Chemare târzie

marea vorbeşte sub zbor de pescăruşi
corăbieri se-avântă pe întinderi albastre
de lumini stelare ochii sunt pătrunşi
ne cheamă universul cu avânturi măiastre.

hai cu mine amice să visam frumos
splendorile vieţii filigranate-n aur
valul fericirii e dulce şi spumos
timpul creaţiei poartă cunună de laur.

fii şi tu amice remarcabil faur
poţi din cuvinte să ctitoreşti un templu
cu boltă de stele noi să-i fim tezaur
farmecul nopţii cu tine să-l contemplu.

trec de răspântii mă-ndrept spre ideal
printre zeci de miraje mă păstrez pe val.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lirism şi frenezie

sărbătoresc viaţa în lumină astrală
sărbătoresc iubirea pe un colţ de rai
îmbrac poemele într-o haină de gală
timpul fericirii este un fel de crai.

se scurge prin artere dantelărie fină
împleteşte în cuvinte magice lumini
o minune de cântec e căsnicia divină
însemne stelare sunt crestate în mâini.

pe fuior albastru torc vise măreţe
dragostea mea e ca lâna de aur
îmi ţine de cald astăzi la bătrâneţe
când fiece secundă o trec la tezaur.

universul iubirii e plin de poveţe
îmi aşează pe creştet o cunună de laur.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Portret abstract

calc sigur în viaţă în linişte vitală
trec de răspântii mă-ndrept spre ideal
existenţa iubirii-i comoară specială
pe-un ocean de miraje plutesc pe un val.

mă entuziasmez în meditaţii ample
nu-i nimeni să-mi mărească teama
că nu am să aflu rezolvări multiple
la freamătul poetic, versul îmi ia seama.

trăiesc o reverie un extaz exploziv
găsesc răspunsuri la probleme de viaţă
am dezvoltat in mine un spirit senzitiv
îmi face portretul cu lumina pe faţă.

vibrez de satisfacţii în spaţiu afectiv
în univers romantic sufletul se răsfaţă.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Libertate de gânduri

picur slove mândre şi desferecate
din condeiul meu cu peniţă de aur
slendorile vieţii strânse-ntr-un tezaur
transcend timpul cu zile fermecate.

n-am teamă de moarte de al beznei balaur
nu-mi las amintirile să fie sfârtecate
visele le separ de nopţi complicate
gravuri în versuri croiesc ca un faur.

în flux nemărginit de gânduri delicate
împletesc lumini cu frunze de laur
pe furiş mă cuibăresc în cuib de graur
miracole cereşti le vreau amplificate.

mă adun din lupte ca un vajnic taur
libertăţi de gânduri sunt unificate

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Revelaţii

timpul se relaxează în cântec de cobzar
lumini angelice dansează pe strune
eu am dezlegat misterele din rune
şi-am cumpărat iubire de la aprozar.

Neptun mă surprinde cu valuri albastre
marea fericirii mă cheamă la ea
uneori răsar minuni în calea mea
mă ţin departe de drame şi dezastre.

scormonesc în minte după revelaţii
un rai monumental creşte în mine
în oaza mea de linişte îmi este bine
armonii de gânduri ridic în constelaţii.

conjug universul până la plus infinit
lansez spre el versul care m-a definit.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ascunsă în noapte

luna e vrăjită albă ca o mireasă
perechea ei e soarele fermecător
în universul dragostei o să-mi fac o casă
cu bărbatul vieţii trăiesc sublim amor.

toate naturile se-ntâlnesc în pereche
iubirea curge vesel ca izvorul în munţi
timpul cântă în mine o romanţă străveche
peste solitudini Eros crează punţi.

la răspântii de veac spre un vis mă îndrept
speranţa veşniciei o culeg dintre stele
vreau spre cerul magic drumul să fie drept
păstrez în levănţică sentimentele mele.

păstrez credinţa ca un om înţelept
în noapte ascund bine suferinţele grele.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Beţie de cuvinte

sorb elixirul vieţii cu gust de caise
mă îmbăt de mirări de extaz de cuvinte
ştiu că am de împlinit superbe vise
ştiu că Dumnezeu mă are în minte.

mă adăpostesc sub stele turcoaz
de lupii flămânzi, nebuni, furioşi
între raze să ard şi ultimul necaz
să rămân cu dorul de oameni frumoşi.

ploaia de gânduri umple pagină goală
am multe de spus. multe de învăţat
spune-mi şi tu amice că viaţa-i specială
şi hai pe drumul creaţiei ce ne-a înălţat.

gustul poeziei mi se pare perfect
am faţă de poeţi un preţios afect.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea, panaceu universal

