Mâinele mamei
Mâinele mamei coroană pusă pe suflet,
Care sfințește viața în noi.
Obosite de vreme,
Cu drumuri lungi croite de anii
Ne string la piept întorși de sărbători.
Mâini mamei crengi de măslin,
Sub umbra căreia am crescut
Și-am prins aripi spre zbor
Arse de soare cu bătături
Au șlefuit oameni din noi.
Mâinile mamei altar al timpului ce zace
Zbucium al dorului din noi
Acele ce făuresc de sărbători masa mare,
Grădina cu flori,
Ciorapii de lînă in iernile geroase
Și pansament pe rănile ce dor.
Mâinile mamei, acele păsări călătoare,
Ce ne mângâie fruntea in zori.
Ne țin umbră la vise,
Și ne aduc lumea la picioare.
O mâinele mamei leagăn de binecuvântare.
poezie de Elvira Conunov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
A sosit a mamei zi (poezie pentru copii)
Este soare, primăvară
Ghiocei... încep s-apară;
Zăpada se mai topește
Și ziua mamei... sosește!
A sosit a mamei zi!
S-o putem sărbători,
Flori frumoase să îi dăm
Și-ndelung s-o sărutăm.
...
- Mulțumesc, băiatul meu,
Ce mi te-a dat Dumnezeu;
Mulțumesc, că mi-ai crescut
Și cadou, azi, mi-ai făcut.
Mulțumesc, a mea fetiță,
Sărută-mă, pe guriță;
Să te pot crește frumos
În Numele lui Hristos!
poezie de Paul Preda Păvălache din Cartea mea de poezie, volumul III (8 martie 2011)
Adăugat de Paul Preda Păvălache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mă ridic din dorul greu
În cârje mă ridic, mă simți de-acolo dragul meu?
Mă vezi? Mă vezi cum mă adun în geamuri?
Cât de departe ești copilul meu? Câte ape sunt intre
sufletele noastre? Câți munți? Cât soare și câte lacrimi
primești din partea mea?
Cât iți vorbește luna despre mine, dragul meu?
Mă încheg în fața la ferestre
Din plumbul dorului ce-mi bate
În pieptul obosit de timp
Și de un braț de lemne sparte,
M-adun în cârjele din mine
În oasele ce mă îngheață
În albe coaste ce mă-nțeapă
În mușchii subțiați din carne.
În mine port grămezi de ani
Și ceasuri legănate pe picioare
Picioare ce ți-au fost leagăn sub trup
Cinci ani și jumătate.
Au venit colindători, flori dalbe,
Cu căciuli de oaie neagră, dragul mamei,
Și mă zoresc să ies la ușă, flori dalbe,
Cu colaci și mere roșii, dragul mamei.
Au venit colindători, flori de busuioc,
Cu ilice din postav, dragul mamei,
Mă tot strigă și colindă, flori de busuioc,
Să ies cu plăcinte calde, dragul mamei.
Stau pe prispă și ascult, florile dalbe,
Cum îmi cântă toți feciorii, dragul mamei,
Cum lovesc lutul cu bice, florile dalbe,
Și cu clopoței m-alintă, florile de măr.
Scutură omăt pe mine, cetină de brad,
Din crenguțe reci și verzi, cetină de brad,
Să mă bucure străinii, dragul mamei,
Cu vâsc binecuvântat, de la Domnul.
Să am zile fericite, florile dalbe,
Și putere să-mi pun masa, flori de măr,
Să mă țină cârjele, dragul mamei,
Cât o să lipsești de-acasă, flori de măr.
Uite se coboară luna, flori de busuioc,
Și eu mă așez la foc, flori de busuioc,
Pun un lemn și-un dor pe jar, dragul mamei,
Să-mi ardă tot plumbul greu - inima cu sânge.
Să mă ușurez de dor, florile de măr,
Până scapă zori-n flori, cetină de brad,
Să mă treacă luna podul, florile de măr,
De o noapte grea și rece, dragul mamei.
Să mă-ncheg din nou în geamuri, flori de măr,
Din speranțe și mușcate, flori de măr,
Să m-atingă Dumnezeu, dragul mamei,
Cu doi ochi de-ai tăi în poartă, Domnul să mă binecuvânteze.
