Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Galben foșnind

aștept totuși toamna
să mă ajungă din urmă
în negura gândurilor
în care zac
să mă bată pe umbră
pe umăr
cu o mână de frunze
de paie

să mă atingă cu depărtarea
cu vârtejul acela
de chihlimbar
galben
foșnind

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Prevestire

Spui că am înnebunit.
Eu doar îți prevestesc toamna,
Văd vârtejul de frunze de castan
Care ne împresoară,
Pe care tu te prefaci că nu-l vezi,
Să știi că nu ești scutită de vreme,
De clipă,
Ieri ți-am adunat nisip alb din plete,
Mă doare,
Te văd mereu la fel,
O vioară într-o clepsidră,
Doar prevestesc toamna.
Tu spui că-s nebun,
Știi că ești încă frumoasă
joci pe degete,
Dar totuși vine toamna,
Iubește- dacă mai vrei,
Te joci cu mine,
Îți stă bine,
Eu îți prevestesc toamna.
Te uiți la castani prin oglinzi,
Cuprinde- așa cum știi numai tu,
Ai brațele de marmură.
Mă încearcă anotimpul,
Timpul,
Cărarea asta rece,
Vârtejul de frunze care ne împresoară
Și pe care tu te prefaci că nu-l vezi.
Să știi că nu ești scutită de vreme,
De clipă,
Tu spui că sunt nebun,
Că prevestesc toamna,
Doamne,
Cât de frumoasă ești!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Umbră întredeschisă

lasă-mi respirarea
unui zbor
la plecare
ia pelerina de adio
ploaia ești chiar tu

lasă o umbră
întredeschisă spre
sfârșitul timpului

nu mai privi peste umăr
urmele tale sunt doar
niște cicatrici acoperite
de nisip

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Toamna neprivită

cu cât te iubeam mai tare
cu atât scufundam mai adânc în
fluturatul ierbii
și așa cum stăteai tu ca o nălucă voluptoasă
ca o stafie neveșmântată
în scaunul
acela pregătit din frunze proaspăt visate
mai rămânea totdeauna un pic din toamnă
și pentru a doua zi
te mai cotropesc odată în cer
apoi pe un rug,
apoi în sinea mea

și tot așa
rotund ca o pasăre
stingeam prefăcându-mă umbră prelungă
la picioarele tale
fără cap fiindcă îmi rămăsese
deasupra apei
ca să mă uit la seceta timpului
pe trup
ca să mă cert cu tine pe partea cui
atârne dragostea ca o piatră

ca văd
din câți ochi mai rămâne toamna
neprivită

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Frunze de tutun

tu te-ai întors iubire sau umbra ți se-ntoarce
în tragica mea dramă aflată în surghiun?
căci din neveșnicia albumelor caduce
-nvăluie iar ceața din frunze de tutun

tu te-ai întors femeie sau toamna se întoarse
pe coviltire roșii cu pletele-i de fum?
privesc iar poza-ți nudă cu marginile roase
ca frunza zdrențuită din praful de pe drum

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Frunze decadente

Frunze frumoase, frunze decadente,
Semănați tot mai mult cu oamenii,
Toamna.

Atât de frumoase, atât de uscate...
Atât de concrete, de mohorâte, de singure,
Bântuiți toamna cu zgomote incerte.
Frunze care nu suportă iminența,
Frunze rebele, frunze imorale, frunze ipocrite,
Frunze abandonate,
Semănați prea mult cu oamenii,
Toamna.

Frunze nătângi, frunze vremelnice, frunze nebune,
Vă împreunați, vă despărțiți,
Vă agățați cu disperare de un frunziș,
De o acuarelă, de un fior,
De gardul bisericii,
De crengi, de înalta societate,
De o epocă desuetă,
Care nu vrea vă mai vadă!

Vă îmbătrâniți unele pe altele,
Vă ofiliți unele pe altele,
Vă înmormântați unele pe altele
În noroaiele de la marginea orașului,
De la marginea societății,
În mocirla ternă a culorilor politice,
În bălăriile ideologiilor nedeslușite
De la periferia istoriei,
În groapa comună de pe marginea drumului.
Vă zvârcoliți în pustiul vântului
Care oricum aduce cu înfiorare iarna,
Vă hăituiți într-un haos din ce în ce mai concret,
În goana nebună spre o voluptate efemeră.

Frunze frumoase, frunze decadente,
Semănați tot mai mult cu oamenii,
Dintr-un peisaj impresionist, mult prea întârziat.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Destin în toamnă

Adio, vine toamna,
Am încuiat de dimineață
Toate lacătele inimilor frânte de cu vară,
Îmi adun cuvintele din bruma
De pe marginea drumului
Și mut la tine -ți povestesc
Despre destin...

Adio, vine toamna,
Ajută-mă să mai car niște vreascuri
Din celălalt capăt al Pământului.
Nu întreba despre vreme,
Eu știu despre destin.
Ascultă buletinele de știri,
Ascultă țiglele de pe case cum se învechesc,
Eu pot doar -ți povestesc
Despre azilurile de noapte,
Despre gări fără trenuri,
Despre iubire,
Despre casele de nebuni,
Despre singurătățile lumii,
Despre destin.