ştiu ca iubirea este panaceu universal
locuieşte în inimă îndulceşte amarul
costumează timpul cu aer provensal
în nopţi cu lună plină destramă coşmarul.

pregăteşte visul mirabil cu noi misiuni
să cucerească stele cu ample idealuri
cu farmec şi magie în zeci de versiuni
cu valuri de speranţe ce inundă maluri.

iubirea naşte-n taină izvoarele de doină
trece printre materii ca zâna cea bună
de farmecul ei sacru nu sunt străină
nobila afecţiune s-a extins pe lună.

stele îmbrăţişează cu lumini în cunună
iubirea inventează la toţi o viaţă bună.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tablou cu pescăruşi

sus pe blocul cu zece etaje
se odihnesc frumoşii pescăruşi
şi ei ca oamenii caută miraje
şi hrană să hrănească guşi.

ţipetele lor se strâng în ecouri
au străbătut prin furtuni şi averse
cărările vieţii cu patimi şi nouri
în ape sfinţite amarul să şi-l verse.

ei poartă sub aripi amintiri cu noi
la ţărmul marii străpunşi de dorinţe
amprentează nisipuri aurite şi moi
cu vise de sidef purtate de credinţe.

rupţi din poveste din zboruri compuşi
sunt chemările mării sublimi pescăruşi.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Largi percepţii de măsură

căile bătrâneţii cu greu le parcurg
timpul mi-a pus poverile în spate
secunde de extaz ce repede se scurg
cerşesc de la viaţă scumpa sănătate.

cu soarta mea am strâns sublim tezaur
amintiri diamantine despre cerul generos
mi-am sculptat destinul pe un filon de aur
largi percepţii de măsură au avânt pios.

azi închin iubirii romantismul verde
conjug sentimente cu splendide astre
Dumnezeul vieţii vreau să mă dezmierde
să cearnă peste mine luminile măiastre.

zboruri printre curcubeie nu se vor mai pierde
ci vor urma drumuri spre zările albastre.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cenaclu nocturn

în aula nopţii particip la cenaclu
citesc poeţii cu zvâcniri stelare
sparg poarta cerului cu un şperaclu
să curgă lumini peste gânduri bizare.

atâtea iubiri s-au aprins pe cer
ca nişte luceferi cu nimbul de aur
poezia inimii o ador o prefer
îi aşez pe tâmple cununa de laur.

poeţi ai insomniilor ample supreme
îşi pun pe tavă sufletul inspirat
din ei se revarsă valuri de poeme
timpul le acaparează ca un pirat.

slove de diamant încrustate-n vreme
lucesc la gâtul nopţii rare diademe.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Palma miresei

Cântecul acesta
nu-i al meu
calc pe frunze
ca şi pe
pietrele ochilor tăi
secundă
aninată în surâs
pe drumul
cuvintelor
frumos
arcuite

îţi mai aduci aminte
când
ni se scăldau
ochii
în ochii zilei
sub aripa mersului tău
vers şi cântec
ca o mireasă de flori
dată în floare
pe urmele zâmbetului tău
cunună de stele
în palma miresei
uimire
şi zbor

secunde zvântate
cu chipul în ape
ni se rostogoleau pe mâini
speranţă şi dor
drum
taină
zbor spre stele
şi printre ele
paradisu
să-l vezi
să-l umblii

lumină
născută-n lumină
lumina să-i simţi
cu paşii
cu ochii
cu duhul

poezie de Ioan Daniel Bălan (10 octombrie 2015)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Reflecţii albastre

aspiraţii se dilată pe sfera albastră
gânduri cristalizate le transpun poeme
zori prietenoşi pătrund pe fereastră
la radio se-anunţă minunată vreme.

mi-am aţintit privirea spre zbor
corpul vibrează ca struna de vioară
aş vrea să am şi eu aripi de condor
să plutesc pe ceruri din zori până-n seară.

mă bucur de avânturi de libertate
pot să-mi imaginez farmecul vieţii
sentimente se desfată în seninătate
cuprind şi noaptea albastre reflecţii.

anotimpuri mă seduc prin vastă claritate
poeţii visători ştiu să-mi ofere lecţii.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Operă poematică

minunea plămădită dintr-un vis stelar
noaptea mă inspiră să cochetez cu versul
sufletul şi inima le-a umplut cu har
la zbucium şi tristeţe să găsesc reversul.

adâncimea iubirii derivă din reală magie
profundă precum marea gătită cu perle
complex universal completat de-o regie
în spectacolul vieţii unde cântă mierle.

fluxul creaţiei mă menţine pe val
porniri pasionale sfârşesc într-un poem
infinitul fericirii mi-e aproape, ideal
cu lumini îngereşti -sculptură pe totem.

ardori afective le transpun scriptural
operă plămădită de un spirit boem.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La şcoala vieţii

sunt la şcoala vieţii şi zilnic învăţ
despre anotimpuri şi a lor capricii
în iarna magiilor cu fulgi mă răsfăţ
mă joc cu zăpada ce acoperă vicii.

azi trec melancolia prin extemporal
vorbesc de spre tristeţe ca despre o baladă
s-a strecurat şi slova în val atemporal
căpătând frăgezime de dulce ruladă.