Să nu mor de sărbători, dragul mamei,
Să ai lacrimi de Crăciun, florile dalbe,
Să nu duci suspin în suflet, florile dalbe,
Prin străini să plângi orfan, dragul mamei.
poezie de Adelina Cojocaru (5 decembrie 2018)
Adăugat de Adelina Cojocaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce gust o fi avut laptele mamei
Ce gust o fi avut laptele mamei
Și ce cântec de leagăn mi-a cântat
Atunci când brațele-i m-au leganat
Și-au șters lacrimi cu franjurii năframei?
Și om și vulturul din vârful coamei,
Pădurea, apele, am întrebat:
Ce gust o fi avut laptele mamei
Și ce cântec de leagăn mi-a cântat?
Că m-a ferit de foc, tăișu' lamei,
Cu nume sfânt m-a binecuvântat,
Azi, floare-i pun în părul argintat
Și fruntea îi sărut și dosul palmei...
Ce gust o fi avut laptele mamei?
rondel de Ionica Bandrabur
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă există un Dumnezeu
Când voi lăsa în urmă numai umbra
nu spre moarte mă voi îndrepta
ci în brațele mamei mele
cum astfel fiecare ajunge
în brațele celei ce l-a născut,
cum însăși mama stă în brațele
mamei sale care stă în brațele
mamei sale care stă în brațele
mamei sale...,
îmi închipui că dincolo e o lume visând
în brațele unei mame uriașe
dacă există un dumnezeu
nu poate fi decât femeie
poezie celebră de Ioanid Romanescu din Trandafirul sălbatic
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mamei
Toate florile-n buchet:
ghiocei, zambile, albăstrele,
trandafiri, garoafe și lalele,
dălii, crizanteme și bujori.
Toată grădina cu flori.
Narcise, orhidee, crini,
floare de cactus cu spini,
flori de nufăr de pe lac,
să le oferim cu drag,
celei pe care-o iubim,
din suflet să-i mulțumim,
MAMEI.
poezie de Dumitru Delcă (martie 2016)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Poezie neagră
zmeie de hârtie colorată amestecate cu visele mele,
mâinile tale împletindu-mi șuvițe,
mâinile tale...
iarba ruginită dormind pe hainele uitate într-un decor luminos,
rugăciunile mamei aducându-mi liniștea,
rugăciunile mamei...
caii furtunii galopând peste mormintele prietenilor mei,
lacrimile Domnului udând florile credinței,
lacrimile Domnului...
caravanele dervișilor în căutarea pământului făgăduinței,
dragostea mea murmurând versuri mai negre decât învierea,
dragostea mea...
mâinile tale...
rugăciunile mamei..
lacrimile Domnului..
dragostea mea...
poezie de Eduard Dorneanu (18 septembrie 2011)
Adăugat de Eduard Dorneanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
ea țipă zilnic ceva de neînțeles
ascult încerc să articulez cuvinte
dinspre ea vine curentul acela aspru
miroase a ceartă
cearta o definește
nu mai știu dacă pot face un pas înapoi
să fug pe holul lung al apartamentului
să mă ascund sub mâinile lungi, de pianist
ale fratelui meu
el mângâie. el îmi sărută obrajii și mâinile
și-mi șterge lacrimile
ea pleacă trântind ușa
enervată de două consoane tari
el tace și mă privește blând
îmi dau iar lacrimile
le șterg scurt apoi
îi mângâi fruntea înaltă
ochii lui sunt ochii mamei
ochii iubirii
privirea protectoare
lăsată să curgă spre mine
din patul în care acum este țintuit
el va merge iar
mă rog Domnului
să-i poarte iar pașii
prin casa părintească
sub privirile calde ale mamei
ea a plecat. a tăcut întreaga zi
el doarme acum
zâmbind unei lumi în care
nimeni nu-i tulbură bunătatea
mai e și mâine o zi în care
fratele meu mă va hrăni cu lumina lui
îi voi mângâia fruntea
și mâinile cu degete lungi
de pianist
oare cum ar vibra pianul bătrân
sub mâinile lui, mamă?
poezie de Anne Marie Bejliu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bucuria mamei
Dacă,
în singurătatea ce-o apasă,
copiii mai dau pe-acasă,
Bucuria mamei
e nespus de mare,
când de ziua ei,
primește în dar o floare.
Dar,
un zâmbet și-o îmbrățișare
îi toarnă în suflet soare.
poezie de Dumitru Delcă (26 ianuarie 2019)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Război
Era luna, era floare!
