegiază
şi poeţii visători armonie condeiază.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea mea de-o vară

Zâmbeau cireşe coapte, de soare alintate,
Când chipul tău frumos văzut-am prima oară.
Ţi-am admirat făptura... până târziu în noapte
Şi până-n toamnă-ai fost iubirea mea de-o vară.

Se-ngălbenise câmpul... de aurul din grâu,
Gingaşii trandafiri 'şi-mbujorau bobocii,
Când ochii tăi mai limpezi ca apa unui râu
Vorbit-au mult mai tandru, cu mult deasupra vocii!

Nu am avut curaj, nu am putut să-ţi spun
Că te-am iubit în taină în toată vara asta!
În vise te-am avut... prin clăile de fân...
Se stinge însă vara şi toamna-i ca năpasta.

Cireşii îşi pierd frunza şi-i grâul treierat,
Nu ştiu de-oi mai putea măcar să te visez.
În toată vara asta mi-a fost mintea-n păcat,
Trăind apuse vremuri... de tânăr amorez.

Mai moare-un dor nespus născându-se o dramă
Şi peste-a noastră viaţă tristeţile pogoară.
Nu mai avem argint, ne-a mai rămas aramă,
Îţi spun ce nu ţi-am spus... că te-am iubit o vară.

poezie de Ion Apostu (26 august 2014)
Adăugat de Ioana acsuraM
Comentează! | Votează! | Copiază!

În carusel planetar

mă-nvârt mereu în planetar carusel
când este toamnă când este primăvară
când vara mă formează suflet vesel
să zburd cu fluturii iubirii pe afară.

trec şi prin iarnă ca natura tristă
dezgolită de splendorile mirene
cu inima răcită cu nasul în batistă
cu mii de doruri de-a dansa cu sânziene.

timpul se-nvârte rapid se repetă tradiţii
particip surprinsă la miracol solar
trec şi cu sufletul prin patru solstiţii
viaţa sub soare este supremul dar.

sunt poet al mirărilor fără farstiţii
căci Dumnezeu m-a înzestrat cu har.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

"Iarna nu-i ca vara"

Iarna schi şi vara cros,
Amândouă-s de folos.
Iarna-i mai costisitoare:
Crosul cere doar... picioare.

epigramă de Gheorghe Culicovschi din Hazul anotimpurilor (2006)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!