învăţ despre curajul de a ţine piept
coşmarelor care îmi produc insomnie
învăţ să mă bucur de cerul înţelept
de viori stelare cântând o simfonie.

învăţ de la îngeri să urmez drumul drept
învăţ de la păsări să zbor în armonie.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toată dragostea mea

Visez să fiu iar lângă tine
O pasăre vie în noapte
Ce zboară pe ceruri senine
Şi-aduce iubirea în şoapte.

Visez să te mai ţin de mână
Cu stele-n privirea pierdută
Şi-n razele calde-o cunună
Din soare se vrea refăcută.

Visez fie zi, fie noapte
Să-ţi fiu valul şi-ntreaga mare,
Să şterg dintre umbre un poate
S-aduc pacea-n nume de floare.

Visez că sunt marea iubire
În sunet de frunze căzute
Şi caut în orice-amintire
Cărări ale vieţii pierdute.

Visez să ajung pân'la tine
Să-ţi dau toată dragostea mea
Şi zborul spre stele, ştii bine
În doi să-l avem de ai vrea.

Visez că sunt cântecul tău
Şi dorul mă cheamă la stele
Se pierde-n neant ce-a fost rău,
Când tu eşti în braţele mele.

Visez şi acum, dar şi mâine
S-aud glasul tău, vocea ta
Hai vino, te rog, lângă mine
Şi ia toată dragostea mea.

poezie de Violeta Sârbu
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fantezii de noapte

lacrimi din stele se scurg în ploaie
lumini tresară atinse de umbre
pe cer nu e loc de structurile sumbre
astfel primesc noaptea lucidă în odaie.

pe pereţii casei sunt jocuri bizare
cu lumini fugite de bezne haine
în lumea asta sunt desfăşurări de taine
aspectele urâte trec prin estetizare.

astronauţi au poposit pe lună
strâng aspecte de viaţă din trupul ei
într-un fel curajos eu îi ignor pe zei
trăiesc fantezii de noapte nebună.

aspecte de viaţă picură din condei
din slove de laur îmi fac o cunună.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chemări ardente

mă pierd într-o beţie de cuvinte
care sunt umezite de roua dimineţii
când mă trezesc cu iubirea în minte
şi pot iar să slăvesc splendorile vieţii.

mă cheamă zarea cu orizonturi largi
îndemnurile zilei sunt fermecătoare
să visez o lume stăpânită de magi
un univers albastru gestionat de soare.

mă cheamă muntele cu murmur de izvor
cu liniştea sacră a brazilor semeţi
cu filoni de aur care nu au zăvor
cu melodii codrene să încânte drumeţi.

mă cheamă marea-n jocul delfinilor
cu profunzimi perlate ce inspiră poeţi.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poseidon şi Afrodita

Cu frumuseţea ta divină
Faci şi îngerii să plângă,
Sufletu-mi ce n-are vină,
Faci păcatul să-l atingă.

Eşti ispită şi canon,
Eu un simplu păcătos,
Sunt păgân şi Faraon,
Zeul antic arătos.

Sunt Poseidon, zeu al mării
Şi trimit valul spre tine,
Sunt prins în gheara uitării,
Vreau să te aducă la mine.

Tu poţi să fii Afrodita,
Zeiţa patimilor mele,
Aş vrea să te strig - iubita,
Călătorind printre stele.

Să reflecte chipul nostru
Peste mările adânci,
Peste valul cel albastru
Ce se loveşte de stânci.

Să-nchidem ochii, să plutim
Pe valul mării învolburate,
Ca doi zei să ne iubim
De acum spre eternitate.

poezie de Răzvan Isac (24 aprilie 2014)
Adăugat de Răzvan Isac
Comentează! | Votează! | Copiază!

Numai tu!

Numai tu cobori tăcere întrupată-n poezie
Sărutănd pe ochi durerea printr-a lacrimii fereastră
Numai tu legeni pe foaie dulcea mării melodie
Numai eu transform tăcerea într-o linişte albastră

Numai tu îmi cazi pe pleoape de pe cer a veşnicie
Şi te văd strălucitoare ca o rugăciune aprinsă
Mamă! Sfântă născătoare într-a nopţii frenezie
Mă îmbraci în violet delirând de dor cuprinsă.