Părul mamei cădea lung,
Parcă tot ploua cu soare
Peste trup golaș de prung.
Nu era pământul, luna
Părul mamei răzvrătit
Bătea negru ca furtuna
Peste golul scrumuit.
Era mai și sărbătoare
Era globul, era stea!
Printre ierburi și prin soare
Părul mamei viscolea.
poezie celebră de Grigore Vieru
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Curcubeul" de Grigore Vieru este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la doar Mamei, de 8 Martie
Mamei, de 8 Martie
Pe pat de gânduri îmi aștern dorință,
Ce nu-mi mai poate fi îndeplinită.
Să-mi sărut măicuța, nu-i cu putință,
Că de moartea vicleană e răpită.
În brațe de dor, din amintiri o strâng
La pieptul cald, cum o făceam odată.
De dor mă doare sufletul și o plâng
La crucea de mormânt, îngenuncheată!
De Ziua Mamei sărut icoana sa,
Cu flori din grădină o împodobesc
Și cu dragoste o voi îmbrățișa,
Când fruntea ce-o săruta de ea-mi lipesc.
La capăt de mormânt aprind făclie
Mamei mele de pe Calea Lactee,
În visul meu spre a vedea să vină,
Când arde gândul pe-a slovei scânteie.
Opt Martie era o zi frumoasă
Și mare sărbătoare-n sufletul meu,
Chiar pe vreme cețoasă ori ploioasă,
Că măicuța mă iubea ca Dumnezeu.
Azi de iubirea mamei sunt flămândă
Și însetată de chipul iubitor.
La opt Martie, privirea-mi inundă
Izvorul de dor, ca ploaia norilor.
Dorul de mamă stârnește furtună
În inima de tristeți inundată,
Că nici vremea însorită nu-i bună,
De când n-o mai văd pe mama la poartă.
Autor Maria Filipoiu
7.03.2016
poezie de Maria Filipoiu (8 martie 2016)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Viața nostră
Tatăl meu e înecat în timp.
Negura nopții se așterne, fără soare,
Ca un țol peste viața nostră.
Brațele mamei îmi aruncă apă și
Inima ei îmi umple farfuria cu
Întrebări, în loc de hrană.
Mănânc, apoi, sperând,
Adorm în ochii mamei.
poezie de Daniela Slapciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sărutul mamei
E dimineață în grădina înflorită
încerc să alung tristețea
dintr-o lume îndepărtată...
e ceva ciudat că plouă
în ziua când speranțele coboară
căutând cărarea de lumină
prin anotimpuri de credință
copilul din mine mai crede
în povestea minunată
în care a crescut
ascultând cuvinte dulci
ca sărutul mamei
în locul în care vântul
a poposit... pe dealul iubirii
unde soarele veghează
poarta ce duce spre casă.
poezie de Maria Ciobotariu
Adăugat de Maria Ciobotariu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Recunosc în mine caracterele tatei și mamei, mai ales al mamei, orgolioasă, capricioasă, melancolică.
citat clasic din Emil Cioran
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Caiete 1957-1972" de Emil Cioran este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la 
Frunza verde
Frunză verde, știu să cânt
Mamei mele pe pământ,
Mi-a dat viață și mă crește,
Mă-ngrijește, mă iubește.
Frunză verde, cântul meu
Vine de la Dumnezeu,
Zâmbet cald, iubire mare,
Mama pentru mine are.
și iar verde, crudă frunză,
Ieri am prins o buburuză,
I-am cântat și-a zburat lent
Mărțișor pe-al mamei piept!
poezie pentru copii de Marin Moscu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Clepsidra vartejului negru" de Marin Moscu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar 
Nu există mâini mai frumoase decât mâinile mamei tale...
aforism de Viorel Vintila
Adăugat de Dan C
Comentează! | Votează! | Copiază!
Au fost scrise 6 comentarii până acum.Textul original este scris în limba română.
Antologia aforismului românesc contemporan, ediția a II-a40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Întinde mâinile, copile
Întinde mâinile, copile si spune-i mamei: te iubesc
Atâtea nopți a stat cu tine, atâtea griji o copleșesc...
Si poate nu mai are timp, si poate nici putere n-are
Dar te veghează si-și dorește ca fiul ei să crească mare!
Să fie bun si iertător, să aibă-n inimă credință
Să fie demn si să ajute pe cei ce sunt in suferință.