Adio, vine toamna,
Scrii cuvinte de dragoste pe frunze,
Pe frunze de bronz.
Ajută-mă să dobor plopii uscați
Care au crescut bizar între mine și tine,
Spinii otrăviți dintre mine și tine,
Sârma ghimpată dintre mine și tine,
Eu am te ajut înțelegi
totuși vine toamna,
Că inimile se frâng,
Vreau -ți spun povestea
Despre destin...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Urmă de umbră

tresari câteodată
când ți se pare c-aș fi eu
în mersul unui peregrin,
în trupul unui copac,
într-o ploaie de fluturi,
în reflexia unui pahar,
în ultimul rând de la coada
unui zbor de tăcere
spre nicăieri?

tresari vreodată,
când vorbe pe care le auzi
în treacătul grăbit al pașilor
din zori,
seamănă prea mult
cu valurile de cuvinte,
care se izbeau
necontenit,
de insula unui suflet
prea gol
ca mai răspundă?

spune-mi,
tresari câteodată,
rar,
într-un somn în care mai visezi
un rămas bun fără
de adio,
fără nici o urmă de
umbră?

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Pași prin nisip

te-ai supăra oare
dacă mi-aș lăsa umbra
-ți atingă câteodată
pașii tăi
prin nisip?

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Cântec galben

ai venit ca pasărea lovită
te-ai pus pe umărul meu abătut
privind cu ochii mari de cărbune
dimineața rănită

nu știu ce vedeai în zarea de aramă
poate
trecerea omului peste o punte
rătăcită
poate praful fierbinte
sau viitorul îl ghiceai
pe semnul meu din frunte

ai venit ca o pană spulberată
te-ai pus aproape sângerând
pe coiful meu de stejar
cu aripa șchiopătând

ai venit într-un zbor rănit
ca un gând palid, bizar
o umbră ascuțită te-a săgetat
în cântecul tău galben
de canar

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

La ușa copacilor

așteaptă-mă toamna
dacă totuși mă cauți
bate ușor
în umbra unui castan
nu sunt acasă
dar s-ar putea -ți
răspundă liniștea unei frunze
o vioară
sau poate chiar
respirarea mea

am plecat cu bezna pădurii
mai găsesc
niște duhuri prin iarbă
și
licori târzii de izvoare

te rog doar
bate foarte încet
la ușa copacilor
nu-mi trezești inima
sau prea devreme
răcoarea

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Frunzele așteptând

toamna nu vine
dintr-odată
întâi se aștern apusurile
apoi gândurile

frunzele mai așteaptă
puțin
ne frământe

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Tu nu erai vinovată

tu nu erai vinovată,
vinovate erau cârdurile acelea de păsări
fără copaci
și pădurile fără oameni,

tu pluteai deasupra păcatelor
curgătoare
iar pleoapele unui ochi de păun
te-au dus pe un mal străin
într-o noapte de vară.

tu nu ești vinovată,
vinovat este timpul acesta hâd
care ne ucide simțurile
într-un colț întunecat,
care ne poartă în vârtejul sumbru
al predestinării
și ne scoate unghiile din carne,

care ne trezește între două coșmaruri.

când te-ai limpezit,
eu eram departe ascuns
într-o lume absurdă
și o umbră se lăsase peste
toată inocența dintre
limanuri.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ruine de nisip

[pentru Raluca]

încă aștept ca steaua ta -mi bată în ferestre
pe-o plajă sfârtecată de corăbii și destine
scot din călimările de-argint a nopții zestre
mai refac castelul de nisip dintre ruine

am așteptat un rai și-un iad prin zările marine
și valuri reci s-au înspumat cu flori de cuarț pe creste
când albatroșii vin se închine lângă tine
aștern pe-un țărm de suflet o iubire de poveste

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Sui generis

aveai
un fel de relație aparte
sui generis
cu toamna

când venea ea
plecai
tu

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Rămas bun

rămas bun foști copaci,
pe curând,
vă mutați emigranții spre sud
când prezentul acesta sordid
se conjugă la timpul trecut

rămas bun frunza mea,
te-am iubit,
dar te las mai crești înc-un an
un poem incognito foșnind
și-anotimpuri de păsări pe ram

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Toamna

Frunze la ușa -
Toamna bate foșnind...
Îi înfrunt greutatea frunzelor nerostite.

poezie de
Adăugat de Cristina DumitruSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Margini de toamnă

marginile tale erau din ceață
spre toamnă
umbra ceva mai udă
și fluturii verzi se prefăceau în brumă
pe la colțuri

te cuprindeai singură de frig
sau de singurătate

aleea se termina întotdeauna
la capătul gândurilor tale
unde te mai aștepta câteodată
amurgul
te aștearnă

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Noiembrie

așa ești tu femeie în luna lui noiembrie
ești palidă ca ceața, cuvintele ți-s reci
și te întreci cu norii și te îmbraci în umbre
și te prefaci în frunze de sălcii pe poteci

așa ești tu mâhnită în luna lui noiembrie
când vântul ne destramă în cea din urmă zi
ai aripile-ntoarse și zbori doar către tine
și mie-mi lași abisul de-a nu te mai iubi

așa ești tu femeie în prag de despărțire
ai ochii arși de brumă și buze de strigoi
când îți întorci obrazul eu te sărut pe frunze
și te-nvelesc cu mine când umerii ți-s goi

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Poem azuriu

m-am încheiat la un nasture
toamna se naște
într-o veioză
alo, ești acasă?
hai mai sărim odată coarda
în amurg
până la capătul puterilor

am căzut în letargia frunzelor
între două stații ți-am scris
un poem azuriu
pe catifeaua gândurilor

mai târziu opresc pe o bancă
beau o cafea cu stâlpul din colțul
străzii
-ți prezic amintirile
alo, ești acasă?
sunt statuia din parc,
hai mai alergi odată
cu un nebun de asfințit
până la capătul lumii

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Cuvinte

la început
a fost cuvântul
după aceea au fost cuvintele
amândurora
la urmă
a fost cuvântul tău
împotriva cuvântului meu

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook