Acel nebun

Craterul vulcanului tău
visează cumva,
alintul jucăuş al vântului meu?
Cândva?
Puţin spre deloc?
Sau...

He, he...
chiar eu!
Acel nebun,
dintr-un timp
şi dintr-un spaţiu
dispărute demult!

poezie de Cătălina Bontoi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Mai am puţin, renunţ la trupul tău de lut,
La inima Ta de piatră, la ultimul... sărut,
La timpul de demult, la când nu ai mai venit
Şi acum adorm cu tine-n gând ca la ceva sfânt!

Mai am puţin, mă duc să mă îmbăt cu vin
Şi cu un gând nebun că te-am pierdut...
Când eram copil ademenit într-un... sărut
Ce l-am primit ca pe ceva prea... sfânt!

Mai am puţin, şi de am să te uit cândva
Îmi voi face din clipa Ta nemurirea mea,
În vieţile ce vor urma Tu călăuza... mea
Şi singura muză cu ochii verzi de Stea!

Mai am puţin, dintr-o noapte fără vise
În care visul tău mă bântuie mereu
Şi dimineaţa naşte roua peste flori
Tu floarea mea din viaţa ce va urma!

Mai am puţin, dintr-un plâns fără de lacrimi,
În care plânsul e doar al tău pe obrazul meu,
Tu eşti încă lacrima ce arde-n viaţa mea
Şi singura Stea ce îmi straluce-n noaptea grea!

Mai am puţin, în care dorul e doar al tău,
Iar Eu un pustnic pustiit de gândul... meu
În care m-am pierdut o clipă-n sânul tău
Iar timpul nu a vrut să-mi fie, nici el nici Tu!

poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Litera lipsă

Noi doi,
avem acelaşi nume.
Dar eu,
mai am o literă în plus.
Sau poate că,
tu ai pierdut-o
în timp,
pe drum...

Dar litera asta,
e...
cât o lume-ntreagă!
Şi tot pe atâta,
ne desparte.

N-aş vrea să deranjez pe nimeni
întrebând,
dacă nu cumva...
cineva,
mi-a găsit...
litera lipsă.

poezie de Cătălina Bontoi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu greu găseşti puţin spaţiu în tine însuţi. Pentru a înţelege acel ceva care este sacru, spaţiul vast şi nemărginit trebuie să fie în tine, înlăuntrul tău, iar nu în afară. Spaţiu nu înseamnă separaţie. Spaţiu nu înseamnă despărţire.

Krishnamurti în Mintea fără margini
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Somn teluric. Azi, iepurii se zbenguie în craterul vulcanului stins.

aforism de Valeriu Butulescu din Stepa memoriei
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

E sa fie

Înserarea din noi nu are nume.

Sfârşit de gând,
singurătate impusă,
calendar cu amintiri rupte
la timp,
album cu imagini din zâmbetul nostru.

Cândva, nu demult,
această clipă
avea numele tău,
numele meu,
avea identitate
în timp.

Vom fi din nou
o zi nerostită încă.

În numele tău, în numele meu,
e să fie.

poezie de Adriana Weimer
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amalgam

Sunt...
acel nebun dependent de nori şi ceaţă,
simt albastru şi invers proporţional,
fac greşeli căutând răspunsuri pe sens interzis.

Şi ce dacă... trăiesc viaţa pe repede înainte,
de vorba cu mine într-o perpetuă rătăcire,
visând un crepuscul de cuvinte imperfecte.

Loveşte-mă un secol distanţă
prin cuvinte în şir indian
şi într-un final de cearcănă şi zâmbet,
vise expandate şi ironii de lună plină
vă voi citi în neagra ceaşcă
pân-la nebunie sau pân-la dolce far niente.

Voi fi,
efemera imperfectă, atât cât durează verdele,
imun intr-un viitor incandescent,
căutând litera lipsă în frunzele teiului meu,
în imatur sfârşit de vară.

poezie de Cătălina Bontoi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înţelegere

Răspunsurile la esenţialele-ntrebări,
cele ce nu dispar în timp,
ci revin cu şi mai mult sarcasm,
sunt chiar în noi,
adânc ascunse!