Numai tu dai nemuririi lung sărut din focul vieţii
Numai eu atins de tine vin în frac, pegas galactic
Timpul se curbează-n cer, cade pradă dimineţii
Numai eu rămân ca mâine, un exemplu! De romantic.

Toate lacrimile plânse s-au făcut fluvii de dor
Şi-nvelesc în vise Luna ce poartă dragostea noastră
Din a vieţii carte strânse amintiri ca un oracol
Sfera liniştii depline într-un univers semantic

Numai tu pluteşti aproape când tăcerea e de aur
Ca un fulg de nea adamic cad etern iubind în palmă
Şi topind de atunci în mine, mă prefac din om în faur
Să topesc ochiul de gheaţă, să te fac din zeu în mamă

Numai tu faci loc pe soare unui simplu scriitor
Ce coboară să aprindă foc etern pe buze mării
Numai tu prefaci poetul în izvor nemuritor
Numai eu deasupra lumii te privesc cu ochii zării

Împletind de atunci emoţii prinse-n dragoste de tine
Topesc aur în cuvinte dintr-o rază efemină
Unde s-au nascut poeţii lumii să-i spună de mine
Pe-o nicovală albă din zăpadă fac lumină

Numai tu Ană din zidiuri şoptind merele de aur
Mă iubeşti ca marea sarea şi mă-ndrăgosteşti edenic
Mi-ai făcut din slove templu şi din cărţi mândru tezaur
Numai eu ca un Manole mă cobor din cer vulcanic

Numai sta Ana în ziduri, trage soarele pe tine
Toate lacrimile plânse, psalmii sfinţi în amintire
Nesfârşitele tăceri să le-aşterni cuminţi pe mine
Ca o linişte deplină vin în zbor să-ţi fiu trăire!

Bologa Nicolae

Numai tu!

Numai tu cobori promisă întrupată-n poezie
Sărutănd pe ochi durerea printr-o magică fereastră
Numai tu legeni pe foaie dulcea mării melodie
Numai eu transform tăcerea într-o linişte albastră

Numai tu îmi cazi pe pleoape de pe cer a veşnicie
Şi te văd strălucitoare ca o rugăciune aprinsă
Mamă! Sfântă născătoare într-a nopţii frenezie
Mă îmbraci în violet delirând de dor cuprinsă.

Numai tu dai nemuririi un sărut de foc de astră
Numai eu dorit de tine vin în frac pe cal galactic
Timpul se curbează-n cer şi predă iubirea castă
Numai eu rămân ca mâine, un exemplu! De romantic.

Să-nvălesc în vise Luna ce poartă dragostea noastră
Cerc de liniste deplină într-un univers semantic

Numai tu pluteşti aproape când tăcerea e de aur
Ca un fulg de nea adamic cad etern iubind în palmă
Şi topind de atunci în mine, mă prefac din om în faur
Să topesc ochii de gheaţă, să te fac din zeu în mamă

Numai tu faci loc pe soare unui simplu scriitor
Ce-a venit ca să aprindă foc etern pe buze zării
Numai tu prefaci poetul în izvor nemuritor
Numai eu deasupra lumii te privesc în ochii mării

Potcovind de atunci emoţii prinse-n dragoste de tine
Topesc aur în cuvinte dintr-o rază efemină
Unde s-au nascut poeţii lumii să-i spună de mine
Pe-o nicovală albă din zăpadă fac lumină

Numai tu Ană din zidiuri şoptind merele de aur
Mă iubeşti ca marea sarea şi mă edenic
Mi-ai făcut din slove templu şi din cărţi mândru tezaur
Numai eu ca un Manole am căzut din cer vulcanic

Toate lacrimile plânse, psalmi, sunt sfinte-n amintire
Numai sta Ana în ziduri, trage soarele pe tine
Ca o linişte deplină vin în zbor să-ţi fiu trăire!
Nesfârşitele tăceri se le-aşterni cuminţi pe mine

Nicolae

poezie de Bologa Nicolae (2018)
Adăugat de Bologa Nicolae
Comentează! | Votează! | Copiază!

Semnele timpului

am strâns înţelepciune- infinită avere
cuvintele mi-au fost mângâiere, alean
şi o credinţă mare care mi-a dat putere
să pătrund în lumină an după an.

consoane şi vocale se scurg din condei
mirabile compuneri pe coală plutesc
drumuri albastre lărgite de idei
mă poartă la cerul divin părintesc.

mi-am însemnat destinul cu poeme
că un curcubeu boltă în zenit
tezaur de culori că un aspect de vreme
care îmbogăţeşte timpul la infinit.

aştept universul la el să mă cheme
ploi de lumină mereu m-au primenit

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!