Să fie sănătos, cinstit si omenos cu cei din jur
Să-mpartă raza de lumină de sub cerescul abajur.
Să-mpartă florile iubirii curgând in vorbe cu blândețe
Si să-nțeleagă si părinții care ajung la bătrânețe...
Intinde mâinile copile si spunei mamei: te iubesc
Ti-a dat viață, si in brațe ești darul ei dumnezeiesc!
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cele mai frumoase mâini
Cele mai frumoase mâini
Nu există mâini mai frumoase
decât mâinile care te-au mângâiat
si care te-au legănat când te-ai născut.
Nu există mâini mai frumoase
decât mâinile care te-au susținut
când ai făcut primii pași în viață.
Nu există mâini mai frumoase
decât mâinile care te-au îmbăiat, care
te-au îmbrăcat și care te-au hrănit,
în timpul copilăriei.
Nu există mâini mai frumoase
decât mâinile care te-au îmbrățișat
și care ți-au șters lacrimile pe tot
parcursul vieții tale
Nu există mâini mai frumoase
decât mâinile care au trudit
toata viața pentru ține....
Nu există mâini mai frumoase
decât mâinile... mamei tale...
poezie de Viorel Vintila
Adăugat de Dan C
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Al mamei glas
Așa sunt eu,
Precum voi mă vedeți:
Cu ani peste umăr,
Cu brume pe spate...
Așa sunt eu:
Dulce, terestră,
Amară,
Trecătoare...
Adie un pic spre
Toamne în aur,
Spre ploi în petarde,
Spre o scurtă iarnă,
O primăvară...
Adie a viață-n popas
Călătoare...
Tandră,
Mândră in zbucium,
Sfidătoare...
Cu zâmbet pe buze,
Îndrăgostită de un bun sfat,
Cu pas cumpătat...
Mă apropii și caut
Cuvântul deplin, onorat:
Al mamei glas,
Privirea,
Mâna Ei,
Alinarea
Din Casa cea Mare!
Taina de pe urmă
Nu văzui soarele, luna,
O văzui pe mama mea,
Cum îmi împletea cununa
Licăririi sub o stea.
Nu știam cât e de mare,
Fericită-i ori nu prea,
Îi sorbeam din palma-i soare
Apă vie, viața mea.
În sclipirea de pe gene
O vedeam numai pe ea,
Cum plimbându-ne prin ele,
Vlaga vieții ea veghea.
Iar în taina de pe urmă
O privire își lăsa...
O urmam, ferindu-i gândul...
Ei o lacrimă-i cădea!
poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prima duminică din mai - Ziua mamei
Mamei totdeauna-i pare,
Că nu-i liniște deplină
S-odihnească fiul care
N-a venit pe-acas'... de-o lună!
Drumul i-a fost greu și lung
Viața prin streini pustie,
Ochii mamei râd și plâng
De-o nespusă bucurie!
La vecine spune-n șoapte
Abia pășind în târlici:
- Mi-a venit copilu' azi-noapte
Și-acum doarme dus pe prici!
Oarele le ceartă des,
Cum că-s gureșe și oarbe,
Că nimic n-au înțeles...
Deși le-a dat apă, boabe!
Când nu-i liniște deplină,
Mamei totdeauna-i pasă
La târlici le bagă vină
Și desculță ea se lasă.
poezie de George Ceaușu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Jumătate a trupului
Din tălpi până-n creștet
mă-nvelește glasul mamei.
N-ar fi ea scânteie dacă n-aș fi fost eu
cerul legănat de ape.
Când mi se făcea dor de iarbă,
mă auzeam de sub învelișul inimii ei
în mijlocul basmului.
Jumătate a trupului meu e mama,
Cu cealaltă jumătate m-am privit
într-o frunză de măr
și eram floarea lui.
Celelalte flori mi-au ajuns la inimă;
vor muri fără mine
dacă nu le împăturesc cu aripi de înger
să urce în oglinda cerului,
să curgă ninsori în fericirile celor
care n-au fost înveliți
din tălpi până în creștet
de glasul mamei.
M-am gândit la frunză și
am înțeles
de ce m-am lăsat floare la umbra ei:
în numele meu
regăsesc întotdeauna glasul mamei.
poezie de Camelia Oprița
Adăugat de Camelia Oprița
Comentează! | Votează! | Copiază!