Acolo unde,
evitam să interogăm
cu teama stupidă de a nu ne afla slabi,
şi groaza morbidă că ne vom descoperi,
pe noi!

poezie de Cătălina Bontoi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chiar dacă totul pare hazard

din păcate nu există decât scăpări de la regulă
un fel de ieşiri din sistem
uneori dintr-un accident nefericit
alteori din prea multă rigoare
şi foarte rar
aproape ca o excepţie excepţională
dintr-un fel de nesupunere
vecină cumva cu nebunia
.......................
orice lipsă este acolo unde trebuie
cum fiecare floare ştie înflorirea
.......................
să nu cauţi niciodată rezolvările
ele oricum sunt setate să se întâmple
oricât de mult te-ai strădui
să păstrezi pentru tine acel ceva excentric
ca o dovadă identitară

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Imatur

Sufletul meu,
imatur în ani lumină,
ahtiat de experienţe,
versatil în secunde,
impetuos dând in obscur,

întâlni...

sufletul tău,
bătrân în înţelegeri,
sictirit de sens,
imuabil no matter what,
salvat de autocunoaştere.

şi vru şi el sa afle...
toate cele.

poezie de Cătălina Bontoi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Odiseea spre neuitări

Demult, demult,
Îmi place primăvara s-o ascult,
S-o simt, să-mi fie
O mângâiere şi o bucurie,
Să-mi dea mireasma florilor de tei
Şi amintirea vechii odisei
A paşilor pe care-n vremuri, eu,
Îi presăram pe drumul tău, mereu,

Căci tu-mi erai
Ispita coborâtă dintr-un rai
Ori dintr-un vis
Pe care Universul l-a trimis
Unduitor, tăcut, plutind uşor
Prin liniştea adâncului de dor
Şi ai rămas pe-un loc ce-n veşnicii
A fost al tău şi te-aştepta să vii.

Acolo-mi eşti,
Neîncetând de-atunci să-l îngrijeşti,
Să-mi fii, să-ţi fiu
O primăvară-a timpului târziu
Din sufletu-mi ce vrea să îţi rămână
Acelaşi ce a fost şi, mână-n mână,
Să trecem împreună în uitare
Şi-n neuitări din viaţa viitoare.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un secol distanţă

Demult, într-un alt secol,
m-am rătăcit în tine.
Şi tu prin mine, pare-se.
A fost cumva şi-o regăsire?

N-am regretat pierderea.
Am sărbătorit câştigul!

Corăbii sfărâmate,
pe drumuri paralele,
ne-am adunat din miile bucăţi,
şi prin oceanul de "de ce"-uri,
am invăţat să rezonăm cu viaţa,
când zbatere de aripi,
când spre pământ,
abrupt planăm.

Un secol mai târziu,
vibrăm intens-zurliu,
iubim,
greşim,
iertăm,
miracole traim,
şi incă ne descoperim!

Fideli aceluiaşi vechi crez:
Nuuu!
Obsedantului "cum ar fi fost..."
Daaa!
Să-nchinăm pentru greşeli!

poezie de Cătălina Bontoi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul ajungerii la cer

În cer s-ajunge dintr-un salt,
Sau nu s-ajunge-n veci de veci…
Te-aruncă-n el un cântec-nalt,
În care-al vieţii plâns îneci.

Spărgând fluidicul său smalt,
Ca o săgeată de-aur treci.
În cer s-ajunge dintr-un salt,
Sau nu s-ajunge-n veci de veci.

I se mai dă-n sfârşit asalt
Sub jar de patimi când te pleci,
În al tău suflet când n-ai alt
Decât fiorii dulci şi reci…
În cer s-ajunge dintr-un salt.

rondel clasic de Alexandru Macedonski
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Reverie de noiembrie

Te uiţi la toamna umedă şi rece
prin aburii-n vârtejuri tulburi,
pierdut în gânduri...
şi ceasul bate doisprezece.

Tu,
copil încruntat ce vrea să depăşească timpul,
sau tu, cel prea demult copil,
spirit neliniştit,
când toamna-i pe sfârşit.

Te-aş ascunde între palmele mele
şi n-ai mai auzi vântul,
ţi-aş respira fricile,
încălzindu-mi răsuflarea pierdută,
ş-apoi m-aş ghemui,
în locul meu, de-aş şti unde ar fi...
Şi, de-aş putea,
aş opri timpul,
privindu-te,
neştiută!

poezie de Cătălina Bontoi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Albaştri

De-atâta cer,
ne avântăm.
Plângem stele.
Râdem curcubeu.

Spaţiu nemărginit
şi tihnă nicăieri.
Rătăcim gânduri,
inventăm detalii,
înotăm în iluzii.

Libertate suficientă
să te pierzi.
Sensul,
e evadat din univers.
Liniştea
e invadată de-ntrebări.

Născuţi prea devreme,
morţi prea târziu.

poezie de Cătălina Bontoi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Privesc pământul chiar din centrul său

în acelaşi timp îi dau târcolae
precum un satelit
şi din centru şi din lună
mă privesc cu nedumerire
parcă aş fi un atom dintr-un alt atom
într-un fel întors pe dos sau viceversa
totuşi fac parte din structura acestei lumi
intru în reacţii şi creez legături
în funcţie de instabilitatea mea
de valenţele câstigate ori pierdute
în căutarea echilibrului
nucleul meu are protonii ataşaţi
şi uneori complici
cu neutronii
în schimb cedez uşor electroni
pentru că le respect independenţa

sunt cumva victima propriului meu microscop
care se vrea şi telescop şi periscop
aleluia

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De vorbă cu mine...

Aţi întâlnit vreodată,
măcar un om,
făr-o poveste tristă?
Eu încă nu.

Tu poate... ai succes!
Dar, spune-mi:
ai timp si pentru tine,
si pentru acele...
nimicuri stupide,
ce-ţi dau împlinire?

Sau poate... azi iubeşti!
Dar mâine îndoiala:
Pierdut-am libertatea?
Sau m-am pierdut pe mine?

Ai bani!
Şi ce folos?
Unde-i acel prieten,
in faţa căruia
poţi fi chiar "tu"?
Ştii ce vorbesc, nu?

Când tinereţe am,
mă doare ignoranţa.
Şi când am sănătate...
Ce idiot!
Cu câtă ardoare,
la ruletă o joc!

De ce ni se pare,
c-avem nevoie de mai mult?
Că niciodată nu-i destul?

Avem de toate,
şi totuşi...
ceva ne lipseşte!
Ştiţi ce?
puţină atenţie.
:-)

Ai lumea la picioare...
Omule!
Ai ziua de azi!
Abia a început!
Fii tot ce poţi mai bun!

poezie de Cătălina Bontoi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Posibil. Dar la fel de posibil este ca lava să se fi adunat în craterul vulcanului stins, aşteptând doar scânteia care sa reaprindă văpaia.

Paul Feval în Misterele Londrei, Glasul viselor
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu-mi plac numerele pare

Când am să dispar,
am să-ţi lipsesc?

Cât...
o spargere de val?
un coup de foudre accidental?
Cât...
un coşmar demult uitat?
refren obsedant?
Cât...
un fulg răzleţ topit pe buză?
doi paraziţi pe-o frunză?
Cât...
sărut fugar pe coada ochiului
rămas uimit?
ce-apoi se simte părăsit?
Cât...
tăcerea ce amplifica tunetul?
beţia de precede ţipătul?
Cât...
un lapsus enervant?
un oftat uşurat?
Cât...
un numar impar,
un surâs ştrengar?

Cât...?

Ştiu!
N-am să-ţi lipsesc deloc.

poezie de Cătălina Bontoi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ezitare

Răspunsurile la esenţialele-ntrebări,
cele ce nu dispar în timp,
ci revin cu şi mai mult sarcasm,
nu sunt 100%-n noi, unde le tot căutam.

Răspunsurile sunt... chiar acolo unde,
evităm să mergem să le aflăm
din teama stupidă de a nu parea slabi,
şi groaza morbidă că se va râde de noi.

poezie de Cătălina Bontoi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toţi artiştii adevăraţi, indiferent dacă ştiu sau nu asta, creează dintr-un spaţiu al ne-minţii, dintr-o linişte interioară.

citat din Eckhart Tolle
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!